Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I . I n s t r u m e n t e al e O N U î n d o m e n i u l d r e pt u r i l o r o m ul u i
a. Tratate şi protocoale
1. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului (CDC), 1989,
Protocolul opţional privind vânzarea copiilor, prostituţia infantilă şi
pornografia infantilă, 2000,
2. Protocolul opţional privind implicarea copiilor în conflicte
armate, 2000
3. Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, 1966,
Protocolul facultativ la Pactul internaţional privind drepturile civile
şi politice, 1966
4. Cel de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internaţional privind
drepturile civile şi politice, vizând abolirea pedepsei cu moartea,
1989
5. Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi
culturale, 1966
6. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasială, 1965
7. Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor, 1979,
Protocolul facultativ la Convenţia privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare împotriva femeilor, 1979
8. Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor
lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, 1990
9. Convenţia privind statutul refugiaţilor, 1951
1
10. Protocolul privind statutul refugiaţilor, 1966
11. Convenţia privind reducerea numărului de apatrizi, 1961
12. Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente
crude, inumane sau degradante, 1984
13. Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi a altor
pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, 2002
b. Declaraţii
1.Declaraţia universală a drepturilor omului, 1948
2.Declaraţia Mileniului a Organizaţiei Naţiunilor Unite, 2000
3.Declaraţia şi planul de acţiune „O lume demnă pentru copii”, 2002
4.Declaraţia Conferinţei mondiale împotriva rasismului,
discriminării, xenofobiei şi intoleranţei asociate (Declaraţia de la
Durban), 2001
5.Angajamentele de la Paris pentru protecţia copiilor împotriva
recrutării ilegale sau a utilizării de către forţele armate sau
grupurile armate (Angajamentele de la Paris), 2007
2
7. Declaraţia privind principiile sociale şi juridice referitoare la
protecţia şi bunăstarea copiilor, cu trimitere specială la plasamentul
familial şi adopţia naţională şi internaţională, 1986
8. Principiile şi orientările privind copiii asociaţi cu forţele sau
grupurile armate (Principiile de la Paris), 2007.
I I . I n s t r u m e n t e d e d r e p t i n t e r n a ţ i on a l p r i v a t
1. Convenţia de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor
civile ale răpirii internaţionale de copii, 1980
2. Convenţia de la Haga privind protecţia copilului şi cooperarea în
materia adopţiilor internaţionale, 1993
I I I . I n s t r u m e n t e e u r o p e n e î n d o m e n i u l d r e pt u r i l o r o m ul u i
1. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 2000 (în
special art. 24 referitor la drepturile copilului)
2. Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, 1950
3. Carta socială europeană, 1961
4. Convenţia europeană privind exercitarea drepturilor copiilor,
1996;
5. Convenţia europeană împotriva torturii si a altor pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante, 1987
6. Tratatul privind Uniunea Europeană (articolul 11), 1992
7. Consensul european privind Dezvoltarea:
Partea I – UE [în special alineatele (5) şi (7)]
Partea a II-a – CE [în special alineatele (97), (101) şi (103)]
3
drepturilor copilului” ca parte a unui „Pact pentru copil” mai larg,
pe termen lung, al Uniunii Europene, pentru a promova drepturile
copiilor în cadrul Uniunii şi al acţiunii sale externe;
- Iunie 2007: Crearea „Forumului european privind drepturile
copilului”;
- Planul de acţiune privind drepturile copiilor în cadrul relaţiilor
externe, ce va fi elaborat de Comisie: 30-2007: Comunicarea
Comisiei – Pentru un consens european privind ajutorul umanitar
chemând la respectarea dreptului internaţional în acordarea
asistenţei umanitare.
4
Orientările Uniunii Europene pentru promovarea şi protecţia
drepturilor copilului
I Introducere
5
3. La nivelul Uniunii Europene, orientările din domeniul drepturilor
omului joacă rolul de cadru regional solid pentru activitatea UE în
promovarea şi protecţia drepturilor omului în cadrul politicii
externe globale a UE în domeniul drepturilor omului, precum şi în
privinţa drepturilor copiilor. Pentru a consolida drepturile copilului,
Uniunea Europeană s-a angajat, de mulţi ani, în acţiuni
multidimensionale ce cuprind, în special, următoarele elemente:
- punerea în aplicare a Orientărilor Consiliului UE din 2003 privind
copiii şi conflictele armate;
- discutarea drepturilor copilului în relaţia cu ţările terţe, în special
în cadrul dialogului politic;
- finanţarea, în special prin intermediul Iniţiativei europeană pentru
democraţie şi drepturile omului (IEDDO), a proiectelor de
promovare şi protecţie a drepturilor copiilor;
- pe parcursul procesului de extindere, monitorizarea progreselor
înregistrate în ceea ce priveşte promovarea drepturilor copilului şi
sprijinirea reformei protecţiei copilului în ţările candidate şi
potenţial candidate;
- în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană,
alături de statele latinoamericane, propune şi susţine anual o
rezoluţie privind „drepturile copilului” şi solicităperiodic statelor să
semneze, să ratifice şi să pună în aplicare Convenţia cu privire la
Drepturile Copilului şi protocoalele opţionale ale acesteia;
- sprijin pentru activitatea actorilor internaţionali şi regionali
relevanţi în domeniul drepturilor copilului, în special Secretarul
General al ONU, Consiliul de Securitate al ONU, organismele
tratatelor ONU, în special Comitetul pentru drepturile copilului,
procedurile speciale şi mecanismele ONU, precum şi sprijin pentru
organizaţiile corespunzătoare din cadrul ONU, în special UNICEF,
OHCHR, OIM, OMS şi UNFPA
6
şi mecanismele regionale, în special Consiliul Europei, OSCE,
reţeaua europeană de Ombudsman pentru copii şi organizaţiile
societăţii civile; - În cadrul politicii de dezvoltare a Uniunii
Europene, „Consensul european privind Dezvoltarea” include
respectarea drepturilor copilului în statele membre ale UE prin
trimitere la principalele cadre internaţionale în domeniul drepturilor
omului şi la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.
În cazul CE, există o abordare pe trei căi în privinţa copiilor, ce
priveşte:
(i) aspecte specifice cum ar fi violenţa împotriva copiilor,
copiii afectaţi de conflicte armate, traficul de copii etc.,
(ii) drepturile şi necesităţile copiilor prin teme specifice cum
ar fi educaţia şi sănătatea, precum şi
(iii) o mai bună integrare a drepturilor copiilor ca unul
dintre aspectele transversale de luat în considerare în toate
programele şi proiectele finanţate de CE.
Notele orientative de punere în aplicare a acestor politici şi
orientările CE privind integrarea drepturilor copiilor la nivel de ţară
solicită ca drepturile copiilor să fie protejate în cadrul unei abordări
bazate pe drepturi şi privite ca un aspect transversal. Documentele
politicilor sectoriale reprezintă instrumente suplimentare de acţiune.
7
abuzului, bolilor, conflictelor armate şi diferitelor forme de
violenţă; aceştia sunt obligaţi să se căsătorească la vârste fragede şi
să suporte practici tradiţionale dăunătoare. Copiii aparţinând
categoriilor vulnerabile sau copiii aflaţi în situaţii deosebit de
dificile se confruntă cu riscuri deosebite şi sunt expuşi
discriminării, marginalizării şi excluderii. Fetele de vârstă fragedă
se confruntă cu riscuri specifice şi necesită o atenţie deosebită.
Procesul de monitorizare care urmează sesiunii speciale dedicată
copiilor a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite
(UNGASS) şi activitatea de control a Comitetul pentru drepturile
copilului arată că Convenţia cu privire la Drepturile Copilului este
încă insuficient pusă în aplicare şi că obiectivele cu termene
obligatorii ale UNGASS, precum şi elementele de referinţă în
privinţa Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, sunt departe de a
fi atinse.