PROBLEME SEXUALE ALE VÂRSTNICILOR

PROBLEME SEXUALE ALE VÂRSTNICILOR

PROBLEME SEXUALE ALE BOLNAVILOR CRONICI

Procesul normal de imbatrânire produce modificari atât la femei cât si la barbați. Aceste transformări
pot afecta uneori abilitatea unei persoane de a avea si a se bucura de viata sexuala cu altă persoană.

Sexualitatea este frecvent o balanta delicata de chestiuni emotionale si fizice.

Sexualitatea este defintă ca răspuns erotic psihosocial care poate fi exprimat independent sau
împreună cu altele printr-o varietate de acte sexuale care pot diferi ca tip şi frecvenţă pe măsură ce
persoana înaintează în vârstă.

De exemplu, sexualitatea şi comportamentul sexual la copil se bazează în special pe curiozitate.

În adolescenţă dezvoltarea sexuală începe să furnizeze un sens al identităţii, o oportunitate de trăire a

intimităţii, libertatea de a explora şi a se simţi confortabil cu propriul corp şi şansa de a deprinde
abilităţi care vor fi utile în tranziţia spre o perioadă adultă.

Dezvoltarea sexuală a adulţilor tineri cuprinde trecerea de la dependenţă la independenţă şi apoi la

legături sexuale şi formarea unui cuplu. Comportamentul sexual la adultul tânăr seveşte scopului de a
procreea şi consolidării legăturii de cuplu. Acesta se schimbă la mijlocul vieţii, dezvoltarea sexuală
schimbându-şi scopul primar de la procreere la plăcere.

Activitatea sexuală la persoanele mai în vârstă continuă să fie o expresie sexuală satisfăcătoare şi se
leagă mai direct de motivaţia, nevoile şi satisfacţia partenerilor.

Sexualitatea la vărstnic este o culminare a tuturor proceselor de dezvoltare pe care persoana le-a trăit
până atunci. Cele mai multe schimbări se petrec subtil şi cele mai multe persoane continuă să se vadă
pe sine însuşi ca fiind aceeaşi persoane care au fost întotdeauna.

Ceea ce simte o persoană ar putea afecta ceea ce este capabilă să facă.

De exemplu, barbatii s-ar putea teme ca impotenta ar putea deveni o problema mai frecventa pe
masura imbatranirii. Insa, daca este prea preocupat de aceasta posibilitate, și-ar putea cauza suficient
stres incat sa declanseze impotenta.

Femeile care sunt preocupate de modul cum imbatranesc, ar putea crede ca partenerul nu le va mai
considera atragatoare. Aceasta obsesie pentru frumusetea fizica din tinerete le-ar putea interfera
activitatea sexuala.

Cuplurile in vârstă întâmpină la fel stresul zilnic ca persoanele de orice vârsta. În plus, mai pot avea
si probleme legate de procesul de imbatrânire, de bolile asociate, pensionarea sau alte modificari ale
stilului de viață. Aceste preocupări pot cauza disfuncții sexuale.

Femeile trăiesc mai mult decat barbații, deci sunt mai multe decât ei. Pentru a întâlni persoane noi, se
recomandă practicarea anumitor activitati specifice persoanelor vârstnice si frecventarea locurilor unde
varstnicii pot fi gasiti.

În psihosexologie există mai multe teorii privind fenomenul de îmbătânire:

Teoria Dezangajării -participarea vârstnicului la procesul de dezangajare este universal şi voluntar- la

bătrâneţe individul şi societatea se retrag reciproc unul faţă de celălalt

Teoria Activităţii -persoana îmbătrâneşte în mod confortabil dacă participă la activităţile zilnice şi este
ocupată - cu cât persoana este mai activă şi are mai multe roluri cu atât îi creşte satisfacţia de viaţă şi
cu atât va trăi mai mult

1
PROBLEME SEXUALE ALE VÂRSTNICILOR

Teoria Continuităţii -fiecare persoană gestionează perioada vârstei a III-a în manieră similară cu cea în
care a gestionat perioadele anterioare de viaţă - vârsta a III-a este momentul de reflecţie asupra
propriei noastre vieţi şi a propriilor noastre roluri.

Satisfacţia în viaţa sexuală de până la vârsta a III- a este cel mai bun predictor al satisfacţiei sexuale
la vârsta a III-a .

Activitatea sexuală descreşte pe măsura înaintării în vârstă, dar nu şi satisfacţia sexuală. De fapt
vârstnicii spun de multe ori că activitatea lor sexuală nu descreşte, ci evoluează.

Masters şi Jonson s-au concentrat mai ales asupra senescenţei, respectiv asupra slăbirii şi declinului
corpului, precum şi pe ciclul răspunsului sexual şi schimbările care apar la persoanele de peste 40 de
ani.

Atât la femeie cât şi la bărbat ciclul răspunsului sexual constă din patru faze: dorinţa, excitaţia,
orgasmul şi rezoluţia.

Dorinţa rămâne stabilă pe parcursul vieţii, cel puţin până la a 9-a decadă a vieţii. Multe studii au
arătat că frcvenţa activităţii sexuale poate să scadă odată cu înaintarea în vârstă, dar dorinţa pare să
rămână constantă.

Faza de excitaţie sexuală este cea mai afectată de vârstă. La femei, declinul şi în final cetarea
producţiei de estrogen la menopauză poate duce la atrofierea ţesutului urogenital şi la descreşterea
globală a vasocongestiei genitale şi lubrifierii în timpul excitaţiei.

La ambele sexe apare o prelungire a fazei de excitaţie, care poate necesita o stimulare genitală mai
directă.

Orgasmul tinde să fie faza cea mai puţin afectată de vârstă.

Bărbaţii au nevoie în general de stimulare directă şi au nevoie de mai mult timp până la apariţia
orgasmului. De asemenea volumul de spermă ejaculată poate fi mai mic, ca şi forţa ejaculării.

Femeile care sunt multi-orgasmice rămân la fel pe tot parcursul vieţii. Unele femei pot simţi durere în
timpul orgasmului datorită faptului că contracţiile orgasmice ale uterului şi vaginului sunt mai puţin
ritmice şi coordonate.

Faza refractară este afectată mai ales la bărbaţii vârstnici.

Faza de rezoluţie, care urmează orgasmului, şi în felul în care bărbatul se întoarce la lipsa de excitaţie
se scurtează. Perioada refractară, respectiv intervalul de timp după care bărbabatul poate ajunge din
nou la orgasm poate creşte până la 12-24 de ore. Această perioadă creşte pe măsură ce bărbatul
înaintează în vârstă.

Femeile tind să nu aibă o perioadă refractară, dar îmbătrânirea poate duce la lipsa dilatării cervicale.

La femei

- La ora actuală femeile trăiesc în medie 82 de ani, astfel că o treime din viaţă este după menopauză şi
25% din activitatea sexuală a femeii se desfăşoară la vârsta a III-a.

- Dupa menopauza sau dupa o histerectomie, femeile nu se mai tem de o sarcina nedorita. Astfel se
pot simti libere de a face sex.

- Odată cu înaintarea în vârstă apare scurtarea şi îngustarea vaginului, şi creşterea secreţiilor vaginale
şi creşterea probabilităţii de infecţie. Cistita apare mai frecvent la femeile vârsnice în prezenţa uretrei
atrofice. Scăderea nivelului de estrogeni poate de asemenea să ducă la scăderea în dimensiuni a
clitorisului, incontinenţă la stres, albirea şi rărirea părului pubian. Terapia de înlocuire cu estrogeni

2
PROBLEME SEXUALE ALE VÂRSTNICILOR

previne sau reduce multe din aceste probleme. Înlocuirea cu estrogeni poate însă să crească riscul unor
tipuri de cancer şi a infarctului miocardic la femei şi astfel se utilizează cu prudenţă.

- Aceste modificări nu înseamnă că femeia nu se mai bucură de sex. Cu toate acestea, majoritatea
femeilor vor avea o lubrefiere mai scăzută și le poate afecta placerea - cea mai frecventa tulburare
sexuala la femei fiind dispareunia

-Femeile care rămân active sexual au mai puţine probleme în menţinerea sănătăţii genitale, astfel că se
naşte întrebarea dacă aceste schimbări de la vârsta a III-a se datorează îmbătrânirii sau altor fenomene,
cum sunt boala, lipsa de activitate sexuală sau medicaţia.

La bărbați

- pe masura inaintarii in varsta, impotenta devine din ce in ce mai frecventa. Impotenta consta in lipsa
abilitatii de a avea si a mentine erectia suficient in timpul contactului sexual.

- In jurul varstei de 65 de ani, 15 până la 25% dintre bărbati au această problema cel putin o data din
patru cand fac sex.

-Acest lucru poate aparea la barbatii cu boli cardiace, hipertensiune arteriala sau diabet, uneori datorita
bolii, alteori datorita medicamentelor folosite pentru tratarea acestor boli.

- De asemenea disfuncţia erectilă se poate datora emoţiilor, respectiv dacă bărbatul se teme de
impotenţă atinci devine prea anxios pentru a se excita.

-Sindromul văduvului este disfuncţia erectilă temporară care poate apare la bărbat în momentul re-
căsătoriei după moartea primei soţii. Probabilitatea de apariţie a acestui sindrom creşte dacă moartea
primei soţii a fost după o perioadă îndelungată de boală cu abstinenţă sexuală.

Pastrarea unui tonus sexual bun pana la o varsta inaintata depinde de o viata sexuala echilibrata,fara
excese, de evitarea alcoolismului cronic si a drogurilor, de o stare generala a sanatatii buna si de faptul
ca odata cu inaintarea in varsta cuplul trebuie sa-si mentina un anumit ritm de viata sexuala.

Trebuie precizata si diferenta de varsta, andropauza survine cu aprox 7-8 ani mai tarziu decat
menopauza si sotul trebuie sa faca fata libidoului crescut al femeii din premenopauza.

-coitus inversus(pozitia Andromaca, vir succubus-femeia deasupra)-este indicata la barbatul

obez,cardiac,cu dureri lombare,favorizeaza stimularea punctului G dar este contraindicata la femeile
obeze,in sarcina,boli cardiace, inflamatii genitale.

-pozitia a posteriori(pozitia leului)-favorizeaza mentinerea erectiei dar este relativ incomoda

fizic,psihic

-cohabitatio lateralis (anterioare sau posterioare)-indicata in boli cv masculine si controlul efacularii,in

sarcina si anumite forme de frigiditate

-barbatul sezand-amana ejacularea,este indicata la cardiaci si in suferinte lombare ,dar solicita femeia.