Sunteți pe pagina 1din 2

Lalescu Traian

Traian Lalescu se naste pe 12 iulie ,  in București - d. 15 iunie 1929, București) a fost


un academician și matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara. A fost
primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara. Personalitate proeminentă a școlii matematice
românești. Are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din
fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor
funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

Având o situație materială precară, este ajutat financiar de profesorii Andrei


Ioachimescu, Gheorghe Țițeica, Ion Ionescu-Bizeț. Indiferent de situația materială el a fost un
strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat. Încă elev fiind, a
fost remarcat ca un real talent în matematică prin contribuția sa la Gazeta Matematică. A studiat
matematicile la Iași și la București, unde i-a avut ca profesori pe: Gheorghe Țițeica, Spiru
Haret, Ermil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu

La 17 iunie 1903 obține licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul
Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris ca să studieze, cu o bursă
modestă din partea filantropului Vasile Adamachi și în 1908 susține, la Sorbona, teza de doctorat
cu titlul Sur l’equation de Volterra. Aceasta lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă
în domeniul ecuațiilor integrale și îi va aduce stima marelui matematician Vito Volterra. Tot la
Paris obține și diploma de inginer la Școala Superioară de Electricitate.

A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector (sau director) a
fost în 1920.
În calitate de rector, prima sa grijă a fost să găsească cadrele didactice corespunzătoare. Traian
Lalescu le-a oferit studenților, la acel moment, următoarele servicii:

 în septembrie 1921, timp de un an, cursul de Organe și mașini, care a fost predat de
profesorul universitar arhitect George Varisse de la Școala Politehnică din Paris;
 a inițiat un ciclu de conferințe publice, care ajuta la formarea intelectuală a studenților;
 a înființat un cerc al studenților după modelul celor existente la marile universități
europene;
 încă din primul an a înființat două laboratoare: de chimie și de fizică;
 a organizat o serie de biblioteci școlare.
În calitate de profesor, Traian Lalescu s-a implicat profund, a predat un număr impresionant de
cursuri cu un conținut extrem de variat, acest lucru fiind posibil datorită călătoriilor avute în
Franța și Germania, unde și-a aprofundat studiile și tehnicile de predare.

A fost de asemenea deputat de Caransebeș. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și
de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții
însemnate în acest domeniu. A publicat în 1911 cel dintâi tratat din lume asupra ecuațiilor
integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale.

Șirul lui Traian Lalescu

A murit la 15 iunie 1929 la București. Din anul 1990 devine membru post-mortem al Academiei


Române.
Printre prietenii săi apropiați s-au numărat pictorul Nicolae Tonitza, sculptorul Corneliu
Medrea (care i-a sculptat bustul amplasat la intrarea în Politehnica din Timișoara) și
pictorul Corneliu Baba pe care l-a găzduit pe când era student la Belle Arte și în talentul căruia a
crezut, oferindu-i acestuia o odaie cu fața la răsărit, ca să aibă lumină când picta.

S-ar putea să vă placă și