Elemente privind conceptul juridic al proprietăţii

private
Conf.univ.dr. Anca Sorina POPESCU-CRUCERU
Drd. Andreea Gabriela BALTAC
Universitatea Artifex - București

Abstract
The authors analyze the judicial concept of private property through the
angle of law texts. There are presented and interpreted the judicial characters, the
attributes and the limits of the judicial concept of provate propery, as they are
defined in the Civil Code.
Key words: private property, rights, judicial characters, attributes,
possession, usage, disposition

Exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosintei si dispozitiei, in mod

exclusiv si permanent, prin putere proprie, in interes propriu in limitele si cu
respectarea dispozitiilor legale, reprezinta dreptul real conferit titularului1. Cand
proprietatea nu este publica, atunci necesarmente ea este privata. Aceasta este
concluzia clasificarii summa divisio facuta de art.135 alin.2 din Constitutie.
O alta concluzie este ca proprietatea privata este regula, iar proprietatea
publica este exceptia in sensul ca bunurile proprietate publica trebuie sa fie
declarate ca atare de Constitutie, de lege sau de hotararea consiliului judetean sau
local, dupa caz, si ca in masura in care nu se incadreaza in categoria de bunuri
declarate bunuri publice sau nu este declarata in mod individual, bun public, prin
aceiasi modalitate, bunul este in proprietate privata. Constitutia stabileste principiul
ca : ” Proprietatea privata trebuie ocrotita in mod egal de lege indiferent de titular”
( art.41 alin. 2).
Proprietatea privata prezinta urmatoarele caractere juridice:
- este un drept real, adica este un drept subiectiv in virtutea caruia tituarul
sau poate sa-si exercite atributele asupra unui lucru determinat in mod direct si
nemijlocit, fara a fi necesara interventia unei alte persoane;
- este un drept absolut, care presupune existenta unui subiect activ
determinat de la inceput (titularul dreptului –proprietarul ) si a unui subiect pasiv
nedeterminat format din totalitatea celorlalte persoane. Astfel spus este un drept
opozabil erga omnes, in opozitie cu drepturile de creanta care sunt drepturi relative,
opozabile doar debitorului si avanzarilor lui in cauza. Caracterul absolut al
dreptului de proprietate apare deci in raport cu celelalte drepturi reale si nu in
                                                       
1
Constantin Anghelache, Aurel Asmarandei „Aspecte generale privind analiza proprietăţii”,
Scientific Research Themes/Studies Communications at the National Seminary „Octav Onicescu”,
Romanian Statistical Review Trim. 3/2011, pp. 202-206.
 
286  Revista Română de Statistică Trim. III/2012 - Supliment 
raport de exercitiul atributelor sale. Astfel spus, el nu este absolut in sine, cu el
insusi. Legea stabileste anumite limite exercitiului sau (art.480 C.civ.), dar nu ii
poate modifica insasi substanta, continutul sau.
- este un drept exclusiv, in sensul ca titularul dreptului de proprietate este
singurul indreptatit sa exercite toate atributele acestuia, si sa revendice lucrul de la
oricare alta persoana la care s-ar afla fara vreun titlu, sau sa nege existenta oricarui
alt drept sau sarcina reala care se pretinde ca ar fi fost constituita asupra lucrului.
In masura in care titularul dreptului de proprietate ar consimti la
dobandirea unuia dintre atributele dreptului de proprietate de catre alta persoana
(prin constituirea unui drept de uzurfruct , uz, habitatie, concesiune sau la
constituirea unei sarcini reale, de exemplu imobilul ar fi ipotecat), caracterul
exclusiv al dreptului de proprietate este diminuat .
Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este diminuat si in cazul
coproprietatii, cand atributele acestuia sunt exercitate cu privire la unul si acelasi
lucru de catre mai multe persoane. Tot asa, constituie limitari ale dreptului de
proprietate la servitutile pozitive ori prorogarile legale ale contractelor de
inchiriere.
Concluzionand, caracterul exclusiv al dreptului de proprietate este afectat
de lipsa conventionala sau legala a unor atribute ale sale, ori de ingradiri ale
exercitiului acestor atribute. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate implica
plenitudinea atributelor sale in persoana proprietarului si lipsa oricarei ingradiri
legale sau conventionale a exercitiului lor , ipoteza mai mult teoretica decat
practica;
- fiind un drept real absolut , confera titularului prerogative dreptului de
urmarire , care consta in facultatea titularului dreptului de proprietate de a cauta si a
solicita restituirea lucrului din mainile oricarui uzurpator sau gasitor al bunului;
- este un drept patrimonial, care are o valoare economica si care face parte
din activul patrimonial al titularului sau;
- este un drept perpetuu in sensul ca el exista atata timp cat exista si
obiectul sau, transmiterea lui prin acte intre vii sau la moartea titularului sau,
neinsemnand incetarea dreptului de proprietate.
Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, ne face sa intelegem in
primul rand faptul ca oricat de multe transmisiuni cu titlul oneros sau cu titlul
gratuit, prin acte intre vii sau prin cauza de moarte ar intervenii cu privire la el,
dreptul de proprietate se pastreaza atata timp cat exista si obiectul sau.
Dreptul de proprietate este perpetuu in sensul ca nu se stinge prin neuz,
prin neexercitarea sa , nefiind supus in consecinta perscriptiei exitinctive.In acest
sens actiunea in revendicarea este imprescriptibila, proprietarul putand revendica
oricand lucrul la care s-ar afla in mainile unui tert uzurpator sau gasitor al bunului.
Insa si caracterul perpetuu al dreptului de proprietate cunoaste unele limite,
fie legale, fie nascute din vointa omului. Asadar art.477 C.civ. prevede ca “Toate
averile vacante si fara stapan, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori
sau ale caror mosteniri sunt lepadate sunt ale domeniului public”. Limitarile de
ordin legal au in vedere interesul public cum ar fi exproprierile, rechizitiile,
 
Revista Română de Statistică Trim III/2012- Supliment  287
confiscarile . Interesul privat este avut in vedere de prevederile art.597 C.civ., care
reglementeaza cesiunea fortata a proprietatii asupra zidului despartitor si de art.598
C.civ. (orice vecin al unui zid il poate face comun, platind stapanului zidului
jumatate din valoarea sa), care constituie exemple de expropriere pentru utilitate
privata (ori o vanzare fortata a jumatate din dreptul e proprietate a zidului
despartitor intre doua proprietati).
Dreptul de proprietate private confera titularului sau atributele posesiei
(usus sau jus utendi), folosintei (fructus sau jus fruendi) si dispozitiei (abusus sau
jus abutendi). Posesia ca atribut al dreptului de proprietate (jus utendi sau jus
possessions) este prerogativa proprietarului de a stapani in fapt bunul, stapanire
care se poate realiza, fie direct si nemijlocit, in interes propriu si prin putere proprie
(corpora suo), fie prin intermediul unei alte personae , dar in numele si in interesul
proprietarului (corpora alieno).
Pentru ca in mod obisnuit posesia corespunde proprietatii, se apreciaza ca
posesia este expresia exterioara a proprietatii. Posesia este un atribut esential al
dreptului de proprietate care ii confera continut si eficienta.
Rar, cand posesia apartine unei alte persoana decat proprietarul, acesta din
urma este lipsit practic de posibilitatea de a-si folosi bunul. Posesia se regaseste si
in componenta altor drepturi reale cu o infatisare proprie pentru fiecare drept in
parte.
Un alt atribut al dreptului de proprietate in general si al dreptului de
proprietatea privata , in special este folosinta (jus fuendi).
Folosinta este prerogativa conferita de lege proprietarului de a utiliza bunul
in interes propriu, percepandu-i sau culegandu-i fructele. Notiunea prezentata mai
sus se intemeiaza pe dispozitiile art.480 C.civ., care desemneaza folosinta prin
“dreptul proprietarului de a se bucura de lucru”, si ale art.482-483 C.civ., care
dispun ca “proprietarul unui obiect mobil sau imobil da drept asupra a tot ce
produce lucrul si asupra a tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, intr-un mod
natural sau artificial” si respectiv ca “Fructele natural sau industrial ale pamantului,
fructele civile, sporul animalelor (prasila) se cuvin proprietarului in puterea
dreptului de accesiune.
Dreptul de dispozitie (jus abutendi) este prerogativa care confera
proprietarului facultatea de a dispune in mod liber, material sau juridic de bunul
sau, inclusive de a nu-l folosi. Proprietarul poate dispune de bunul sau numai “in
limitele determinate de lege (art.480 C.civ.) si fara sa abuzeze de el, prejudiciind pe
alti proprietari sau alte persoane in exercitarea drepturilor lor ”.
Conventia in care este stipulata conditia ca noul proprietar sa nu mai poate
dispune de bunul dobandit, este nula. Spre deosebire de regimul juridic al
proprietatii publice, regim juridic de exceptie , proprietatile private i se aplica

 
288  Revista Română de Statistică Trim. III/2012 - Supliment 
regimul juridic de drept comun, intrucat proprietatea privata este considerata ca
situatie juridical naturala, in care se poate gasi bunul2.
Toate bunurile proprietate privata se afla in circuitul civil si ele sunt
alienabile, sesizabile, prescriptibile sub aspect achizitiv si susceptibile de
dezmembrare. Proprietatea privata este alienabila, bunurile care formeaza obiectul
ei putand fi instrainate coluntar sau fortat. Transmisiunea dreptului de proprietate
poate avea loc prin acte intre vii (contracte) cu titlul oneros sau gratuit sau pentru
cauza de moarte (mortis causa) prin mostenire legala sau potrivit ultimei vointe
exprimate de proprietarul testator.
Alienabilitatea, ca expresie a faptului ca bunurile se afla in circuitul civil,
si a autonomiei economice si de vointa a titularului dreptului de proprietate este
regula , iar unele ingradiri sau restrictii determinate de interesele generale ale
societatii trebuie sa fie prevazute anume de lege (de exemplu, cele privind
circulatia terenurilor prin acte juridice intre vii sau incapacitatii de a dobandii
terenuri).
Proprietatea privata poate fi urmarita, in conditiile legii, de creditorii
proprietarului, in cazul in care acesta nu isi executa voluntar obligatiile
patrimoniale. Pe bunurile proprietate private se pot constitui si garantii reale (de
exemplu o ipoteca asupra unui bun imobil) sau gajul de deposedare, asupra unui
bun imobil, care confera creditorului cu garantie reala pe langa prerogativa
dreptului de urmarire si pe cea a dreptului de preferinta, adica facultatea
creditorului cu garantie reala de a avea prioritate la satisfacerea creantei sale cu
ocazia executarii bunului asupra caruia are garantia reala cu prioritate fata de
creditorii chirografari.
Dreptul de proprietate privata este prescriptibil sub aspect achizitiv, putand
fi dobandit ca efect al posesiei utile exercitate intr-un interval de timp, determinat
de lege, in cazul bunurilor imobile (1837 C.civ.) sau prin simplul fapt al posesiei cu
buna-credinta a bunului mobil (1909 alin.1 C.civ.).
Asadar prescriptia achizitiva are caracterul unei prezumtii absolute de
proprietate, cu efecte erga omnes, valoarea ei probatorie depasind pe cea a titlurilor
translative de proprietate a caror opozabilitate este mai redusa si anume numai fata
de titularii si succesorii lor universali ori cu titlu universal, respectiv legatarii
particulari.

Bibliografie selectivă
Constantinescu Mihai, Deleanu Ion, Antonie Iorgovan, Moraru Ioan Florin,
Vasilescu Vida Ioan, Constitutia Romaniei, comentata si adnotata, Regia
Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti 1992.
Filipescu Ion si Filipescu Andrei, Drept civil, dreptul de proprietate si alte drepturi
reale, Editura Actami, Bucuresti, 2000.

                                                       
2
Buiga, Andrei, „The economic development benefits of competition policy in emerging markets”, în
Economics, Management, and Financial Markets, Nr. 6 (1)/martie 2011, Addleton Academic
Publishers, New York, ISSN 1842-3191, pp. 427–433.
 
Revista Română de Statistică Trim III/2012- Supliment  289
Florescu, Dumitru C., Drept civil, drepturi reale, Editura Printech, Bucuresti, 2001.
Safta, Romano Eugeniu, Dreptul de proprietate private si publica in Romania,
Editura Graphix,Iasi, 1993.
Stanescu, Constantin, Drept civil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970
Toader, Camelia, Nicolae Marian, Dumitrache Bogdan, Bacu Vasile, Stefan Doina,
coordonatori: Deak Francisc, Barsan Corneliu, Beleiu Gheorghe, Drept civil
roman, Curs selective pentru licenta, (1996), Editura Edit Press Mihaela SRL.,
Bucuresti, 1996.
Uliescu, Marilena, Proprietatea publica si proprietatea private – cadru legislativ, in
studii de drept romanesc nr./1992.

 
290  Revista Română de Statistică Trim. III/2012 - Supliment