Mihail Sturdza agent al modernității sau domn „iubitor de arginţi”?

Mihail Sturdza s-a născut la data de 14 aprilie 1794 la Iași. A fost fiul marelui logofăt
Grigore Sturdza și al Mariei Calimah. Educația pe care a primit-o a fost una remarcabilă în
raport cu majoritatea contemporanilor săi, fiind instruit de către abatele Lhommee. Știa să
vorbească fluent în franceză, latină, rusă, de asemenea înțelegea italiana și engleza. Avea
cunoștințe vaste despre filosofie, istorie și matematică. De asemenea, poseda abilități
administrative și organizatorii care erau absolut neceare unui bun conducator. Avea experiență în
ceea ce privește funcțiile în cadrul statului deoarece înainte de a ocupa tronul Moldovei, a ocupat
și alte funcții importante, cum ar fi ministru al finanțelor în perioada în care Moldova se afla sub
supravegherea generalului Kiselev. Totodată, a participat la redactarea Regulamentelor Organice.
La fel ca și alți boieri care își doreau ca țara să nu mai fie condusă de turci, acesta făcea parte la
1821 din partidul rusofil. Fiind împotriva inegalității dintre oameni, luptă pentru cauza a peste
60.000 de oameni care erau neîndreptățiți de către boieri, făcându-le dreptate.

Mihail Sturdza inaugurează seria domniilor regulamentare din Moldova. Este ales domn
al Moldovei în aprilie 1834 conform prevederilor stabilite de Regulamentul Organic, cu acordul
puterii suzerane, Imperiul Otoman, și al puterii protectoare, Rusia. Necesitatea punerii în aplicare
a noilor măsuri cuprinse în noile acte nu a reprezentat o problemă pentru noul conducător, dată
fiind participarea personală a acestuia la redactarea documentelor înainte de urcarea în scaunul
Moldovei, ceea ce demonstrează faptul că ideile de guvernare îi aparțineau și inainte de
înscăunare. În raport cu Adunarea Obstească Extraordinară, domnul credea în ideea unei relații
strânse între elși adunare, de colaborare. Considera că puterile adunării trebuie să fie limitate, nu
îsi dorea ca aceasta să îl controleze 1. De cele mai multe ori, când existau neînțelegeri între
Adunare și domn, situația era mediată de către consulul rus, cu care domnul se sfătuia frecvent.
1
Alexandru A. C. Sturdza, Règne de Michel Sturdza, Prince régnant de Moldavie : 1834-1849, Paris, 1907, p. 50
 Pentru început, Mihail Sturdza își îndreaptă atenția către adminsitrație, care prezenta o
imagine a anarhiei și a haosului înainte de venirea sa la domnie, astfel începe prin a desființa trei
județe, lege votată la data de 12 februarie 1834. În continuare se concentreazaă asupra stării
orașelor, atât în ceea ce privește problemele înterne, de conducere, cât și felul în care acestea
arată. Domnul se asigură de punerea în practică a principiilor prevăzute de noul regulament, în
vederea alegerii membrilor instituțiilor de administrare ale orașelor2. Până în anul 1841 existau 7
eforii, și anume: Iași, Bârlad, Galați, Focșani, Roman, Botoșani și Bacau. Mai târziu, Mihail
Sturza extinde instituția respectivă în Huși și Tecuci și chiar si altor orașe aflate în procesul de
dezvoltare 3.

Tot astfel, în cadrul celei de a doua întâlniri a Adunării Obștești Extraordinare de la 29

ianuarie 1835, sunt luate o serie de măsuri care au în centru aspectul și bunăstarea orașelor. În
primul rând, domnul prezintă o listă ce cuprindea o serie de lucrări ce începuseră sau aveau a se
iniția: instituirea unui nou sistem de curățare a străzilor, fiecare cetățean fiind obligat să se
asigure de porțiunea situată în fața propriei case; creearea unei grădini publice, construirea unor
noi poduri de piatră în interiorul orașului, între 1834 și 1849 fiind construite aproximativ 400 de
poduri; începerea unor lucrări ce se vor ocupa cu pavarea și aliniera străzilor, construcția caselor
realizată în funcție de planul arhitectului orașului. Sunt aplicate masuri care servesc la siguranța
locuitorilor, interzice utilizării velnițelor în orașe și stabilește mai detaliat indatoririle
pompierilor. Elaborează un nou regulament al poliției prin care clarifică și atribuțiile acesteia.
Rolul poliției nu era de a lua justiția în propriile mâini, ci trebuia să raporteze ispravnicilor
problmele ivite între oameni, care mai departe aveau obligația de a-i îndemna către instanțele de
judecată 4. Sunt luate măsuri de reglemenatre a sistemului închisorilor căruia i se stabilea un
buget. Cu ajutorul introducerii unor măsuri stricte, dar potrivite, se pune capăt vagabondajului și
săvârșirii jafurilor.

Posedând cunoștințe în domeniul justiției și crezând cu tărie în egalitatea interumană,

Mihail Sturza se remarcă prin activitatea reformatoare a sistemului judiciar.Un pas semnificativ
îl reprezintă separarea prerogativelor administrative de cele judiciare. Sunt create institutii de
2
A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană Istoria politică a țărilor române de la 1822-1848, volumul XI,
ediția a III-a, Editura <<Cartea Românească>>, București, p. 172
3
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 64
4
Ioan C. Filitti, Domniile române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Edițiunea Academiei Române, București
1915, p. 454-455
judecată județene și rurale, tribunale de apel. Până la venirea sa la tron, sistemul judiciar era unul
complicat și imposibil de coordonat. Punerea în aplicare a legilor era limitată deoarece nu erau
înțelese nici măcar de către conducerea principatului de până atunci. E destul de evident că era
nevoie deo reorganizare în aces sens. Așadar, a fost numită în 1834 o comisie care are ca scop
reglementarea și clarificarea procedurilor civile prin redactarea unui document. Actce a fost
alipit Codului civil5 .

În ceea de privește situația proceselor care existau în momentul preluării tronului, acestea
se reduc considerabil. Până în luna aprilie 1835, numărul proceselor se reduce de la 20.097 la
10.964, fiind eliminate procesele care nu aveau o valoare însemnată6.

Drumurile au reprezentat un aspect important pentru domn deoarece starea acestora nu

era una prea bună, unele drumuri erau expuse inundațiilor frecvente, fiind greu de parcurs. În
acest scop inițiază o serie de lucrări de reparare și îmbunătățire a drumurilor. Tot cu scopul
respectiv, este compus în anul 1835 un comitet de alocare a cheltuielilor, supraveghere și
coordonare a lucrărilor. Din comitet făceau parte ministrul de interne, președintele
municipalității, inginerul Statului, un arhitect, un casier și doi desenatori. Îmbunătățiri s-au
afectuat la Iași, Galați, Focșani, Bârlad, Botoșani, Suceava și treptat lucrările s-au exstins7.

Tot în timpul lui Mihail Sturza, este construită o șosea care traversează întreaga țară a
Moldovei. Scopul consolidării căilor de comunicație este susținerea comerțului, și totodată a
economiei principatului8.

Este reglementată poziția ispravnicilor și se pune accentul pe funcțiile pur administrative

ale acestora. Astfel, le era încredințată supravegherea liniștii publice, rezolvarea problemelor
meșteșugarilor, aprovizionarea cu hrană a orașelor, supravegherea construcțiilor drumurilor,
colectarea taxelor, ținerea sub control a activității poștelor și a ocnelor și alte sarcini de ordin
administrativ. Totuși, domnul era destul de nemulțumit de activitatea celor din urmă, fapt ce l-a
datorat plângerile aduse în numele acestora de către locuitorii orașelor. 9

5
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 79-80
6
Ioan C. Filitti, op. cit., p. 458
7
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 56
8
A. D. Xenopol, op. cit., p. 184
9
Ioan C. Filitti, op. cit., p. 456
 În perioada în care Moldova se află sub conducerea lui Mihail Sturdza, ramura
învățământului cunoaște o perioadă de dezvoltare, domnul prezentând interes pentru
îmbunătățirea sistemului educațional. Primul pas îl reprezintă înființarea, Academiei Mihăilene,
inaugurată la 16 iunie 1835, a cărei biblioteci domnul i-a dăruit 600 de volume.

Academia este prima instituție de acest fel din istoria modernă a românilor, ceea ce
reprezintă un pas important pentru educație. În continuare, se creează un cabinet de fizică,
chimie și astronomie. Este înființat un institut de arte, o școală de arte, o școală de inginerie, o
școală de fete, un muzeu de istorie naturală. În cadrul seminarului de la Socola sunt incluse
studiile de teologie. Mai mult de atât, domnul hotărăște ca studiile superioare să condiționeze
acordarea unei funcții în cadrul statului10.

Situația în care se afla clasa de jos nu era una prea bună la momentul respectiv. Mihail
Sturza încearcă, pe cât posibil, să limiteze abuzurile aduse țăranilor. Măsurile luate de domn se
concentrează asupra raportului dintre boieri și clasa muncitoare. Astfel, suprimă hotărârea prin
care țăranii erau obligați să plătească dobânda unui împrumut prin muncă fizică, înțelegerile de
acest fel profitau la maxim de țărani deoarece sumele pe care trebuiau să le plătească erau uriașe,
prin urmare, imposibil de achitat; de asmenea, interzice dobânzile care contravin legii;
acționează împotriva abuzurilor fizice aduse țăranilor de către angajații statului; înlătură practica
prin care locuitori satelor erau obligați să plătească datoriile altora; interzice munca gratuită a
țăranilor în folosul boierilor, hotărând că, în caz de încalcare a poruncii, țăranii erau îndreptățiți
în a depune plângere împotriva acestora direct domnului; pune capăt vânzării la credit a
băuturilor alcoolice către țărani deoarece de cele mai multe ori se ajungea la o situație în care
țăranii erau nevoiți să plătească și mai mult; le interzice negustorilor să vândă în interiorul
satelor, permițându-le acest lucru doar în cadrul târgurilor. 11. Chiar dacă nu toate măsurile vor fi
aplicate, inițierea lor reprezintă preocuparea domnului pentru clasa muncitoare, clasă ce până la
acel moment nu s-a bucurat de prea multă atenție.

Având în vedere faptul că numărul evreilor creștea în Moldova, era necesară o clarificare
a poziției lor. Așadar, este realizat un recensământ și se ia o decizie conform căreia doar evreii
care au un loc de muncă vor putea să locuiască in principat, urmând ca numele lor să fie

10
A. D. Xenopol, op. cit., p. 185 186
11
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 54
consemnate într-un document și să primească un bilet care să ateste domicilierea în Moldova 12.
Exista o părere conform căreia prin intermediul acestei hotărâri, Mihail Sturza își dorea
înlăturarea datoriilor față de creditorii evrei. Mihail Sturza se ocupă și de soarta țiganilor,
promulgând în 1844 o lege care fundamentează emanciparea țiganilor domnești și mănăstirești13.

De reorganizare și modernizare a beneficiat și sistemul medical. Ordonă punerea în

aplicare a unor măsuri care presupun verificarea stării alimentelor pentru a previne îmbolnăvirea
cetățenilor. Sunt angajați doctori calificați în orașe, dar și în sate. Hotărăște ca țăranii să
beneficieze de medicamente fără să plătească. Ordonă alcătuirea, de către o comisie compusă
din doctori, a unui manual în care sunt consemnate informații cu privire la formularea
medicamentelor și la utilizarea acestora, stabilind și o taxă. Este votată o lege care tratează
serviciul vaccinului. Au fost fondate noi spitale în mai multe orașe, cum ar fi la Roman, la
Bârlad, la Botoșani, iar în altele, precum Galați și Focșani, s-au început construcții 14. Pe planul
relațiilor cu alte țări, o importantă realizare a lui Mihail Sturza este semnarea, la 14/26 noiembrie
1837, a unui acord cu Imperiul Austriac presupunând extrădarea vagabonților și a dezertorilor15.

Cu toate că reformele înfăptuite de Sturza nu aveau să fie puse în aplicare în totalitate, nu

putem nega faptul că au produs o oarecare schimbare în societatea Moldovei, deschizând drumul
românilor către modernizare.

Totuși, la doar un an de la venirea la domnie a lui Mihail Sturza, au existat persoane care
nu erau mulțumite de felul în care domnul conducea. Se formează un grup de boieri nemulțumiți
de diferite acțiuni ale conducătorului. Nemulțumirile au cuprins un număr de boieri care și le-au
exprimat încă de la început. La adresa domnului au fost aduse diferite acuze, de exemplu, un fost
membru al comitetului de opt, C. Cantacuzino, susține că starea Moldovei e mai rea ca niciodată,
scoate în evidență faptul că deciziile domnului nu au în prim-plan bunăstarea țării, iar
Regulamentul Organic este utilizat în vederea de a masca ilegalitățile săvârșite de conducător.
Logofătul Alexandru Ghica se alătură și el grupul opozanților în urma înlăturării sale din cadrul

12
A. D. Xenopol, op. cit., p. 178
13
Ibidem, p. 181
14
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 68
15
Ibidem, p. 98
ministerului de interne cu N. Canta, care ar fi obținut postul în schimbul achitării unei sume de
3.000 de galbeni16

Un prim aspect care i-a deranjat pe boieri a fost faptul că și-ar fi dorit ca tronul să fie
ocupat de altcineva, tot de cineva dintre ei, chiar dacă probabil ar fi reacționat relativ la fel
împotriva oricărui ar fi fost în locul lui Mihail Sturza. Grupul opozant era compus dintr-o serie
de membrii ai Adunării Obștești, care decid să alcătuiască o plângere împotriva lui Mihail
Sturdza, pe care să o trimită împăratului Rusiei și care să cuprindă neregulile săvârșite de domn.
Plângerea respectivă susține că acțiunile lui Mihail Sturza contravin chiar legilor cuprinse în
Regulamentul Organic. Domnul este acuzat de punerea la vânzare a dregătoriilor- fapt ce se
poate observa prin analiza cifrelor, dacă la începutul domniei numărului boierilor era 853, la
sfârșit urcă până la 3.750; de acordarea dreptății în schimbul unei sume de bani, de favorizarea
supușilor ruși. La fel, erau extrem de deranjați de faptul că domnul acorda titluri de dregători
unor persoane care nu dețineau slujbe, iar că altora le oferea titluri mult mai înalte decât poziția
lor în societate. O altă acuză face referire la dorința de îmbogățire a domnului, care ar intenționa
să-și mărească averea personală prin vănzarea funcțiilor. Boierii susțin chiar că domnul are o ură
împotriva lor pe care și-o manifestă prin arestarea paharnicului Ioan Ciorneiu. Scot în evidență
faptul că șoseaua care trece pe la Mihăileni este poziționată strategic, cu scopul de a-i folosi tot
domnului. Însă, mai mult decăt acțiunile enumerate, pe boieri i-a afectat cel mai mult neinteresul
aratat față de privilegiile boierești. Interesant este că Mihail Sturza s-a aflat în fruntea boierilor
care l-au acuzat pe Ioan Sandu Sturza de aceleași fapte pe care le va fi săvârșit și el17.

Aflând de existența plângerii, domnul cere președintelui adunării obștești confruntarea

boierilor care se aflau în spatele documentului respectiv. Chemați în fața adunării, boierii neagă
acuzele aduse, susținând că semnăturile din petiție au fost falsificate. În conformitatea cu
Regulamentul Organic, boierii sunt înlăturați din cadrul Adunării 18. Memoriul boierilor nu îi
afectează domnia lui Surza, însă, domnul este sfătuit, de către Pavel Kiselev, cu care se afla în
bune relații,să modifice componența ministerului, adică, să încerce a îmbunătății relația dintre el
și țară prin acordarea funcțiilor unor boieri care posedă respectul oamenilor și care al putea să îl
ajute să câștige popularitate în fața cetățenilor 19.Domnul recurge la inițierea unei contra
16
Ioan C. Filitti, op. cit., p. 464
17
A. D. Xenopol, op. cit., p. 187 189
18
Ibidem, p. 190
19
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 96
manifestari, care este subsemnata de 413 persoane. fiind de acord și cu sfaturile primite de la
Kisseleff și de la baronul de Rukman. Cel din urmă îl îndeamnă pe Sturza să elibereze din funcție
două persoane, și anume, pe logofătul Constantin Sturza și vistiernicul Balș.

În timpul în care Mihail Sturdza trebuia să se confrunte cu opoziția boierilor, mai trebuia
să facă față și implicărilor continue ale consulului rus Besak în treburile interne ale țării care
aveau ca scop slăbirea autorității conducătorului principatului. Mai întât, consulul intervine în
treburile judecătorești. Consulatul primește numeroase plângeri de la oamenii care nu erau
mulțumiți cu hotărârile luate în cadrul proceselor lor și care cer o revizuire. Auzind acestea,
domnul susține că implicarea consulului în hotărârile judecătorești reprezintă un atac la
autoritatea domnească, cât și la Regulament20.

Un alt moment în care observăm intervenția consulului este în anul 1838 atunci când
apare un deficit în buget. Adunarea votase adăugarea a unei zecimi din impozite pentru a acoperi
cheltuielile, însă, Sturza este oprit din aprobarea votului și în schimb i se spune să țină cont de
opinia partidului Canta, dar Miahil Sturza refuză să faca asta. Consulul recurge apoi la
amenințare, mai întâi cu o comunicare oficială, iar după îi spune că pune capât relațiilor
diplomatice cu țara. Pentru a soluționa problema, Sturza ia decizia de a plăti suma lipsă din banii
proprii, transmițând acest lucru printr-o notă la 1 martie 183821.

Indiferent că domnul comunică Ministrului Nesselrode problemele pe care i le aduce

consulul rus și se hotărăște înlocuirea lui Besak cu Kotzebue, situația nu schimbă foarte mult în
principat deoarece și noul consul menține atmosfera conflictuală dintre domn și boieri prin
implicarea sa în majoritatea problemelor statului. Șirul acuzelor continuă,de această dată Miahil
Sturza fiind acuzat de folosirea puterii de muncă a țăranilor care trebuiau să se ocupe cu
drumurile, în interese personale. Situația s-a soldat cu o anchetă, însă domnul nu este găsit
vinovat22.

Prost informat, Sturza oferă funcția de căminar unei persoane pe nume Iftimie Stamati,
fapt ce are drept repercusiune indigarea consulului care susține că respectivul nu merită acel post
și prin urmare îi cere domnului revocarea decretului, spunându-i că în caz contrar oamenii ar

20
A. D. Xenopol, op. cit., p. 191 192
21
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 192 193
22
A. D. Xenopol, op. cit., p. 194 195
crede că funcția ar fi fost oferită în schimbul unei sume de bani. În urma implicării consulului și
în problemele judiciare, Mihail Sturza face plângere pe care o trimite ministerului de la Sankt
Petesburg23.Actele de opoziție ale boierilor nemulțumiți au continuat, la fel și conflictele dintre
domn și consulul rus. Totuși, cariera politică a lui Mihail Sturza nu a fost expusă niciunui pericol
major. În 1848 se confruntă cu o grupare îndreptată împotriva sa, însă o reprimă imediat.

Abdicând pe neașteptate în 1849, Mihail Sturdza a fost un conducător care și-a pus
propria amprentă în toate faptele săvârșite pe parcursul domniei de 15 ani. Fire determinată și
înzestrat cu o inteligență distinsă, scopul acestuia a fost binele general al țării pentru care a luptat
pană la finalul domniei, fără a se lăsa descumpănit de conflictele care se iveau între el și
compatrioți sau de intrigile provocate de consulii ruși.

Bibliografie

Filitti, Ioan C., Domniile române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Edițiunea
Academiei Române, București 1915

Sturdza, Alexandru A. C., Règne de Michel Sturdza, Prince régnant de Moldavie : 1834-
1849, Paris, 1907

Xenopol, A. D., Istoria Românilor din Dacia Traiană Istoria politică a țărilor române
de la 1822-1848, volumul XI, ediția a III-a, Editura <<Cartea Românească>>, București

23
Alexandru A. C. Sturdza, op. cit., p. 97