Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ


SPECIALIZAREA BIOMATERIALE SI DISPOZITIVE MEDICALE

Lucrare de Laborator Nr. 3


Sisteme de Eliberare Controlată a Biosubstanțelor Active (I)

Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză


utilizate în tratamentul ulcerului varicos
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

1. Preambul si Scopul lucrării

Vindecarea rănilor de pe suprafața pielii reprezintă un proces complex care necesită


implicarea mai multor țesuturi, celule și componente matriciale. În prezent există trei direcții
majore de cercetare pentru îmbunătățirea sistemelor de tratare a plăgilor: (a) ajustarea
vindecării leziunilor prin elemente care pot accelera procesul de vindecare și reduc cicatricile;
(b) dezvoltarea unor noi substituenți de piele echivalenți cu autogrefele de piele; (c)
identificarea semnalelor care declanșează procesul de vindecare prin regenerare, în
detrimentul semnalelor de reparare (pentru evitarea formarii de cicatrici).
Stadiul actual, al pansamentelor moderne utilizate pentru tratarea leziunilor, impune
materialelor, care acoperă plaga, să creeze un mediu optim pentru regenerarea epidermei prin
furnizarea unei bariere împotriva infecțiilor și a pierderii de lichid. Numeroase pansamente,
atât sintetice cât și naturale au fost dezvoltate cu scopul de a trata leziuni, chirurgical sau non-
chirurgical. Unele dintre aceste pansamente au dovedit un adevărat succes în închiderea
plăgilor, însă căutarea unui material ideal pentru fabricarea pansamentelor nu a luat sfârșit.
Conform abordărilor moderne în domeniul regenerării tisulare, un sistem ideal de pansament
trebuie să prezinte similitudini cu o autogrefă de piele, atât structural cât și funcțional.
Tabelul 1 prezintă setul de cerințe care trebuie îndeplinit de un pansament modern pentru
existența unei vindecări adecvate.
Non-toxic, imunogenic, biocompatibil
Capabil să ofere o barieră adecvată împotriva infecțiilor
Capabil să controleze pierderea fluidelor
Să prezinte abilitatea de a reduce durerea în timpul tratamentului
Să creeze și să mențină un mediu umed în leziune
Să furnizeze o acoperire ușoară și apropiată de rană
Să permită schimbul de medicamente cu leziunea
Să fie capabil să absoarbă exudatul din timpul fazei inflamatorii
Să prezinte o rezistență mecanică mare, elasticitate și complianță
Să prezinte o formă și o suprafață optimă
Să permită desprinderea ușoară și fără durere din zona leziunii
Tabel 1. Principalele cerințe care trebuie îndeplinite de un pansament

Succesul celulozei de origine microbiană ca material pentru produse biomedicale a


fost confirmat de mai multe publicații și rapoarte științifice.
Fontana și colab au raportat prima aplicare a unor pelicule de grosimi diferite, de
celuloză produsă de Acetobacter ca substituenți de piele. Produsul, denumit Biofill, a fost
folosit în cazul mai multor tratamente în leziuni ale pielii, precum arsuri severe la nivelul
corpului, peeling facial, suturi, ulcere cronice și ca grefe de piele atît în cazul donatorului cât
și al receptorului.
În conformitate cu Farah, grosimea filmului de celuloză este ajustat prin modificarea,
în procesul tehnologic, a următoarelor variabile: concentrația surselor de carbon și azot din
mediul de cultură, temperatura și timpul de fermentație. Produsul final al biosintezei este
deshidratat pe măsură ce este supus unei forțe de întindere.
Leziunile cronice, precum ulcerul venos de gambă, escarele și ulcerele diabetice, sunt
dificil de vindecat și reprezintă o provocare clinică semnificativă atât pentru pacienți, cât si
pentru personalul medical. Tratamentul rănilor cronice implică aplicarea diverselor materiale
(hidrocoloizi, hidrogeluri, membrane naturale sau sintetice) care asigură un mediu umectat
necesar pentru o vindecare optimă. Pansamentele joacă un rol important în gestionarea
întregului proces de vindecare a acestor leziuni. Rapoartele recente ale aplicării celulezei

2
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

microbiene ca pansament indică faptul că aceasta prezintă proprietăți superioare față de


materialele pansamentelor deja utilizate în astfel de aplicații.
Un alt avantaj major, al pansamentelor de bio-celuloză, este reprezentat de transparența
acestora care permite observații clinice asupra procesului de vindecare, fără a îndepărta
efectiv pansamentul.
Studiile au arătat că membranele de bio-celuloză facilitează semnificativ procesul de
îndepărtare a țesutul necrozat (debridare autolitică), încurajează dezvoltarea țesutului granular
și accelerează epitelierea. Deasemenea, acestea scad nevoia de îngrijire zilnică a rănilor,
reduc durerea și scad timpul efectiv de cicatrizare comparativ cu alte proceduri de control.
Motivul pentru care celuloza de origine microbiană funcționează atât de bine ca
sprijin în tratarea plăgilor cronicizate nu este completă încă. Mecanismul de acțiune al
acesteia se află încă în curs de cercetare și așteptăm elucidarea completă a acestuia. Se
presupune că datorită nanostructurii tridimensionale unice, membranele de celuloză
microbiană reproduc virtual suprafața leziunii la nivel nano și creează condițiile optime
pentru vindecarea plăgii și regenerarea epidermei.
Celuloza microbiană, fie ea comercială (Xcell, Biofill, Bioprocess) sau non-
comercială, folosită în studiile clinice pe animale sau subiecți umani, este sintetizată de
diferite tipuri de tulpini de Acetobacter, iar produsul final este reprezentat de o membrană
(deshidratată sau nu).
Celuloza bacteriană este alcătuită din regiuni cristaline și regiuni amorfe. A fost evidențiat
faptul că 75% din masa celulozei este cristalină, iar zonele amorfe prezintă o densitate mai
mică decât cele cristaline. Extragerea zonelor amorfe printr-un proces simplu de hidroliză
acidă, evidențiază zonele cristaline cu aspect de tijă. Acestea au fost denumite în literatura de
specialitate nanocristale de celuloză sau nanowhiskers-uri de celuloză.
Nanowhiskers-urile de celuloză prezintă un interes considerabil datorită proprietăților
specifice și pot fi utilizate ca material de ranforsare a matricilor polimerice deoarece acestea
nu reflectă lumina incidentă. Acest fenomen se datorează diametrelor cu dimensiune mai
mică decât lungimea de undă a luminii vizibile.
Dimensiunea și lungimea nanowhisker-urilor depind, în principal, de sursa celulozei
și condițiile hidrolizei acide.
Ulcerul venos de gambă afectează aproximativ 2% din populație, manifestându-se ca
o plagă deschisă, cu secreții abundente. Utilizarea pansamentelor cu grad mare de absorbție al
exudatelor și crearea unui mediu umed cu acțiune antibacteriană, accelerează procesul de
regenerare și reparare în vederea unei vindecări optime a acestor ulcerații. Pe fondul celor
menționate mai sus, lucrarea de față își propune dezvoltarea unui nanocompozit care îmbină
proprietățile absorbante ale matricei nanotridimensionale a celulozei bacteriene și actiunea
antibacteriană a nanoparticulelor de oxid de zinc funcționalizate cu stearat de sodiu cu scopul
de a fabrica un pansament modern pentru tratamentul ulcerului varicos.

2. Materiale și metode
2.1. Materiale necesare
Azotat de zinc hexahidratat (98%)-Zn(NO3)2 • 6H2O, hidroxid de sodiu(97%)-NaOH,
stearat de sodiu(99%)-C18H35NaO2 au fost procurate de la Sigma-Aldrich. Solvenții, precum
și ceilalți reactivi, au fost de puritate ACS (American Chemical Society), membrane de bio-
celuloză (99% conținut de apă).

2.2. Sinteza nanoparticulelor de oxid de zinc funcționalizate cu stearat de sodiu


(ZnO@C18)
Nanostructurile de oxid de zinc au fost preparate astfel: 3g de azotat de zinc hexahidratat
(Zn (NO3)2 • 6H2O), sub formă de peleturi, au fost adăugate în 100 mL alcool metilic. Soluția

3
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

de precursor metalic a fost agitată magnetic, la o temperatură de 70°C. Următoarea etapă a


presupus obținerea unei soluții prin amestecarea a 3g de hidroxid de sodiu (NaOH) și 0.2g
stearat de sodiu (C18H35NaO2) în 100 mL de apă distilată. Soluția a fost menținută sub agitare
magnetică timp de 30 minute la o temperatură constantă de 70°C și picurată, ulterior, peste
soluția de azotat de zinc hexahidratat. Amestecul astfel obținut a fost menținut sub agitare,
timp de o oră. Suspensia rezultată a fost centrifugată, timp de 10 min la 10000 rpm, iar
supernatantul aruncat. Peletul obținut a fost spălat cu apă distilată și, recentrifugat (în aceleași
condiții), și ulterior uscat la temperatura camerei. Proba finală obținută a constat în
aproximativ 1.5g de ZnO@C18.

2.3. Sinteza nanobiocompozitului celuloză bacteriană/nanoparticule de ZnO@C18


După obținerea în cultură a membranelor de celuloză bacteriană, acestea au fost
tratate cu o soluție 0.5M NaOH la temperatura de 90°C, timp de 30 de minute pentru a
elimina celulele atașate și alte impurități.
Membranele de bio-celuloză au fost imersate în apă distilată, timp de 20 de minute,
sub agitare magnetică la 100 rpm. Acest procedeu a fost repetat de trei ori cu scopul de a
îndepărta componentele mediului de cultură, alte reziduuri entrapate în rețeaua
tridimensională a celulozei bacteriene și de a atinge un pH neutru al lichidului cu care a fost
realizată spălarea.
Membranele de bioceluloză au fost cântărite și 50% din conținutul de apă a fost
îndepărtat prin aplicarea unei forțe de compresie. După realizarea procedeului de
comprimare, membranele au fost secționate în eșantioane de 2cm x 2cm și au fost, ulterior,
utilizate în stare umedă.
Obținerea nanowhiskers-urilor din bio-celuloză
Eșantioanele obținute prin secționarea membranelor de bio-celuloză au fost imersate
într-o soluție apoasă de acid sulfuric (H 2SO4) de concentrație 30%. Pentru o cantitatea de
0.1% bio-celuloză au fost adăugați 100 mL solutie de H2SO4.
Hidroliza celulozei bacteriene a fost realizată la temperatura mediului ambient, timp
de 4 zile, sub agitare continuă la 6000 rpm. După terminarea celor 4 zile, hidroliza grupărilor
eterice a fost stopată prin adăugarea unui volum de 400 ml apă distilată. A fost adăugată o
cantitate suficientă de NaOH pentru ajustarea pH-ului la valoare 7.
Nanowhiskers-urile obținute au fost spălate cu apă distilată, timp de 10 minute, sub
agitare.
Depunerea nanoparticulelor de ZnO@C18 pe suprafața nanowhiskers-urilor
Nanowhiskers-urile, obținute anterior, au fost imersate în 100 mL alcool metilic.
Azotatul de zinc hexahidratat (Zn(NO3)2 . 6H2O; 1 g) a fost pus, sub agitare, în 100 ml
alcool metilic până când peleturile s-au solubilizat complet și soluția a prezentat un caracter
omogen. Soluția de azotat de zinc a fost amestecată peste soluția ce conține nanowhiskers-
uri.
Peste amestecul obținut anterior, cu o pipetă automată, s-a picurat, sub agitare
magnetică, o soluție preparată prin încălzirea, în preabil, a unei cantități de 100 ml de apă
distilată în care s-au dizolvat de 1 g NaOH și peste care s-a adăugat treptat 0.035 g stearat de
sodiu (C18H35NaO2).
Compoziția finală, obținută a fost lăsată pentru încă 2 h, sub agitare.
La sfârșitul procesului de obținere, compozitul nanowhiskers-uri/nanoparticule de
ZnO@C18 a fost liofilizat. Etapele procesului de liofilizare au inclus răcirea și înghețarea
materialului până la -20°C, realizarea unui nivel de vid înaintat (2 mbari) și o creștere lentă a

4
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

temperaturii până în jurul valori de maxim 40°C. Ultima etapă menționată corespunde uscării
propriu-zise și a avut o durată de 35 de ore datorită cantității de apă din compus și a vitezei
moderate de încălzire.
2.4. Metode de caracterizare

2.4.1. DRX
2.4.2. IR
2.4.3. TGA
2.4.4. SEM
2.4.5. TEM
2.4.6. SAED
2.4.7. Teste in vitro (biocompatibilitate)
Determinarea nivelului LDH eliberat în mediu
Testul LDH (lactat dehidrogenaza) este o metodă bazată pe evaluarea integrităţii
membranei celulare prin determinarea cantităţii de LDH eliberate în mediu. Metoda este
simplă şi des utilizată pentru acurateţea şi reproductibilitatea rezultatelor obţinute. Testul se
bazează pe reducerea NAD+ la NADH de către LDH, o enzimă citosolică. Distrugerea
membranei celulare duce la eliberarea în mediul de cultură a LDH.
LDH extracelular poate fi cuantificat prin următoarele reacţii cuplate în care LDH
catalizează conversia lactat în piruvat prin reducerea NAD+ la NADH, care este la rândul lui
folosit pentru reducerea INT (clorură de 2-(4-iodophenil)-3-(4-nitrophenil)-5-fenil-2H-
tetrazoliu), o sare de tetrazoliu, la un formazan de culoare roz, care poate fi măsurat
spectrofotometric la lungimea de undă de 450 nm.
Determinarea viabilităţii celulare cu ajutorul lactat dehidrogenazei s-a realizat
conform kitului TOX7 (Sigma-Aldrich) şi a presupus preluarea unui volum de 50 µl mediu
de cultură după 24 h de la însămânţarea celulelor pe suporturile respective. Peste acest volum
se adaugă 100 µl dintr-un mix de reacţie ce conţine părţi egale din soluţiile: substrat, cofactor
şi colorant. S-a incubat timp de 30 minute/ la temperatura camerei/ la întuneric, după care
pentru a stopa reacţia s-a adăugat un volum de 15 µl HCl 1N. Citirea absorbanţei s-a realizat
la Multireader TECAN GENios, la 450 nm.
2.4.8. Evaluarea in vivo a biodistribuției
2.4.9. Evaluarea in vitro a potențialului anti-microbian
2.4.10. Evaluarea in vivo a potentialului de regenerare tisulara
Protocolul experimental a fost aplicat în conformitate cu Directiva Consiliului
European Nr. 86/609 (24 noiembrie 1986), cu Convenţia Europeană pentru Protecţia
Animalelor Vertebrate utilizate în scopuri experimentale şi în alte scopuri ştiinţifice (2
decembrie 2005) şi cu Legea nr. 43 (11 aprilie 2014) privind protecţia animalelor utilizate în
scopuri ştiinţifice, adoptată de Parlamentul României. Experimentele au fost aprobate de
către Comisia de Bioetică a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova (Raport nr.
118/27.05.2015).
În scopul evaluării acțiunii pansamentului pe bază de bio-celuloză-nanowhiskers-
uri/nanoparticule de oxid de zinc funcționalizate cu stearat de sodiu în ceea ce privește
intensificarea procesului de regenerare a leziunilor cronice a fost efectuat un studiu asupra a
trei loturi de câte 3 șobolani masculi rasa Wistar comun, în vârstă de opt săptămâni, cu
greutatea medie de 350±10 g. Pe tot parcursul experimentului, animalele au fost
supravegheate constant, în Biobaza U.M.F. Craiova. Mediul de viață al animalelor testat a
respectat condițiile standard de temperatură, umiditate, iluminare, hrană și apă (ad libitum).
În prealabil, realizarea plăgilor la nivelul țesutul epitel, în regiunea dorsală a presupus
efectuarea anesteziei generale prin injecţie intramusculară cu amestec de clorhidrat de
ketamină 85 mg/kg-corp (Ketamidor® 100 mg/ml, Richter Pharma AG) şi clorhidrat de

5
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

xilazină 6 mg/kg-corp (Xylazin Bio® 2%, Bioveta), și îndepărtarea pilozităților de la acest


nivel.
Arsurile de gradul III, realizate cu scopul de a simula o leziune cronică pe o suprafaţă
de cca. 1.5 cm2, au fost produse cu ajutorul unui dispozitiv metalic în greutate de 350 g, de
formă conică, cu diametrul de 1 cm, prevăzut cu termometru, încălzit la 100 0C şi aplicat local
timp de 5 s.
Pansamentul cu nanostructuri funcționalizate, obținut în laborator, a fost aplicat atât
imediat după realizarea arsurii cât și pentru un interval de trei săptămâni prin schimbare
zilnică. În aceleași condiții experimentale ca test de comparație au fost folosite două loturi de
șobolani cu arsuri, astfel:
 lotul martor–vindecare spontană, la care s-a aplicat pansament (tifon) ca atare, umectat cu
ser fiziologic;
 lotul martor–SDA, la care s-a aplicat cremă cu 1% sulfadiazină argentică (Dermazin®,
Sandoz);
Aspectul macroscopic al plăgilor realizate pe șobolani, au confirmat prezența inițială a
arsurilor de gradul III prin următoarele criterii: necroza epiteliului de acoperire şi a ţesutului
conjunctiv subiacent, până la planul muscular; edem de cca. 4 mm, perilezional; roşeaţă
intensă. Monitorizarea zilnică a evoluției leziunilor, pe o perioadă de trei săptămâni a permis
aprecierea macroscopică a semnelor inflamației (edem, roșeață și reepitelizare) și corelarea cu
îmbunătățirea evoluției procesului de vindecare al animalelor cărora le-a fost aplicat
nanocompozitul sintetizat, BC_ZnO@C18.
Recoltarea plăgilor arse a fost efectuată prin anestezia generală a animalelor testate, la
intervale de 7, 14 și, repectiv, 21 zile de la începerea experimentului. Probele biologice
recoltate au fost spălate în TFS (tampon fosfat salin), pentru îndepărtarea sângelui, conservate
în soluţie de formaldehidă 10%, la temperatura camerei, timp de 72 de ore şi ulterior
prelucrate prin includere la parafină, în scopul efectuării studiilor de morfologie
microscopică. Tehnica includerii în parafină a fost detaliată în subcapitolul 1.4.8. Evaluarea
in vivo a biodistribuției.
Pentru analiza histologică a plăgii (pielii) arse, din blocurile de parafină cu probele
biologice s-au obţinut secţiuni seriale, cu grosimea de 4 μm, folosind un microtom rotativ
MICROM HM355s (MICROM International GmbH, Walldorf, Germania) echipat cu un
sistem de transfer (STS, microM). Secţiunile transversale au fost plasate pe lame histologice
tratate cu poli-L-lizină (Sigma-Aldrich, München, Germania). După aplicarea tehnicii de
colorare clasică cu Hematoxilină–Eozină (HE), secţiunile au fost evaluate şi fotografiate la un
microscop optic Nikon Eclipse 55i echipat cu o cameră video de înaltă definiţie Nikon DS–
Fi1 CCD (Nikon Instruments, Apidrag, România). Achiziţia, stocarea şi prelucrarea
imaginilor s-a realizat cu ajutorul pachetului de programe Image ProPlus 7 AMS (Media
Cybernetics Inc., Marlow, Buckinghamshire, Marea Britanie).

6
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

3. Rezultate și discuții
3.1. TEM

În figurile a și b se observă particule cu morfologii poliedrale, cu dimensiuni până în 10 nm,


dispuse sub formă de aglomerate, înconjurate de un material mai puțin cristalin.

În figura c se observă planele de atomi. Materialul are un caracter policristalin cu plane de


atomi bine conturate, dispuse pe mai multe direcții și cu distanța interplanară de 2,47-2,6
amstrong.

În figura d sunt prezente fazele cristaline reprezentate prin inelele de difracție. Acestea sunt
bine conturate și luminoase ceea ce desemnează un matrial cristalin. Cele mai intense
interferențe se observă în cazul planelor caracterizate de indicii Miller 1 0 1, 0 0 2, 1 0 0.

Figura 1. Imagini de microscopie electronică prin transmisie (A și B), HR-TEM (C)

7
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

și SAED (D) pentru ZnO@C18.

3.2. TGA

Analiza termogravimetrică evaluează pierderea de masă a unei probe o dată cu creșterea


temperaturii. De asemenea, putem estima cantitatea de substanță activă/agent de
funcționalizare.

În figura 2:

 ZnO s-a pierdut doar 5,72%- poate reprezenta masa de apă adsorbită în probă, care s-a
evaporat;
 ZnOC18: toată cantitatea de stearat a fost arsă la 400 ºC, s-a pierdut 25,66% din masa
totală a probei;
 Se observă o pierdere de masă mai mare in cazul ZnOC 18 fașă de ZnO, mai exact o
diferență de aprox. 26%, care poate fi asociată masei de stearat cu care ZnO este
funcționalizat.

Figura 2. Derivatogramele obținute în urma analizei termogravimetrice a nanoparticulelor de ZnO și,


respectiv a nanoparticulelor de ZnO@C18.

8
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

3.3. XRD
a) Sunt prezente fazele cristaline ale compusului: ZnO, C 18H35NaO2. Gradul de cristalinitate este mare
pentru ZnO (datorită maximelor de interferență ascuțite). Prezența haloului de difracție indică
prezența fazelor necristaline ale stearatului în material.
b) Sunt prezente 3 faze cristaline: ZnO, C 18H35NaO2 și BC. Gradul de cristalinitate este mai mare față
de proba a), adăugarea biocelulozei a diminuat haloul de difracție. Maximele de interferență sunt mai
ascuțite. Dimensiunea de cristalit este mare pentru ZnO și mică pentru BC.

9
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

Figura 3. Difractogramele obținute în urma analizei de difracție cu raze X pentru (A) nanoparticule
de ZnO@C18 și (B) nanobiocompozitul BC-ZnO@C18.

3.4. SEM
Se observă distribuția aglomeratelor de stearat de ZnO printre firele de BC. Dimensiunile lor
sunt micronice și înglobează particule de ZnO cu dimensiuni cuprinse între 80-140 nm. Se
observă rețeaua de fire întrețesute cu diametre mai mici de 100 nm caracteristice BC.

Figura 4. Micrografii SEM pentru compozitul nanostructurat nanowhiskers-uri de bioceluloză/


nanoparticule de ZnO@C18: (A) x1000; (B) x10000; (C) x 20000.

10
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

Figura 5. Micrografii SEM în care se evidențiază prezența nanowhiskers-urilor din bio-


celuloză: (A) x50000; (B) x30000; (C) x10000; (D) x40000.
3.5. IR
3345: N-H 1315: C-O
2893: C-H 1109: C-O
1652: C=O 1057: CO-O-CO
1426: O-H 1033: S=O
1360: O-H 996: C=C
1335: O-H

11
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

Figura 6. Spectrul FT-IR al nanobiocompozitului pe bază de bioceluloză


și nanoparticule de ZnO@C18
3.6. Evaluarea in vitro a biocompatibilității
În cazul unei densități optice mai mici determinată prin metoda LDH, se observă o viabilitate
celulară mai ridicată asociată unui material biocompatibil. Se observă un nivel mai scăzut de
LDH în cazul probei BC-ZnOC18, fiind evidențiat efectul benefic al materialului asupra
fibroblastelor dermale CCD.

Figura 7. Reprezentarea grafică a viabilității fibroblastelor dermale CCD prin măsurarea nivelului de
LDH, în prezența suporturilor pe bază de bioceluloză/nanoparticule de ZnO@C 18.

3.7. Evaluarea in vivo a biodistribuției


După 2 zile nu se observă acumulări în creier, inimă și pancreas (fig. 8).

12
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

Analizele prezintă rezultate normale, biosistemul nu reprezintă un pericol pentru organism.


Organele vitale- inimă, creier nu au fost afectate deloc. Restul organelor au fost drenate în 10
zile.

Figura 8. Imagini ale probelor histologice prelevate după 2 zile de la inoculare pentru creier
(x 200-A1, x 400-A2), miocard (x 200-B1, x 400-B2),
pancreas (x 200-C1, x 400-C2);

13
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

Figura 9. Imagini ale probelor histologice prelevate după 2 zile de la inoculare pentru
ficat (x 200-A1, x 400-A2, x 1000-A3), plămân (x 200-B1, x 400-B2, x 1000-B3),
rinichi (x 200-C1, x 400-C2, x 1000-C3), splină (x 200-D1, x 400-D2, x 1000-D3);

14
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

Figura 10. Imagini ale probelor histologice prelevate după 10 zile de la inoculare pentru creier (x
200-A1, x 400-A2), ficat (x 200-B1, x 400-B2), miocard (x 200-C1, x 400-C2), pancreas (x 200-D1, x
400-D2), plămân (x 200-E1, x 400-E2), rinichi(x 200-F1, x 400-F2);

Figura 11. Imagini ale probelor histologice prelevate după 10 zile de la nivelul
splinei (x 200-S1, x 400-S2, x 1000-S3);

15
Nanobiomateriale pe bază de bio-celuloză utilizate în tratamentul ulcerului varicos

3.8. Evaluarea in vitro a potențialului anti-microbian


Comparativ cu proba control sistemul are un efect antibacterian în cazul ambelor bacterii. Se
observă o eficiență sporită împotriva S. aureus față de E. coli.

Figura 12. Evaluarea dezvoltării biofilmului de E. coli după 24 de ore de la incubare în prezența și
absența compozitelor pe bază de bioceluloză și nanoparticule de oxid de zinc funcționalizate cu
stearat de sodiu.

Figura 13. Evaluarea dezvoltării biofilmului de S. aureus după 24 de ore de la incubare în


prezența si absența compozitelor pe bază de bioceluloză și nanoparticule de oxid de zinc
funcționalizate cu stearat de sodiu.
3.9. Evaluarea in vivo a compozitului pe bază de bio-celuloză și oxid de zinc
Pansamentul cu BC prezintă cea mai mare rată de vindecare pe tot pacursul experimentului.
Putem presupune că materialul compozit contribuie la o vindecare în profunzime a țesutului,
asigurând regenerarea țesutului lezat.
Aspecte macroscopice

16
Lucrare de Laborator Nr. 2| Sisteme de Eliberare Controlata a Biosubstantelor Active (I)

[M] [SDA] [SP9_BC_Wisk_ZnO]


Ziua
Suprafaţa arsurii (media±DS) [cm2] / Rata vindecării [%]
1.28±0.15 / 15.33** 1.18±0.12 / 25.48** 1.29±0.11 / 43.67**

0.95±0.14 / 28.66** 0.68±0.06 / 41.25** 0.65±0.09 / 75.25**

14

0.56±0.08 / 37.25* 0.29±0.02 / 52.32* 0.25±0.02 / 96.34*

21

Tabel 2. Evoluţia macroscopică a plăgilor arse, după aplicarea pansamentelor. [M]: lotul martor cu
vindecare spontană; [SDA]: lotul martor tratat cu cremă cu 1% sulfadiazină argentică;
[SP9_BC_Wisk_ZnO]: lotul pentru care a fost aplicat pansamentul cu nanoparticule SP9; DS –
deviaţia standard; * – p<0.01; ** – p<0.05.

17