ȘTIU – VREAU SĂ ȘTIU - AM ÎNVĂȚAT

Metoda presupune identificarea, de către elevi, a punctului de plecare (Ce

ştiu despre subiect?), a aspectelor pe care doresc să le cunoască în timpul activităţii
(Ce vreau să ştiu?) şi ceea ce au dobândit în procesul de învăţare (Ce am învăţat?).
Etapele acestei metode sunt:
 Elevii, grupaţi în perechi, elaborează o listă cu tot ceea ce ştiu despre tema
propusă pentru discuţie. Cadrul didactic va realiza pe tablă un tabel cu rubricaţia
de mai jos:

ŞTIU VREAU SĂ ŞTIU AM ÎNVĂŢAT

Ce ştiu? Ce vreau să ştiu? Ce am învăţat?

 Câteva perechi de elevi vor comunica clasei ideile inventariate. Informaţiile cu

care este toată lumea de acord vor fi consemnate în coloana Ştiu. Poate fi utilă
gruparea informaţiilor pe categorii.
 În coloana Vreau să ştiu se notează neclarităţile şi întrebările adresate de elevi
la tema abordată.
 Urmează etapa de realizare a sensului prin lectura unui text, prin expunerea
profesorului sau cercetarea unor resurse bibliografice.
 După finalizarea lecturii elevii revin asupra întrebărilor din coloana Vreau să
ştiu. Răspunsul la acele întrebări va fi trecut în coloana Am învăţat. Tot aici se
vor nota şi informaţiile noi, în legătură cu care elevii nu au pus întrebări de la
început. Dacă au rămas întrebări fără răspuns elevii vor fi îndrumaţi spre acele
surse unde ar putea afla răspunsul.
 În încheierea lecţiei elevii revin la schema Ştiu - Vreau să ştiu - Am învăţat şi
analizează ce au învăţat din lecţie. Unele din întrebările lor s-ar putea să fi rămas
fără răspuns şi s-ar putea să apară întrebări noi. În acest caz, întrebările pot fi
folosite ca punct de plecare pentru investigaţiile ulterioare.
 METODA SINELG

Metoda Sinelg (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii

şi a Gândirii este o metodă de menţinere a implicării active a gândirii elevilor în
citirea unui text şi de monitorizare a gradului de înţelegere a acestuia, prin aplicarea
principiului de a citi cu creionul în mână şi de a nota pe marginea lui.
Etapele Metodei Sinelg:
 Înainte de a începe lectura textului, elevilor li se cere să noteze tot ceea ce ştiu
despre tema/ problema ce va fi abordată în text. Este important să scrie tot ceea
ce le vine în minte referitor la subiectul respectiv, indiferent dacă este corect
sau nu. Ideile produse de elevi sunt inventariate şi scrise pe tablă.
 Elevii sunt invitaţi să citească textul cu mare atenţie. În timpul citirii textului
elevii marchează în text sau pe marginea lui următoarele semne:

 acolo unde conţinutul de idei confirmă ceea ce ei ştiau deja;

− acolo unde informaţia contrazice sau este diferită de ceea ce ştiau;
+ în cazul în care informaţia citită este nouă pentru ei;
? în dreptul ideilor care li se par confuze, neclare sau în cazul în
care doresc mai multe informaţii despre un anumit aspect.

Marcarea semnelor pe marginea textului este dificilă dacă textul conţine

multe informaţii, dacă o informaţie este scrisă pe două rânduri diferite sau dacă
într-un rând există două informaţii. În anumite cazuri se recomandă simplificarea
procesului de marcare prin utilizarea doar a două semne (de ex. semnul „+”
informaţiile noi şi semnul „?” informaţiile neclare, problemă), pentru ca atenţia
cititorului să se focalizeze pe informaţiile noi şi nu pe ceea ce el ştia deja.
După marcarea semnelor putem oferi elevilor un moment pentru reflecţie cu
privire la cele citite în text.
 Elevii formează perechi şi timp de 5 minute discută despre convingerile
personale, care s-au confirmat sau nu, comparând lista de idei proprii cu textul
studiat şi marcat.
 Elevii lucrează individual şi grupează informaţiile din text pe categorii într-un
tabel, având următoarea structură:

 - + ?

 În final are loc o discuţie cu întreaga clasă unde se punctează informaţiile cu

care au fost toţi de acord, se discută dezacordurile, se clarifică anumite aspecte
şi sunt indicate resursele bibliografice pentru completări.
 TEHNICA CUBUL

Este o tehnică de studiere a unui subiect din mai multe perspective,

presupune parcurgerea următoarelor etape:
 se construieşte un cub cu latura de 15cm sau 20cm. Pe fiecare faţă a cubului se
notează o instrucţiune, după cum urmează:

Descrie! – Cum arată?

Compară! – Cu cine se aseamănă? De cine diferă?
Asociază! – La ce te face să te gândeşti?
Analizează! – Ce conţine? Din ce este făcut?
Aplică! – Cum poate fi folosit?
Argumentează! – Pro sau contra

 elevii citesc un text sau realizează o cercetare pornind de la o temă. Activitatea

din această etapă se poate realiza individual, în grupuri mici sau frontal.
 se cere apoi elevilor să rezolve individual sarcinile specificate pe cele 6 feţe ale
cubului. Nu trebuie respectată în mod obligatoriu ordinea instrucţiunilor
prezentate mai sus.
 fiecare elev prezintă colegului rezolvarea instrucţiunilor de pe cele 6 feţe ale
cubului, iar partenerul comentează, adresează întrebări.
 activitate frontală – se împarte tabla în 6 coloane, câte una pentru fiecare faţă a
cubului, şi câte un reprezentant din fiecare pereche va nota în coloana
corespunzătoare, ceea ce a scris la acea sarcină. Se va proceda la fel pentru
fiecare coloană.
Dacă se foloseşte în etapa de realizare a sensului, feţele cubului vor fi
completate cu informaţii extrase din text, manual, fotografii etc. În această tehnică
nu se insistă pe evaluarea cunoştinţelor sau a informaţiilor scrise de către elevi, dar
pentru asigurarea unei învăţări eficiente este important feedback-ul de la profesor
sau de la colegi.
 JURNALUL DUBLU sau JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE

Metoda Jurnalului Dublu este utilizată în analiza textelor literare sau

ştiinţifice şi permite elevilor:
- să coreleze noile informaţii cu experienţa lor personală, cu cunoştinţele
anterioare;
- să mediteze la semnificaţia pe care o are un text (un conţinut
informaţional) pentru fiecare din ei.
Această tehnică presupune următoarele etape:
 elevii sunt solicitaţi să citească cu atenţie un anumit text;
 fiecare elev alege din text un pasaj care l-a impresionat în mod deosebit;
 pagina de caiet este împărţită în două: în partea stângă fiecare elev scrie
pasajul ales, iar în partea dreaptă notează comentariile personale
referitoare la acel pasaj. Structura Jurnalului dublu este prezentată mai jos:

Fragment Păreri personale

Pentru ai sprijini pe elevi în completarea rubricii Păreri personale,

profesorul poate sugera câteva întrebări, care au rolul de a stimula gândirea critică:
De ce aţi ales acest pasaj? De ce vi s-a părut important? La ce v-a făcut să vă
gândiţi? Ce sentimente v-a creat? Ce nedumeriri aveţi în legătură cu acel text?
Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc o legătură
strânsă între text şi propria lor curiozitate sau experienţă, fiind util în situaţii în care
elevii au de citit texte mai lungi, în afara clasei.
 TERMENI CHEIE/ TERMENI DAŢI ÎN AVANS

Este o tehnică menită să stimuleze elevii să-şi actualizeze unele din

cunoştinţele anterioare care au o anumită legătură cu tema/ subiectul lecţiei. Prin
această metodă stimulăm motivaţia, interesul elevilor şi îi implicăm activ în
activitate.
Etape:
1. Profesorul alege 4-5 termeni/ noţiuni-cheie dintr-un text/ temă care
urmează a fi studiat/ă şi îi scrie pe tablă. Elevii, grupaţi în perechi, decid prin
discuţie sau prin brainstorming, pe durata a 4-5 minute, relaţia dintre termenii cheie
daţi în avans.
2. Câţiva elevi din clasă vor prezenta ideile la care au ajuns împreună cu
partenerul de discuţie. Ar fi indicat să ascultăm ideile la care a ajuns fiecare
pereche în parte, dar pentru asta vom avea nevoie de mai mult timp, mai ales dacă
avem un număr mare de elevi în clasă.
3. Profesorul cere elevilor să citească cu atenţie textul pentru a descoperi
termenii avansaţi iniţial, precum şi legăturile dintre ei, aşa cum apar în text.
4. După studierea textului, elevii descriu/ prezintă relaţia care există între
termenii cheie aşa cum apare ea în text.
5. Sunt analizate ideile avansate iniţial de elevi şi cu cele prezente în text.
Avantajele acestei tehnici sunt:
 focalizează atenţia şi interesul elevilor asupra unor noţiuni/
termeni, cu rol esenţial în înţelegerea textului;
 îi determină pe elevi să găsească legătura posibilă dintre termenii
daţi, solicitându-le gândirea şi imaginaţia.
 CVINTETUL

Cvintetul este o poezie cu cinci versuri prin care se rezumă şi sintetizează

conţinutul unui text, al unei lecţii, într-o formă care exprimă reflecţiile elevului
asupra subiectului abordat. Este o tehnică ce poate fi utilizată în etapa de reflecţie,
întrucât vizează capacitatea de înţelegere şi sintetizare a conţinutului de către un
elev. În acelaşi timp putem spune că este şi o tehnică de dezvoltarea a creativităţii
elevilor, pentru că, acelaşi subiect este văzut diferit de către elevi.
Un cvintet prezintă următoarea structură:
1. Primul vers – este un cuvânt cheie care denumeşte subiectul care va fi
descris (un substantiv);
2. Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (două
adjective);
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acţiuni (3 verbe
la gerunziu);
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele
elevului faţă de subiectul descris.
5. Ultimul vers este format dintr-un cuvânt care exprimă esenţa subiectului.
Pentru a lucra mai uşor la clasă, se poate face o schiţă la tablă cu structura
cvintetului, ca în schema de mai jos:

Avantajul acestei tehnici este că nu necesită mult timp (5-10 min) şi poate fi
utilizată la diferite discipline de învăţământ.
 METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Această metodă promovează şase modele de gândire, exprimate prin 6 „pălării” de

culori diferite. Este o tehnică interactivă, de dezvoltare a creativităţii participanţilor
şi se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de culoarea pălăriei alese. Pălăriile
sunt metaforice; cursantul le poate pune sau lua de pe cap, deci nu presupune o
permanenţă sau stereotipie, în plan comportamental.
Pălăriile Semnificaţia pălăriei
gânditoare
PĂLĂRIA Pălăria albă informează.
ALBĂ - oferă o privire obiectivă,
neutră asupra situaţiei.
- se concentrează pe fapte, pe
necesarul de informaţii.
PĂLĂRIA Pălăria roşie spune ce simte.
ROŞIE - trimite spre sentimente,
emoţii, intuiţie.
- concentrare pe propriile
trăiri, fără a fi necesară
argumentarea lor.
-roşu înseamnă furie sau
supărare şi presupune
descătuşarea stărilor afective.
PĂLĂRIA Pălăria neagră identifică
NEAGRĂ greşelile.
- este simbolul gândirii
pesimiste, negative.
- exprimă prudenţa, grija,
judecata şi oferă o perspectivă
sumbră, tristă asupra situaţiei.
Cum trebuie să se comporte cel care
poartă pălăria?
Gânditorul trebuie să imite un calculator,
care prezintă informaţiile obiectiv, fără
interpretări. Când poartă pălăria gânditorul
trebuie să se concentreze strict pe
problema discutată, să relateze exact
datele, să fie disciplinat, direct şi neutru.
Foloseşte întrebări de genul:
Ce înformaţii avem? Ce informaţii
lipsesc? Cum putem obţine informaţii?
Gînditorul exprimă liber ce simte în
legătură cu aspectul discutat şi poate afla,
în acelaşi timp, ce simt şi ceilalţi
participanţi la discuţie.
Cel ce gândeşte din această perspectivă nu
trebuie să-şi justifice sentimentele.
Foloseşte formulări de tipul:
Sentimenul meu este că .... Nu-mi place
felul cum s-a procedat. Intuţia îmi spune
că ...
Aşa simt eu în legătură cu ...
Purtătorul pălăriei negre se gândeşte
numai la aspectele negative, la ce este rău,
incorect sau greşit. Explică care sunt
riscurile, pericolele, greşelile demersurilor
propuse; este o încercare obiectivă de a
prezenta elementele negative.
Foloseşte întrebări şi formulări de genul:
Care sunt erorile? Ce ne împiedică?
La ce riscuri ne expunem? Ne permite
regulamentul? Nu cred că vom reuşi
pentru că ... Nu putem rezolva situaţia
pentru că ... Nu găsim nici o soluţie la
problema noastră!
Dar dacă nu se potriveşte cu...? Dar dacă
se întâmplă ceva ....?
PĂLĂRIA Pălăria galbenă este
GALBENĂ optimistă, aduce beneficii.
- este simbolul gândirii
constructive, axată pe un
fundament logic, oferind o
perspectivă pozitivă a unei
situaţii.
- galbenul simbolizează
lumina soarelui, strălucirea,
optimismul.
PĂLĂRIA Pălăria verde generează idei
VERDE noi.
- este simbolul gândirii
creative: vizează idei noi,
alternative, provocări şi
schimbări.
- verdele simbolizează verdele
proapăt al ierbii, al vegetaţiei,
al abundenţei, deci este un
simbol al fertilităţii, al
producţiei de idei inovatoare.
PĂLĂRIA Pălăria albastră clarifică şi
ALBASTRĂ organizează.
- legiferează rolul de
supraveghetor, de control
asupra întregului proces.
- accentul este pus pe modul
în care se desfăşoară procesul
de gândire.
- albastrul este culoarea
cerului: este rece, iar cerul
este deasupra tuturor – este
vorba deci, de rolul de
moderator, organizator al
întregii activităţi.
Gânditorul pălăriei galbene îşi exprimă
speranţa, are în vedere beneficiile,
valoarea informaţiilor şi a faptelor date.
Găseşte aspectele pozitive ale unei
abordări.
Foloseşte formulări de genul:
Sigur vom putea realiza ceea ce ne-am
propus pentru că ...
Ce obiective putem realiza? Pe ce se
bazează aceste idei? Care sunt avantajele
acestei abordări?
Gânditorul caută mereu alternative la
prezolvarea problemelor; găseşte noi idei,
percepţii sau soluţii.
Gândirea laterală este specifică acestui tip
de pălărie.
Foloseşte formulări de genul:
Putem rezolva problema şi altfel?
Ce alternative viabile avem?
Găsim şi altă explicaţie?
Gânditorul pălăriei albastre:
- defineşte problema şi conduce
întrebările;
- reconcentrează informaţiile pe parcursul
acivităţii;
- formulează ideile principale şi
concluziile;
- monitorizează jocul şi are în vedere
respectarea regulilor şi - rezolvă
conflictele.
Foloseşte întrebări de genul:
Putem să rezumăm punctele de vedere
expuse? Care este următorul pas? Care
sunt ideile principale? Să nu pierdem
timpul şi să ne concentrăm asupra
soluţiilor propuse!
 TEHNICA GÂNDIŢI – LUCRAŢI ÎN PERECHI - COMUNICAŢI

Tehnica Gândiţi – Lucraţi în perechi – Comunicaţi este o activitate de

învăţare prin colaborare ce presupune trei momente: un moment de activitate
individuală în care elevul caută răspunsuri la o anumită problemă, un moment
activitate în perechi pentru confruntarea ideilor şi un moment de activitate frontală,
de comunicare a rezultatelor celorlalţi elevi şi profesorului. Este o tehnică uşor de
utilizat, nu necesită mult timp şi se poate folosi de mai multe ori în cadrul unei
lecţii.
Avantajele acestei tehnici sunt: permite elevilor să comunice mai uşor în
cadrul perechii, decât în faţa întregii clase; să aibă încredere în concluziile
elaborate în comun şi să le comunice celorlalţi. Putem folosi această tehnică cu
precădere în etapa de Evocare (modelul ERR) sau de captare a atenţiei (dacă
vorbim de o lecţie de transmitere de noi cunoştinţe).
Etapele acestei tehnici sunt:
 Comunicarea sarcinii de lucru – timp de câteva minute (3-5minute) elevii sunt
solicitaţi să răspundă individual la anumite întrebări pregătite de profesor,
întrebări ce implică mai multe posibilităţi de răspuns.
 Activitatea individuală de realizare a sarcinii.
 Activitate în perechi: timp de câteva minute fiecare elev prezintă colegului de
bancă răspunsurile sale; ele sunt comparate şi se elaborează un răspuns comun
cu care amândoi sunt de acord.
 Activitatea frontală: fiecare pereche rezumă concluziile la care a ajuns. Dacă
timpul nu permite pot fi preluate ideile doar de la câteva perechi. Ideile preluate
se notează pe tablă sau flip-chart.
 TEHNICA COLŢURILE

Tehnica Colţurile, cunoscută şi sub denumirea Gruparea elevilor în funcţie

de poziţia faţă de o problemă, reprezintă o modalitate activă de organizare a
dezbaterilor sau a problemelor controversate în care participanţii pot avea puncte
de vedere diferite. Această tehnică presupune avansarea unei probleme, a cărei
rezolvare implică mai multe soluţii posibile, din care fiecare elev alege câte una.
Este important să li se dea elevilor două sau mai multe opţiuni, pentru că în funcţie
de acestea se vor forma şi grupurile.
Tehnica Colţurile are ca scop încurajarea elevilor de a adopta o poziţie
personală, bazată pe argumente, faţă de anumite probleme şi să-şi susţină acea
poziţie. Elevii învaţă să-i asculte cu atenţie pe ceilalţi şi au posibilitatea să-şi
schimbe părerea dacă argumentele lor sunt persuasive. Aplicarea acestei tehnici, cu
succes, presupune ca elevii să ştie câte ceva în prealabil despre problema în
discuţie. Profesorul poate oferi informaţii minimale despre acel subiect sau va
determina un moment de evocare a cunoştinţelor anterioare ale elevilor.
Tehnica presupune parcurgerea următoarelor etape:
 Comunicarea sarcinii de lucru: prezentarea de către profesor a unei probleme
care să suscite discuţii, controverse şi exprimarea unor opţiuni privind
soluţionarea acesteia.
 Activitate individuală: timp de trei minute elevilor li se cere să caute/ identifice
argumente (cât mai multe şi convingătoare) în favoarea opţiunii proprii. Este
important ca fiecare elev să ia o atitudine înainte de ai auzi pe ceilalţi. În felul
acesta calitatea învăţării creşte pentru că elevul este implicat direct. Elevul
poate fi de exemplu pro, contra sau indiferent, indecis.
 Activitatea de constituire a grupurilor: în funcţie de poziţia adoptată, fiecare
elev va trece într-un colţ al clasei: în Colţul 1 cei care sunt contra, în Colţul 2
cei care sunt pro, iar în Colţul 3 cei indecişi.
 Activitatea în grupuri: fiecare elev comunică grupului argumentele personale
prin care îşi susţine poziţia adoptată. Sunt stabilite argumentele cu care toţi
membrii grupului sunt de acord, iar un reprezentant al grupului le va nota şi
prezenta celorlalte grupuri. Se poate stabili un interval de 5-10 minute pentru
realizarea acestei activităţi. Intervalul de timp acordat va fi însă corelat cu
gradul de dificultate a sarcinii.
 Activitatea frontală: un reprezentant ales, desemnat de grup va prezenta poziţia
grupului şi argumentele care susţin această poziţie. Reprezentanţii trebuie să fie
cât mai convingători în pledoariile lor pentru a nu-şi pierde adepţii şi pentru a-i
face pe alţii să se alăture grupului respectiv. În această etapă elevii realizează
sensul, ascultă părerile colegilor, cântăresc sensurile care se construiesc în
legătură cu problema discutată. Dacă elevii şi-au schimbat opinia, vor trece la
grupul cu a cărui opinie sunt acum de acord.
 TURUL GALERIEI

Prin intermediul tehnicii Turul galeriei elevii elaborează în grup un produs

care exprimă/ reflectă opinia tuturor. Este o tehnică de învăţare prin colaborare care
îi ajută pe elevi să-şi împartă sarcinile, să negocieze, să caute soluţii, să ofere şi să
primească feedback.
Etapele tehnicii Turul galeriei sunt:
 Comunicarea sarcinii de lucru – elevii au de rezolvat, în grupuri de câte patru,
într-un timp dat (10-15 de minute) o problemă care comportă mai multe soluţii/
perspective de abordare.
 Activitate în grup: produsele muncii în grup sunt structurate într-o schemă,
diagramă, inventar de idei şi notate pe hârtie/ coală de flipchart (poster).
 Expunerea produselor: posterele sunt expuse pe pereţii clasei, care devine
astfel o galerie.
 Turul galeriei: grupurile trec pe rând pe la fiecare poster şi examinează soluţiile
propuse de elevi. Comentariile şi observaţiile vizitatorilor sunt scrise pe
posterul analizat.
 Activitate în grupuri: la terminarea Turului galeriei fiecare echipă analizează
comentariile şi observaţiile notate de elevi şi compară posterele lor cu ale
celorlalţi.
Avantajele acestei tehnici sunt:

 valorizează în special forma/ modalitatea în care elevii învaţă

pentru a rezolva probleme şi mai puţin conţinutul învăţării;
 oferă elevilor posibilitatea să-şi exerseze gândirea, să cerceteze
şi să experimenteze împreună conştientizând şi procesul
gândirii;
 stârneşte interesul elevilor pentru activitatea de instruire, prin
faptul că tehnica implică mişcarea elevilor prin clasă şi
utilizarea unor mijloace didactice diverse;
 promovează atât o interacţiune directă în grupul de bază, pentru
realizarea sarcinii (posterul), cât şi o interacţiune indirectă, prin
contactul cu produsele create de celelalte grupe (vizitarea
galeriei);
 promovează o învăţare eficientă şi durabilă pentru că elevii sunt
încurajaţi să-şi exprime propriile idei şi convingeri şi să
primească feedback de la ceilalţi elevi şi de la profesor.
 TEHNICA MOZAIC
Tehnica Mozaic promovează învăţarea prin cooperare, în grupuri mici, a
unui conţinut sau text. Etapele acestei tehnici sunt:
 Formarea grupurilor iniţiale: clasa de elevi se împarte în grupe de câte 4-5
elevi. Criteriile de grupare a elevilor sunt diverse. Cadrul didactic va alege
acea modalitate de grupare care corespunde cel mai bine situaţiei (în funcţie
de timpul avut la dispoziţie, de dimensiunea clasei etc.).

 Profesorul împarte conţinutul/ textul ce urmează a fi studiat în 4-5 părţi

egale (în funcţie de numărul elevilor dintr-o grupă). Fiecare grupă va primi
conţinutul structurat pe cele 4-5 părţi şi fiecare elev primeşte o parte din
textul ce urmează a fi studiat.
 Activitatea din grupurile de experţi: toţi elevii care au acelaşi conţinut vor
forma un grup nou - grupul de experţi. În cadrul acestor grupuri elevii vor
studia împreună textul, vor extrage ideile esenţiale, vor căuta modalităţi de
predare a conţinutului şi vor gândi modalităţi de verificare a conţinutului,
pentru că ulterior urmează să-l predea colegilor din grupul iniţial.
Dacă elevii din grupurile de experţi întâmpină dificultăţi, cadrul didactic va
interveni cu explicaţii, pentru a se asigura că toţi elevii înţeleg corect textul.
 Revenirea în grupurile iniţiale şi predarea conţinutului pregătit celorlalţi colegi: fiecare
expert va preda conţinutul pregătit în acest sens şi va adresa colegilor întrebări ca să se
asigure că textul a fost înţeles şi învăţat. Elevii pot solicita expertului lămuriri
suplimentare în legătură cu fragmentul aflat în discuţie. Prin predarea reciprocă se învaţă
cel mai bine un conţinut informaţional. La sfârşitul activităţii toţi elevii vor învăţa în
întregime conţinutul întregului text. În cursul acestei activităţi, cadrul didactic se va
asigura că informaţiile se transmit şi se asimilează corect. Dacă elevii întâmpină
dificultăţi, atunci cadrul didactic îi va ajuta să depăşească situaţia.

Tehnica Mozaic prezintă o serie de avantaje care o recomandă spre utilizare

 elevii studiază singuri un anumit text şi-l structurează pentru a-l prezenta
colegilor şi ajung să înveţe mai eficient pentru că-i învaţă pe alţii;
 elevii învaţă să colaboreze pentru ca toţi membrii grupului să atingă
obiectivele învăţării;
 presupune interdependenţă pozitivă şi ajută cursanţii să-şi dezvolte
sentimentul de responsabilitate;
 facilitează comunicarea pe orizontală, de la elev la elev;
 dispare teama şi anxietatea în cazul elevilor timizi, pentru că discută într-un
grup mai restrâns şi dobândesc cu timpul încredere şi curaj.
 LINIA VALORILOR

Tehnica Linia valorilor permite fiecărui elev să-şi exprime o opinie faţă de o problemă şi
să adopte o poziţie în cadrul grupului faţă de acea problemă.
Tehnica presupune următoarele etape:
 Comunicarea sarcinii de lucru: profesorul propune o problemă care admite mai multe
soluţii posibile, mai multe perspective de abordare.
 Elevii se gândesc, în mod independent, conturându-şi o anumită poziţie.
 La solicitarea profesorului, elevii se aşează pe o linie (imaginară în cadrul clasei) în
funcţie de poziţia adoptată faţă de problema în discuţie. De obicei sunt situaţii de PRO sau
CONTRA, dar poate fi şi o categorie pentru INDECIŞI (vezi figura de mai jos). Dispunerea
elevilor mai spre extremităţile liniei exprimă intensitatea atitudinilor faţă de subiectul aflat în
discuţie.

PRO INDECIS CONTRA

     

Figura 5.6 – Un exemplu de plasare pe linia valorilor

 Elevii astfel dispuşi discută cu vecinii lor despre argumentele care le susţin poziţia.
 Opţional linia se poate „îndoi” separând elevii care au o poziţie favorabilă, de cei care
au opinii nefavorabile.
Indecişii se pot plasa la mijlocul liniei sau într-o altă parte a sălii de clasă. Ei pot fi
convinşi de o tabără sau alta să li se lăture. Cei care reuşesc să-i convingă pe cei nehotărâţi
dovedesc capacitatea de a-şi susţine cu argumente poziţia adoptată. Discuţia se va finaliza cu mai
multe alternative posibile.
Pentru a nu-i influenţa pe elevi profesorul nu-şi va exprima punctul de vedere faţă de
problema abordată; nu va argumenta sau contraargumenta pe parcursul activităţii şi nu va
formula o judecată de valoare în favoarea unui grup. Rolul profesorului în această tehnică este
acela de facilitator, care intervine doar pentru a organiza sau pentru a modera dezbaterea
 CAFENEAUA

Cafeneaua este o metodă care facilitează schimbul de informaţii între elevi, în realizarea
unor sarcini, într-un cadru relaxat asemănător unei cafenele. Această metodă este eficientă dacă
dorim să valorizăm contribuţia fiecărui elev în realizarea unor sarcini didactice diferite.
Etapele acestei metode sunt:
1. Formarea grupelor şi prezentarea sarcinilor de lucru – elevii se împart în 3-4 grupe,
în funcţie de numărul sarcinilor didactice. Fiecare grupă va avea un număr egal de elevi (între 4-
7/ grupă) şi va avea de rezolvat o sarcină didactică diferită. Sarcinile pot fi prezentate sub forma
fişelor de lucru sau pot fi comunicate oral. La fiecare masă de lucru delegăm o „gazdă” care va
avea rolul de moderator în cadrul grupului şi care va nota şi prezenta ideile discutate. Fiecare
grupă va primi o coală de flipchart şi markere pentru a nota ideile.
2. Activitatea pe grupe:
Runda 1 (10 minute) – elevii realizează sarcinile prevăzute pentru grupa lor.
Runda 2 (10 minute) - fiecare grupă îşi deleagă câte un reprezentant (denumiţi vizitatori)
pentru a participa la discuţii, la celelalte grupe. Membrii rămaşi, adică „gazdele” prezintă ideile
generate de grup până în momentul respectiv. Vizitatorii pot adresa întrebări gazdei, pot
contribui cu idei, propuneri la rezolvarea sarcinii.
Runda 3 şi 4 (10 minute/fiecare) – vizitatorii vor merge şi la celelalte grupe pentru a
discuta şi contribui cu idei. Ideea este ca fiecare vizitator să viziteze toate grupele. Sigur, dacă
avem mai multe sarcini didactice diferite şi implicit un număr mai mare de elevi, ne vom limita
la vizitarea a 3-4 grupe. După rundele de vizită, elevii revin la grupele (mesele) iniţiale.
3. Activitatea în plen – Sunt afişate posterele (colile de flichart) iar „gazdele” fiecărui
grup prezintă în plen concluziile dezbaterilor de la mesele de lucru.
 METODA PIRAMIDEI

Metoda Piramidei sau Metoda bulgărelui de zăpadă are la bază încorporarea activităţii
fiecărui membru în parte într-un demers colectiv mai amplu.
1. Comunicarea sarcinii de lucru – cadrul didactic prezintă elevilor datele problemei.
2. Activitate individuală – fiecare elev lucrează individual la soluţionarea problemei (5
min) şi notează întrebări legate de subiectul abordat.
3. Activitate în perechi – elevi discută câte doi pe marginea soluţiilor oferite de fiecare în
parte. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale ale elevilor şi se notează întrebările noi.
4. Activitate în grupuri mari (4-6) - sunt analizate şi centralizate soluţiile identificate în
perechi. Elevii concep un singur răspuns/ soluţie comună şi formulează concluziile finale.
Acestea vor fi notate pe o coală de flipchart.
5. Activitate în plen – un reprezentant al fiecărei grupe va prezenta celorlalţi soluţia
adoptată de grup şi va aduce argumente pentru a susţine punctul de vedere. Celelalţi elevi pot
adresa întrebări de discuţie (mai ales în situaţia în care se discută o singură problemă şi fiecare
grup oferă o soluţie diferită). Tot în această etapă sunt clarificate întrebările care au rămas
nerezolvate până în această etapă.
Ideile/ soluţiile adoptate de grupuri şi sintetizate pe coala de flipchart, vor fi expuse,
pentru a putea fi comparate. Pe baza ideilor avansate de grupuri se vor formula concluziile finale.
Din etapele prezentate mai sus putem observa că vorbim de o strategie cumulativă, ce
prezintă ca avantaje:
- fiecare elev este pus în situaţia de a căuta răspunsuri sau soluţii pentru o problemă;
- în cadrul activităţilor grupate (perechi şi grupuri mari) elevii sunt puşi în situaţia de
a-şi confrunta, compara şi transforma ideile în funcţie de informaţiile obţinute de la
ceilalţi.
- în final ideile sunt clarificate iar conţinutul este sintetizat şi redus la esenţă.
 CIORCHINELE

Tehnica Ciorchinele are la bază brainstorming-ul şi reprezintă o modalitate de a construi

asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Practic, în realizarea unui ciorchine
suntem interesaţi să generăm cât mai multe idei şi să găsim conexiuni între acestea. Fiind o
metodă de brainstoming primează cantitatea informaţiilor/ ideilor şi nu calitatea lor (evident într-
o primă etapă). Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea următoarelor etape:
- se scrie un cuvânt/ subiect (care urmează a fi cercetat) pe tablă;
- se notează în jurul acestui cuvânt toate ideile care le vin minte elevilor, trasându-se
linii între acestea şi cuvântul iniţial.
- pe măsură ce se scriu cuvintele, se trag linii între toate cuvintele/ ideile care pot fi
conectate.
- activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp
acordată. Etapele pot fi precedate de brainstorming în grupuri mici sau în perechi. În
acest fel, se îmbogăţesc şi se sintetizează cunoştinţele.
- Rezultatele grupurilor se comunică profesorului care le notează pe tablă într-un
ciorchine fără a le comenta sau judeca.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi reorganizat utilizându-se anumite concepte
supraordonate găsite de elevi sau de profesor. Prezentăm mai jos câteva sugestii pentru realizarea
unui ciorchine:

Figura 5.7 – Un exemplu de ciorchine

 COPACUL IDEILOR

Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie se scrie într-un
dreptunghi situat la baza foii de hârtie, în partea centrală. De la acest cuvânt cheie se ramifică
toate ideile/ cunoştinţele evocate, asemenea crengilor unui copac. Acest organizator grafic poate
fi realizat individual, grupat sau frontal.
Pentru realizarea unui copac al ideilor în manieră frontală putem folosi cartonaşe colorate
cu dimensiunea 10 cm/20 cm (o coală A4 împărţită în 3). Fiecare elev primeşte câte un cartonaş
colorat pe care va nota o idee despre subiectul discutat. După completarea cartonaşelor fiecare
elev va trece la tablă şi va lipi cartonaşul în copacul ideilor. În felul acesta ne asigurăm că fiecare
elev participă la lecţie în mod activ. Dacă observăm că unele idei se repetă putem pune mai
multe cartonaşe pe aceeaşi ramură. Copacul ideilor este un organizator grafic care se pretează în
etapa de evocare a cunoştinţelor, constituind punctul de plecare în asimilarea noilor cunoştinţe.
Schematic copacul ideilor se prezintă astfel:

Cuvânt cheie
 DIAGRAMA VENN

Diagrama Venn (Steele, Meredith, Temple, 1998, în Dulamă, M.E., 2002) este formată
din două cercuri care se suprapun parţial. În zona de suprapunere se notează asemănările, iar în
zonele rămase libere, deosebirile dintre aspecte, idei sau concepte. Se poate utiliza în toate cele
trei etape ale modelului ERR.

Asemănări

Elementul Elementul 
1 2



Figura 5.8. – Diagrama Venn

BULA DUBLĂ

Ca şi diagrama Venn, Bula dublă este un organizator grafic pentru gruparea asemănărilor
şi deosebirilor dintre două aspecte, idei concepte. Diagrama se prezintă astfel:

E1 E2

Asemănări
Deosebiri Deosebiri

Figura 5.9 – Bula dublă

 ORGANIZATOR GRAFIC AL CARACTERISTICILOR

Este un organizator de tip descriere, sub formă de ciorchine. Prezentăm mai jos două
modalităţi de reprezentare grafică a caracteristicilor:
Model 1

Model 2

ORGANIZATOR GRAFIC AL ETAPELOR

Este un organizator grafic utilizat pentru reprezentarea desfăşurării unei acţiuni, a unui
proces sau fenomen. În figura de mai jos prezentăm un model de reprezentare grafică a etapelor
pe orizontală şi unul pe verticală.
 DIAGRAMA FISHBONE

Diagrama Fishbone (schelet de peşte) a fost creată în scopul facilitării explorării şi

înţelegerii unei problematici mai complexe, fiind un excelent instrument de vizualizare. Acest
organizator poate fi utilizat în rezolvarea unor situaţii problematice sau ca o diagramă de tip
cauză-efect.
Diagrama Fishbone oferă posibilitatea de a organiza cauzele principale şi secundare ale
unui efect. Scopul construirii diagramei Fishbone este să se ajungă la rădăcina elementelor care
au determinat apariţia unui fapt. Prin utilizarea acestei diagrame elevii sunt solicitaţi să facă
distincţii între cauzele şi simptomele unui rezultat, al unei probleme sau a unui eveniment.
Diagrama se construieşte astfel (vezi şi figura de mai jos):
- notăm ideea centrală sau tema discuţiei (chenarul aferent capului de peşte) ;
- pe axa principală a diagramei se trece efectul;
- pornind de la axa principală desenăm 6 ramuri – acestea reprezintă cauzele majore ale
efectului. Cele 6 ramuri corespund celor 6 întrebări: Cine?, Ce?, De ce?, Când?,
Unde?, Cum?
- se trasează cauzele minore ce decurg din cauzele majore, trasând linii de la ramurile
principale.

CINE? CE? CÂND?

Idee
centrală
Efectul _____________________________

UNDE CUM? DE CE?

?

Figura 5.12. – Diagrama Fishbone

 TABELUL „T”

Tabelul T - este un tabel cu două coloane, care se realizează pentru a lista argumentele
pro şi contra sau avantajele şi dezavantajele unei situaţii.

ARGUMENTE PRO ARGUMENTE CONTRA

 
 

MATRICEA CONCEPTUALĂ

Într-o matrice fiecare rubrică are o destinaţie precisă şi sunt legate ascendent între ele
(toate urmează acelaşi subiect din mai multe perspective). Matricea conceptuală (Bernat, S.E.,
2003, p.168) se foloseşte pentru reprezentarea unui concept necunoscut.
Structura unei matrici conceptuale se prezintă astfel:

Figura 5.13 – Structura unei matrici conceptuale