IANUARIE-MARTIE 2008,
Anul I, nr. 1
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan
Parohia – comunitatea pelerinilor
c`tre \mp`r`]ia lui Dumnezeu
„Iar voi sunte]i trupul lui Hristos
[i m`dulare fiecare în parte“
(I Corinteni 12, 27).
UNA DIN CELE MAI FRU-
MOASE [i semnificative imagini
care exprim`
realitatea
organismului
eclezial, adic`
a parohiei, este
cea a trupului,
al c`rui cap
este Hristos
[i ale c`rui
Preot Daniel Benga
m`dulare sunt
membrii comunit`]ii. În cadrul unui
trup, capul are nevoie de picioare,
iar ochii au nevoie de mâini. Astfel,
m`dularele trupului, care par a fi
mai slabe, sunt mai trebuincioase.
Cel care rânduie[te locul fiec`ruia
în cadrul trupului este Dumnezeu
Însu[i, care a a[ezat în Biseric`
întâi apostoli, apoi prooroci, iar în al
treilea rând înv`]`tori. Dar pe lâng`
ace[tia, fac parte din biseric` [i lai-
cii, care posed` [i ei diferite daruri
de la Dumnezeu. Darurile pe care le-
am primit fiecare le punem în slujba
Duminica Crucii – pag 3 • Postul, cale spre libertate – pag 5 • Discursul publici-
tar [i dimensiunea lui pragmatic` – p 12-14 • |mp`r`]ia copiilor – p 18-19
comunit`]ii, la fel cum m`dularele
unui trup se pun unul în slujba
celuilalt. În cadrul cultului, preo]ii
[i laicii nu se împart în activi [i
s`vâr[itori (clericii) [i pasivi [i prim-
itori (laicii), c`ci astfel biserica s-ar
transforma într-un spa]iu teatral.
Într-o gândire autentic bisericeasc`,
noi suntem împreun`-s`vâr[itori
[i împreun`-rug`tori. Parohia este
astfel o comuniune-comunitate „în
Hristos“.
Dar noi suntem, în acela[i timp,
[i împreun`-c`l`tori c`tre Împ`r`]ia
lui Dumnezeu. Venind într-o sear` cei care r`spund la chemarea clo-
la Canonul Sfântului Andrei Crite- potelor, în al c`ror sunet unduie[te
anul c`tre biseric`, am remarcat în glasul lui Dumnezeu.
intersec]ii [i pe drum câteva per- Biserica nu este o grupare
soane ale parohiei noastre, care se lumeasc`, nu e partid, nu e asocia]ie,
gr`beau s` ajung` la Biseric`. Am nu e funda]ie, nu e corpora]ie, ci este
în]eles atunci, cum ne cheam` Dum- adunarea oamenilor la chemarea lui
nezeu la El, dintre cei mul]i care Dumnezeu, cu singurul scop, unic [i
mergeau pe strad` participând invol- invariabil, mântuirea [i îndumne-
untar la „marele spectacol al acestei zeirea membrilor ei, transformarea
lumi“, numai câ]iva erau chema]i de acestora în „f`ptur` nou`“. Astfel,
un glas interior s` p`r`seasc` toate atâta vreme cât facem parte dintr-o
aceste drumuri trec`toare [i s` por- parohie, suntem pur [i simplu pel-
neasc` de drumul eclezial mântuitor. erini c`tre Împ`r`]ia lui Dumnezeu,
Aceasta este Biserica, aceasta este la care Te rug`m Doamne s` ne faci
parohia, cei chema]i dintre cei mul]i, [i pe noi p`rta[i. ■
 PROMEMORIA

Istoricul Bisericii
Sf~ntul {tefan -
„Cuibul cu Barz`“
Paroh Pr. Daniel Benga

TEXTUL PISANIEI AFLAT

DEASUPRA u[ii de la intrarea în
pronaos din anul 1898 ne dezleag`
misterul numelui acestui sfânt loca[:
în vechime berzele [i-au f`cut cuibul
pe acoperi[ul de [indril` al acestei bi-
serici, de aceea localnicii au numit-o
„Cuibul cu Barz`“.
Începuturile acestui sfânt loca[ se
pierd în istorie. Primele [tiri cu pri-
vire la existen]a unei biserici pe locul
celei actuale le avem abia în secolul
al XVIII-lea, când afl`m c` pe latura
de sud a Podului de P`mânt (ulte-
rior strada {tirbei Vod`), aproape de
intersec]ia cu strada Berzei, exista o
mic` biseric`, care se ruinase înainte
de anul 1760. O [tire din anul 1766,
Mozaic al Sf~ntului Mucenic
în care se vorbe[te de o biseric` zidit` [i Arhidiacon {tefan, aflat
de Anastasia Cantacuzino în maha- deasupra intr`rii \n Biseric`
laua „Podul de P`mânt“, nu este con-
firmat` de Banul Mihai Cantacuzino.
ad`ugat un alt pridvor cu trei arcade jare urbanistic` a zonei {tirbei Vod`.
În locul acestei biserici a fost
acolad`. Biserica a fost cuprins` în În cele din urm` s-a g`sit o cale de
construit` o nou` biseric` mai mare
lista monumentelor istorice. salvare a monumentului, executân-
de c`tre „piosul cre[tin Clucerul1
Dup` stric`ciunile produse de cu- du-se translarea ei cu 12 metri spre
Dona [i so]ia sa Zamfira, cam pe la
tremurul din anul 1977 loca[ul biseri- sud, la data de 22 februarie 1988.
anul 1760“, având hramul Sfântul
cii a fost consolidat începând din anul Biserica Sfântul {tefan - „Cuibul cu
Mucenic [i Arhidiacon {tefan. Dup`
1984 prin grija preotului paroh Vasile Barz`“ încheie astfel seria de monu-
moartea ctitorilor s-a a[ezat în anul
Axinia [i cu concursul arhitectului mente translate în Bucure[ti de c`tre
1830 o lespede deasupra mormântu-
Gheorghe Naumescu, f`cându-se echipa de speciali[ti condus` de dom-
lui lor, aflat în naosul sfintei biserici,
trei centuri de beton armat legate nul inginer Eugeniu Iord`chescu.
pe care este consemnat acest lucru.
între ele cu stâlpi[ori, consolidându- Biserica a fost repus` în func]iune
Biserica a fost reparat` succesiv
se [i turla de pe pronaos. Pe fa]ada [i resfin]it` la data de 21 noiembrie
în anii 1853, 1877 (s-a reparat [i
19902. ■
construit din nou turla cea mare) [i de apus s-a aplicat un medalion de
1898, când biserica s-a reparat în mozaic executat de fra]ii Profeta. Pic-
mod radical cu concursul arhitectului tura a fost cur`]at` [i împrosp`tat` 1
Clucerul era mai marele c`m`rilor domne[ti.
2
T. Dobrescu. Acum a fost pictat` de de c`tre doamna Virginia Videa. Informa]iile cu privire la istoricul bisericii
au fost luate dup`: Nicolae Stoicescu, Reper-
c`tre preotul-zugrav Vasile Damian Dup` terminarea lucr`rilor de res- toriul bibliografic al monumentelor feudale
în stil neobizantin, s-au desfiin]at taurare în anul 1987 biserica a fost din Bucure[ti, Editura Academiei Române,
Bucure[ti, 1961, p. 194; Bisericile osândite de
stâlpii care desp`r]eau naosul de trecut` în rândul bisericilor ce tre-
Ceau[escu. Bucure[ti 1977-1989, Editura Anas-
pronaos, pridvorul a fost închis [i s-a buiau demolate, pentru noua amena- tasia, Bucure[ti, 1995, p. 26-27.

2 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1

Duminica a III-a din Post.
Duminica Crucii, m`sura
iubirii lui Dumnezeu
T`bu[ Teodor
ÎNCå DIN TIMPURILE CELE
MAI VECHI, Sfânta Biseric`, ca o
adev`rat` Sc`ld`toare, o Vitezd`
duhovniceasc`1, a rânduit ca Du-
minica a treia din Postul Sfintelor
Pa[ti, s` fie închinat` cinstirii celei de
via]` f`c`toarei Cruci a Domnului, pe
care, de bun` voie s-a r`stignit pen-
tru mântuirea noastr`. Este popasul
duhovnicesc de la jum`tatea drumului
de preg`tire prin post [i rug`ciune,
pe care îl urc`m ca s` lu`m parte cu
evlavie la Patimile Mântuitorului,
pentru ca la cap`tul acestui drum, s`
ne bucur`m de sl`vitul [i luminosul
Praznic al Învierii Domnului. Astfel
c`, a treia Duminic` a Postului este
numit` [i „Închinarea Sfintei Cruci”.
La privegherea acestei zile, dup`
Doxologia cea mare, Sfânta Cruce
este adus` în mijlocul Bisericii [i
va r`mâne acolo pentru întreaga
s`pt`mân` urm`toare – cu un ritual
special de închinare de-a lungul
fiec`rei slujbe. Este de remarcat faptul
c` tema Sfintei Cruci - ce domin`
imnologia acestei Duminici, nu este
dezvoltat` în termeni de suferin]`,
ci în termeni de biruin]`/bucurie [i
de asemenea c` P`rin]ii bisericii -
adev`ra]i teodidac]i, au a[ezat aceast`
s`rb`toare la Înjum`t`]irea Postului.
În ciclul anual al vie]ii cre[tine,
Biserica a rânduit ca cinstirea Sfintei
Cruci s` fie înso]it` de post, [i la alte
date, cum sunt: 1 august – Aflarea sau
scoaterea Sfintei Cruci, 14 septemb-
rie – În`l]area Sfintei Cruci, dar [i în
fiecare vineri din cursul s`pt`mânilor
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
ESEU TEOLOGIC
unui an, pentru a ne men]ine vie
amintirea r`stignirii pe cruce a Dom-
nului nostru Iisus Hristos.
Drumul mântuirii este unul lumi-
nat de Sfânta Cruce – „arm` împotriva
diavolului“2, sprijin sigur în vreme
de strâmtor`ri, cale care ne duce la
Înviere [i pe care trebuie s` mergem
[i noi. Rânduiala Sfintei Biserici de
a serba Sfânta Cruce este plin` de
tâlc: pe de o parte vrea s` ne
aminteasc` c` numai prin
cruce vom ajunge la înviere,
iar pe de alt` parte, c` numai
ea este sensul
[i con]inutul
preg`tirii
noastre
spirituale.
P`rintele
Alexander
Schmemann sublinia în
acest sens: „pe de o parte
str`duin]ele psihice [i
duhovnice[ti, dac` sunt
sincere [i consecvente, încep
s` se fac` sim]ite; povara lor
devine mai obositoare, oste-
neala noastr` mai vizibil`,
iar pe de alt` parte, supor-
tând aceast` osteneal`, urcând
muntele pân` la acest punct, începem
s` vedem sfâr[itul c`l`toriei noastre,
iar razele Pa[telui cresc în str`lucire“3.
Crucea este scara dintre p`mânt [i
cer, puterea care ne trece de la via]a
p`mânteasc` la cea duhovniceasc`, la
cea de dincolo, în sfera luminii celei
neapuse, este puterea lui Dumnezeu
(I Corinteni 1,18), a Celui ce a biruit
moartea [i pe diavol, este „[...] t`ria
Dragostei dumnezeie[ti care se d`ruie
pururea pre sine ca s` preschimbe
lumea. […] este sabia Golgotei înfipt`
în plinul P`mântului, ca s` sfin]easc`
[i s` str`luceasc` pre to]i [i pre toate“4,
este puntea dintre p`mânt [i cer, prin
ea împ`cându-se p`mântul cu cerul,
omul cu Dumnezeu.
Dac` în paradis lemnul pomului l-a
ademenit [i l-a pierdut pe om, pe Gol-
gota, Hristos primind s` sufere
pe lemn, l-a înc`rcat de har, i-a
dat puterea dumnezeiasc` încât
oricui crede în Hristos, prin
suferin]a în
numele lui
Iisus [i din
iubire pentru
El, când trece
prin durere
[i cruce, i se transfer`
[i lui puterea atotbiruitoare a
crucii ajungând la înviere.
Crucea este v`zut` de c`tre
Sfin]ii P`rin]i ca un pom la
jum`tatea drumului postirii,
unde cre[tinul poate s` se odih-
neasc` la umbra sa, pentru ca
apoi înt`rit [i lini[tit s` înceap`
partea a doua a c`l`toriei, c`tre
Pa[te. Cre[tinul auzind porunca lui
Hristos în pericopa evanghelic` a aces-
tei Duminici: „Dac` vreun om vrea s`-
Mi urmeze, acela s` se lepede de sine,
s`-[i ia crucea sa [i s`-Mi urmeze Mie“
(Marcu 8, 34), este dator s` o urmeze
[i s` o înf`ptuiasc`, întru-cât aceasta
este d`t`toare de via]` ve[nic`. Dar
noi nu putem s` ne lu`m crucea pro-
prie [i s`-L urm`m pe Hristos dac`
nu avem Crucea Sa, pe care a luat-o
3

asupr`-[i pentru mântuirea noastr`.
Acest sens îl reg`sim [i în sinaxarul
acestei Duminici5. Crucea joac` un
rol fundamental în anul liturgic, mai
cu seam` în timpul Postului Mare
fiindu-i consacrate numeroase tropare.
Makarios Simonopetritul, bazându-se
pe scrierile Sfin]ilor P`rin]i afirma c`:
„Ea este semnul pogorârii lui Hristos [i
al iubirii Sale de oameni mântuitoare.
Ea rezum` în sine întreaga Iconomie
a Patimii [i Învierii. Ea este pana cu
care Hristos a semnat actul eliber`rii
noastre, sceptrul S`u, mândria Bise-
ricii, p`zitoarea cre[tinilor, slava [i
puterea întregului univers.“6 Vene-
rarea Crucii transmite credincio[ilor
bucuria Crucii, adic` efectele mântu-
itoare ale Patimii. „Venerarea Crucii
e în fond o comuniune anticipat` cu
Patima lui Hristos [i Învierea Sa
nedesp`r]it` de ea7.
Cei ce o s`rut` cu evlavie sunt
încredin]a]i c` primesc Duhul Sfânt
[i g`sesc o adev`rat` sfin]ire în razele
POEM
Locuind \ntr-o lacrim`
de Pr. Corneliu Iac[a
O zgâl]âie starea mea sufleteasc` ceva,
O provoac` zboruri nep`mântene,
O ating aripi lungi de sub cer,
O spal` un fel de bun`vedere!
P`trund în lacrima timpului – mare
În care aer este Dumnezeu;
Nu aud decât vecia durând
{i propriul zbor,
Niciodat` greu.
Nu [tiu de ce, ferestre de lacrimi
Se deschid pretutindeni
Dintr-un nev`zut frumos
Un fel de nou` rez`mislire
Trimis` departe spre Galda de Jos
{i m` încarc cu doruri de îngerizare
{i beau cu sete din Dumnzeu
{i tr`iesc într-o lacrimÐ mare
În care te invit
Ca pe prietenul meu!
4 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
ESEU TEOLOGIC
duhovnice[ti pe care le iradiaz` Cru-
cea. Venerarea lemnului Crucii e un
har dat de Dumnezeu, cuprinzând în el
întreaga Iconomie. Celor ce o venereaz`
în toat` cur`]ia, Crucea le d` putere
de a respinge prin înfrânare patimile
trupe[ti pentru a ajunge la Înviere. Ea
hr`ne[te, sfin]e[te [i înt`re[te sufletul
[i trupul celor ce postesc, reprezint`
cârma gra]ie c`reia vom putea ajunge
la „limanul mântuirii, stindardul sfânt
[i trofeul de biruin]` care îndulce[te
ostenelile postului“8.
Fiind altarul de jertf` al Domnului
Hristos, crucea a devenit semnul de
recunoa[tere al cre[tinismului înc` de
la începuturile sale. De pe Golgota ea
a fost transferat` în sfintele altare, pe
acoperi[urile bisericilor, la r`spântiile
drumurilor, în casele cre[tinilor [i
urmeaz` ca semn al prezen]ei Domnu-
lui în via]a credincio[ilor [i al Bisericii
pân` la |nvierea cea de ob[te, când
Iisus va venii în slava Sa înso]it de
sfin]ii îngeri. În acest sens, Nichifor
Calist dezvolt` o tem` imnografic` în
care Hristos se aseam`n` unui rege,
a C`rui venire e precedat` de însem-
nele: instrumentele Patimii [i scep-
trul S`u – Crucea pentru a ne vesti
dinainte Învierea.
Sfânta Cruce este m`rturia iubirii
nem`rginite a lui Dumnezeu pentru
noi credincio[ii, m`sura iubirii lui
Dumnezeu fa]` de omenire, fa]` de
creatura Sa. Prin jertfa Mântuitoru-
lui, Crucea a devenit pentru noi izvor
al darului divin, al binecuvânt`rii lui
Dumnezeu, al dragostei [i al îndur`rii
Sale fa]` de noi. Ea este „semnul
Fiului Omului“ (Matei 24, 30). De la
picioarele Crucii porne[te tot ceea ce
ajunge la cer, c`ci nu exist` alt` cale,
iar prin bra]ele sale, Dumnezeu ne
îmbr`]i[eaz` pe to]i în dragostea Sa,
voind s` ne ridice la El, la fericirea
împ`r`]iei Sale.
Pr`znuirea Sfintei Cruci, ca
s`rb`toare în Biseric` dateaz` din
secolul al IV-lea, din timpul lui Con-
stantin cel Mare. Împ`ra]ii Teodosie [i
Valentinian al III-lea au emis decrete
prin care se interzicea gravarea sau
sculptarea ei pe pardoseala bisericilor,
considerând aceasta o profanare a
semnului sfânt.
P`rin]i Bisericii celei una [i
nedesp`r]ite, ne îndeamn` neîncetat
s` vener`m Crucea - semn al n`dejdii
[i bucuriei noastre. Dar pentru aceas-
ta trebuie s` renun]`m la sinele nos-
tru care ne baloneaz`, nemaiputând
vedea taina Crucii în lumina ei
str`lucitoare, s` ajungem la maturi-
tatea în]elegerii ei care este m`sura
iubirii lui Dumnezeu. Aceasta nu se
poate în]elege decât fiind cruce. Cine
nu se identific` cu Crucea nu are nici
o [ans` s` o priceap`. Ast`zi Biserica
face apel înc` o dat` s` cinstim crucea
Domnului cum se cuvine, fiecare om
fiind chemat s`-[i poarte propria
cruce, s` se însemneze cu ea la orice
rug`ciune, lucru [i drum al vie]ii sale
ca [i o pecete, ar`tând astfel iubirea
Domnului S`u, în orice loc, în orice
timp [i situa]ie, fa]` de oricine. {i
atunci cu credin]` [i n`dejde vrednic
este s` se roage, s` rosteasc`: „Crucii
tale ne închin`m Hristoase, [i Sfânt`
învierea Ta o l`ud`m [i o m`rim!“ ■
1
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia
Ortodox` – {tiin]a Sfin]ilor P`rin]i, trad., în
limba român` de Irina Lumini]a Niculescu,
Editura Învierea, Timi[oara, 1998, p. 279.
2
„Doamne arm` asupra diavolului crucea Ta
ai dat-o nou`, c` se îngroze[te [i se cutremur`,
nesuferind a c`uta puterea ei. C` mor]i ai sculat
[i moartea o ai surpat [...]“. A se vedea în Mo-
litfelnic - cântarea de la Sfântul Maslu, care se
cânt` cât se ung credincio[ii.
3
Alexander Schmemann, Postul cel Mare, trad.
de Andreea [i Lauren]iu Constantin, Edi]ia a
II-a, Editura Doris, Bucure[ti, 1998, p. 98.
4
Daniil de la Rar`u (Sandu Tudor), Taina
Sfintei Cruci, Editura Christiana, Bucure[ti,
2001, p. 5.
5
A se vedea Triodul - sinaxarul Duminicii a
III-a din Post
6
Makarios Simonopetrinul, Triodul explicat.
Mistagogia timpului liturgic, Edi]ia a II-a, trad.
diac. Ioan I. Ic` jr., Editura Deisis, Sibiu, p. 340.
7
Ibidem, p. 340.
8
Dumnezeiasca Cruce „este t`ria postului,
ajut`toare celor ce privegheaz`, înt`rire celor
ce postesc, ap`r`toare celor ce li se face r`zboi.
Acesteia, adunându-ne noi credincio[ii, s` i ne
închin`m cu dragoste bucurându-ne“, Ibidem,
p. 341.
 REFLEC}II DESPRE POST
Postul – cale spre
libertate
Pr. Florin Busuioc
SFÅNTUL APOSTOL PETRU ne
spune în prima sa epistol`: „Scris este:
Fi]i sfin]i, pentru c` Eu sunt sfânt“ (I
Petru 1, 16). Pentru c` Dumnezeu este
Sfânt, noi, poporul Lui, numit cu nu-
mele Lui, suntem chema]i s` devenim
sfin]i. Aceast` chemare nu a fost pentru
o epoc` demult apus` sau pentru
oameni de alt` natur` decât noi. Sfin]ii
sunt considera]i ast`zi de c`tre majori-
tatea „cre[tinilor“: idea-luri îndep`rtate,
de neatins, via]a lor a c`p`tat o aur` de
basm, de fabulos. De fapt, to]i cei ce vor
s` fie cre[tini cu adev`rat, sunt chema]i
la sfin]enie. Dar cum s` ne mai însu[im
aceast` chemare, cum s` o integr`m în
via]a noastr` de vreme ce tr`im cu falsa
impresie c` avem de sus]inut o alta
lupt` decât sfin]ii de odinioar`? Dumne-
zeu este neschimbabil, diavolul vechi în
r`utate, sufletele noastre sunt înrobite
de acelea[i patimi, doar contextul se
modific`. Dac` ducem acela[i r`zboi, în-
seamn` c` e nevoie s` ajungem cumva
pe un drum comun cre[tinilor dinaintea
noastr`. Acest drum – îngust [i dificil
– este dezv`luit în Sfânta Scriptur`
prin faptele [i cuvintele Mântuitorului
Iisus Hristos, iar apoi descifrat prin
epistolele Sfin]ilor Apostoli [i scrierile
P`rin]ilor sfin]i. Începutul, primul pas
pe cale, este postul. Sfântul Simeon
Noul Teolog nume[te postul, în Cate-
hezele sale, „temelia oric`rei lucr`ri
duhovnice[ti, medic al sufletelor noastre,
cel ce risipe[te întunericul spiritual [i
acoper`mântul p`catului a[ezat peste
suflet“1. Aceste denumiri date postului
ne asigur` c` nu este vorba despre o
simpl` restric]ie alimentar`, de respect-
area unor reguli de diet` alimentar`. În
capitolul 6 al evangheliei sale, Sfântul
Evanghelist Matei îl consemneaz`
pe Fiul lui Dumnezeu înv`]ându-{i
ucenicii cum s` împlineasc` faptele
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
Scara Raiului
drept`]ii pentru a fi pl`cu]i Tat`lui
[i pentru a primi plata de la Acesta.
Milostenia, postul, rug`ciunea, dac`
sunt f`cute f`]arnic, în v`zul celorlal]i
oameni, dac` nu r`mân o tain` între
noi [i Dumnezeu, sunt inutile ori chiar
d`un`toare sufletului. Aten]ion`rile
Domnului ne împiedic`, înc` o dat`,
s` r`mânem la în]elegerea simplist` [i
exterioar` a postului ca re]inere de la
mâncare, b`utur`, etc., [i ne îndreapt`
c`tre adev`ratul post care se realizeaz`
la nivelul min]ii [i al inimii. Nu putem
umbla pe cale f`r` a avea înaintea no-
astr` modele care s` ne ghideze. Astfel,
Hristos Însu[i se ofer` ca prototip de
urmat, atunci când, în pustie, fl`mând
fiind, îi r`spunde diavolului care îl
ispitea: Scris este: „Nu numai cu pâine
va tr`i omul , ci cu tot cuvântul care
iese din gura lui Dumnezeu“ (Matei 4,
4). Din acest pasaj în]elegem c` limitele
noastre pot fi dep`[ite, c` necesit`]ile
vitale sunt doar în mintea noastr` o
barier` în comunicarea cu Dumnezeu.
Prin post lu`m atitudine împotriva
vicleanului care dore[te s` ne blocheze
în aceast` lume cu pofta [i trufia ei.
Fiul lui Dumnezeu întrupat ne arat`
c` postul trebuie înso]it de o lucrare
a min]ii, de o înarmare a ei „cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumne-
zeu“. Cuvintele Sfintei Scripturi sau ale
Sfin]ilor, purt`toare ale energiei divine,
devin str`jeri neosteni]i la poarta min]ii
noastre, paznici ce bareaz` s`ge]ile cele
ascu]ite ale vr`jma[ilor.
În post se petrece, astfel, o schim-
bare a perspectivei, o r`sturnare a
priorit`]ilor noastre. Cuvântul lui
Dumnezeu este cel care ne men]ine
acum vii, iar nu hrana material`.
Adev`rata libertate pe care fiecare
cre[tin o urm`re[te cu asiduitate
întreaga via]` este aceea a min]ii [i a
inimii. Dumnezeu nu numai c` dore[te
eliberarea noastr`, ci a dat pe Unicul
S`u Fiu „ca pre] de r`scump`rare
pentru to]i“. (I Timotei 2, 6). Sfântu-
lui Simeon Noul Teolog mai spunea
spre luminarea noast` c`: prin post,
în rela]ie direct` cu Dumnezeu f`r`
de care suntem neputincio[i, putem
„str`bate marea patimilor [i trecând
prin valurile ispitelor celui ce ne tirani-
zeaz` amarnic, vom ancora la limanul
nep`timirii“2. Scopul ultim este s` nu
mai fim st`pâni]i de nimic, s` nu ne
mai despart` nimic de iubirea lui Dum-
nezeu, nici suferin]a, nici prigoana, nici
chiar moartea. ■
1
Sfântul Simeon Noul Teolog, „Cateheze“, Scri-
eri II, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 158
2
Ibidem, p. 159
POEM
Rug`ciune
de Mihai Eminescu
Craias` alegându-te / Îngenunchem
rugându-te / Înal]`-ne, ne mântuie /
Din valul ce ne bântuie, / Fii scut de
înt`rire / {i zid de mântuire / {i dreapta
ta-ncercat` / Asupra-ne coboar`, /
O, Maic` preacurat`, / {i pururea
Fecioar` Marie!
5
 REFLEC}II DESPRE POST
Postul cel Mare
Medana Dr`goi
ÎNCEPUTUL PRIMåVERII |{I
PUNE amprenta [i prin venirea Postu-
lui cel Mare, c`ci cur`]irea naturii nu
se poate face decât prin om, st`pânul [i
slujitorul întregii crea]ii. Trecerea de
la iarn` la prim`var`, de la moarte la
via]`, de la amor]it la dezmor]it, de la
omul c`zut la omul sfin]it nu se poate
face decât prin îmb`ls`marea trupu-
lui cu miresme de bun` mireasm`, ce
numai cei boteza]i în Hristos o duc spre
des`vâr[ire. Vorba poporului: „Cele rele
s` se spele, cele bune s` se adune“, adic`
s` aib` loc contopirea omului cu divinul
în urcu[ul pa[nic [i f`r` sfial` a fiec`rei
trepte din Scara lui Iacov, cu privirea
a]intit` în Sus, la Cel ce ne cheam` [i
ne a[teapt`, ca pe ni[te Fii Risipitori.
S` lu`m aminte în toat` vremea [i-n tot
locul la înv`]`turile Sfintei Scripturi [i
s` ne învrednicim s` ascult`m Sfânta
Evanghelie cu pace, bun`-voire între
semeni, c`ci taina postului const` în
împ`carea cu cei de o Fiin]` cu noi prin
Iisus Hristos. „Lua]i, mânca]i, Acesta
este trupul Meu care se frânge pentru
voi spre iertarea p`catelor!“ S` fie oare
acesta îndemnul hristic spre poc`in]`,
spre dep`[irea vicisitudinilor [i
îmbr`carea cu virtu]i? Se poate s`vâr[i
aceast` umplere f`r` s` fl`mânzim
trupul, f`r` s`-l preg`tim de Cina cea
de Tain`, de gustarea din Acela[i Potir
al Jertfei, spre iertarea p`catelor? Oare
nu ni se umple toat` fiin]a de tr~mbi]e
[i al`ute la auzul cântarii: „Cu noi este
Dumnezeu, în]elege]i neamuri [i v`
pleca]i…“? Deci cu noi este Cel ce Este;
dar aceasta numai dac` îl primim ca
vl`stare ale Vi]ei, dac` ne recunoa[tem
obâr[ia [i facem ca Vi]a s` înflore-
asc` ca pas`rea Phoenix din propria-i
cenu[`. Fra]i întru Hristos, s`-i d`m lui
Dumnezeu ce-i al Lui [i Cezarului ce-i
al Cezarului [i astfel vom putea vedea
Lumina Cea Adev`rat`, vom primi
Duhul Cel Ceresc, vom afla Credin]a
cea Adev`rat`, nedesp`r]it` Sfintei
Treimi, închinându-ne. Amin. ■
6 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
Medita]ie la textele liturgice ale
Duminicii Izgonirii lui Adam din
Rai sau despre cum anume s`
postim (Romani 13, 11-14; 14, 1-4; Matei 6, 14-21)
Alina Paraschiv
POSTUL MARE POATE FI
|NCEPUTUL trecerii unui nou prag
de con[tiin]`. „Este chiar ceasul s`
v` trezi]i din somn“ (Romani 13, 11),
aten]ioneaz` Apostolul, referindu-
se la somnul mor]ii suflete[ti, la
somnul ignoran]ei, al incapacit`]ii
de a sesiza frumuse]ea zilei ve[nice
a Raiului. S` renun]`m la noap-
tea acestei con[tiin]e adormite
sau somnolente [i s` tr`im ca cei
angaja]i în cunoa[terea Vie]ii.
C`ci ce este îmbr`carea în Hristos,
botezul nostru, decât o afundare
în cunoa[terea vie]ii Lui? „Întru
aceasta vor cunoa[te to]i c` sunte]i
ucenicii Mei, dac` ve]i avea dragoste
unii fa]` de al]ii.“ (Ioan 13, 35) Prin
glasul Apostolului ne sunt propuse
criteriile acestei vie]i. Cum anume
ne raport`m la nevoile trupului:
„[…] grija de trup s` nu o face]i spre
pofte“ (Romani 13, 14). Cum anume
cuget`m fa]` de aproapele: „Nu
judeca]i gândurile, nu dispre]ui]i,
nu osândi]i“ (Romani 14, 1-3). S` nu
ne evalu`m semenii; m`sur`torile
noastre nu se vor potrivi cu cele ale
Adev`rului. Iar dac` prin Apostol
primim despre ceea ce s` nu facem,
cuvintele Lui Hristos ne introduc în
anvergura pozitiv` a postului. Cu
Dac` dai p~inea ta celui fl`m~nd [i tu
saturi sufletul am`r~t, lumina ta va
r`s`ri \n \ntuneric [i bezna ta va fi ca
miezul zilei. (Isaia 58,10)
ce umplem spa]iul gol l`sat de lipsa
unui stil p`tima[ al dependen]elor
materiale [i ideatice? „Ierta]i
oamenilor gre[elile lor“ (Matei 6,
14). Fi]i prietenul credincios al
Samarineanului milostiv, îngrijind
de cel r`nit. D`rui]i. D`rui]i ceea
ce sunte]i. Rana din sufletul celui-
lalt se va vindeca din untdelemnul
dragostei fr`]e[ti. Posti]i bucuro[i.
Norma vie]ii s` fie bucuria. „Aceasta
este ziua pe care a f`cut-o Domnul,
s` ne bucur`m [i s` ne veselim întru
ea“ (Psalmul 117, 24). Iar aceasta
poate deveni fiecare zi. Dac` Dom-
nul, bucuria noastr` cea des`vâr[it`
– este cu noi, ce s-au cine ne-o poate
r`pi? S` ne statornicim sufletul
în aceast` stare. Smerenie. S` nu
facem din postirea noastr` un
motiv de fal`. S` avem chip vesel [i
binevoitor c`tre fra]ii nostri [i inim`
l`crimând` pentru p`catele noastre
în fa]a Tat`lui. M` ve]i întreba:
dar cum vom putea toate acestea?
E greu! Sunt oare îns` mai u[oare,
durerile [i moartea provocate de
c`tre patimi? Asculta]i-v` duhov-
nicul, ruga]i-v` fierbinte, „Cele ce
sunt cu neputin]` la oameni, sunt
cu putin]` la Dumnezeu.“ (Luca 18,
27) Pune]i-v` toat` n`dejdea în El:
„Lua]i jugul meu c` e odihnitor.“
(Matei 11, 29-30). ■
 |N UMBRA ICOANEI

Botezul Domnului sau Teofania

Alina Paraschiv

CåUTÅND IMAGINI ALE ICOA-

NEI Botezului Domnului, am remar-
cat surprins` diferen]a dintre cele
dou`. Ceea ce cred c` le distinge, nu
este maniera stilistic` generat` de
contextul cultural în care au fost real-
izate, ci felul în care a fost reprezentat
Iisus Hristos: în prima, mic[orat la di-
mensiunile unui copil, în cea de-a doua
adult, ie[ind parc` din icoan` sub
ochii învia]i ai privitorului. Iar aceast`
deosebire nu apar]ine registrului plas-
tic, ci celui simbolic, al adev`rului pe
care icoana îl relev`. Ea ne comunic`
parcurgerea unui itinerar în recep-
tarea [i tr`irea acestui eveniment, în
trupul lui Hristos, Biserica. L`sându-
ne înv`lui]i de auriul slavei celor dou`
reprezent`ri, s` ne reamintim fugitiv,
cele ce au preg`tit împlinirea vremii,
apropierea împ`r`]iei lui Dumnezeu.
(Marcu 1, 15). Din umanitatea c`zut`,
Sus: Icoan` din secolul VI, Palestina1
Domnul |[i alege un popor pe care
St~nga: Icoan` din secolul XVI, Rusia2
s`-l creasc` în ambian]a iubirii Sale,
Israelul - cel ce |l vede (recunoa[te
Matei 3, 13-17, Marcu 1, 9-11, Luca 3,
spiritual). Experien]a existen]ial` a
21-23, Ioan 1, 31-36. Fa]` de cea ruse-
Legii [i a celorlalte cuvinte trimise de
asc`, ea îi reprezint` [i pe cei doi uce-
Dumnezeu prin profe]i, nu a recuperat
nici ai sfântului Ioan Botez`torul, care
îns` omul din starea c`zut`, din mo-
ulterior |l vor urma pe Hristos (Ioan
arte. Era nevoie de împlinirea promisi-
1,37). Prezen]a lor este un element
unii unui Mântuitor. Ioan Botez`torul,
p`strat intact în memoria cre[tinilor
ultimul profet al Vechiului Testament, iudei din primele secole. „În acest timp
vine s` reconfirme f`g`duin]a [i s` a venit Iisus din Galileea la Iordan,
preg`teasc`, atât cât era cu putin]`, c`tre Ioan, ca s` Se boteze de c`tre
pe Israelul credincios, s`-L primeasc` el. Ioan îns` |l oprea, zicând: Eu am
pe Hristos: „Poc`i]i-v` c` s-a apro- trebuin]` s` fiu botezat de Tine, [i Tu
piat împ`r`]ia cerurilor.“ (Matei 3, vii la mine? {i r`spunzând Iisus a zis
2). El boteaz` cu ap` în râul Iordan, c`tre el: Las` acum, c` a[a se cuvine
s`vâr[ind actul sp`l`rii rituale de nou` s` împlinim toat` dreptatea.
purificare. Ca semn al înnoirii ce avea Atunci L-a l`sat.“ (Matei 3, 13-15).
s` vin`, i s-a descoperit c` botezul s`u Acest enigmatic prolog al Botezului
va fi des`vâr[it de un altul, întemei- explic` motivul lui. Omul nu tr`ise
etor de via]` ve[nic`: „Eu unul v` Sfânt [i cu foc.“ (Matei 3, 11). S` ne plenar Legea, fiind supus patimilor,
botez cu ap` spre poc`in]`, dar Cel ce concentr`m asupra evenimentului. Ico- stric`ciunii [i mor]ii.
vine dup` mine este mai puternic decât ana palestinian` adun` în m`nunchi
mine. […] Acesta v` va boteza cu Duh toate relat`rile evanghelice despre el: Continuare \n pag. 20

Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1 7
 ARTA PROFANå {I ICOANA ORTODOXå
Iconografie ortodox` [i dadaism
sau despre ne-limit` [i abis
Pr. Daniil-Corneliu Iac[a
Da-da, ca negrolog?
DADAISMUL SE AUTO-
DEFINE{TE ca mi[care cultural`
a non-sensului, ira]ionalitatea lui
deliberat` [i programat ofensatoare
întemeindu-se pe deziluzia provocat`
de Primul R`zboi Mondial. E o
r`d`cin` „nobil`“, nu-i a[a? Revolta
împotriva unui lucru ira]ional
este oricând binevenit`, dar nu [i
atunci când preia din ira]ionalitatea
acestuia. Motiva]ia se vrea în fond
moral`, c`ci r`zboiul este recunoscut
ca fiind ceva r`u. Cu toate
acestea, suspectez dadaismul de
inconsisten]` justificatoare întrucât
am dat peste aceast` m`rturie a
lui Max Ernst, care î[i aminte[te
începuturile sale artistic-fondatoare:
„[...] În apropiere se afla o
clinic` pentru bolnavi mintal,
unde studen]ii puteau s` vad` o
uimitoare colec]ie de sculpturi [i
picturi executate de cei interna]i,
f`r` voia lor, în acel loc oribil.
M-au impresionat profund [i m-au
tulburat. Am fost tentat s` recunosc
în ele sclipiri de geniu [i am hot`rât
s` explorez temeinic zonele vagi
[i periculoase situate la marginea
nebuniei.“ (Max Ernst, Convorbiri
renane, 1956) 1.
Da, da, la Max Ernst nu este
vorba despre Primul R`zboi
Mondial, ci despre ororile perpetue
ale abisului con[tiin]ei. Dac`
putem avea empatie pentru revolta
împotriva consecin]elor r`zboiului,
nu putem accepta multiplicarea
artistic` a acestor st`ri halucinante,
8 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
Tristan Tzara, unul dintre fondatorii
dadaismului, vorbe[te despre
motive [i principii fondatoare într-
un amalgam de sentin]e sugestiv
zarathustriene în manifestul s`u:
„Î[i imagineaz` cumva oamenii
c` au g`sit suportul psihic comun
întregii umanit`]i? Încercarea lui
Iisus [i a Bibliei ascunde, sub aripile
lor ample, binevoitoare: mizerie,
animale [i zile. Cum poate cineva
s` spere a ordona haosul pe care îl
constituie acea varia]ie infinit`, f`r`
form`: omul? Principiul: „Iube[te-]i
aproapele“ este ipocrizie. „Cunoa[te-
te pe tine însu]i“ este utopic, dar mai
acceptabil deoarece include r`utatea.
F`r` mil`. Dup` carnagiu suntem
Afi[ da-da2
l`sa]i cu speran]a unei umanit`]i
purificate.“ (Tristan Tzara,
care, iat`, unele dintre ele nici
Manifestul dada, 1918)3.
nu au leg`tur` direct` cu vreun
{i atunci, pe cine mai convinge
r`zboi v`zut, ci mai degrab` cu cel
dadaismul c` a izvorât din revolta
nev`zut (Sf. Nicodim Aghioritul), al
împotriva urm`rilor Primului R`zboi
spiritului. Se poate spune c` Ernst
Mondial, iar nu mai degrab` din
nu a fost el însu[i consecvent în ceea
cea împotriva omului tradi]ional?
ce prive[te dadaismul întrucât, spirit
Resentimentul fa]` de „Iisus [i
explorator, prin urmare vizionar,
Biblie“, fa]` de porunca cea nou`
prefer` începând cu 1925 cadrul
a iubirii aproapelui, poate explica
mai coerent al suprarealismului
un curent cultural, dar nu poate
(unde totu[i va p`stra reflexele
Multiplicarea artistic` a st`rilor halucinante
nu are leg`tur` direct` cu vreun r`zboi v`zut,
ci mai degrab` cu cel nev`zut.
fi folosit cu necesitate pentru a
blasfemiatoare mo[tenite din
blama valorile umane tradi]ionale
dada în picturi precum: „Piet`
[i cre[tinismul pentru starea
sau revolu]ia nocturn`“ [i „Maica
desfigurat` a lumii postbelice
Domnului pedepsind pe Pruncul
- fie [i numai pentru faptul c`
Iisus“).
cre[tinismul respir` prin dou`
Mai mult decât atât, românul
 ARTA PROFANå {I ICOANA ORTODOXå
n`ri: una occidental` (catolicism,
protestantism) [i cealalt`
r`s`ritean` (ortodoxie).
Discontinuitatea este
caracteristica dadaismului; t`ierea,
decuparea, descompunerea sau
dezmembrarea structurilor sau
leg`turilor fire[ti, apoi colarea
aleatorie, dup` imbolduri ira]ionale
îl transform` de fiecare dat` pe
artistul da-da într-un nou tiran ce
declar` r`zboi lumii, ciopâr]ind-o ad
libitum. Obiectul sincopelor artisului
este, de obicei, persoana uman` [i
Dar c~nd Dumnezeu S-a f`cut om, c~nd S-a
f`cut asemenea nou`, putem s` facem icoana
Sa, deoarece prin aceasta intr` \n categoria
celor ce pot fi reprezentate \n icoan`. (Sf. Ioan
Damaschin)
corpul uman, împreun` cu crea]iile
acestuia: de la vestimenta]ie la
cl`diri, de la armament ori opere
de art` clasic` la cuvânt (poeziile
dadaiste se vor a fi un mixaj de
cuvinte disparate); în acest context
Tristan Tzara era de p`rere c`: „(în
via]`) totul se întâmpl` într-un mod
complet idiot“.4
A[adar, sub pretextul protestului
împotriva ira]ionalit`]ii generate
de r`zboiul mondial, dadaismul
pune în oglind` angoasa, f`când
cronica mor]ii oric`rei demnit`]i
umane. Ceea ce iese spart din arta
dadaist` nu este oglinda prezentat`
celorlal]i, ci însu[i ochiul omului
pretins realist, în realitate disimulat
pesimist.
Icoana ca Pa[te (trecere)
Cât` diferen]` între iconografia
cre[tin`, începuturile [i justific`rile
ei [i ceea ce am citit mai sus!
Icoana Îl înf`]i[eaz` pe Dumnezeul-
Om, puterea Lui taumaturgic` a
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
acelora[i r`ni care se cer explicitate
în dadaism. Icoana transcende
mundanul, lucru care îl exprim`
cel mai bine expresia „ferestre
(windows) spre cer“ sau, a[ spune eu
parafrazându-l pe un binecunoscut
filozof român, icoana este cerul vazut
prin lentila Întrup`rii [i Învierii lui
Dumnezeu.
Iat` ce scrie Sf. Ioan Damaschin
despre icoane:
,,Este firesc c` se pot înf`]i[a
în icoan` corpurile, ca unele ce au
forme, limite corporale [i culoare.
Icoana R`stignirii5
aceasta, cred, îl face pe privitor
martor al realit`]ii dumnezeie[ti-
omene[ti celei izvorâtoare de har, îl
cheam` la în`l]ime [i înnoire.
Pe de alt` parte, icoana este mai
mult decât un simbol întrucât ipos-
tasiaz` trupul transfigurat de har al
Singur Dumnezeu nu poate fi
sfin]ilor, dup` modelul trupului lui
zugr`vit, deoarece El este form` f`r`
Hristos. Fiecare icoan` este o nou`
greutate, f`r` întindere, nev`zut,
epifanie, o nou` Schimbare la Fa]`
mai presus de pricepere. Pentru
[i o nou` Boboteaz`, c`ci ni-L arat`
aceasta, are dreptate legiuitorul când
pe Dumnezeu întrupat în prezen]a
spune c` nu trebuie s` se reprez-
Duhului Sfânt [i a cuvintelor: „Aces-
inte ceea ce este nev`zut, c` nu este
ta este Fiul Meu cel iubit întru Care
permis s` se fac` chipul lui Dumne-
am binevoit“ (Matei 3:17; 17:5).
zeu. Dar când Dumnezeu S-a f`cut
Ac]iunea uman` f`cut` potrivit
om, când S-a f`cut asemenea nou`,
cinstirii lui Dumnezeu se iconogra-
putem s` facem icoana Sa, deoarece
fiaz`, nu rupând firul ac]iunilor
prin aceasta intr` în categoria celor
cotidiene, ci adunând în sine
ce pot fi reprezentate în icoan`”
nenum`ratele virtualit`]i mundane
(Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei
hristic consacrante, legând în fapt
tratate împotriva iconocla[tilor).
persoana uman` de Dumnezeu [i
Icoana e un lucru dumnezei-
lumea de om. Pictat` fiind dup`
esc pentru c` urmeaz` modelului
reguli stricte, icoana se desf`[oar`
crea]iei omului „dup` icoana [i
artistic prin includerea [i sim-
asem`narea“ lui Dumnezeu (Facerea
bioza tuturor elementelor sale
1, 26), a[a cum arat` Sf. Teodor Stu-
compozi]ionale, dar o includere în
ditul. „Carnea cea sfânt` a Domnu-
libertate, aceasta începând chiar
lui Hristos“ (Sf. Gherman), dar [i a
de la momentul preg`tirii speciale
sfin]ilor este înf`]i[at` în transfigu-
a iconografului pentru munca de
rarea ei taboric`, viitoare, cosmic` [i
crea]ie ce-i st` înainte. Pictorul de
deplin`. Uspensky (Teologia icoa-
icoane poste[te [i se roag`, ia binecu-
nei) accentueaz` formidabil carac-
vântare ca s` poat` picta [i particip`
terul participativ al icoanei întrucât
9
 ARTA PROFANå {I ICOANA ORTODOXå
plu, în icoana Sfântului Gherasim,
În icoana ortodox` [i în arta poporului român om [i leu sunt vindeca]i de aceea[i
sunt indica]ii pentru o concep]ie sacramental` dragoste dumnezeiasc` ce reitereaz`
ascultarea adamic` de dinainte de
a lumii v`zute, care pune frâu poftelor [i impune C`dere: a fiarelor de Adam [i a lui
sfial` în fa]a naturii, obligând la str`duin]a de Adam de Dumnezeu. Astfel, icoana
este Pa[te, adic` trecere sau deveni-
dezrobire a ei de sub puterile degradatoare, în- re de la desfigurare la transfigurare,
demnând la adev`ratul activism [i la autenticul de la starea prezent` a lumii însin-
gurate la cea actualizat` a vie]ii în
eroism al omului, la cel care-l salveaz` de sub Hristos luminat` de iubirea harului.
natura dec`zut`, iar întrucât cultura exprim` Iar pentru inima îndoielnic` a
celui gr`bit printre sudorile co-
cele mai înalte idealuri ale unui popor, ace- tidiene sau sclipirile mondene,
lea pe care s` le poat` propov`dui cu fruntea o precizare de folos poate ajuta
discern`mântului:
sus lumii întregi, s` ne întreb`m, oare timpul „P`rin]ii Sinodului VII Ecumenic
deosebesc cu fine]e icoana de portret:
de azi nu ne oblig` la crearea unei culturi care ultimul reprezint` o fiin]` uman`
s` dezvolte în sfâr[it indica]iile spiritualit`]ii obi[nuit`; prima, un om unit cu
Dumnezeu. Icoana se deosebe[te deci
române[ti, singurele salvatoare pentru omeni- de portret prin con]inut, iar acest
re? (P`rintele DUMITRU STåNILOAE, O teologie con]inut creeaz` acele forme de ex-
presie specifice, proprii numai icoa-
a icoanei, Bucure[ti, Editura Funda]iei Anasta- nei [i menite s` o disting` de orice
sia, 2005, p. 67) alt` imagine. Icoana desemneaz`
sfin]enia în a[a fel încât aceasta nu
este nici subîn]eleas`, nici supra-
din privitor în cinstitor. Este vorba ad`ugat` de gândirea noastr`, ci
la o stare de har deosebit` pe tot vizibil` cu ochii trupe[ti.“ (Leonid
despre cel mai mare dar al icoanei,
parcursul pict`rii. Elementele de Uspensky, Teologia icoanei în Bi-
exerci]iul libert`]ii, ce izvor`[te
compozi]ie, cele care sunt exploatate serica ortodox`, Studiu introductiv
din caracterul interactiv al ei, unde
creativ de c`tre pictor, pot fi diverse Ði traducere de Teodor Baconky,
Dumnezeu [i om se întâlnesc [i se
f`r` a se îndep`rta îns` de originea Apologeticum, 2006, p. 77)
cunosc liturgic. Dac` vre]i, aseme-
bizantin` a expunerii. De aceea [i Iconografia cre[tin` ne ofer`
nea nostalgiei viziunii Schimb`rii
originalitatea personal` se pleac` m`sura ne-limitei cunoa[terii lui
la Fa]` de pe Tabor sau convertirii
înaintea subiectului de descris Dumnezeu („{i aceasta este via]a
de pe drumul Damascului, dar f`r`
pentru a face loc cadrului eclezial, ve[nic`: S` Te cunoasc` pe Tine,
orbirea ce le-a urmat pe acelea. Lim-
tensiunea contrariilor fiind rezolvat` singurul Dumnezeu adev`rat [i pe
itele sunt dep`[ite prin încadrarea
firesc prin ierarhizarea compozi]iei. Iisus Hristos pe Care L-ai trimis“
întregului univers în topos-ul edenic
Numai astfel pot ap`rea în icoan` - In 17:3), iar dadaismul doar [tirea
peren: „din moarte la via]` [i de pe
[i personajele negative ale Istoriei c` acolo undeva, sau din nefericire
p`mânt la Cer“ (Sf. Ioan Damaschin,
mântuirii. Cât despre limit` sau chiar aici, în inimile unora dintre
Canonul Învierii, Cântarea I). În
hotar, în sensul “limitei de atins/ noi, exist` abisul. ■
icoan`, universul se umanizeaz`, iar
de dep`[it” la care f`cea referire
omul se îndumnezeie[te. Spre exem-
filozoful român al limitei, Gabriel
Liiceanu (Despre limit`), acestea nu 1
Marc Dachy, Dada, revolta artei, trad. de Irinel Antoniu, Editura Univers, 2007, p. 61
reies din lucrul-deja-f`cut, precum 2
http://www.dadaland.00server.com
în picturile clasice, ci din participar- 3
http://www.391.org/manifestos/tristantzara_dadamanifesto.htm
4
http://www.english.upenn.edu/~jenglish/English104/tzara.html
ea la care cheam` pe privitor icoana, 5
Icône orthodoxe grecque-byzantine traditionnelle, Tempera a l’oeuf sur bois, dorure a la feuille d’or,
tranformându-l de fapt pe acesta Taille: 30 x 40 cm - http://www.icones-grecques.com/jesus_christ/1-crucifixion.html

10 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
 ARHEOLOGIE CRE{TINå

Un opai] cre[tin de la Tomis

Filica Dr`ghici în picioare, poate Maica Domnului. Pe margine,
de jur împrejur, sunt busturile celor doisprezece
Opai]ele au fost cea mai folosit` surs` Apostoli, cu figuri diferite. Textul inscrip]iei face
de iluminat în Antichitate. Ele apar înc` din parte din Evanghelia dup` Ioan 14, 27: „Pacem
secolul al VI-lea î. Hr. la greci [i cunosc o larg` meam do vobis, pacem meam commendo vobis,
r`spandire în perioda elenistic`, generalizarea non sicut
produc]iei lor datorându-se civiliza]iei romane. mundus dat,
Opai],
Încep~nd din secolele III-IV d. Hr., pacem do vobis“
secolul IV,
opai]ele devin purt`toare ale unor (Pace v` las
Tomis
însemne cre[tine. Mai întâi discret vou`, pacea
- uneori numai pe fund, apoi Mea o dau
tot mai frecvent, caracterul vou`, nu precum d` lumea
cre[tin este limpede v` dau Eu).
exprimat - în special Aceste cuvinte le-a
prin reprezent`rile spus Iisus dup` Cina
imprimate pe disc [i cea de Tain` [i
uneori prin forma au fost introduse
de cruce a tor]ii, în cele mai
devenind majoritar vechi Liturghii,
în secolele V-VI r`mânând în cult
d. Hr. Aspectul pân` ast`zi. Între
este deosebit de descoperirile de
important, dac` pân` acum, de
lu`m în considerare la Tomis [i din
r`spândirea [i gradul alte p`r]i, atât cât
mare de utilizare al ne sunt cunoscute,
opai]elor în lumea roman` opai]ul cu figura]ia
târzie [i dincolo de grani]ele [i inscrip]ia descrise,
ei. este unic1. Datarea lui
Opai]ul din imagine, a fost este în secolul al IV-lea d.
descoperit la Tomis, în anul 1906, Hr. Opai]ul, este unul dintre
într-un sarcofag, împreun` cu alte acele produse de import, ce indic`
resturi de vase. Este din lut, iar stânsele leg`turi dintre teritorii
dimensiunile lui sunt urm`toarele: [i centrele episcopale, sau mai
lungime = 0,145 m, în`l]ime = 0,038 vechile centre de tradi]ie cre[tin`.
m, diametrul = 0,075 – 0,09 m. Face Se confirm` astfel politica misionar`
parte din categoria opai]elor piriforme a Imperiului deschis` de Edictul de
(în form` de par`). Orificiul pentru la Milan (313 d. Hr.) [i concretizat`
fe[til` [i mânerul au fost rupte par]ial din prin exportul de material cre[tin c`tre
antichitate. Ast`zi este restaurat, ceea ce a comunit`]ile din provincii cu produse
modificat forma originar`. În centrul discului cre[tine „oficiale”. ■
se afl` dou` orificii pentru turnat uleiul, chipul
lui Hristos cu barb` [i p`r lung, îmbr`cat într-o mantie,
cu mîinile ridicate spre binecuvântare [i inscrip]ia 1
Opai]ul se afl` \n colec]ia Muzeului Na]ional de Istorie al Rom~niei [i a
„Pacem meam do vobis”. La picioarele lui Hristos sunt fost publicat \n Paleocre[tinism [i Cre[tinism pe teritoriul Rom~niei – sec-
olele III-XI, Bucure[ti, 2000, p. 27, document editat de institu]ia mai sus
dou` ramuri de palmier a[ezate încruci[at. Deasupra men]ionat`.
capului lui Iisus, pe mîner, se distinge o figur` feminin`,

Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1 11

Biserica:
adunarea
credincio[ilor,
casa lor
Alina Paraschiv
În luna februarie, s-au împlinit
20 de ani de când Biserica Sfântul
{tefan „Cuibul cu Barz`“ a p`r`sit
vechiul amplasament, pentru a fi
ascuns` ulterior în spatele blocurilor,
de sub privirea antihristic` a
dictaturii ceau[iste. În tumultul
demol`rilor – preambulul a[a-zisului
plan de sistematizare, mutarea sau
translarea bisericii a fost singura
solu]ie salvatoare. Prin aceast`
metod` unic` [i alte guri de rai au
evitat t`v`lugul distrugerii. Folosirea
ei – pentru prima dat` în ]ar`, se
datoreaz` domnului inginer Eugeniu
Iord`chescu. Pe parcursul numerelor
viitoare, ne v-a fi oaspete de onoare,
pentru a ne împ`rt`[i din experien]ele
acelor momente. Mul]umim
domnului inginer [i tuturor celor
care prin participarea lor: cu fapta,
cu cuvântul sau cu gândul, au reu[it
s` p`streze loca[ul adun`rii noastre
întru Domnul, în pofida tuturor
12 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
PROMEMORIA
Imagine oferit` de c`tre domnul inginer Eugeniu Iord`chescu,
realizat` în perioada transl`rii: octombrie 1987 – februarie 1988
st`pânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor r`ut`]ii
(Efeseni 6, 12). Nu în ultimul rând,
slav` Domnului pentru grija Sa! ■
„De ce duce lips` în fiecare zi [i
în fiecare ceas omul p`c`tos, întinat?
De mil`, de cur`]ie [i de sfin]ire.
Unde [i cum se d`, unde [i cum
poate fi dobândit acest har? Prin
Biseric`. Când anume? În timpul
dumnezeie[tilor slujbe [i al s`vâr[irii
diferitelor Taine. Dar acas`? Poate
fi dobândit [i acas` prin rug`ciune
sârguincioas` [i prin ]inerea unor
rânduieli. Poate fi dobândit în orice
loc [i în orice timp, dar nu se revars`
niciunde atât de îmbel[ugat [i lucr`tor
ca în loca[ul bisericii. De aceea loca[ul
bisericii le este cre[tinilor atât de
scump, ca un izvor de ap` vie [i o cas`
a lui Dumnezeu, ca un loc al milei,
cur`]iei, sfin]eniei, vie]ii cere[ti.“
(Liturghia – cerul pe p`mânt. Cuget`ri
mistice despre Biseric` [i cultul divin
ortodox. Sfântul Ioan din Kron[tadt,
Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 51.)
M`r]i[or de Ion Pillat
Prive[ti de pe poteca ce urc`-n deal la noi,
/ Din zbor întâia barz` cum cade pe z`voi. /
Vezi trenul care intr` încet de tot în gar` / {i
omul care sap` [i plugul care ar`. / A nins cu
nea de floare pe prunii din livezi / {i mun]ii
de la Ruc`r cu iarna lor îi vezi. / Auzi pe sub
podgorii un câine care latr`. / Te sim]i legat
de toate - nu po]i urni o piatr`. / Aceste
lucruri simple ce ve[nice î]i sunt! / Ce sfânt`
bucurie descoperi în p`mânt. / Ce limpede te
cheam` un cuc: o dat`, dou` - / De fiecare
dat` ]i-e inima mai nou`. / De fiecare dat`
mai trainic te une[ti / Cu farmecul acestor
priveli[ti câmpene[ti. / În gar`, iat` trenul
a început s` mi[te. / To]i pomii nin[i, pe
dealuri îi flutur` batiste. / Gâlgâitor, din iarb`
un [ipot s-a trezit. / În tine [i prin ramuri e
cerul limpezit. / Ce râsete, ce chiot pe drumul
viei - / Pe unde au mers p`rin]ii î]i duci [i tu
copiii. / O nou` via]` ast`zi de via]a veche
legi, / Dau muguri pretutindeni din ve[tedele
crengi. / Cu apa ei lumina [i-a botezat câm-
pia. / Ce pace e pe omul în alb ce sap` via,
/ Pe barza ce se duce pe Arge[ tot în sus, /
Pe-adâncul rost al vie]ii la care te-ai supus.

|n gr`dina Sfin]ilor P`rin]i
Al celui dintre sfin]i P`rintelui nostru Maxim
M`rturisitorul1. Cuvânt ascetic prin întreb`ri [i
r`spunsuri. Fratele [i b`trânul.
„Unul este Înv`]`torul [i a celui ce
vorbe[te [i a celui ce ascult`; este Cel
Care adap` [i mintea [i cuvântul.”
(Sfântul Clement Alexandrinul,
Stromata I, 12.3.)
Alina Paraschiv
Dac` suntem în c`utarea
În]elepciunii: Hristos, scrierile
Sfin]ilor P`rin]i ne sunt o gr`din`/
livad` de roade felurite, r`s`dit` lâng`
Izvorul Vie]ii.2
Parcurgându-le, mintea noastr` se
poate cur`]a de prejudec`]i, l`sând s`
rodeasc` semin]ele Cuvântului.
În Cuvântul ascetic al Sfântului
Maxim M`rturisitorul, am descoperit
o adev`rat` introducere catehetic` în
credin]a cre[tin`. Ce este catehismul?
În primele secole, cei care urmau
s` primeasc` botezul - catehumenii
(neboteza]ii), treceau mai întâi
printr-o perioad`de familiarizare cu
via]a în Biseric` – Adunarea în jurul
Domnului. În acest scop formativ, cu
timpul, s-au alc`tuit [i scrieri care
redau principiile înv`]`turii cre[tine
sub form` de întreb`ri [i r`spunsuri.
Ele sunt o fixare peagogic`, a întâlnirii
dintre ucenic - cel care dore[te
s`-l urmeze pe Hristos [i P`rintele
spiritual - cel care îl cunoa[te [i
tr`ie[te cu Hristos, capabil astfel
s`-i împ`rt`[easc` din experien]a sa,
s`-i mo[easc` na[terea în Hristos. O,
copiii mei, pentru care suf`r iar`[i
durerile na[terii, pân` ce Hristos va
lua chip în voi! (Galateni 4, 19)
În scrierea noastr`, c`l`uzirea
fratelui - novice pe calea vie]ii în
Hristos, se desf`[oar` conform
rigorilor specifice contextului monahal.
Dincolo de n`zuin]ele remarcabile [i de
regulile aspre ale acestui stil de via]`,
s` nu credem îns` c` noi, mireni fiind,
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
OAMENI {I FAPTE
ne raport`m la o în]elepciune diferit`.
Avem acelea[i porunci de împlinit,
acela[i model divino-uman de imitat.
A[ invoca aici, cuvântul profetic al
unui sfânt pomenit de c`tre Cuviosul
Siluan Athonitul, P`rintele Stratonik,
un pustnic din mun]ii Caucaz. El
vorbea despre un timp în care monahii
se vor mântui în haine lume[ti.3 Cred
c` sfântul nu m`rturisea doar despre
traiectoria st`rii monahale în sine,
cât mai ales despre maturizarea
umanit`]ii în Hristos, atingând
interior intensitatea maximal` a vie]ii
monahale, [i, integrând din exterior
orice form` contextual`.
Privind cu ajutorul acestor repere,
putem g`si [i noi, fiecare cu specificul
vie]ii noastre, în sensurile deschise de
acest mic, dar complet catehism, hran`
pentru propria noastr` schimbare
a min]ii, pentru o apropiere mai
adecvat` de Hristos.
Fratele a întrebat pe b`trânul,
zicând: „Rogu-te, P`rinte, s`-mi
spui care a fost scopul întrup`rii
Domnului?“ [i b`trânul r`spunzând
a zis: „M` mir, frate, c`, de[i auzi în
fiecare zi simbolul credin]ei, m` mai
întrebi despre aceasta. Totu[i, î]i spun
c` scopul întrup`rii Domnului a fost
mântuirea noastr`.“
Întrebarea [i r`spunsul ne introduc
într-una din temele fundamentale
ale dialogului: mântuirea noastr`.
Dar, urm`ri]i întrebarea; parc` într-
adev`r a fost pus` de cineva neini]iat.
P`rintele este frapat, pentru c`
fratele particip` zilnic la Liturghie4
unde roste[te Crezul sau Simbolul de
credin]`, adic` m`rturise[te tocmai
credin]a în faptele mântuitoare ale
Fiului lui Dumnezeu. Dac` nu cuno[ti/
în]elegi, cum crezi?
Atitudinea ucenicului vine din
nevoia de în]elegere profund`, Sf~ntul Efrem Sirul
13

Sf~ntul Maxim M`rturisitorul
de pl`m`dire a unei con[tin]e
mai permeabile la finalitatea
indestructibil` a întrup`rii lui
Dumnezeu: îndumnezeirea omului.
Problematizarea fratelui ne
reaminte[te: statura de cre[tin
nu poate fii niciodat` sinonim` cu
ignoran]a sau/[i superficialitatea.
Pentru un încep`tor, în furtuna
ispitelor, asemenea jalon`ri doctrinare
sunt f`clii spre ]`rmuri de odihn`,
cet`]i de sc`pare. Pe de alt` parte,
dialogul, ne atrage aten]ia asupra
necesit`]ii rela]ion`rii permanente cu
un b`trân, cineva mai experimentat,
în cazul nostru: duhovnicul5.
În ce fel (s` ne mântuiasc`),
P`rinte?
{i a r`spuns b`trânul: Omul fiind
f`cut de la început de Dumnezeu [i
a[ezat fiind în rai, a c`lcat porunca [i
prin aceasta a c`zut în stric`ciunea
mor]ii. Omul crea]ia lui Dumnezeu,
destinat convie]uirii cu El în iubire,
El însu[i fiind Iubirea, s-a rupt de
El prin neascultare [i a c`zut prad`
stric`ciunii mor]ii.
Pe urm`, fiind cârmuit prin
providen]a (purtarea de grij`)
felurit` a lui Dumnezeu, genera]ie
dup` genera]ie, a st`ruit totu[i s`
sporeasc` în r`u, fiind dus de felurite
patimi ale trupului la dezn`dejdea
14 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
OAMENI {I FAPTE
de via]`. Deteriorarea fiin]ial` a
omului a continuat, de[i Dumnezeu
a continuat s`-l ghideze în aceast`
stare dramatic`. Moartea sufleteasc`
l-a aruncat nu numai într-o existen]`
efemer`, ci una în care dependen]e
p`tima[e i-au ucis n`dejdea c` se
mai poate schimba ceva. Cerul inimii
s-a închis ca o pleoap` amor]it` de
plâns. Con[tiin]a propriului sens
s-a întunecat. Reversul mândriei,
dezn`dejdea. Oare nu sunt ace[tia cei
doi poli între care penduleaz` omul
c`zut?
Din aceast` pricin` Fiul cel Unul-
N`scut al lui Dumnezeu, Cuvântul
cel mai înainte de veci, care este din
Dumnezeu Tat`l, izvorul vie]ii [i al
nemuririi, ni s-a ar`tat nou`, celor
ce [edeam în întunericul [i în umbra
mor]ii. Vede]i iubirea lui Dumnezeu!
Întrupându-se din Duhul Sfânt [i
din Fecioara Maria, ne- a ar`tat chipul
unei vie]uiri de form` dumnezeiasc`.
De ce era drept s` fim reînv`]a]i s`
vie]uim dumnezeie[te, de[i singuri
am fugit din frumuse]ea acestei vie]i?
Pentru c` a f`cut Dumnezeu om dup`
chipul S`u. (Facere 1, 27). Prin Hristos
Dumnezeu – omul, Adam-ul supus
dezintegr`rii, poate tr`i dup` chipul
[i asem`narea lui Dumnezeu, poate
relua via]a cu Dumnezeu, ca fiin]` vie.
(Facere 2, 7).
[...] iar mai pe urm` suferind
patima mântuitoare [i înviind din
mor]i, ne-a d`ruit n`dejdea învierii
[i vie]ii ve[nice. Prin aceasta (jertfa
pe cruce - învierea) a dezlegat osânda
p`catului str`mo[esc al neascult`rii
[i a desfiin]at prin moarte st`pânirea
mor]ii, ca „precum în Adam to]i mor,
a[a în El to]i s` se fac` vii“ (I Corinteni
15, 22). Suindu-se apoi la cer [i
[ezând de-a dreapta Tat`lui, a trimis
pe Duhul Sfânt ca arvun` a vie]ii [i
spre luminarea [i sfin]irea sufletelor
noastre, ca [i spre ajutorul celor care
se nevoiesc pentru mântuirea lor prin
p`zirea poruncilor Lui. Acesta este
scopul întrup`rii Domnului, spus pe
scurt.
T`m`duirea dezn`dejdii ne vine din
n`dejdea învierii [i vie]ii ve[nice, de la
Fiul Omului înviat din mor]i; oriunde
ne-am mi[ca, s` nu se clatine memoria
Rug`ciunea Sfântului
Efrem Sirul
Doamne [i St`pânul vie]ii mele,
duhul trând`viei, al grijii de multe,
al iubirii de stãpânire [i al gr`irii în
de[ert, nu mi-l da mie!
Iar duhul cur`]iei, al gândului
smerit, al r`bd`rii [i al dragostei,
d`ruie[te-mi mie, slugii Tale!
A[a, Doamne Împ`rate,
d`ruie[te-mi ca s`-mi v`d gre[elile
mele [i s` nu osândesc pe fratele meu,
c` binecuvântat e[ti în vecii vecilor.
Amin.
Dumnezeule, milostiv fii
mie p`c`tosului. Dumnezeule,
cur`]e[te-m` pe mine, p`c`tosul.
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule,
mântuie[te-m`. F`r` de num`r am
gre[it, Doamne, iart`-m`.
sufletului nostru din binefacerea
pe care ne-a f`cut-o Domnul prin
patima Sa mântuitoare; s` nu uit`m
în sl`biciunile noastre cele multe, de
t`ria Iubirii Lui, care se apleac` mereu
[i mereu s` ne ridice la cerul sfin]eniei.
Dac` via]a noastr` nu are scop, s` nu
uit`m c` Domnul a f`cut din noi un
scop, primind de bun`voie moartea.
Înviat ca Dumnezeu [i om, Hristos
ne-a redat filia]ia cu Tat`l. În`l]ându-
se, ni l-a trimis pe Mângâietorul:
suflare de via]` nou` în fa]a celor ce
cred (Facerea 2, 7), sprijinul celor ce se
str`duiesc s` r`spund` chem`rii: Voi
sunte]i prietenii Mei, dac` face]i ceea
ce v` poruncesc. (Ioan 15, 14). ■
(va urma)
1
În Filocalia, vol. II, traducere din grece[te, in-
troduceri [i note Pr. Prof. Dr. Dumitru St`niloae,
Bucure[ti: Humanitas, 2005, p. 23 - 49
2
Fericitului Ioan Eviratul adunând într-o carte,
ispr`vile de suflet folositoare ale p`rin]ilor,
virtu]ile sfin]ilor b`rba]i, le-a identificat cu
florile unei livezi neprih`nite [i înmiresmate. De
aceea scrierea a fost intitulat`: Limonariu sau
Livada duhovniceasc`, fiind unul dintre titlurile
de referin]` ale literaturii patristice. Editura
Episcopia Ortodox` Român`, Alba Iulia, 1991,
p. 27-28
3
Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul
dezn`dejdii [i iadul smereniei, Editura Deisis,
Sibiu, 2001, p. 259
4
În mediul monahal, Liturghia: se s`vâr[e[te
zilnic, cu excep]ia zilelor aliturgice.
5
Vezi capitolul Despre duhovnici, Cuviosul
Siluan Athonitul, op.cit., p. 185-188
 O LEC}IE DE DISCERNåMÅNT

Discursul publicitar
[i dimensiunea lui pragmatic`
Maria Fitcal duce pe receptor, de a trezi în el alte [i alte dorin]e, aspira]ii,
ba chiar de a r`scoli senza]ii [i instincte ascunse. Totul pare
Ne place sau nu, tr`im de ceva vreme într-o societate pus în slujba omului, pentru a-i rezolva cele mai grave pro-
consumist`, confiscat` treptat de „cultura publicitar`“. bleme, cele mai stringente nevoi (de elegan]`, lux, personali-
Aceast` „cultur`“ a evoluat fantastic în ultimii ani devenind tate, originalitate, succes, etc.). Dar dac` ne vom l`sa prin[i în
o adev`rat` industrie, extrem de profitabil`, cu un domeniu mrejele acestor promisiuni generoase, vom r`mâne dezam`gi]i
de ac]iune foarte vast, cu criterii, metodologie [i legi bine constatând c` nici pre]urile nu sunt a[a de avantajoase [i nici
precizate. Formele ei de manifestare sunt atât de diversificate calitatea nu e tocmai cum ne-am a[teptat. În]elegem de obicei
[i atât de agasant prezente, încât e imposibil s` le ignor`m prea târziu c` dorin]ele, poftele, senza]iile, chiar [i instinctele
sau s` le excludem din via]a noastr`. Vrem sau nu vrem, ne-au fost manipulate abil de c`tre cei care vor s` ne conving`
suntem zilnic asalta]i de reclame: spoturi publicitare TV sau s` le cump`r`m produsele sau serviciile, chiar dac` pre]urile
radio, afi[e stradale, care de care mai mari [i mai viu color- dep`[esc considerabil valoarea lor real`.
ate, multe pagini din ziare [i reviste, flutura[i ce ni se împart Cei care se ocup` de publicitate [tiu foarte bine s` evalueze
pe la col] de strad`, pliante risipite în cutiile de scrisori, [i s` speculeze psihologia [i comportamentul consumatorului.
sau ag`]ate de clan]a u[ii, saco[e, tricouri, c`m`[i, jachete cu Orice schimbare major`, spre exemplu, în moda vestimen-
diverse inscrip]ii, mult mediatizatele concursuri cu premii, tar`, presupune lansarea pe pia]` a unui val de sortimente
condi]ionate de cump`rarea unor produse, automobile cu în ton cu moda, ceea ce pentru firmele mari produc`toare de
megafoane, circulând pe str`zile [i a[a prea aglomerate, etc.
Con[tient sau nu, mintea noastr` prime[te [i re]ine informa]ii
pe care le activeaz` atunci când descoperim pe rafturile maga-
zinelor unele dintre produsele promovate. Ca prin minune,
se treze[te atunci în noi, dorin]a sau curiozitatea de a le
achizi]iona, chiar dac` nu avem neap`rat` nevoie de ele.
Reclamele ne promit solu]ii, remedii miraculoase [i ben-
eficii colosale, adic` o fericire perpertu`, câ[tigat` odat` cu
procurarea unui „nou“ produs, sau prin apelarea la un „nou“
[i minunat serviciu, toate acestea fiind („în mod sigur“) de o
calitate „excep]ional`“. Panourile publicitare sunt pline de fe]e
care zâmbesc fericite, pentru c` [i-au împlinit un „vis“, se simt
„mai puternici“, „mai cura]i“, „mai frumo[i“, „mai întineri]i“,
„mai lipsi]i de griji“ etc. Un adev`rat Paradis al pl`cerilor
satisf`cute!
Exist` o serie de preferin]e lexicale în uzul publicitar. In-
diferent de valoarea lor morfologic` ele trebuie s` fie din sfera
dorin]ei, a idealului, a frumuse]ii, a binelui, a beneficiului, a
fericirii, a solu]iilor salvatoare etc.:
• „cele mai bune b`nci pentru credite“ / „la fel de fantastic
este [i creditul...“
• „cel mai ascultat post de radio“
• „cea mai bun` alegere pentru pielea ta“ / „gestul preferat
de pielea sensibil`“
• „pre]uri excelente“
• „ve[ti extraordinare“
• „Num`rul 1 mondial“ etc.
Sunt zeci de formule prin care se urm`re[te efectul de a se-
Pentru genera]iile care au b`ut Cico...

Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul

Apostol Mare
|nt~iul
Mucenic
Mucenic
[i [i
Arhidiacon
Arhidiacon
{tefan
{tefan
• Anul
• Anul
I, nr.
I, nr.
1 1 15
 O LEC}IE DE DISCERNåMÅNT
îmbr`c`minte sau înc`l]`minte e adev`rat` man` cereasc`: e
de ajuns ca cei care se ocup` cu moda (consulta]i în prealabil)
s` „decreteze“ ce modele, ce culori, ce extravagan]e se vor
purta în sezonul urm`tor, [i foarte mul]i oameni, pentru a fi
în ton cu vremurile [i cu nout`]ile ei, (sau mai degrab` din
snobism) se vor gr`bi s`-[i schimbe garderoba. Cad în aceast`
capcan` mai ales tinerii. Chiar dac` ei se declar` dornici de
originalitate, nu fac altceva decât s` se supun` „tiraniei“ mo-
dei, îmbr`cându-se aproape în acela[i stil [i golind pentru asta
buzunarele p`rin]ilor. Inutil de spus cât vor suferi cei care nu
vor avea cu ce s` le cumpere. Pân` la urm`, [i dac` ai vrea
s` te îmbraci altfel, nu po]i, pentru c` pe pia]` nu se vor g`si
decât acele modele „care se poart`“, considerate a fi „moderne“,
doar pentru c` a[a au decis speciali[tii în design vestimentar.
Ce mai conteaz` dac` acest nou stil nu ]i se potrive[te? Im- O form` de publicitate cu scop pozitiv
portant este s` nu fii demodat! S` ai grij` de imaginea ta! S`
s` produc` receptorului o reac]ie favorabil`, iar receptorul
sim]i tu c` ar`]i bine! C` pulsezi de „energie“! C` e[ti mereu
r`spunde acestui act numai în m`sura în care este interesat
„elegant“, „proasp`t“... Cu alte cuvinte, este vital s` vibrezi în
de con]inut.
ton cu moda! Da, dar pentru aceasta trebuie...s`-]i cumperi
De exemplu un text de genul: „E[ti gata pentru ceva nou?
produsele X... sau... s` apelezi la serviciile Y! Reclama e suflet-
Pentru c` L&M te va lua prin surprindere! Încearc` noile ]iga-
ul comer]ului, se spune. {i nu i se poate nega importan]a într-
rete [i bucur`-te de oferta special`: pân` la 8 pachete gratuite“,
o economie de pia]`. Este firesc ca fiecare firm` produc`toare
îi va seduce pe fumatori, dar îi va intriga pe nefum`tori, care-
s`-[i promoveze activitatea. Altfel nu [i-ar putea-o valorifica.
]i vor opri mai degrab` privirile asupra avertismentului: „Fu-
Cump`r`torul, chiar [i cel de rând, are nevoie de un minim de
matul poate s` ucid`!“, [i nu vor în]elege de ce avertismentul
informa]ii despre produsele pe care ar dori s` le achizi]ioneze.
nu e luat în seam`, nici de produc`tori, nici de distribuitori, [i
Nu publicitatea în sine este sup`r`toare, ci omniprezen]a,
nici de fum`torii care pun în pericol s`n`tatea lor [i a celor din
poate chiar agresivitatea ei, în sensul ar`tat mai sus. S-a
jur. Trebuie s` în]elegem c` la baza discursului publicitar e
întrecut parc` m`sura suportabilit`]ii.
vorba de o conven]ie, prin care produc`torul ne atrage în cursa
În fa]a unei avalan[e de oferte, care mai de care mai
cump`r`turilor Exist` o retoric` a textului care exploateaz`
promi]`toare, cump`r`torul este deseori pus în dificultate,
func]ia persuasiv`, de seduc]ie [i de manipulare a limbajului
ne[tiind ce s` aleag` sau nefiind sigur c` reclama nu ex-
[i al imaginii! S` nu ne l`s`m deci manipula]i!
agereaz` calit`]ile produselor. Excesul de superlative este
Textul publicitar este înclinat spre actele directive, expri-
de cele mai multe ori dubios. În plus exist` pericolul s` ni se
mate în special prin verbe specifice, la modul imperativ:
imprime un anumit stil de via]`, bazat pe exploatarea [i exag-
• „Pre]uie[te-]i p`rul a[a cum merit`!“
erarea nevoilor de bun`stare material`, în detrimentul celor
• „Descoper` noua frumuse]e […]“
spirituale [i culturale. Dac` am lua în serios, m`car în parte,
• „Ofer`-]i un moment de relaxare! Alege parfumul care te
îndemnurile publicitare – „r`sfa]`-]i sim]urile!“; „las`-te sedus
inspir`!“
de aroma noului X...“!, „Potole[te-]i setea!“, ar însemna s` ne
• „Experimenteaz` ceea ce vezi“
punem speran]ele de mai bine numai în capacit`]ile noastre
• „Ascult` doar ce-]i place!“
de a ne satisface cele mai rafinate [i costisitoare capricii. Ce
• Pune-]i o dorin]`! Trimite un SMS la xxx [i po]i
s-ar întâmpla atunci cu cei care nu [i le pot permite? Ar fi oare
câ[tiga...! [...] Tr`ie[te fiecare clip`!“
condamna]i la o permanent` nefericire?!
• „Nu-]i l`sa investi]iile la voia întâmpl`rii! Cite[te ... - re-
Dac` nu putem ignora discursul publicitar, atunci trebuie
vista pie]ei de capital“.
m`car s` înv`]`m cum s`-l abord`m, pentru a nu ne l`sa
Multe dintre actele directive devin sloganuri, creând imag-
p`c`li]i. Ceea ce trebuie s` în]eleag` românul, mai ales cel
inea [i personalitatea produsului. Receptorul este îndemnat:
care a tr`it ani buni în vechiul regim comunist - unde, din
s` se autopre]uiasc`, s` experimenteze, s` asculte, s` citeasc`,
cauza frustrantelor lipsuri, nu era nevoie de reclam`, a fost
s` descopere, s` afle, s` evalueze, s` aleag`, s` tr`iasc`.
c` nu trebuie s` cread` orbe[te în ce se promite, c`ci limbajul
Nimic r`u în asta! Îndemnurile sunt rezonabile, atâta
publicitar, ca discurs specializat, con]ine un anume cod [i
vreme cât nu se exagereaz`.
îmbrac` un anume tipar semiotic.
Uneori structura imperativ` este înso]it` de construc]ii in-
Textul nu va fi niciodat` acela[i pentru emi]`tor [i pentru
terogative dup` modelul: Ai o problem`? Noi \]i oferim rezolva-
receptor, c`ci amândoi aduc în actul de comunicare premise
rea. Deci, alege-ne!
diferite. Emi]`torul lanseaz` un act de comunicare, urm`rind
• „Suferi]i de varice la picioare? / Începe]i tratamentul

16 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
 O LEC}IE DE DISCERNåMÅNT
chiar ast`zi [i la var` ve]i avea o frumuse]e de picioare!“
• „Vrei s` ai un ficat s`n`tos? / Silymarin... men]ine ficatul nou, s`rb`toarea de import „Sfântul Valentin“ sunt momentele
într-o stare optim`“
• „Oare ce gust are ]igareta? / Un gust pl`cut [i armonios,
pe care trebuie s`-l descoperi!“
Despre ce „delicii“ toxice ofer` ]igareta, am vorbit
deja. Dar reclama la medicamente mi se pare chiar mai
periculoas`, pentru c` le atribuie acestora calit`]i de leacuri
miraculoase, încurajând automedica]ia. Ni se spune: „Dac`
apar efecte nedorite, adresa]i-v` medicului sau farmacistului!“
Dar oare n-ar trebui s` ne adres`m medicului înainte? S`
în]elegem din asta c` suntem pe post de cobai, testând efectele
pe pielea noastr`?
Îndemnurile de a cump`ra pot fi înt`rite [i prin ofertele
promo]ionale generoase: „Vorbe[ti [i prime[ti 20 de minute în
re]ea cadou la fiecare 2,5 euro consuma]i. În plus, ai: apeluri
na]ionale la tarife din re]ea; 2 luni perioad` activ` în plus
pentru creditul de pe SIM; 7 zile de perioad` activ` în plus
la orice reînc`rcare de minimum 4 euro...“. A[adar, po]i s`-]i
permi]i a vorbi mai mult la telefon, c`ci merit` s` consumi 2,5
euro, dac` pentru asta prime[ti [i ceva gratis, nu? Pentru a
atrage clientela dornic` de chilipiruri,
se ofer` cadouri, se dau gratis câteva
procente din vânz`ri, sau se propun
pre]uri mai mici. Promo]iile sunt cele
mai „vânate“ evenimente comerciale [i,
se [tie c` nu f`r` motiv. E un moment
favorabil [i pentru produc`tori, [i pen-
tru cump`r`tori.
Creditele oferite de b`nci te ademe-
nesc cu oferte tentante pe principiul
„cumperi acum, pl`te[ti mai târziu“.
Amânarea pl`]ii poate fi iar`[i o
capcan`, pentru c` ri[ti, din cauza
infla]iei, s` ]i se m`reasc` dobânzile [i
s` pl`te[ti de dou` sau trei ori valoarea
ini]ial`. Nici dac` vrei s`-]i pl`te[ti
ratele în avans, nu ]i se permite, c`ci
asta ar însemna reducerea dobânzii
[i... asta nu se poate! „Când ai un vis,
banii trebuie s` fie ultimul lucru la care
te gânde[ti!“. Afirma]ia ar fi superflu`, „Fumatul poate s` ucid`“
dac` n-ar fi înso]it` de un procent
tentant: 7,5% dobând`, [i de imperativul: „Vino la... [i ia un
credit pentru uz personal!“. Substantivul „vis“ cu sensul de
„aspira]ie“ este foarte bine exploatat de textul publicitar.Visul
de a avea o cas`, sau o ma[in` este greu de realizat. Iat` de ce
pare tentant s` mizezi pe noroc. Cumperi o revist` sau un alt
produs [i po]i participa la un concurs unde premiul cel mare
este o cas` sau o ma[in`. Poate ai [ansa s` fii tu cel ales prin
tragere la sor]i! „Faci cas` nou` cu Libertatea pentru femei! {i
Credit EuropeBank“ / „Creditul care ]i se potrive[te pentru casa Este unul dintre cele mai în]elepte îndemnuri pe care ni le-a
la care visezi!“.
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul
Apostol Mare
|nt~iul
Mucenic
Mucenic
S`rb`torile tradi]ionale: Sfintele Pa[ti, Cr`ciunul [i, mai
de maxim` efervescen]` pentru comercian]i, cele mai potrivite
prilejuri pentru campanii publicitare, speculându-se nevoia de
a cump`ra cadouri celor dragi. O explozie de oferte populeaz`
toate vitrinele magazinelor [i toate reclamele din mass media.
Noi game de produse invadeaz` atunci pie]ele de desfacere, iar
vânz`rile au cel mai mare randament în aceste perioade. Orice
pretext e binevenit! De exemplu iepura[ul, care nu are nimic
comun cu Sfintele Pa[ti, a devenit dup` moda european` un
fel de „Mo[ Cr`ciun“: aduce cadouri!!
De când m` [tiu a existat tradi]ia de a te înnoi de Pa[ti.
Era o bucurie, pentru copii mai ales, s`-[i îmbrace h`inu]ele
noi ca s` mearg` la biseric` spre a se împ`rt`[i. {i mergeau,
chiar dac` regimul comunist organiza ostentativ, chiar în
acele zile de s`rb`toare sfânt`, fel de fel de activit`]i cultural-
educative, la care prezen]a era obligatorie! Iat` c` restric]iile
de atunci n-au reu[it s` strice tradi]ia! Dar o stric`m noi azi,
în deplin` „libertate“, cu obiceiuri împrumutate de aiurea!
Iepura[ul de care vorbeam a ajuns o adev`rat` emblem`
pascal`, speculat` la maxim de comercian]i. Conota]ia spiri-
tual` a s`rb`torii se pierde astfel în
febra cump`r`turilor. Mielul pascal
[i ou`le ro[ii nu mai au decât rolul de
a îmbog`]i osp`]ul, c`ci s`rb`toarea
se reduce în cele din urm` la cadouri
[i osp`]uri copioase... Jertfa Mântu-
itorului [i Învierea sunt evenimente
a c`ror dimensiune este, din p`cate,
minimalizat`. Doar credincio[ii care
frecventeaz` biserica mai în]eleg poate
profunzimea s`rb`torii [i, sim]ind fiorul
mistic al Jertfei Mântuitorului, î[i
deschid inimile pentru a primi acolo, în
casa sufletului, Lumina binecuvântat`
a Învierii!
Este clar c` nu trebuie s` ne l`s`m
„fura]i“ de acest miraj al reclamelor.
S-ar putea s` primim prin ele nu
numai mesaje publicitare, ci [i altele,
subliminale, insesizabile la o privire
supeficial`. {i efectul se poate observa
în toate domeniile vie]ii noastre, c`ci
lumea în care tr`im este din ce în ce mai mult dominat` de
MATERIE, mai s`r`cit` de moralitate [i mai \nstr`inat`
de Dumnezeu. Dar st` în puterea noastr` s` facem lumea
mai bun`! Noi suntem „lumea“ [i schimbarea în bine trebuie
s-o începem cu noi în[ine. Vom reu[i, dar cu condi]ia s` ne
p`str`m virtu]ile cre[tine: credin]a, n`dejdea [i dragostea! S`
nu ne l`s`m domina]i de spiritul materiei [i s` nu devenim
cump`r`tori împ`timi]i, c`ci e nevoie de bun` m`sur` în toate!
l`sat Domnul nostru Iisus Hristos pentru lec]ia Mântuirii! ■
[i [i
Arhidiacon
Arhidiacon
{tefan
{tefan
• Anul
• Anul
I, nr.
I, nr.
1 1 15
17
 |MPåRå}IA COPIILOR

S` \nv`]`m
limbi str`ine
The wise
crow

One day a crow, who was very

thirsty, found an old jar with some
water at the bottom. He tried to copiii Parohiei,
drink but could not, as it was too Dimitrie [i Ana, doi dintre
la Sf~nta |mp`rt`[anie
little water for him to reach it.
He thought of knocking the jar over,
but then the water would be lost;
he thought of breaking the upper
Popas \n lumea c`r]ilor
part of the jar, but the jar was very Prietenul meu necuv~nt`tor
strong. Then he saw o lot of small Îi rug`m pe p`rin]i s` fac`
stones on the ground. He began to Aici vom pune poza animalului t`u recomand`ri de lectur`, mai ales
pick them up and to drop them into îndr`git. Te rug`m s` o înso]e[ti cu câte- pentru noi apari]ii. ■
the jar. Little by little the water rose va rânduri, prin care s` ne m`rturise[ti
and so he was able to drink. de ce o iube[ti atât de mult. ■
And he drank a lot of water as you
know he was very thirsty.
If we think a little, we can do very
difficult things indeed […]. ■

RIDDLES: You will find the

answers in the next number Din \n]elepciunea copiilor
of magazine.
„Nu e bine s` stai cu p`catul în tine,
trebuie s` fugi la spovedit, ca p`catul
My colour
din tine s` nu-[i fac` pui de p`ca]i.”
is my name.
(Adrian Ioni]`, zece ani [i dou` luni)
[_________]
Wooden hut,
Small and shut.
Dragi copii mici [i mari,
[_________]
Like a bell, V` invit`m într-un loc de joac` neobi[nuit; se afl` în
Yellow, paginile revistei Bisericii Sfântul {tefan – Cuibul cu
Mellow; Barz`. Aici v` ve]i aduna, fiecare cu darul s`u din
Can you tell? suflet: o compunere, o poezie, un desen, o pictur`, un
[_________] cântecel, o impresie… A[a v` ve]i cunoa[te mai bine,
iar Mo[ Nicolae [i Mo[ Cr`ciun v`zându-v` copii
(Ra]iu, Mariana. English Reader,
sârguincio[i [i iubitori, se vor str`dui pentru cadouri la
Bucure[ti: Editura Didactic` [i Peda-
fel de frumoase! V` a[tept`m cu drag. ■
gogic`, 1972, p. 66-67, p. 21)

18 Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1
 |MPåRå}IA COPIILOR
S`m~n]a
Alina Paraschiv
|nv`]`m s` color`m
Un bob de grâu se odihnea într-un
Dragi copii, unul dintre prietenii Sfântului
hambar, înconjurat de celelalte
Arhidiacon {tefan – ocrotitorul bisericii noastre,
mici semin]e, fra]ii [i surorile
este Sfântul Stelian. Folosind culorile indicate în
lui. Mult` vreme s-a bucurat de interiorul acestor contururi, ve]i descoperi chipul
ceilal]i, de pove[tile pe care [i le sfântului copiilor, cum mai este numit Sfântul
spuneau. Într- o zi, aceast` tihn` a Stelian.
fost întrerupt`; bobul a auzit voc-
ile oamenilor, a sim]it ni[te mâini CULORI: 1 – Alb (L`sa]i foaia necolorat`) /
calde cum l-au luat pe sus … mult` 2 – Gri (Pute]i colora cu un creion de scris
lumin`, o scurt` plutire prin aer obi[nuit) / 3 – Roz / 4 – Galben / 5 – Ro[u /
[i apoi întuneric… fusese s`dit în 6 – Albastru / 7 – Maro. ■
p`mânt într-o brazd` adânc`. S-a
gândit c` în tot ce i se întâmplase e 4
un rost, a[a c` a a[teptat în t`cere.
P`mântul îl înc`lzea, umezeala
ploii îl hr`nea, pân` într-o zi, când
o c`ldur` mare l-a înconjurat din
toate p`r]ile… s-a sim]it atât de 2
iubit, încât a în]eles: numai binecu-
vântarea Domnului putea s` fie…
[i bucuria a fost atât de mare, încât 3
coaja i-a plesnit, iar din mijlocul s`u 4
a început s` r`sar` un firicel nou de 3
plant`… ■
6
2

Arinu]a
6
Georgeta Cristea 6

H`inu]e colorate, 7
2
Mereu împr`[tiate 3
Acolo-n dormitor,
Împ`r`]ia lor! 1

Cu c`r]i [i cu caiete,
Biroul este plin.
Culegeri, flori, pliante 3
Un început de drum…

{i ordinea nu-i place,

Copilei prea senine…
Cu toate deranjate,
A[a se simte bine. 3

Dac` le-a[eaz` mama

Este frumos [i bine. 5
De nu, ele pot sta 5
6
A[a… [i luni de zile. ■ 6 6

Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic [i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1 19

Biserica Sf~ntul {tefan „Cuibul cu barz`“
Invita]ie la slujba Deniilor
Pr. Daniel Benga
POSTUL ESTE O CåLåTORIE
duhovniceasc` al c`rei scop este s` ne
treac` dintr-o stare spiritual` în alta.
Marele Canon de poc`in]` al Sfântului
Andrei Cretanul (\n icoana din dreapta,
al`turi de Cuvioasa Maria Egipteanca),
care se cite[te în primele patru seri
din prima s`pt`mân` a Postului Mare,
are drept scop s` ne descopere p`catul
[i astfel s` ne conduc` c`tre poc`in]`.
Canonul încearc` s` descopere p`catul
nu prin defini]ii [i în[iruiri, ci printr-o
adânc` medita]ie asupra m`re]ei istorii
biblice, care este cu adev`rat o istorie a
p`catului, a poc`in]ei [i a iert`rii.
Participarea la acest Canon ne
va face s` realiz`m adev`rata stare
a sufletului nostru [i ne va tulbura
sufletul cu jale, c`in]` [i n`dejde,
introducându-l în „prim`vara
duhovniceasc`“ a postului. ■
Fragmente din Canonul
cel mare al Sf~ntului
Andrei Cretanul
„De unde voi începe a plânge
faptele vie]ii mele celei tic`loase? Ce
începere voi pune, Hristoase, acestei
tânguiri de acum? Ci ca un milos-
tiv, d`-mi iertare gre[elilor.
M`rturisesc }ie Mântuito-
rule, p`catele pe care le-am f`cut,
[i r`nile sufletului [i ale trupului
meu, care t~lh`re[te le-au pus
înl`untrul meu gândurile cele
ucig`toare.
De am [i gre[it Mântuitorule,
dar [tiu c` e[ti iubitor de oameni;
ba]i cu mil` [i te milostive[ti
fierbinte; pe cel ce plânge îl vezi, [i
alergi ca un p`rinte, chemând pe cel
r`t`cit.
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce
ai ridicat p`catele tuturor, ridic` de
la mine lan]ul cel greu al p`catului
[i, ca un milostiv, d`-mi lacrimi de
umilin]`“.
(Canonul cel Mare al Sfântului Andrei
Criteanul, Editura Biserica Ortodox`,
Alexandria, 2002, p. 12, 14, 15)
MOZAIC
PROGRAM
În prima s`pt`m~n` a Postului:
• LUNI 10 martie 2008: Canonul cel
mare al Sf~ntului Andrei Cretanul
• MAR}I 11 martie 2008: Canonul cel
mare al Sf~ntului Andrei Cretanul
• MIERCURI 12 martie 2008: Ca-
nonul cel mare al Sf~ntului Andrei
Cretanul
• JOI 13 martie 2008: Canonul cel
mare al Sf~ntului Andrei Cretanul
În s`pt`m~na a cincea a postului:
• MIERCURI 9 aprilie 2008: Canonul
cel mare al Sf~ntului Andrei Cretanul
• VINERI 11 aprilie 2008: Acatistul
N`sc`toarei de Dumnezeu
Slujbele Canonului se vor ]ine
\ncep~nd cu ora 17:00.
Botezul Domnului sau Teofania
Continuare din pag. 7
Coborât în apa Iordanului, Hristos |[i asum` toate r`nile/moartea omului în-
str`inat din comuniunea cu El. Totodat`, binecuvântând apele [i prin ele întreaga
crea]ie, Domnul Vie]ii Se anun]` lumii ca Mântuitor; o confirm` glasul Tat`lui: „Tu
e[ti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.“ (Luca 3, 22) [i prezen]a deopo-triv` a
Duhului Sfânt: „[i S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel.“
(Luca 3, 22). Hristos a îmbr`cat giulgiul mor]ii prin afundarea în apa Iordanului, râul
„lu~nd cu anticipa]ie chipul apei mor]ii“1. Dac` privim versiunea rus`, confund`m
întunecimea apelor cu negura gurii unei pe[teri2. Pe[tera Na[terii, pe[tera Botezului,
pe[tera mormântului, pe[tera coborârii la iad. Iat` coborârile succesive ale Ziditoru-
lui nostru, ca un rob, ca cel mai mic dintre p`mânteni. Acest accent, al smereniei
Fiului lui Dumnezeu, ni-l relev` icoana palestinian`. Statura de copil mai vorbe[te
[i despre cur`]ia/fecioria sufletului \n poc`in]`, lep`dat de cele ale omului p`tima[
ajuns la vârsta sufletului care, împreun` cu Hristos, începe urcu[ul spre fa]a Tat`lui,
în împ`r`]ia Sa. C`ci ce este botezul pentru noi? Na[terea de sus, prin har. (Ioan 3,
3 – 8). În icoana rus`, ne întâmpin` un Hristos matur. S-au schimbat condi]iile inte-
rioare ale celui care urmeaz` s` fie botezat? Nu. Icoana rus` ne deschide perspectiva
finalit`]ii botezului: vederea celor cere[ti, cele ale împ`r`]iei. Ea respir` o adâncire în
cunoa[terea lui Hristos, cre[terea Bisericii în deslu[irea propriei taine; ne descoper`
mai pregnant chemarea la cunoa[terea poten]ialit`]ii omnului îndumnezeit deschis`
de botez, a m`surii spirituale a b`rbatului des`vâr[it. ■
1
Wilhelm Nyssen, Începuturile picturii bizantine, E.I.B.M.O., Bucure[ti, 1988, p. 100, 103
2
Leonid Uspensky&Vladimir Lossky, C`l`uziri în lumea icoanei, Editura Sofia, Bucure[ti,
2003, p. 178, Pl. 59
Buletinul parohial al Bisericii Sf. |nt~iul Mare Mucenic
[i Arhidiacon {tefan • Anul I, nr. 1 • ianuarie - martie 2008
Adresa: Str. {tirbei Vod` nr. 99, sector 1, Bucure[ti • Redactor-[ef: Pr. dr. Daniel Benga
• Redactor: Alina Paraschiv • Corectur`: {tefania }uca • Colaboratori: Medana Dr`goi, Teodor T`bu[,
Pr. Florin Busuioc, Pr. Corneliu Iac[a, Pr. Daniil Iac[a, Filica Dr`ghici, Maria Fitcal, Georgeta Cristea