O Si X

O şi X
Colectivul de redacţie:
Redactor şef: Ţiu Roxana Ana Maria, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”,
chhoxy@yahoo.com
Redactor: Copilu Maria Magdalena, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

magdaa_c@yahoo.com
Redactor: Cănuci Robert Alin, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

platinumravy@yahoo.com
Coperta: Tudoran Maria Mirabela, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

după http://www.iutcaripito.tec.ve/Informatica/informatica.jpg
Responsabil site revistă: Sperilă Alecsandru, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Coordonator:
Prof. Bădulescu Laviniu Aurelian, C.N. „Elena Cuza”, Craiova, Dolj
Adresa site revistă: http://stiinta.webs.com şi http://revistade.info

Materialele pentru revista se primesc pe adresele de mail ale redactorilor.
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în exclusivitate

autorilor.
ISSN 2069 – 8860

ISSN – L 2069 – 8860
CUPRINS
O şi X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Ţiu Roxana Ana Maria, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Generaţii de computere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Matea Mădălina Ştefania, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Limbajul C şi limbajul C++ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Mininges Ruja, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Firma Apple/Macintosh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Popescu Vlad-Adrian, cls. a IX-a C, C.N. „Elena Cuza”
Firma Intel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Ene Marius-Costinel, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Istoria viruşilor informatici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Cănuci Robert Alin, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Firma Microsoft. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Băbăianu Eduard, cls. a IX-a C, C.N. „Elena Cuza”
2
Cuprins
Firma Hewlett-Packard . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Ion Florin Alexandru, cls. a IX-a C, C.N. „Elena Cuza”
Cifrele arabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Mitru Andreea, cls. a IX-a C, C.N. „Elena Cuza”
Gosling James, inventatorul limbajului Java . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Apostu Ana-Maria, cls. a IX-a B, C.N. „Elena Cuza”
Din istoria Internetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

Copilu Maria Magdalena, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Pascal – savantul şi limbajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Ţigăntele Georgiana, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
Douglas Engelbart, inventatorul mouse-ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Ţiu Roxana Ana Maria, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”
3
O şi X, revistă online de informatică şi TIC a elevilor din CN „Elena Cuza”, Craiova
Nr. 1, Anul 1, 2011, ISSN 2069–8860 ISSN–L 2069–8860
O şi X
ŢIU ROXANA ANA MARIA
clasa a X-a F, chhoxy@yahoo.com
De ce un titlu atât de scurt pentru o revistă de informatică şi TIC a

elevilor?
În primul rând pentru că informatica manipulează totul pe baza unor

şiruri formate din două simboluri, doi biţi: 1 şi 0.
Pe de-o parte, am vrut să fim creativi schimbând simbolul 1 cu
simbolul X, pe de alta am vrut să rămânem legaţi de universul IT păstrând
simbolul 0 şi numărul de două simboluri.
Apoi ... O poate simboliza "deschis", iar X "închis": ceea ce cunoaştem
şi cea ce nu cunoaştem, libertate şi constrângere, comunicare şi tăcere ...
Scris de mână, x este infinitul, iar 0 nimicul; două concepte fundamentale în
matematică şi filosofie, în religie chiar.
X şi 0 este un joc pe care îl jucăm uneori ... când profa nu ne vede.
În matematică, x este necunoscuta prin excelenţă, dar este şi simbol al
unei operaţii extrem de productive: multiplicarea. Matematica este aceea care
oferă literei O valenţe noi, transformând-o în ultima cifră descoperită de
aceasta, cifră inexistentă în ineficientul sistem de numeraţie roman (I, II, XL,
C, M) în care, lipsa ei, frâna de sute de ani dezvoltarea matematicii. În
sistemul de numeraţie roman X reprezintă 10, nota care ne este cea mai
dragă.
Notaţia 0x prefixează numerele scrise în baza 16, o bază de numeraţie
fundamentală pentru calculatoarele digitale, alături de bazele 2, 8 şi 10.
Pentru internauţi XO este emoticonul cel mai drag, el înseamnă
îmbrăţişări şi pupici, adică comunicare, pentru că dragostea înseamnă în
primul rând să comunici.
4
O şi X
De ce o revista online?
Online-ul este domeniul prezentului, dar şi al viitorului, şi pe fondul

crizei mondiale tot mai mulţi dintre antreprenori se orientează către mediul
virtual ca mediul de desfăşurare al afacerii lor. Afaceri până acum
tradiţionale migrează către online (spre exemplu, multe dintre ziare şi
publicaţii pun din ce în ce mai mult accent pe varianta electronică), dar şi
mulţi oameni de afaceri la primul business decid să înceapă direct în acest
mediu. O revista online pe net contribuie la reducerea problemelor globale în
mai multe direcţii:
1. ecologic
Ø nu se lucrează pe format de hârtie, deci nu este necesară
distrugerea mediului (copaci etc.) pentru fabricarea hârtiei;
Ø la fabricarea hârtiei se consumă energie, pentru producerea
căreia se distruge mediul înconjurător (fum, produse secundare
rezultate din producerea energiei cu mijloace clasice);
nefolosind hârtie, nu este necesar să o producem, deci salvăm
mediul;
Ø la tipărirea pe hârtie se folosesc diferite cerneluri care presupun
pentru producerea lor industrie chimică şi consum de energie,
deci poluare a mediului;
Ø foarte multe informaţii tipărite pe hârtie se aruncă la scurt timp
după utilizarea lor, uneori ele poluează dacă nu sunt reciclate,
dar chiar şi reciclarea lor presupune consumuri de energie, deci
distrugerea mediului.
2. gratuitate
Ø nu costă nimic în plus să citeşti o revistă online dacă ai un cont
de internet;
Ø în general, informaţia în format electronic poate fi ştearsă de pe
suporţii respectivi şi se scrie altă informaţie.
3. posibilitate universală de acces
Ø informaţia de pe un site poate fi citită de milioane de useri,
aceiaşi informaţie tipărită pe hârtie poate presupune consumuri
de sute de tone de hârtie cu tot lanţul prezentat mai sus de
poluare şi distrugere a mediului;
Ø informaţia plasată pe net circulă mai repede şi fără consumuri
de materiale şi energie, astfel încât toţi membrii comunităţii pot
fi informaţi la timp despre problemele comunităţii şi pot acţiona
mult mai rapid decât în cazul clasic.
5
Ţiu Roxana Ana Maria
De ce încă o revista de informatică?
Mulţi o să vă puneţi această întrebare: De ce încă o revistă de

informatică? Doar sunt atâtea. Noi, redacţia revistei O şi X vrem să aducem
ceva nou pe piaţa online şi anume o revistă în care să vorbim nu numai
despre prezentul informaticii, ci şi despre istoria multimilenară a acesteia. De
aceea dedicăm acest prim număr istoriei domeniului IT. Scopul nostru este de
a vă povesti şi de a vă informa cât mai mult despre tot ce înseamnă
informatica: “cine a inventat calculatorul, cine a inventat programarea, în ce
an, cu ce scop etc.” Toate aceste întrebări îşi vor găsi răspunsul în interiorul
revistei noastre, aşa că nu ezitaţi să o citiţi.
De ce în Colegiul Naţional “Elena Cuza”?
Această întrebare are mai multe variante de răspuns:

Ø pentru că la noi în şcoală exista oameni cu idei, idei ce de multe
ori sunt puse în practică, iar noi am fost încântaţi să oferim un
cadru pentru implementarea lor;
Ø pentru că suntem o clasă de matematică-informatică, intensiv
informatică ce îşi doreşte să facă cât mai multe lucruri în acest
domeniu;
Ø pentru ca aici, în şcoală, sperăm să avem cât mai mulţi cititori
care să ne răsfoiască revista.
6
GENERAŢII DE COMPUTERE
MATEA MĂDĂLINA ŞTEFANIA
clasa a X-a F, unfaithful_2793@yahoo.com
Abstract: În 1947 John von Neumann a enunţat principiile esenţiale de

funcţionare a calculatoarelor, aplicate şi astăzi în construcţia sistemelor de
calcul. De aceea, computerele care respectă aceste principii poartă numele de
computere cu arhitectura von Neumann. Performanţele primei maşini von
Neumann, de dimensiunile unei săli de curs, erau foarte departe de
performanţele computerelor de astăzi. Este remarcabilă viteza cu care s-au
dezvoltat caracteristicile fizice şi performanţele sistemelor de calcul,
evidenţiind cea mai rapidă evoluţie dintre toate industriile şi tehnologiile
secolelor XX şi XXI. În evoluţia cronologică a calculatoarelor electronice,
teoreticienii domeniului au stabilit cinci etape, etape numite generaţii de
calculatoare, prezentarea acestor etape face obiectul articolului de faţă.
Cuvinte cheie: generaţii de computere, viteză de lucru, memorie
Evoluţia de-a lungul timpului a calculatoarelor electronice este descrisă

sub sintagma de generaţii de calculatoare. Dezvoltarea caracteristicilor fizice
şi performanţelor calculatoarelor a fost extraordinar de dinamică, domeniul
calculatoarelor, atât partea hardware, cât şi cea software, a avut cea mai
rapidă evoluţie dintre industriile şi tehnologiile ultimilor 70 de ani.
"Calculatorul nu rezolvă probleme – spunea Grigore Moisil –
problemele le rezolvă omul, dar în rezolvarea lor omul se serveşte nu numai
de toc şi hârtie, ci şi de calculator". Prin aceste cuvinte, renumitul savant
român evidenţia faptul că un calculator este un instrument de lucru, nu o
"inteligenţă" de sine stătătoare. De altfel, acest principiu nu s-a schimbat nici
chiar în noul domeniu al inteligenţei artificiale, unde calculatorul poate fi
făcut să "înveţe" lucruri noi pe baza anumitor informaţii, furnizate împreună
cu nişte reguli de deducţie, dar în ultimă instanţă omul este cel care
implementează aceste mecanisme. Aşadar, putem spune fără să greşim că un
calculator este, deocamdată, atât de "inteligent" cât îl facem noi să fie.
Primele sisteme electronice de calcul, de dimensiuni considerabile, erau
7
Matea Mădălina Ştefania
departe de performanţele calculatoarelor

moderne. Un pas important a fost făcut în
1904 de John Ambrose Fleming, care a
creat prima lampă cu vid: dioda comercială.
Aceasta funcţiona ca un comutator, dar mult
mai rapid. Relaţia dintre un comutator şi
informaţia manipulată de computer este
simplu de sesizat: comutatorul are două
stări: închis şi deschis. Informaţia este reprezentată pe baza unor şiruri
formate din doar două simboluri, cei doi biţi (care pot fi uşor asociaţi cu cele
două stări ale unui comutator): bit 0 şi bit 1.
Generaţia 1 (1943-1956)
Partea hardware a unui sistem de calcul consta din relee şi tuburi

electronice, iar cea software din programe cablate. Viteza de lucru era mică:
între 50 şi 30.000 de operaţii pe secundă, iar capacitatea de memorie de 2
Kocteţi. Aceste calculatoare aveau dimensiuni foarte mari şi degajau o
cantitate de căldura destul de mare, deci nu ofereau siguranţă în utilizare.
Programarea unor calculatoare de acest tip era dificilă, folosindu-se limbajul
cod maşină şi ulterior limbajul de asamblare. Stocarea datelor se făcea binar,
pe memorii magnetice. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei prime
generaţii este calculatorul ENIAC (Electronic Numerical Integrator Analyzer
and Computer). El costa 500.000 $.
Generaţia 2 (1957-1963)
Principalele tehnologii hardware erau reprezentate de tranzistori (diode

semiconductoare) şi memorii din ferită, viteza de lucru atinsă fiind de
200.000 de operaţii pe secundă iar memoria internă ajungea la aproximativ
32 Kocteţi. Echipamentele periferice de introducere/extragere de date au
evoluat şi ele; de exemplu, de la maşini de scris cu viteza de 10 caractere pe
secundă s-a trecut la imprimante rapide - pentru acea perioadă - cu sute de
linii pe minut. Programarea acestor calculatoare se putea realiza şi în limbaje
de nivel înalt (de exemplu, Fortran pentru aplicaţii ştiinţifice sau Cobol
pentru aplicaţii economice) prin apariţia compilatoarelor, programe care
traduc în limbaj cod maşină codul scris în limbajul de nivel înalt.
La această generaţie de computere apare un paralelism între activitatea
unităţii de comandă şi operaţiile de intrare/ieşire (de exemplu, după ce
unitatea de comandă iniţiază o operaţie de intrare/ieşire, controlul acesteia va
fi preluat de un procesor specializat, ceea ce creşte eficienţa unităţii de
8
Generaţii de computere
comandă, eliberându-o de aşteptarea finalizării operaţiei de intrare/ieşire). O

altă îmbunătăţire adusă de această generaţie de calculatoare este reprezentată
de conceptul de multiprogramare, ceea ce presupune că în memoria internă a
calculatorului se pot afla la un moment dat mai multe programe, deşi la un
moment dat se execută o singură instrucţiune.
Dintre calculatoarele româneşti ale generaţiei a doua, amintim
DACICC-200, CIFA 101 şi CIFA 102.
Generaţia 3 (1964-1971)
Principala tehnologie hardware a acestei generaţii de computere era

reprezentată de utilizarea circuitelor integrate (circuite miniaturizate cu
funcţii complexe) şi de faptul că memoriile interne ale calculatoarelor sunt
alcătuite din semiconductoare. Sunt introduse discurile magnetice ca
suporturi de memorie externă, iar viteza de lucru creşte la 5.000.000 de
operaţii pe secundă. Cel mai cunoscut reprezentant al generaţiei a treia de
computere este IBM 360, iar dintre calculatoarele construite în România
amintim pe cele din familia FELIX, calculatoare universale realizate sub
licenţă franceză.
La această generaţie se constată o creştere a performanţele circuitelor
integrate şi standardizarea acestora. Apar circuitele cu integrare slabă (SSI –
Simple Scale of Integration) şi medie (MSI – Medium Scale of Integration),
echivalentul a 100 de tranzistoare pe cip. Viteza de lucru este de 15.000.000
de operaţii pe secundă iar memoria internă ajunge la 2 Mocteţi. În
programarea pe calculatoarele acestei generaţii se folosesc limbaje de nivel
înalt (de exemplu C, Pascal, LISP).
Generaţia 4 (1982-1989)
Principala caracteristică a acestei generaţii este reprezentată de

folosirea circuitelor integrate pe scară largă (LSI – Large Scale of
Integration) şi foarte largă (VLSI – Very Large Scale of Integration)
(echivalentul a 50.000 de tranzistoare pe cip), memoria internă creşte la 8
Mocteţi, iar viteza de lucru la 30.000.000 de operaţii pe secundă. Apar
discurile optice şi o nouă direcţie în programare: programarea orientată pe
obiecte.
Calculatoarele generaţiilor I-IV respectă principiile arhitecturii clasice
(von Neumann) şi au fost construite pentru a realiza în general operaţii
numerice. Calculele matematice complicate, după algoritmi complecşi care să
furnizeze rezultate exacte (de exemplu integrare, limite, descompuneri de
polinoame, serii), numite calcule simbolice, au apărut doar în ultimele
9
Matea Mădălina Ştefania
decenii şi nu au fost favorizate de construcţia calculatoarelor, ci de un

software puternic, bazat pe algoritmi performanţi.
Dintre calculatoarele de generaţia a patra construite în România
amintim minicalculatoarele INDEPENDENT şi CORAL în diverse versiuni
constructive.
Să observăm că până în jurul anilor '80, evoluţia calculatoarelor a fost
preponderent bazată pe salturi tehnologice. Constatându-se însă că
majoritatea programelor nu folosesc în întregime posibilităţile calculatoarelor
dintr-o generaţie, s-a încercat creşterea performanţelor activităţii de creare a
soft-ului, urmărind principiul evident că activitatea umană nu se bazează pe
prelucrări de date, ci de cunoştinţe între care apar operaţii logice de deducţie.
Ulterior, se va pune chiar problema găsirii unor arhitecturi performante
care să susţină noile concepte şi cerinţe de prelucrare a cunoştinţelor.
Arhitectura următoarei generaţii de calculatoare nu va mai respecta în mod
necesar principiile von Neumann.
Generaţia 5 (1990-în prezent)
Este generaţia inteligenţei artificiale, fiind în mare parte rezultatul

proiectului japonez de cercetare pentru noua generaţie de calculatoare.
Principalele preocupări ale cercetătorilor din domeniul inteligenţei artificiale
se suprapun în cea mai mare parte cu funcţiile noii generaţii de calculatoare,
care sunt prezentate în continuare. Aceste calculatoare sunt bazate pe
prelucrarea cunoştinţelor (Knowledge Information Processing System -
KIPS), în condiţiile în care aceste prelucrări devin preponderente în
majoritatea domeniilor ştiinţifice.
Din punct de vedere tehnic, se folosesc circuite VLSI (echivalentul a
peste 1 milion de tranzistoare pe chip), atingându-se o viteza de lucru foarte
mare, pentru care apare o nouă unitate de măsura: 1 LIPS (Logical Inferences
Per Second) = 1000 de operaţii pe secundă). Astfel, viteza noilor calculatoare
se estimează între 100 M LIPS şi 1 G LIPS.
Apare programarea logică, bazată pe implementarea unor mecanisme
de deducţie pornind de la anumite "axiome" cunoscute, al cărei reprezentant
este limbajul Prolog.
Prezentarea noastră se încheie la generaţia a cincea, generaţie care, cum

aminteam mai sus, nu mai respectă modelul von Neumann. Fiecare zi aduce
cu sine noi avansuri tehnologice în domeniul IT, calculatorul de azi
semănând din ce în ce mai puţin cu computerele primei generaţii de
calculatoare. Dacă atunci probleme de calcul erau exclusiv numerice,
10
Generaţii de computere
calculatoarele de astăzi pot soluţiona probleme complicate, prelucrând

informaţii complexe, de tipuri diverse în care cele multimedia predomină.
Referinţe:
[1] http://istcalc.xhost.ro/.
[2] http://ionelavoicu.blogspot.com/2008/04/generatii-de-calculatoare.html.
[3] http://anul3.blogspot.com/2005/04/generaiile-de-calculatoaredana-c.html
11
LIMBAJUL C ŞI LIMBAJUL C++

MININGES RUJA
clasa a X-a F, x.rujiii@yahoo.com
Abstract: Limbajul C a fost proiectat iniţial în idea de a asigura o portabilitate

bună a programelor. Limbajul C++ este un superset al limbajului C având o
utilizare universală care permite scrierea de programe orientate pe obiect.
Cine a inventat cele două limbaje, care sunt caracteristicile lor, asemănările şi
diferenţele dintre ele sunt întrebări la care vrem să răspundem în rândurile de
mai jos.
Cuvinte cheie: limbajul C, limbajul C++, OOP
Anii ‘90 sunt consacraţi programării orientate pe obiecte (Object

Oriented Programming, OOP) la fel cum anii ‘70 au fost numiţi anii
programării structurate. Programarea orientată pe obiecte este un stil de
programare care permite abordarea eficientă a aplicaţiilor complexe. Acesta
se asigură pe baza:
Ø elaborării de componente reutilizabile, extensibile şi uşor
modificabile, fără a reprograma totul de la început;
Ø construirii de biblioteci de module extensibile;
Ø implementării simple a interacţiunilor programelor cu mediul de
calcul prin utilizarea unor elemente standardizate.
Putem afirma că programarea orientată pe obiecte permite să se
implementeze sisteme complexe cu ajutorul unor componente individuale,
standardizate, reutilizabile, extensibile şi uşor modificabile. Această
concepţie a influenţat dezvoltarea limbajelor de programare. Ea s-a
manifestat încă din anii ‘60 când s-a introdus conceptul de obiect în limbajul
Simula. Simula se consideră că se află la baza limbajelor care permit
programarea orientată pe obiecte.
În anii ‘70, programarea orientată pe obiecte s-a utilizat mai ales prin
intermediul limbajului Smalltalk. Aşa cum s-a amintit mai sus, în acel
deceniu s-au pus bazele programării structurate care a avut un success
deosebit prin utilizarea limbajului Pascal.
12
Limbajul C şi limbajul C++
În anul 1972 a apărut limbajul C. Acesta este un limbaj de programare

care are o destinaţie universală. Autorii acestui limbaj sunt Dennis M. Ritchie
şi Brian W. Kernighan de la Bell Laboratories.
Limbajul C a fost proiectat în idea de a asigura implementarea portabilă
a sistemului de operare UNIX. Un rezultat direct al acestui fapt este acela că
programele scrise în limbajul C au o portabilitate foarte bună. În mod intuitiv,
spunem că un program este portabil dacă el poate fi transferat uşor de la un
tip de calculator la altul. În principiu, toate limbajele de nivel înalt asigură o
anumită portabilitate a programelor. O facilitate importantă a limbajului C
este posibilitatea de a compacta programele sursă. Limbajul C permite o
compactare bună a programelor sursă pe seama unor construcţii specifice,
cum sunt: expresia de atribuire, expresia condiţională, operatorii de
incrementare şi decrementare etc.
Limbajul C oferă facilităţi specifice limbajelor de asamblare, cum sunt
lucrul pe biţi şi calculul cu adrese. Acest fapt permite adesea scrierea de
programe optime, atât în ceea ce priveşte memoria, cât şi timpul de execuţie.
Limbajul C se consideră că este un intermediar între limbajele de nivel înalt
şi cele de asamblare. El a câştigat o popularitate mare în decursul anilor
datorită facilităţilor amintite mai sus. La ora actuală există un standard ANSI
al limbajului C, dar numeroasele sale implementări se abat de la acest
standard.
Prin anii ‘80 interesul pentru programarea orientată pe obiecte a
crescut, ceea ce a condus la apariţia de limbaje care să permită utilizarea ei în
scrierea programelor. Limbajul C a fost şi el dezvoltat în această direcţie.
Astfel, în anul 1980 a apărut limbajul C++.
Limbajul C++ a fost elaborat de Bjarne Stroustrup de la AT&T. El este
un superset al limbajului C şi permite utilizarea principalelor concepte ale
programării orientate pe obiecte.
Ca şi limbajul C, limbajul C++ se bucură de o portabilitate mare şi este
implementat pe o gamă largă de
calculatoare începând cu
microcalculatoare şi până la cele mai
mari supercalculatoare. Între
diferitele implementări ale limbajului
C++ există diferenţe legate de
specificul calculatoarelor, dar aceste
diferenţe nu sunt esenţiale.
Limbajul C++ a fost
implementat pe microcalculatoare
compatibile IBM PC în mai multe
Bjarne Stroustrup variante. Cele mai importante
13
Mininges Ruja
implementări ale limbajului C++ pe aceste calculatoare sunt realizate de

firmele Microsoft şi Borland. Aceste firme au implementat limbajul C++ pe
microcalculatoarele respective în mai multe versiuni.
De-a lungul timpului au apărut extensii ale limbajului C++. O astfel de
extensie o constituie limbajul E propus de Joel E. Richardson, Michael J.
Carey şi Daniel T. Schuch de la Universitatea Wisconsin Madison. Acest
limbaj a fost proiectat pentru a permite exprimarea simplă a tipurilor şi
operaţiilor interne sistemelor de gestiune a bazelor de date. Printre altele,
permite crearea şi gestiunea obiectelor persistente, lucru deosebit de
important pentru sistemele de gestiune a bazelor de date.
O altă extensie a limbajului C++ este limbajul O dezvoltat la Bell
Laboratories. Cele două limbaje (E şi O) sunt în esenţă echivalente. Limbajul
E este orientat spre scrierea programelor sistem, în particular pentru
implementarea sistemelor de gestiune a bazelor de date. Limbajul O încearcă
să îmbine facilităţile de nivel înalt cu cele ale programării sistem.
O altă extensie a lui C++ este limbajul Avalon/C++. Ea a fost realizată
de Detlefs D., Herlihy M. şi Wing J. Acest limbaj este destinat să suporte
calculul distribuit.
Prin construirea limbajului C++ ca un superset al limbajului C,
înseamnă că orice program scris în limbajul C este în acelaşi timp şi un
program scris în limbajul C++. Trebuie însă să remarcăm că această afirmaţie
este adevărată cu mici excepţii, de exemplu, compilatorul C++ face unele
controale suplimentare faţă de compilatorul C. Aceste controale se referă în
primul rând la tipurile parametrilor funcţiilor, precum şi la tipurile valorilor
returnate de ele.
Faptul că limbajul C++ permite scrierea de programe orientate pe
obiecte înseamnă că el permite utilizarea unor concepte de bază ale acestui
stil de programare. Acest fapt reprezintă un salt calitativ faţă de limbajul C,
ceea ce se exprimă sugestiv şi prin numele limbajului (C++). El nu a fost
numit limbajul D deoarece este o extensie a lui C. Ţinând seama că
operatorul “++”, din limbajul C, reprezintă operaţia de incrementare, numele
C++ se poate citi “C incrementat”. În principiu, putem afirma că limbajul
C++ este un “C mai bun”, care oferă atât facilităţile limbajului C cât şi
programarea orientată pe obiecte. Există o mulţime de diferenţe între cele
două limbaje de programare. C nu este C + + şi viceversa. Ele sunt legate, dar
conţin o varietate de diferenţe.
Referinţe:
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/C%2B%2B
[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/Limbajul_de_programare_C
14
Limbajul C şi limbajul C++
[3] http://www.coderprofile.com/networks/articles/31/the-differences-and-
similarities-between-c-and-c
[4] Negrescu, L., Limbajele C şi C++ pentru începători, vol. 1, partea I-a,
Ed. Albastră, 2001.
15
FIRMA APPLE/MACINTOSH
POPESCU VLAD-ADRIAN
clasa a IX-a C, vladutz79k@yahoo.com
Abstract: Creată în 1976 de către Steve Jobs şi Steven Wozniak, într-un garaj
din sudul Californiei, şi numită după casa de discuri care producea melodiile
Beatles, grupul preferat al lui Jobs, în prezent, Apple este una din cele mai
cunoscute companii din domeniul IT. Apple a introdus invenţii precum
mouse-ul, tastatura detaşabilă, interfaţa grafică GUI prin care deschidem
acum documentele sau aplicaţiile aflate pe desktop şi a schimbat istoria
computerului, transformându-l dintr-un echipament sofisticat, pentru
specialişti, într-o unealtă de lucru accesibilă tuturor. Cunoscută sub numele
Apple Computer în primii 30 de ani de la înfiinţare, compania a renunţat din
2007 la sintagma “Computer”, concentrându-se pe segmentul electronicelor,
prin lansarea de produse inovatoare, precum audio-playerul iPod sau
telefonul mobil iPhone. Macintosh, mai cunoscut sub denumirea de Mac,
reprezintă în domeniul calculatoarelor denumirea unor serii întregi de
computere cu tehnologie de cel mai înalt nivel, fabricate de către firma
americană Apple începând din 1984.
Cuvinte cheie: Apple, Macintosh, Steve Jobs, Steven Wozniak
Adevăratul strămoş al computerelor personale nu a fost PC-ul produs

de IBM în 1981, ci un alt aparat numit Altair, care fusese lansat pe piaţă cu
mare succes în 1975 de către compania Micro Instrumentation and Telemetry
Systems (MITS), din Albuquerque, New Mexico. Doi hackeri adolescenţi, pe
nume Bill Gates şi Paul Allen au scris pentru el o versiune de BASIC, cu care
se puteau realiza calcule rudimentare.
Tot în 1975, tânărul Steve Jobs lucra ca programator pentru jocuri
video şi frecventa un club de pasionaţi ai computerelor. Când apăruse Altair,
membrii clubului au fost fericiţi că făcuseră rost de o nouă jucărie; Jobs însă
a văzut în el o modalitate de a câştiga ceva bani. Imediat s-a gândit să facă şi
el un asemenea computer, doar că nu avea calificarea necesară. De aceea a
apelat la un amic, Steve Wozniak, care tocmai scrisese un limbaj de
programare pentru un microprocesor nou.
16
Firma Apple/Macintosh
Pentru a pune pe picioare afacerea, cei doi şi-au stabilit cartierul

general în garajul părinţilor lui Jobs din Los Altos, California. Acesta le
servea, în acelaşi timp, drept cameră a proiectanţilor, unitate de service şi
magazin. După câtva timp au realizat 50 de plăci de bază, proiectate de
Wozniak, pe care le-au vândut amatorilor locali, la preţul de 500 de dolari
bucata. Noile jucării au fost botezate Apple, după numele casei de discuri
care producea melodiile Beatles, grupul preferat al lui Jobs.
La data de 1 aprilie 1976 a fost înfiinţată firma Apple, iar în luna iulie a
aceluiaşi an a fost vândut primul calculator personal numit Apple I, care
reprezenta o placă de bază cu procesor şi memorie RAM, mai puţin decât
ceea ce este astăzi considerat un computer personal.
Computerul Apple I
Vânzările mergeau foarte bine, iar afacerea a luat proporţii. În 1978

mica firmă a devenit Apple Incorporated, la scurtă vreme apărând computerul
Apple II, care era ceva mai mult decât o simplă placă de bază, având cutie
proprie, sursă de alimentare şi o tastatură încorporată. Multe elemente noi şi
atractive apăruseră, ca de pildă posibilitatea de a conecta computerul la un
monitor color.
Succesul acestui tip de aparate a atras în competiţie nenumărate firme.
Atari, Zenith, Commodore, Tandy au început să producă tot felul de
computere similare şi incompatibile. Adevărata problemă a apărut însă atunci
când în competiţie a intrat IBM, care în 1981 a scos un aparat destul de slab,
numit PC. Pentru Apple, aflat în plin avânt, acest lucru nu a avut vreo
semnificaţie deosebită; chiar dacă era IBM, în acel moment nu era decât un
competitor printre mulţi alţii, aflaţi cu mult în urma Apple. Şi asta deoarece
Apple scosese un model revoluţionar: Macintosh.
Diferenţele dintre PC-urile IBM şi cele produse de Apple erau foarte
mari. Deşi primele se numeau „computere personale”, aveau forme
colţuroase, contrastând cu rotunjimile Macintosh-urilor. Oricine pornea
computerul IBM dădea de un ecran negru; trebuia să scrii tot felul de
17
Popescu Vlad-Adrian
comenzi criptice. Macintosh-urile erau cu totul altfel; când porneai

calculatorul, dădeai de mutriţa veselă a unui Mac. În plus, spre deosebire de
PC-uri, computerele Apple aveau o interfaţă grafică uşor de folosit.
Macintosh 128K, primul calculator Macintosh
A urmat o perioadă de declin, în care produsele IBM au luat un mare

avânt. În ultimii ani, Apple a revenit pe piaţă promovând printre altele
sistemul de operare MAC OS X şi produsele portabile iPod, iPhone şi mai
nou iPad, care îndeplinesc simultan rolul mai multor aparate sau dispozitive
mobile, cum ar fi smartphone mobil, aparat de navigaţie GPS, e-Reader şi
altele, care au devenit rapid lideri de piaţă, cu vânzări record.
Referinţe:
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Apple_Inc.
[2] http://www.businessmagazin.ro.
[3] http://targujiuforum.ro.
[4] http://www.dap.ro.
18
FIRMA INTEL
ENE MARIUS-COSTINEL
clasa a X-a F, marius_robben@yahoo.com
Abstract: Intel Corporation este o companie americană, cea mai mare

companie de semiconductoare din lume şi cea care a inventat seria de
procesoare x86, procesoare care echipează multe calculatoare personale de
tip PC. Fondată în 1968 ca Integrated Electronics Corporation cu sediul în
Santa Clara, California, SUA, Intel mai produce şi aşa-numite cipset-uri
pentru plăci de bază, plăci de reţea NIC, memorie flash, plăci grafice şi alte
componente legate de comunicaţii şi computere. Fondată de pionierii
semiconductoarelor Robert Noyce şi Gordon Moore, Intel combină designul
şi capacitatea avansată a procesoarelor cu capabilitatea producţiei de vârf.
Cunoscută ca prima în motoare şi tehnologie, în anii 1990 Intel introduce
campania "Intel Inside" producând celebrele procesoare Pentium.
Cuvinte cheie: Intel, microprocesor, Pentium, PC, procesor
Naşterea companiei
Compania Intel a fost creată de Robert Noyce şi Gordon Moore. Ei

lucrau pentru compania Fairchild Camera and Instrument, primul având
funcţia de manager general, iar al doilea fiind conducătorul departamentului
de cercetare şi dezvoltare.
Înainte de a deveni membri fondatori ai companiei Fairchild, cei doi
erau angajaţi la Shockey Semiconductor şi au renunţat la funcţiile lor datorita
faptului că nu erau mulţumiţi de modul în care era condusă firma.
Ulterior, ei nu au mai fost mulţumiţi de felul în care erau gestionate
profiturile firmei Fairchild şi s-au hotărât sa repete experienţa. Astfel, în iulie
1968, împreuna cu Andy Grove (un alt angajat de la Fairchild), au creat
compania Intel. Numele este prescurtarea de la Integrated Electronics.
Noyce şi Grove au investit cate 250.000$ pentru a crea noua companie
şi au reuşit să atragă alte investiţii în valoare totala de 2.500.000$. Compania
avea ca domeniu de activitate producerea unor cipuri de memorie.
19
Ene Marius-Costinel
Intel urmarea integrarea unui număr

mare de tranzistori pe un cip de silicon,
folosind un nou proces fotochimic descoperit
de Robert Noyce. Cei trei ingineri au reuşit
sa construiască primul cip pentru memoriile
calculatoarelor, produs care va înlocui
produsele bazate pe medii magnetice.
Scopul companiei era de a reduce
costul corespunzător unui bit de memorie
prin creşterea capacitaţii cipurilor.
În 1969 a apărut primul produs al
companiei Intel, şi anume 3101, o memorie Schottky statică de 64 de biţi cu
acces aleator (SRAM).
După puţin timp a apărut versiunea 1101 a acestui produs, care era tot o
memorie SRAM, dar de 256 de biţi. Acest produs a fost construit folosind o
tehnologie numita silicon gate metal-oxide semiconductor process.
În 1970 a fost lansat cipul 1103, prima memorie cu acces aleator
dinamica (DRAM) produsa de Intel, care a avut succes pe piaţă. Acest cip era
fabricat folosind acelaşi proces MOS (Metal-Oxide Semiconductor). La
sfârşitul anului 1971 cipul a devenit cel mai bine vândut produs de acest tip
din lume.
În 1971 Intel a lansat primul cip de memorie EPROM (Erasable
Programmable Random Access Memory). Acest cip, inventat de Dov
Frohman, oferea posibilitatea stocării permanente a datelor (la fel ca şi alte
memorii ROM disponibile pe piaţă), dar permitea şi ştergerea datelor şi
posibilitatea refolosirii. Ştergerea se realiza folosind o unda de raze
ultraviolete.
Inventarea microprocesorului
În anul 1969, compania japoneza Busicomp a cerut companiei Intel sa

proiecteze un set de cipuri pentru o familie de calculatoare programabile.
Proiectul a fost condus de Marcian Ted Hoff; el a decis să nu proiecteze
12 cipuri distincte, ci un set de patru cipuri a căror funcţionare sa fie
coordonata de un dispozitiv central, care putea fi programat folosind
instrucţiuni stocate într-un cip de memorie. Cu ajutorul lui Stan Mazor, el a
reuşit să proiecteze cipul aritmetic 4004, iar produsul a fost acceptat de
Busicomp.
Un alt angajat al companiei, Frederico Faggin, a preluat proiectul şi a
început să construiască cipul propriu-zis. Astfel, a apărut microprocesorul
20
Firma INTEL
4004, un cip pe 4 biţi (putea procesa 4 biţi la un moment dat) care conţinea
2300 de tranzistori MOS.
Intel şi-a dat seama de potenţialul produsului, dar Busicomp avea
drepturi de proprietate asupra acestuia. Compania americana le-a oferit
japonezilor o investiţie de 60.000$ în schimbul drepturilor asupra cipului.
În noiembrie 1971 Intel a lansat pe piaţa noul produs. Microprocesorul
avea propriul sau set de instrucţiuni şi trebuia programat pentru a efectua
diferite operaţii. Publicul şi producătorii de calculatoare au fost informaţi
despre posibilităţile oferite de 4004 şi a fost descris modul în care poate fi
programat acesta.
30 de ani din istoria microprocesoarelor Intel
Intel 4004 - 1971

Acesta a fost primul microprocesor produs de Intel. Cipul 4004 a fost o
invenţie revoluţionara care a deschis calea spre calculatoarele personale.
Intel 8008 - 1972
Cipul 8008 a fost de doua ori mai puternic decât predecesorul sau şi a fost
folosit la construirea primului calculator destinat utilizatorilor casnici:
Mark-8. Potrivit standardelor actuale, acest calculator era foarte greu de
produs, de menţinut şi de folosit.
Intel 8080 - 1974
Cipul 8080 a fost folosit la producerea primului calculator personal:
Altair. Denumirea acestui calculator a fost inspirata de una dintre
destinaţiile navei stelare USS Enterprise din celebra serie de televiziune
Star Trek. După lansarea pe piaţă a acestui calculator, a apărut pentru
prima data situaţia in care unele comenzi nu au putut fi onorate imediat.
Intel 8088/8086 - 1978
Decizia companiei IBM de a se implica in industria calculatoarelor
personale a făcut ca acest procesor sa devina "creierul" produsului de
succes IBM-PC. Ca urmare, Intel a devenit una dintre cele mai de succes
firme ale anilor '70.
Intel 286 - 1982
Cunoscut şi sub denumirea de 80286, acest microprocesor a fost primul
care păstra compatibilitatea cu predecesorul sau. Astfel aplicaţiile scrise
pentru 8088/8086 puteau fi rulate şi folosind noul procesor. Aceasta
caracteristica a fost păstrată pentru toate procesoarele Intel lansate ulterior,
chiar şi procesoarele actuale păstrând compatibilitatea cu cele din
generaţia 8086.
21
Ene Marius-Costinel
Intel 386 - 1982

Acest procesor conţinea peste 290.000 de tranzistori, de peste zece ori mai
mult decât 4004, primul procesor produs de Intel. A fost primul procesor
pe 32 de biţi şi primul care oferea facilitaţi multitasking (putea rula
simultan mai multe programe).
Intel 486 - 1989
Lansarea acestui procesor a însemnat trecerea de la interfeţele cu linie de
comanda la cele point and click. Era posibila, pentru prima dată, folosirea
unei interfeţe grafice in culori şi realizarea tehnoredactării asistate de
calculator cu o viteza semnificativa. De asemenea, acesta a fost primul
procesor care integra, în acelaşi cip, coprocesorul matematic. Ca urmare,
viteza de efectuare a calculelor s-a mărit semnificativ, deoarece procesorul
central nu mai trebuia sa efectueze calculele matematice complexe.
Intel Pentium - 1993
Procesorul Pentium uşura manipularea datelor din lumea reala cum ar fi
sunetele, fotografiile etc. Este primul procesor Intel care nu mai este
identificat printr-un număr. Aceasta se datorează faptului ca legile
americane nu permit folosirea unui număr ca marca înregistrata a unei
companii.
Intel Pentium Pro - 1995
Acest procesor a fost proiectat pentru a satisface nevoile diferitelor
aplicaţii, permiţând creşterea vitezei aplicaţiilor de proiectare asistata de
calculator, a calculelor ştiinţifice etc. Pentium Pro conţinea 5,5 milioane
de tranzistori.
Intel Pentium II - 1997
Pentium II a fost proiectat in special pentru procesare video şi audio şi
pentru grafica. Acest procesor facilita schimbul de informaţii multimedia,
in special datorita setului de instrucţiuni MMX (acest set de instrucţiuni
este prezent şi la unele procesoare Pentium sau Pentium Pro).
Intel Pentium II Xeon - 1998
Acest nou membru al familiei de procesoare Intel a fost proiectat pentru a
fi utilizat,in primul rând, pe server-e care rulează aplicaţii consumatoare
de resurse. Puteau fi construite sisteme multiprocesor care sa conţină patru
sau opt astfel de procesoare.
Intel Celeron - 1999
Aceasta versiune mai puţin performanta a procesorului Pentium II este
destinata calculatoarele ieftine. Celeron oferă un raport preţ/calitate
excelent.
22
Firma INTEL
Intel Pentium III - 1999

Pentium III introduce un set de 70 de instrucţiuni noi care măresc
performantele aplicaţiilor 3D, de recunoaştere vocală etc. De asemenea,
pot fi redate secvenţe video de o calitate sporita, navigarea pe Internet este
mai uşoara etc. Procesorul conţine 9,5 milioane de tranzistori.
Intel Pentium III Xeon - 1999
Versiunea pentru server-e a procesoarelor din familia Pentium III oferă
performante deosebite pentru realizarea de aplicaţii e-Commerce sau
multimedia. La fel ca şi Pentium II Xeon, poate fi folosit in sisteme
multiprocesor.
Intel Pentium 4 - 2000
Chiar daca denumirea fireasca ar fi fost Pentium IV, Intel a decis ca e
momentul pentru o schimbare, chiar daca este una minora. Folosind acest
procesor, pot fi create filme de calitate profesionala, pot fi vizualizate on-
line secvenţe video având o calitate comparabila cu cea a televizoarelor,
grafica 3D este redata în timp real etc. Procesorul conţine 42 de milioane
de tranzistori.
Intel Xeon - 2000
Versiunea pentru server-e aduce şi ea o surpriza în denumire: procesorul
se numeşte simplu Xeon. La fel ca şi Pentium III Xeon, poate fi folosit in
sisteme multiprocesor.
Intel Itanium - 2001
Acesta este primul produs din familia procesoarelor Intel pe 64 de biţi.
Este destinat numai server-elor şi foloseşte o arhitectura cu totul noua
bazată pe tehnologia EPIC (Explicitely Parallel Instruction Computing)
Chiar dacă Intel este cunoscută în primul rând datorită

microprocesoarelor sale, acestea nu sunt singurele produse ale companiei.
Intel mai produce cipset-uri pentru plăci de bază, dispozitive de comunicaţii,
memorii etc. Cu toate acestea, celebritatea firmei este datorată în primul rând
microprocesorului, produs care a revoluţionat industria calculatoarelor
personale.
Referinţe:
[1] http://www.slideshare.net/adinaromanescu/intel-4117266.
[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/Intel.
[3] Suşman, Carmen, Intel Corpotation, Revista Ginfo,
http://www.ginfo.ro/revista/12_2/profil.pdf.
23
ISTORIA VIRUŞILOR INFORMATICI

CĂNUCI ROBERT ALIN
clasa a X-a F, platinumravy@yahoo.com
Abstract: Acest articol a fost realizat cu scopul de a prezenta istoria viruşilor

informatici, încă de la începuturi. Se poate aprecia că un virus informatic este
un microprogram cu acţiune distructivă localizat în principal în memoria
internă, unde aşteaptă un semnal pentru a-şi declanşa activitatea. Acest
program are, de regulă, proprietatea de se autoreproduce, ataşându-se altor
programe şi executând operaţii nedorite, uneori de distrugere. Dimensiunile
mici ale virusului reprezintă o caracteristică importantă, întrucât autorii ţin
foarte mult ca produsul lor cu intenţii agresive să nu fie observat cu uşurinţă.
Cuvinte cheie: virus informatic, malware, adware, spyware, microprogram,

sistem de calcul, macrovirus
Un virus informatic este un microprogram, greu de depistat care se

poate multiplica şi care aşteaptă un moment favorabil pentru a provoca
defecţiuni sistemului de calcul: blocarea acestuia, comenzi sau mesaje
neaşteptate, alte acţiuni distructive.
În 1949 omul de ştiinţă John von Neumann pune bazele teoriei
programelor capabile să se “autoreproducă”.
În 1982, Richard "Rich" Skrenta, student la Mt. Lebanon School
District, a creat un virus numit Elk Cloner care infecta computerele Apple II.
Elk Cloner este considerat a fi primul virus care s-a răspândit la scară largă
infectând calculatoarele personale.
Primul virus pe PC din istorie este creditat a fi “BRAIN” realizat de doi
fraţi pakistanezi, Basit şi Amjad Farooq Alvi, în luna ianuarie a anului 1986,
cu scopul de a monitoriza pirateria programelor realizate de ei. Ei au
descoperit că un anumit sector dintr-o dischetă conţine un cod executabil care
funcţiona de câte ori porneau computerul cu discheta montată în unitate.
24
Istoria viruşilor informatici
Acestora le-a venit ideea înlocuirii acestui cod executabil cu un

program propriu. Acest program putea beneficia de memorie şi putea fi astfel
copiat în orice dischetă şi lansat de pe orice calculator de tip PC. Virusul
ocupa doar 360 KB dintr-o dischetă, fiind singurul virus din istorie care
conţine datele reale despre creatorii lui.
În acelaşi an, programatorul Ralf Burger a descoperit că un fişier poate
fi făcut să se autocopieze, plasându-şi o copie într-un alt director. El a făcut şi
o demonstraţie despre acest efect pe care l-a numit VirDem (Virus
Demonstration). Acesta a reprezentat un prim exemplu de virus autentic, dar
destul de nevinovat, întrucât nu putea infecta decât fişierele cu extensia .com.
La scurt timp, au început să apară numeroşi viruşi, fabricaţi peste tot în
lume. Ei au evoluat rapid, luând diverse forme şi înglobând idei din ce în ce
mai sofisticate.
Iată o scurtă, dar spectaculoasă evoluţie a fabricării în serie peste tot în
lume şi lansării pe piaţă a viruşilor:
Ø în anul 1990 erau cunoscuţi şi catalogaţi 300 de viruşi;
Ø în anul 1991 existau peste 1.000 de viruşi;
Ø în anul 1994 erau înregistraţi peste 4.000 de viruşi;
Ø în anul 1995 s-au înregistrat peste 7.000 de viruşi.
Anul 1995 este cunoscut ca fiind şi anul în care a început să apară
conceptul de macrovirus, devenind în scurt timp o adevărată ameninţare,
deoarece erau mult mai uşor de fabricat decât părinţii lor, viruşii. Aceştia nu
erau adresaţi numai anumitor platforme specifice, precum Microsoft Word
pentru Windows 3.x/95/NT şi Macintosh, astfel încât ei puteau fi folosiţi
pentru orice program, uşurându-se calea de apariţie a cunoscuţilor
microviruşi care au infectat fişierele la acea vreme. Primul macrovirus a fost
cel folosit în Word şi Word Basic.
În luna iulie 1996 a apărut şi primul microvirus cunoscut sub numele
ZM.Laroux care era destinat distrugerii produsului Microsoft Excel.
Cel mai mic virus a fost scris prin rescrierea algoritmului comenzii
Unix "sh". Acesta avea dimensiunea de 8 caractere şi în afară de reproducere
nu mai avea altă funcţie.
Odată cu creşterea numărului de utilizatori de Internet a venit un alt
mod de răspândire a viruşilor: e-mail-ul.
Melissa (1999), Love Bug (2000) and SoBig (2003) sunt doar câteva din
mulţimea de malwares care au infectat milioane de computere din lumea
întreagă. În momentul în care utilizatorii dădeau click pe fişierele ataşate
e-mailurilor se lansau în execuţie programe care în mod automat trimiteau
25
Cănuci Robert Alin
copii la alte victime. Deşi câteva din versiunile anterioare de viruşi au

copleşit reţelele, cele ulterioare au corupt documente sau au avut alte
proprietăţi distructive.
Mai târziu, viruşii au început să se răspândească prin mesageria instant
şi prin software-ul de partajare de fişiere, în timp ce altele circulau mai rapid
ca oricând prin exploatarea defectelor din funcţiile de reţea Windows.
Dintr-o dată viruşii nu s-au mai răspândit aşa de repede. Creatorii de
viruşi au fost motivaţi mai mult de profit, decât de popularitate şi au încercat
să atragă mai puţin atenţia asupra lor, ca nu cumva ceea ce ei au creat să fie
detectat şi eliminat, împreună cu modalitatea lor de a face profit.
În timp ce corporaţiile şi furnizorii de servicii de Internet şi-au mărit
măsurile de securitate şi protecţie, creatorii de viruşi au încercat sa creeze noi
platforme, inclusiv dispozitive mobile şi servicii bazate pe Web sau site-uri
de socializare.
Fred Cohen, un expert în securitate care şi-a scris teza de doctorat în
1986 despre viruşii informatici, a spus că aceste măsuri de securitate trebuiau
luate datorită creşterii numărului de utilizatori de PC.
Dacă în 1990 erau cunoscuţi doar 300 de viruşi, astăzi numărul lor a
depăşi 80.000 de viruşi, preconizându-se în continuare o creştere
impresionantă a numărului acestora.
Referinţe:
[1] Cohen, F., Computer Viruses - Theory and Experiments, 1984.
[2] Dr. Solomon's Virus Encyclopedia, 1995, ISBN 1897661002, Abstract
at http://vx.netlux.org/lib/aas10.html.
[3] "Amjad Farooq Alvi Inventor of first PC Virus post by Zagham".
YouTube
[4] Bontchev, V., Macro Virus Identification Problems, FRISK Software
International.
[5] von Neumann, J., Theory of Self-Reproducing Automata. Essays on
Cellular Automata, University of Illinois Press, 1966, pp. 66–87.
[6] http://www.worldhistorysite.com/virus.html.
[7] Sutter, J, D. Experts: Malicious program targets Macs, CNN.com. 22
April 2009.
[8] Parikka, J., Digital Contagions. A Media Archaeology of Computer
Viruses, Peter Lang: New York. Digital Formations-series, 2007, p. 19.
26
FIRMA MICROSOFT
BĂBĂIANU EDUARD
clasa a IX-a C, edward_lion_14@yahoo.com
Abstract: Bill Gates este cunoscut în primul rând ca fiind creatorul imperiului
Microsoft, cel care a revoluţionat practic utilitatea şi folosirea unui calculator,
dar şi ca fiind cel mai bogat om din lume. Urmează cursurile universitare la
Harvard, dar în anul III renunţă la cursuri şi împreună cu Paul Allen,
prietenul său din copilărie, înfiinţează compania Microsoft în anul 1977.
Cuvinte cheie: Bill Gates, Paul Allen, Microsoft
Bill Gates este cunoscut în primul rând ca fiind creatorul imperiului

Microsoft, cel care a revoluţionat practic utilitatea şi folosirea unui calculator,
dar şi ca fiind cel mai bogat om din lume, a cărui avere depăşeşte 50
miliarde $.
William Henry Gates III se naşte la Seattle, Washington, SUA la 28
octombrie 1955 ca fiu al avocatului William Henry Gates Sr. Începe studiile
la Lakeside School, una dintre cele mai cunoscute şcoli din Seattle în anul
1967. Din anul 1973 urmează cursurile universitare la Harvard, dar în anul III
renunţă la cursuri şi împreună cu Paul Allen, prietenul său din copilărie,
înfiinţează compania Microsoft în anul 1977. În anul 1980, Bill Gates
realizează prima afacere importantă cu IBM pentru 56.000 dolari cu sistemul
de operare MS-DOS pentru PC-urile produse de IBM. În anul 1985 lansează
prima versiune a sistemului de operare Windows. În 1989, lansează
Microsoft Office, cea mai populară suită de aplicaţii de birotică.
Din 1986, Microsoft devine companie publică, fiind cotată la bursă. În
anul 2000, împreună cu soția sa, înființează fundația de caritate "Bill and
Melinda Gates".
În anul 2005, regina Marii Britanii îi acordă titlul de "Cavaler al
Imperiului Britanic". La 15 iunie 2006, Bill Gates își anunță retragerea din
Microsoft, începând cu iulie 2008.
În afara de pasiunea pentru computere si software, Gates este interesat
şi de biotehnologie. El a investit bani în mai multe companii de profil. Este,
de asemenea, fondatorul lui Corbis, unul dintre cei mai mari dezvoltatori din
27
Băbăianu Eduard
lume ai resurselor de informaţie

vizuală - o cuprinzătoare arhivă
digitală de artă şi fotografie pentru
public şi colecţii particulare de pe
întregul glob.
Paul Gardner Allen s-a
născut la 21 ianuarie 1953. Cu o
avere estimată la 13,5 miliarde de
dolari, Paul Allen se află pe
poziţia a 37-a în topul celor mai
Paul Allen şi Bill Gates bogaţi oameni din lume alcătuit de
revista Forbes. Într-un comunicat
emis de fundaţia sa, magnatul american a anunţat, totodată, că a donat 3,9
milioane de dolari unui grup de organizaţii filantropice din nord-vestul
Statelor Unite ale Americii.
Bill Gates, omul care a impresionat o lume întreagă omul care a
schimbat viziunea omenirii asupra gândirii artificiale, omul care se bucură
acum de cea mai mare avere din lume. De ce este el cel mai bogat om din
lume? Ce şi mai ales cine l-a propulsat pe el în fruntea topului celor mai
bogaţi oameni? Este Bill Gates un geniu sau este un plagiator? Îşi merită
reputaţia sau totul este doar o campanie mediatica bine condusă? Iată nişte
întrebări la care nu toată lumea a găsit răspuns.
Bill Gates împreună cu Paul Allen au încercat să fondeze firma
Microsoft pe propriile puteri şi au reuşit.
Referinţe:
[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Microsoft.
[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Bill_Gates.
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Allen.
28
FIRMA HEWLETT-PACKARD
ION FLORIN ALEXANDRU
clasa a IX-a C, forta_steaua_yo_alexx@yahoo.com
Abstract: Articolul de mai jos încearcă să trezească interesul pentru o firmă

de mare succes în lumea afacerilor IT, Hewlett-Packard, numită pe scurt şi
HP. Firma este rodul iniţiativei a doi ingineri Bill Hewlett şi Dave Packard
absolvenţi în 1934 ai Universităţii Stanford (SUA) şi a început într-un garaj,
în apropiere de regiunea Palo Alto ajungând ca în 2009 să ocupe poziţia
numărul 9 în clasamentul 500 al averilor. Misiunea HP este a inventa
tehnologii şi servicii care să aducă valoare firmelor, să creeze beneficii
sociale şi să îmbunătăţească viaţa clienţilor, cu concentrare pe afectarea unui
număr cât mai mare de persoane. HP dedică anual 3,5 miliarde de dolari SUA
pentru cercetare şi dezvoltarea produselor, soluţiilor şi tehnologiilor noi.
Cuvinte cheie: Hawlett Packard, imprimante, camere digitale, laptopuri
Compania Hewlett-Packard, cunoscută şi sub numele de HP, este o

companie de IT cu sediul în Palo Alto, California, SUA. Compania este
specializată în producerea calculatoarelor personale, laptopuri, servere,
imprimante, produse soft etc.
Patronii HP, William (Bill) Hewlett şi David (Dave) Packard au
absolvit ingineria electrică la Universitatea Stanford în 1934. Compania a
început într-un garaj, în apropiere de regiunea Palo Alto, în timpul unei
prietenii pe care au avut-o
cu fostul lor profesor
Frederick Terman.
Terman a fost mentorul
celor doi studenţi, pe care
i-a ajutat să creeze
compania Hewlett-
Packard.
Parteneriatul a fost
oficiat la 1 ianuarie 1939
Garajul care a servit ca prim sediu firmei HP cu o investiţie de 538 $.
29
Ion Florin-Alexandru
Hewlett şi Packard au aruncat o monedă petru

a decide cum va fi numită compania: Hewlett-
Packard sau Packard-Hewlett. Packard a
câştigat la aruncarea monedei, dar totuşi şi-a
numit întreprinderea de fabricaţie electronică
"Hewlett-Packard Company", care a devenit
corporaţie la data de 8 august 1947, şi
companie pe acţiuni la 6 noiembrie 1957. Cameră digitală HP
Dintre numeroasele lor proiecte, primul lor succes financiar a fost un
oscilator de precizie, modelul HP200A.
Inovaţia lor a fost de a folosi un bec cu incandescenţă ca rezistor
dependent de temperatură într-o parte critică a circuitului. Acest lucru le-a
permis să vândă oscilatorul la preţul de 54,40 $, în timp ce concurenţii lor
vindeau oscilatoare mai puţin stabile cu 200 $. Modelul 200 a fost produs
până în 1972 ca modelul 200AB, încă pe bază de tuburi, dar a fost
îmbunătăţit semnificativ pe parcursul anilor. La 33 de ani de la fondare acesta
a fost probabil cel mai mare interval de vânzare a unui dispozitiv electronic.
Unul dintre primii clienţi ai companiei a fost Walt Disney, care a
procurat opt oscilatoare de tip 200B la preţul de 71,50 $ pe bucată, pentru a le
utiliza la certificarea sistemului de sunet surround "Fantasound", instalat în
cinematografe pentru filmul Fantasia.
În 2006 compania a înregistrat încasări de 91,7 miliarde $, comparativ
cu 91,4 miliarde la IBM, acest lucru a reflectat că HP este cel mai mare
furnizor global de tehnologii. În 2007, veniturile au constituit 104 miliarde $,
acest lucru însemnând că HP este prima companie IT din istorie care a
raportat venituri mai mari de 100 de miliarde $.
HP este cel mai mare vânzător din lume de calculatoare personale de
tip PC, depăşindu-l pe rivalul său DELL, în conformitate cu cercetările
companiilor Gartner şi IDC. În ianuarie 2008 s-a raportat că la sfârşitul
anului 2007 decalajul dintre HP şi DELL s-a mărit substanţial, HP depăşind
DELL cu 3,9% la cota parte a pieţei de desfacere. HP de asemenea ocupă
locul 5 în topul celor mai mari companii globale de producere de software.
HP are linii de succes în producerea de imprimante, scanere, camere
digitale, calculatoare, PDA-uri, servere, staţii de lucru, computere pentru uz
casnic şi pentru întreprinderi mici; multe dintre computere provin de la
fuziunea din 2002 cu Compaq. Azi HP se consideră o companie care se
ocupă nu numai furnizarea de hardware şi software, dar şi cu o gamă
completă de servicii pentru proiectarea, implementarea şi suportul pentru
infrastructura informaţională.
Conform declaraţiilor companiei HP în anul 2005, grupul sus menţionat
este lider mondial în furnizarea sistemelor de imprimare şi imagistică pentru
30
Firma Hawlett Packard
imprimante, consumabile şi dispozitive de scanare, oferind soluţii pe

segmente individuale începînd de la consumatori simpli, reprezentanţii
businessului mic şi mijlociu până la întreprinderi mari. Această diviziune în
prezent este condusă de către Vyomesh Joshi.
Produsele şi tehnologiile asociate cu grupul de imagistică şi imprimare
includ:
Ø Imprimante InkJet şi LaserJet, consumabile şi produse conexe;
Ø Linia de dispozitve multifuncţionale OfficeJet imprimantă / scaner /
fax;
Ø Imprimante pentru formate mari;
Ø Indigo Digital Press;
Ø Produse software pentru gestionarea imprimantelor HP Web JetAdmin;
Ø Tehnologia de înregistrări optice LightScribe care creează etichete
pentru compact discuri;
Ø Camere digitale şi imprimante foto HP PhotoSmart.
Iată câteva domenii de vârf unde HP este pe locul întâi în lume:
Ø în domeniul imprimantelor cu jet de cerneală all-in-one şi cu funcţie
unică, al imprimantelor mono şi color laser, al imprimantelor de format
mare, scanerelor, serverelor de imprimare şi consumabilelor de
cerneală şi laser;
Ø în domeniul PC-urilor portabile şi desktop şi pe locul doi în lume în
domeniul PC-urilor de buzunar şi al staţiilor de lucru;
Ø în domeniul serverelor blade, x86, Windows®, Linux, UNIX şi al
serverelor de mare capacitate UNIX
În încheiere remarcăm câteva aspecte, deloc de trecut cu vederea,
despre firma Hewlett-Packard care deserveşte mai mult de un miliard de
clienţi din mai mult de 170 de ţări de pe şase continente. În acelaşi timp, HP
are aproximativ 321.000 de angajaţi în întreaga lume. Din datele pe care le
avem la dispoziţie, am aflat că HP ocupă poziţia numărul 9 în clasamentul
500 al averilor pentru 2009. Iată doar câteva motive pentru care considerăm
că prezentarea, chiar şi la nivel general, al firmei Hewlett-Packard nu este
deloc lipsită de importanţă pentru un adolescent pasionat de domeniul IT.
Referinţe:
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Hewlett Packard.
[2] http://www.hp.com/hpinfo/abouthp/histnfacts/.
[3] http://referate.com.
[4] http:// craiovaforum.ro.
31
CIFRELE ARABE
MITRU ANDREEA
clasa a IX-a C, this_is_melove@yahoo.com
Abstract: Cifrele arabe ce provin din cultura indiană sunt cifrele pe care le
folosim în toate domeniile, deoarece acestea sunt foarte folositoare şi foarte
bine gândite. Ele au apărut printr-o logică simplă şi anume: numărul de
unghiuri ale simbolului furnizează cifra corespunzătoare pe care o reprezintă
acest simbol. Aceste cifre au fost aduse de arabi în Europa, unde arabii au
stăpânit sute de ani sudul Italiei şi peninsula Iberică. Prin şcolile şi
universităţile arabe, cifrele arabe, împreună cu impresionanta cultură şi
civilizaţie arabă au pătruns într-o Europă barbară pe care au transformat-o
radical. Odată adoptate în Europa, cifrele arabe s-au răspândit în toata lumea
deoarece sunt foarte accesibile şi foarte folositoare, fiind utilizate pentru că
au o seamă de calităţi care le fac să fie preferate altor tipuri de simboluri
pentru numere.
Cuvinte cheie: cifra, simbol, termen, descoperire
Cifrele arabe, numite în literatura de specialitate şi cifrele indiene sau

cifrele arabo-indiene, sau chiar cifre persane, sunt cele zece simboluri
numerice cele mai folosite în lume: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, care provin din
cultura indiană. Au fost preluate de arabi care şi-au întins cuceririle din
extremitatea vestică a
Europei (peninsula
Iberică) până în India şi
estul Asiei.
De la arabi, aceste
cifre s-au răspândit în
cursul Evului Mediu în
toată Europa, iar apoi în
lumea întreagă prin
intermediul
Cifrele arabe în forma în care sunt colonialismului.
folosite şi azi în lumea arabă Arabii foloseau
32
Cifrele arabe
următoarele caractere: ٠.١.٢.٣.٤.٥.٦.٧.٨.٩. Prin termenul cifră se înţelege

fiecare din caracterele grafice ce servesc la reprezentarea în scris a
numerelor. Impropriu, termenul cifră este folosit destul de des ca sinonim
pentru număr. Cel care are o mare contribuţie la popularizarea cifrelor arabe
în matematica europeană medievală este renumitul matematician italian
Leonardo Pisano, zis Fibonacci, care în secolul al XII-lea a studiat
matematicile cu specialişti arabi în nordul Africii, apoi pe baza celor învăţate
de la arabi a scris şi publicat în 1202 o carte celebră Liber Abaci (Cartea
numerelor), carte care prezintă sistemul de numeraţie arab europenilor. Au
mai trecut însă circa trei secole până când acest sistem de numeraţie bazat pe
cifrele arabe să fie generalizat în matematica europeană.
Cum s-au inventat cifrele arabe?
Dacă la cifrele romane I, II, III, IV, V, VI etc. există o legătură între
forma lor şi numărul pe care îl reprezintă, cifrele arabe par la prima vedere
lipsite de logică, afirmaţie care este falsă! În această privinţă arabii au fost
mult mai sofisticaţi decât romanii.
Mai întâi, trebuie să ştiţi că şi în vechime cifrele arabe erau formate din
linii drepte pentru scrierea, sau mai bine zis scrijelirea, lor mai uşoară pe
nisip, pe tăbliţe de lut, în piatră etc. Ulterior, pe măsură ce instrumentele de
scris şi suportul pe care se scria s-au perfecţionat a crescut viteza de scriere şi
segmentele drepte care formau cifrele
s-au rotunjit ajungându-se la forma de
azi.
Cifrele arabe au fost "construite"
după numărul de unghiuri pe care îl au.
De exemplu cifra 1 are un singur unghi -
Cifrele arabe cu evidenţierea
de aceea este 1. Cifra 2 are două unghiuri
unghiurilor al căror număr dă
valoarea cifrei respective
şi aşa mai departe (vezi figura alăturată).
Motivele răspândirii cifrelor arabe
Cifrele arabe s-au răspândit la nivel mondial din două motive

principale:
Ø din punct de vedere matematic cifrele arabe sunt foarte
convenabile, datorită sistemului poziţional de codificare a
numerelor în scris, iar ceea ce face ca cifrele arabe să fie
deosebit de eficiente este existenţa cifrei 0, fără de care sistemul
poziţional nici nu funcţionează.
33
Mitru Andreea
Ø în perioada marilor colonii europene ţările care nu aveau un

sistem propriu de notare a numerelor au preluat automat ce le-au
adus coloniştii.
Chiar şi ţările care aveau deja o tradiţie de scriere a numerelor au
constatat că cifrele arabe sunt mai eficiente şi fie au renunţat de tot la
sistemul lor, fie folosesc în paralel ambele sisteme.
Aşadar, cifrele arabe s-au impus nu prin tratate sau conferinţe, ci
natural, prin simpla utilizare şi constatare a avantajelor. Tot aşa s-a răspândit
şi alfabetul latin, cu diferenţa că, dacă limbajul matematicii este universal şi
se bazează exclusiv pe logică, fiecare limbă vorbită are specificul ei şi nu la
toate se potriveşte bine scrierea cu alfabetul latin. În schimb unităţile de
măsură s-au răspândit în mare măsură prin tratate şi conferinţe, pentru că
acolo era nevoie de stabilirea unor convenţii, lucru pe care numai cei de
specialitate îl puteau face.
Din aceste motive, în zilele noastre cifrele arabe sunt foarte utilizate în
diferite domenii de exemplu în informatică pentru diferite aplicaţii, pentru a
denumi clasa de provenienţă sau chiar pentru a nota anumite documente şi
multe altele. La nivelul în care a ajuns această scriere sunt convinsă că nu ne
vom putea descurca în cazul în care această metodă de scriere va dispărea
deoarece este o descoperire foarte importantă şi benefică pentru toate
domeniile activităţii umane.
Referinţe:
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Cifre_arabe.
[2] http://www.sfetcu.com/ro/blog/Cifrele-arabe.
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Fibonacci.
34
GOSLING JAMES,
INVENTATORUL LIMBAJULUI JAVA
APOSTU ANA-MARIA
clasa a IX-a B , irish_ana@yahoo.com
Abstract:James A. Gosling s-a născut la 19 mai 1955 lângă Calgary, Alberta,

Canada. Este un dezvoltator de software cel mai bine conoscut ca fiind
părintele limbajului de programare Java, un limbaj de programare orientat pe
obiect, puternic tipizat, conceput de Sun Microsystems la începutul anilor
’90.
Cuvinte cheie: software, Sun Microsystem, Oracle Corporation
James A. Gosling s-a născut la 19 mai 1955. El este un dezvoltator de

software cel mai bine cunoscut ca fiind parintele limbajului de programare
Java.
În 1977, James Gosling a obţinut o diplomă de B.S. în informatică la
Universitatea din Calgary, Canada.
În 1983 el a absolvit doctoratul în informatică la Universitatea Carnegie
Mellon, SUA. Teza sa de doctorat s-a intitulat „Manipularea algebrică de
constrângere”. Când lucrarea sa de doctorat a fost citită de Prof. Raj Reddy,
acesta l-a întrebat pe James dacă
doreşte să lucreze pentru PERQ.
În timp ce lucra la teza de
doctorat, a scris o versiune de
editor de text pentru clasa de
editoare de text Emacs, clasă de
editoare caracterizată de
extensibilitate. Încă înainte de a se
angaja la Sun Microsystems a
construit o versiune multiprocesor
a acestui editor de texte pentru
sistemul de operare Unix.
Din 1984 până în 2010, James A. Gosling
Gosling a lucrat la celabra firmă
35
Apostu Ana-Maria
IT Sun Microsystems. La data de 02 aprilie

2010 însă a părăsit Sun Microsystems.
James Gosling şi-a anunţat demisia pe
blogul său personal şi a refuzat să spună care
au fost motivele plecării. Demisia lui Gosling
vine în contextul în care mai multi manageri
importanti ai Sun, achizitionată de Oracle anul
trecut pentru 7,5 milioane de dolari, au decis să
demisioneze.
Totuşi, nu există indicii care să arate dacă
preluarea firmei Sun Microsystems de către
Oracle a avut vreo influenţă asupra deciziei lui
James Gosling.
Directorul executiv al Oracle, Larry
Ellison, declarase anterior că intentionează să
crească investiţiile în dezvoltarea limbajului de Simbolul limbajului Java
programare Java, pe care îl considera cel mai
important produs software al companiei achiziţionate. Să vedem în
continuare caer sunt caracteristicile mai importante ale acestui limbaj de
programare orientat pe obiect (OOP).
Java este un limbaj de programare orientat pe obiect, puternic tipizat,
conceput de Sun Microsystems la începutul anilor ’90. Un program Java
compilat, corect scris, poate fi rulat fără modificări pe orice platformă pe care
este instalată o maşină virtuală Java (în limba engleză - Java Virtual
Machine, prescurtat JVM).
Acest nivel de portabilitate este posibil deoarece sursele Java sunt
compilate într-un format standard numit cod de octeţi (în limba engleză:
byte-code) care este intermediar între codul maşină (dependent de tipul
calculatorului) şi codul sursă.
Maşina virtuală Java, JVM, este mediul în care se execută programele
Java.
În prezent, există mai mulţi furnizori de JVM, printre care amintim
firmele: Sun, IBM, Bea, Oracle, FSF. În 2006, Sun a anunţat că face
disponibilă varianta sa de JVM ca open-source. Există trei platforme Java
furnizate de Sun Microsystems:
Ø Java Platform, Micro Edition (Java ME) — pentru hardware cu
resurse limitate, gen PDA sau telefoanele mobile;
Ø Java Platform, Standard Edition (Java SE) — pentru sisteme
gen workstation, este ceea ce se găseste pe calculatoarele nostre
personale;
36
James Gosling, inventatorul limbajului Java
Ø Java Platform, Enterprise Edition (Java EE) — pentru sisteme

de calcul mari, eventual distribuite.
Cu sau fără firma Sun Microsystems, cu sau fără firma Oracle, James
Gosling creatorul limbajului de programare Java, rămâne un nume de
referinţă în istoria IT, istorie care se scrie sub ochii noştri.
Referinţe:
[1] Munteanu, A., Creatorul Java părăseşte Oracle, în revista „Financiarul”,
www.Fin.ro, 13 aprilie 2010.
[2] http://en.wikipedia.org/wiki/James_Gosling.
[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Java_(programming_language)#History
37
DIN ISTORIA INTERNETULUI

COPILU MARIA MAGDALENA
clasa a X-a F, magdaa_c@yahoo.com
Abstract: Deşi “cariera” Internetului spre statutul de expresie curentă în toată

lumea, a început doar cu puţini ani în urmă, originile sale merg înapoi către
proiectele militare ale Pentagonului din anii ‘60, perioada de vârf a războiului
rece. ARPAnet – o reţea între mai multe computere din unele instituţii
americane, a fost pusă în funcţiune ca reacţie la succesul sovietic al lansării
satelitului Sputnik în spaţiu în 1957. Deşi extrem de tânăr, Internetul, s-a
transformat într-o forţă, plină de potenţial eliberator, dar şi de potenţial de
abuz.
Cuvinte cheie: Internet, TCP/IP, USENET, UNIX, http, www, browser,

hypertext
În 1957, ca răspuns la ameninţările sovieticilor şi legat de succesul

lansării satelitului Sputnik, preşedintele SUA, Dwight Eisenhower, a dispus
crearea a două reţele Interstate Highway System şi Advanced Research
Projects Agency, sau ARPA. Unul din obiectivele acestui proiect era crearea
unei reţele, care să nu fie distrusă datorită atacurilor asupra întregului sistem.
războiul rece fiind la apogeu, scenariul unui dezastru era considerat fie
lansarea unei bombe fie un atac nuclear. De aici a rezultat un proiect de reţea,
în care reţeaua însăşi era permanent în pericol de atac. În consecinţă doar un
minimum de informaţii era cerut de la computerele client în reţea. Când
transmisia de date întâlnea un obstacol, sau una dintre adrese era de negăsit,
se găsea o altă cale către adresa căutată.
Toate acestea au fost codificate pe baza unui protocol care reglementa
transmisia de date pe Internet; în forma sa finala, acesta era TCP/IP
(Transmission Control Protocol / Internet Protocol), care stă şi acum la baza
Internetului.
TCP/IP face posibil ca modele diferite de computere, de exemplu
compatibile IBM sau Mac, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi
UNIX, Windows, MacOS să poată comunica unele cu altele. În acest fel,
Internetul era şi este cu adevărat o platformă independentă.
38
Din istoria Internetului
Ulterior cercetătorii din alte instituţii

de stat au devenit interesaţi. Deoarece
folosirea computerelor era costisitoare, ei
au văzut imediat avantajele folosirii în
comun a unei reţele. La sfârşitul anilor ‘60
şi începutul anilor ‘70, când Internetul
număra în jur de 50 de computere, s-au
dezvoltat primele dintre programele,
folosite încă şi azi pentru transferul
informaţiei:
Ø File Transfer Protocol (FTP)
pentru trimiterea şi regăsirea
fişierelor;
Ø Telnet pentru accesarea şi
folosirea bazelor de date, a
bibliotecilor şi a cataloagelor
din toata lumea;
Ø e-mail pentru trimiterea
mesajelor de poştă electronică.
În următoarea decadă, Internetul a crescut la o reţea de 200 de
computere. Partea militară era organizată într-o reţea separată, Milnet.
În acelaşi timp, au apărut alte reţele, mai ales în sectorul academic.
Important printre acestea este Usenet sau Users’ Network, care a început să
funcţioneze în 1979, când câteva computere funcţionând sub sistemul de
operare UNIX au fost conectate împreună. Pe Usenet în sute de grupuri de
discuţii despre orice subiect imaginabil, oamenii făceau schimb de noutăţi şi
imagini, în ciuda distanţelor şi a hotarelor. Alte reţele s-au dezvoltat de-a
lungul Usenet-ului. Toate formau baza unui spaţiu de comunicaţie radical
democratic. Spre deosebire de alte reţele, Usenet lucra într-adevăr de jos în
sus, şi nu pe alte căi. Fusese creată de utilizatori pentru utilizatori. De aici a
rezultat o atitudine generală de folosire în comun şi suport mutual, care există
încă pe Internet. Şi astăzi grupurile de discuţii joaca un rol mare pe Internet.
Exista mii şi zeci de mii în întreg Internetul.
Altă moştenire a Usenet-ului este Netiquette, sau regulile de
comportament pe Internet. La 10 ani după ce Usenet-ul se lansase, reţeaua
Internet a crescut la 80.000 de computere şi a început să fie un factor de luat
în seamă. Curând, expresia “Information SuperHighway” (autostrada
informaţiei) a devenit uzuală. În această metaforă, Internetul era văzut ca o
importantă infrastructură pentru transportul unor bunuri vitale, informaţiile.
39
Copilu Maria Magdalena
În anii ‘80 şi începutul anilor ‘90, când Internetul era folosit doar de un
număr mic de cercetători, arata mult diferit faţă de înfăţişarea lui de astăzi.
Principalele aplicaţii erau atunci serviciile de poştă electronică (e-mail)
şi grupurile de discuţii (newsgroups). Mai existau, în plus, diverse rutine de
căutare şi mecanisme de transfer al fişierelor. Internetul era o lume UNIX, în
care toate comunicaţiile existau doar ca text sau numere, iar liniile de
comandă trebuiau memorate şi tipărite.
Când serviciile de e-mail, dar mai ales programele de căutare şi de
transfer al fişierelor au trebuit să facă faţă unor cerinţe din ce în ce mai
complexe, s-au dezvoltat noi facilităţi pentru utilizatorii reţelei. Software-ul
pentru fiecare trebuia sa fie obţinut şi configurat separat. Folosirea fiecăruia
trebuia învăţată, datorită metalimbajului foarte dificil, folosirea Internetului
în acea perioada era restrânsă la un mic grup de oameni din universităţi şi
institute de cercetare.
Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la CERN
(Centrul European pentru Fizică Nucleară) din Geneva a pus bazele
dezvoltării primului prototip al world wide web (www sau 3w). Ca de obicei
în istoria Internetului, scopul iniţial al www-ului era destul de limitat. El era
destinat să fie o platformă internă de comunicaţii pentru cercetătorii din
întreaga lume care lucrau pentru CERN. Sarcina principală era să asigure un
sistem, care să facă legătura între varietatea de platforme ale diverselor
computere. Soluţia se baza pe ideea de a face legătura intre documente via
hypertext.
Hypertext înseamnă marcarea şirurilor de text sau a altor obiecte şi de a
le lega cu alte obiecte, care ar putea fi din punct de vedere fizic la mare
distanţă de obiectul original. Când legătura este selectată, cineva poate "sări"
la documentul legat. În acest fel este posibil să fie legate un număr nelimitat
de documente între ele într-o structură web ne-ierarhică.
Pentru a putea deosebi aceste documente şi pentru a le regăsi, fiecare
are o adresă unică. Această adresă se numeşte Uniform Resource Locator
(URL). URL-urile constau dintr-un protocol de transmitere (în cazul www
acesta este Hypertext Transfer Protocol – http), urmat de www (in cele mai
multe cazuri) şi de domeniu (de exemplu numele serverului şi numele
paginii).
Prima versiune a programelor pentru a naviga pe www, aşa numitele
"browsere" urmăreau încă tradiţia originală a Internetului – interfaţa se baza
numai pe text. Sistemul a rămas astfel neprietenos cu utilizatorii. În 1992 nu
existau mai mult de 20 de webservere în întreaga lume.
Iată câteva browsere care au jucat un rol în istoria Internetului:
Chimera - Funcţionează pe sisteme de operare UNIX cu interfata
X-Windows. Este scris complet în EMAC-Lisp, suporta frame, CSS, tabele,
40
Din istoria Internetului
tot ceea ce ţine de fonturi se trece printr-un style sheet definit în mod implicit
în browser şi care poate fi setat la alţi parametrii. Platforma de baza VMS.
HotJava - Produs de firma SUN funcţionează în special pe sistemele de
operare Solaris. Are dimensiuni mici şi este relativ compact. Face randarea
textului cu ajutorul maşinii virtuale Java. Este personalizabil şi este scris cu şi
pentru tehnologia Java.
Arena - Dezvoltat iniţial de W3C ca un tester pentru tehnologiile pe
care acesta le aproba. În 17 decembrie 1997 a fost cedat neexclusiv, pentru
mentenanţă şi dezvoltare grupului Yggdrasil. A fost dezvoltat în continuare
ca o licenţă publica GNU astfel încât poate fi modificat, vândut ş.a.m.d. A
apărut iniţial pe platformele UNIX gratuite (Linux şi FreeBSD) apoi prin
intermediul emulatorului de X-Windows de la Pearl Software s-a trecut spre
Windows. Practic este primul browser grafic, primul care a suportat tabele şi
CSS.
Opera - Deschide mai multe ferestre fără a încărca în mod deosebit
memoria, redirecţionează ieşirea dintr-o fereastra către alta, permite imagine
on/off la nivel de fereastră, aduce toate documentele din HotList cu doar 2
click-uri şi navigare din tastatură. Respectă în mod exact specificaţiile
HTML.
Se pot scrie foarte multe despre Internet, articolul nostru nu s-a dorit o
prezentare exhaustivă a acestuia, nici măcar a istoriei lui. Am vrut doar să
punctăm câteva momente pe care le-am considerat mai importante în istoria
reţelei de reţele. Cariera Internetului spre statutul de expresie curentă în toată
lumea, a început doar cu puţini ani în urmă, însă originile sale merg înapoi
către proiectele militare ale Pentagonului din anii ’60.
Deşi extrem de tânăr, Internetul, s-a transformat într-o forţă, plină de
potenţial eliberator, dar şi de potenţial de abuz.
Referinţe:
[1] http://www.info-portal.ro/articol/istoria-internetului/269/1/0/
[2] http://www.referatele.com.
[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Internet
[4] http://www.ultima-ora.ro/wp-content/uploads//internet.png
41
PASCAL - SAVANTUL ŞI LIMBAJUL

ŢIGĂNTELE GEORGIANA
clasa a X-a F, jojo_sweet_girl_94@yahoo.com
Abstract: Blaise Pascal a fost un renumit om de ştiinţă şi gânditor francez. A

inventat primul calculator mecanic din istorie, a avut contribuţii remarcabile
în fizică, matematică, filosofie şi a pus bazele teoriei probabilităţilor. A fost o
fire profund religioasă. În cinstea lui unitatea de măsură a presiunii îi poartă
numele, iar unul dintre limbajele de programare de referinţă în ştiinţa
calculatoarelor a fost denumit Pascal, fiind proiectat de un om de ştiinţă
elveţian, Nicklaus Wirth.
Cuvinte cheie: Blaise Pascal, Pascaline, limbajul Pascal, Cugetări
Blaise Pascal s-a născut pe 19 iunie 1623 în Clermont şi a murit la Paris

în 19 august 1662. Tatăl lui, un judecător din Clermont, având la rândul său
un anumit renume în ştiinţa, s-a mutat în Paris în 1631, pentru a-şi continua
propriile studii pe o parte, şi pentru a-şi educa unicul său fiu care dovedise
deja abilităţi excepţionale. Micul Blaise a fost ţinut acasă pentru nu se obosi
prea mult şi din acelaşi motiv educaţia lui a fost mai întâi restrânsă la
învăţarea limbilor străine, matematica nefiind inclusă în programul de studii.
Acest program a simulat
curiozitatea băiatului şi, într-o zi, la
doisprezece ani, a întrebat ce este
geometria. Învăţătorul lui i-a răspuns
că este ştiinţa construirii figurilor
exacte şi a determinării proporţiilor
dintre diferite părţi ale lor. În curând
micuţul Blaise se apucă de studiat
geometria, sacrificându-şi timpul de
joacă în ciuda restricţiilor care îi erau
impuse, şi în câteva săptămâni
descoperă singur multe proprietăţi ale
figurilor.
Cea mai importantă dintre Blaise Pascal la masa de studiu
42
Pascal – savantul şi limbajul
proprietăţile descoperite este aceea privitoare la suma unghiurilor unui

triunghi care este egala cu două unghiuri drepte, respectiv 180°. Se pare că
dovada consta simplu în împăturirea unghiurilor peste figură astfel încât
vârfurile lor să se întâlnească în centrul cercului înscris în triunghi. O
demonstraţie similara se poate obţine prin împăturirea unghiurilor astfel încât
ele să se întâlnească pe piciorul perpendicularei duse din vârful unghiului cel
mai mare pe latura opusă. Impresionat de această demonstraţie inteligentă,
tatăl său i-a dat o copie a cărţii Elementele de Euclid, pe care Pascal o citeşte
cu interes până când o învăţă.
La vârsta de 19 ani, Blaise Pascal începe să lucreze, vreme de trei ani,
între 1642 şi 1645, la primul calculator mecanic numeric din istorie:
Pascaline, pentru a-l ajuta pe tatăl său în munca de colector de taxe.
În 1970, savantul elveţian Niklaus Wirth a dezvoltat un limbaj de
programare de referinţă în ştiinţa calculatoarelor pe care l-a denumit Pascal
în cinstea unuia dintre cei mai importanţi cercetători în domeniul
calculatoarelor. Pascal a fost proiectat de Wirth pentru a pune în practică
paradigma programării structurate, în mare vogă în acea epocă şi una din
modelele de programare utilizate şi astăzi în prima etapă a deprinderii
oricărui stil de programare.
Unul din marile avantaje ale limbajului de programare Pascal este
asemănarea sa cu limbajul natural al limbii engleze, ceea ce îl face limbajul
ideal pentru cei care sunt la primul contact cu programarea. Pascal este bazat
pe limbajul Algol. Wirth a mai dezvoltat limbajele Modula-2 şi Oberon,
similare cu Pascal.
Cele mai populare implementări ale limbajului de programare Pascal
au fost Turbo Pascal şi Borland Pascal, ambele ale firmei Borland cu
versiuni pentru Macintosh şi DOS, care i-au adăugat limbajului obiecte şi au
fost continuate cu versiuni destinate programării vizuale pentru Microsoft
Windows (limbajul Delphi) şi
pentru Linux (Kylix). În prezent
există şi alte implementări mai
mult sau mai puţin populare, dar
gratuite, printre care se remarcă
Free Pascal şi GNU Pascal.
La ora actuală limbajul de
programare Pascal este relativ
rar folosit în industria software,
dar el este încă util elevilor şi
studenţilor care doresc să se
Pascaline, primul calculator mecanic
iniţieze în programare. Spre
inventat de Blaise Pascal în 1645
deosebire de BASIC, care a stat
43
Ţigăntele Georgiana
în trecut la baza învăţării programării, Pascal este un limbaj structurat. De

aceea, el formează celui care îl studiază un anumit tip de gândire, similar
limbajelor moderne, precum C++, dar nu deţine complexitatea şi
abstractizarea acestuia din urmă, fiind mai uşor de înţeles datorită sintaxei
simple şi apropiate de pseudocod.
Spre sfârşitul vieţii Blaise Pascal s-a dedicat din ce în ce mai mult
reflecţiei filosofice şi teologice asupra precarităţii condiţiei umane, a devenit
un creştin practicant şi a avut o experienţă mistică unică, o întâlnire cu
Dumnezeu care l-a întărit în credinţa creştină.
Însemnările sale, texte de o profunzime unică, creaţie a unei minţi
strălucite dublate de inima sa plină de harul divin, s-au păstrat sub forma unei
cărţi numită Pensées (Cugetări) tipărită de mai multe ori şi în limba română.
Am ales câteva din cugetările sale, încercând să evit pe cele deja cunoscute:
Ø O spun doar ca un fapt pe care nu-l comentez: dacă toţi oamenii ar şti
ce spun ceilalţi despre ei, n-ar mai exista în lume nici măcar patru
prieteni.
Ø Fiinţele umane trebuie cunoscute pentru a fi iubite. Dumnezeu trebuie
iubit pentru a fi cunoscut.
Ø Vrei ca oamenii sa gândească lucruri bune despre tine? Nu te lăuda.
Ø Dacă ne-am examina gândurile le-am găsi întotdeauna ocupate de
trecut şi viitor.
Ø Vorbele bune nu costă mult. Nu afectează nici limba, nici buzele. Îi
fac pe ceilalţi să fie mai buni. De asemenea, ele produc imaginea
asupra sufletelor oamenilor, şi această imagine este cu adevărat
frumoasă.
Ø Când iubeşti puternic, găseşti întotdeauna ceva nou în persoana iubită.
Ø Există doar două feluri de oameni: oameni sfinţi care se consideră
păcătoşi şi oameni păcătoşi care se consideră sfinţi.
Ø Când citim prea iute sau prea încet, nu înţelegem nimic.
Istoria omenirii are destui oameni sfinţi şi destui savanţi de renume, dar
combinaţia unică de erudiţie ştiinţifică şi de sfinţenie este un lucru extrem de
rar. A fost şansa unică a lui Blaise Pascal să unească în personalitatea sa
aceste două calităţi care, chiar luate singure sunt suficiente pentru a-ţi asigura
nemurirea, una în această lume trecătoare, cealaltă în veşnicie.
Referinţe:
[1] http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=8&a=Blaise+Pascal.
44
Pascal – savantul şi limbajul
[2] http://www.citatecelebre.eu/ro/citate/autori/blaise-pascal/3.
[3] http://ro.howto.wikia.com/wiki/Limbajul_de_programare_Pascal.
[4] http://ro.wikipedia.org/wiki/Pascal_%28limbaj_de_programare%29.
[5] http://ro.wikipedia.org/wiki/Blaise_Pascal
[6] http://www.tcf.ua.edu/Classes/Jbutler/T389/PascalineRear.jpg
[7] http://softwarecreation.org/2008/11/
45
DOUGLAS ENGELBART,
INVENTATORUL MOUSE-ULUI
ŢIU ROXANA ANA MARIA
Clasa a X-a F, chhoxy@yahoo.com
Abstract: Douglas C. Engelbart, inventatorul mouse-ului s-a născut pe 30

ianuarie 1925 la Portland, Oregon, SUA. El a schimbat modul de funcţionare
al computerului, de la maşina specializată care putea fi folosită numai de un
om de ştiinţă pregătit în domeniu, la un instrument prietenos (user-friendly)
pe care aproape oricine îl poate folosi.
Cuvinte cheie: Douglas C. Engelbart, mouse, calculator
Douglas C. Engelbart, născut la 30 ianuarie 1925 la Portland, Oregon,

SUA, este un inventator american. A devenit celebru ca inventator al
mouse-ului împreună cu Bill English; ca pionier al interacţiunii om-calculator
şi lider al echipei care a inventat hipertextul, calculatoarele în reţea şi
precursor al GUI (Graphic User Interface, interfaţă prietenoasă cu
utilizatorul), precum şi ca promotor al dezvoltării şi utilizării calculatoarelor
şi reţelelor.
“Ar fi minunat dacă aş putea sa îi inspir pe alţii, care încearcă să îşi
îndeplinească visele, mergând pe modelul dacă puştiul ăsta de la ţară poate,
pot şi eu” – a spus Douglas Engelbart.
Engelbart a schimbat modul de funcţionare al computerului, de la
maşina specializată care putea fi folosită numai de un om de ştiinţă pregătit în
domeniu, la un instrument prietenos sau altfel spus user-friendly pe care
aproape oricine îl poate folosi.
El a inventat sau a contribuit într-un fel sau altul la inventarea câtorva
dispozitive care au uşurat munca pe calculator, după cum urmează: mouse-ul,
sistemul windows, teleconferinţele video pe computer, hypermedia,
groupware, email-ul, Internetul şi altele.
Mouse-ul pentru calculator a fost lansat în urmă cu 43 de ani, pe 9
decembrie, de către inovatorul Douglas Engelbart, primul care l-a şi utilizat
pe un calculator.
46
DouglasEngelbart, inventatorul mouse-ului
Primul mouse din istorie,

pe care Engelbart l-a folosit in
cadrul unei demonstraţii, la Fall
Joint Computer Conference, era
realizat din lemn şi avea un
singur buton. Douglas Engelbart
a construit un prototip în 1963,
ajutat de colegul său de la
Institutul de Cercetare Stanford,
Bill English. Invenţia era parte
dintr-un proiect amplu derulat de
Engelbart, menit a îmbunătăţi intelectul uman.
Atunci, pe 9 decembrie 1968, la San Francisco, mouse-ul era doar un
sistem de control pentru computer înghesuit într-o cutiuţă de lemn. Engelbart
a făcut prima demonstraţie cu un mouse adevărat într-o prezentare de 90 de
minute a sistemului NLS (oN-Line System), la conferinţa Joint Computer,
din San Francisco, în faţa a 1.000 de profesionişti din domeniu. De altfel,
mouse-ul era doar una dintre invenţiile prezentate, pe lângă hypertext,
legăturile dinamice şi comunicarea la distanţă cu o altă persoană, printr-o
reţea (precursorul messenger-ului).
Mouse-ul l-a ajutat pe Engelbart să demonstreze modul în care fişierele
text puteau fi unite, decupate, copiate şi replicate, precum şi noi metode de
utilizare a reţelelor de computere.
La 43 de ani de la lansare, mouse-ul pare însă depăşit de noile
dezvoltări ale tehnologiei, iar aceasta ar putea fi una dintre ultimele aniversări
pe care le mai apucă micuţul aparat, care nu mai poate duce lupta cu
touchscreen-urile moderne.
În prezent, simpaticul şi utilul mouse are o competiţie serioasă:
laptopurile şi tabletele, care pot fi folosite fără mouse, devin din ce în ce mai
populare. La fel sunt şi calculatoarele cu monitoare cu funcţii touchscreen, la
a căror utilizare nu mai este necesară folosirea "bătrânului" mouse.
Mouse-ul a început sa aibă cu adevărat succes de abia în a doua
jumătate a anilor 1980, după apariţia computerelor Apple Macintosh.
Cu toate acestea, ideea unui dispozitiv care să urmărească mişcările
mâinii a apărut încă din 1952, primul aparat de acest tip fiind inventat de
Tom Cranston, Fred Longstaff şi Kenyon Taylor, fiind un proiect secret al
Marinei canadiene, folosit într-un sistem complicat ce aduna date despre
poziţia navelor.
47
Ţiu Roxana Ana Maria
Denumirea de mouse (şoarece) i-a

fost dată din cauza firului din spatele
dispozitivului, ce semăna cu o codiţă.
Primul mouse modern, cu bila, a
fost inventat de Bill English, în 1972, în
timp ce lucra pentru Xerox PARC (Palo
Alto Research Center) şi a fost utilizat
pentru prima dată pentru computerul
Xerox Alto, în 1973, primul ce
dispunea de o interfaţă grafică.
A mai durat, însă, opt ani până la comercializarea sa, fiind distribuit
odată cu sistemul Xerox 8010 Star. Însă nu a avut succes până la apariţia
Apple Macintosh, în 1984.
Design-ul câştigător de mouse a fost inventat la Şcoala Politehnică
Federală din Lausanne, inspirat de profesorul Jean-Daniel Nicoud şi fabricat
de inginerul Andre Guignard. Noul mouse avea o singură bilă de cauciuc şi
trei butoane. În 1985, Rene Sommer a adăugat un microprocesor, o
componentă esenţială.
Primele modele de mouse optic au apărut tot în anii 1980, unul fiind
inventat de Steve Kirsch, de la MIT şi Mouse Systems Corporation. Acesta
folosea un LED şi un senzor ce detecta liniile tipărite pe o suprafaţă metalică
specială.
Un alt model a fost inventat de Richard F. Lyon şi vândut de Xerox.
Acesta folosea un senzor pentru lumina vizibilă, ce urmărea punctele
luminoase pe un câmp negru, tipărit pe hârtie.
Mouse-ul optic modern poate funcţiona pe aproape orice suprafaţă, cu
ajutorul unui senzor ce fotografiază respectiva suprafaţă foarte des.
Mouse-ul cu laser, ce foloseşte raze infraroşii în locul LED-ului, a fost
livrat, pentru prima dată, de Sun Microsystem, cu serverele Sun SPARC
station. Au început să fie disponibile pentru consumatori de abia în 2004,
când Logitech, în colaborare cu Agilent Technologies, a lansat MX 1000.
Spre deosebire de cel cu LED, mouse-ul cu laser are o rezoluţie mult mai
mare, fiind mult mai exact.
Referinţe:
[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Douglas_Engelbart.
[2] http://www.pubtv.ro/Stiri/istoria-mouse-ului-si-a-primei-versiuni-de-
windows-douglas-engelbart-a46.html.
[3] http://www.ziare.com/articole/douglas+engelbart.
48

O Si X

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O Si X

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

O şi X

Redactor: Copilu Maria Magdalena, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

Redactor: Cănuci Robert Alin, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

Coperta: Tudoran Maria Mirabela, cls. a X-a F, C.N. „Elena Cuza”

Adresa site revistă: http://stiinta.webs.com şi http://revistade.info

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în exclusivitate

ISSN 2069 – 8860

Limbajul C şi limbajul C++ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Istoria viruşilor informatici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Gosling James, inventatorul limbajului Java . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Din istoria Internetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38

Pascal – savantul şi limbajul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42

Douglas Engelbart, inventatorul mouse-ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

De ce un titlu atât de scurt pentru o revistă de informatică şi TIC a

În primul rând pentru că informatica manipulează totul pe baza unor

Online-ul este domeniul prezentului, dar şi al viitorului, şi pe fondul

De ce încă o revista de informatică?

Mulţi o să vă puneţi această întrebare: De ce încă o revistă de

De ce în Colegiul Naţional “Elena Cuza”?

Această întrebare are mai multe variante de răspuns:

Abstract: În 1947 John von Neumann a enunţat principiile esenţiale de

Cuvinte cheie: generaţii de computere, viteză de lucru, memorie

Evoluţia de-a lungul timpului a calculatoarelor electronice este descrisă

departe de performanţele calculatoarelor

Partea hardware a unui sistem de calcul consta din relee şi tuburi

Principalele tehnologii hardware erau reprezentate de tranzistori (diode

comandă, eliberându-o de aşteptarea finalizării operaţiei de intrare/ieşire). O

Principala tehnologie hardware a acestei generaţii de computere era

Principala caracteristică a acestei generaţii este reprezentată de

decenii şi nu au fost favorizate de construcţia calculatoarelor, ci de un

Generaţia 5 (1990-în prezent)

Este generaţia inteligenţei artificiale, fiind în mare parte rezultatul

Prezentarea noastră se încheie la generaţia a cincea, generaţie care, cum

calculatoarele de astăzi pot soluţiona probleme complicate, prelucrând

LIMBAJUL C ŞI LIMBAJUL C++

Abstract: Limbajul C a fost proiectat iniţial în idea de a asigura o portabilitate

Cuvinte cheie: limbajul C, limbajul C++, OOP

Anii ‘90 sunt consacraţi programării orientate pe obiecte (Object

În anul 1972 a apărut limbajul C. Acesta este un limbaj de programare

implementări ale limbajului C++ pe aceste calculatoare sunt realizate de

Cuvinte cheie: Apple, Macintosh, Steve Jobs, Steven Wozniak

Adevăratul strămoş al computerelor personale nu a fost PC-ul produs

Pentru a pune pe picioare afacerea, cei doi şi-au stabilit cartierul

Vânzările mergeau foarte bine, iar afacerea a luat proporţii. În 1978

comenzi criptice. Macintosh-urile erau cu totul altfel; când porneai

Macintosh 128K, primul calculator Macintosh

A urmat o perioadă de declin, în care produsele IBM au luat un mare

Abstract: Intel Corporation este o companie americană, cea mai mare

Cuvinte cheie: Intel, microprocesor, Pentium, PC, procesor

Compania Intel a fost creată de Robert Noyce şi Gordon Moore. Ei

Intel urmarea integrarea unui număr

În anul 1969, compania japoneza Busicomp a cerut companiei Intel sa

30 de ani din istoria microprocesoarelor Intel

Intel 4004 - 1971

Intel 386 - 1982

Intel Pentium III - 1999

Chiar dacă Intel este cunoscută în primul rând datorită

ISTORIA VIRUŞILOR INFORMATICI

Abstract: Acest articol a fost realizat cu scopul de a prezenta istoria viruşilor

Cuvinte cheie: virus informatic, malware, adware, spyware, microprogram,

Un virus informatic este un microprogram, greu de depistat care se

Acestora le-a venit ideea înlocuirii acestui cod executabil cu un

copii la alte victime. Deşi câteva din versiunile anterioare de viruşi au