Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
La 17 iunie 1903 obține licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul
Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă
modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 susține, la Sorbona, teza de doctorat
cu titlul Sur l’equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă
în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la
Paris obține și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate.
A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a
fost în 1920.
În calitate de rector, prima sa grijă a fost să găsească cadrele didactice corespunzătoare. Traian
Lalescu le-a oferit studenților, la acel moment, următoarele servicii:
în septembrie 1921, timp de un an, cursul de Organe și mașini, care a fost predat de
profesorul universitar arhitect George Varisse de la Școala Politehnică din Paris;
a inițiat un ciclu de conferințe publice, care ajuta la formarea intelectuală a studenților;
a înființat un cerc al studenților după modelul celor existente la marile universități
europene;
încă din primul an a înființat două laboratoare: de chimie și de fizică;
a organizat o serie de biblioteci școlare.
În calitate de profesor, Traian Lalescu s-a implicat profund, a predat un număr impresionant de
cursuri cu un conținut extrem de variat, acest lucru fiind posibil datorită călătoriilor avute în
Franța și Germania, unde și-a aprofundat studiile și tehnicile de predare.
A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și
de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții
însemnate în acest domeniu. A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor
integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale.