Sunteți pe pagina 1din 5

• Calculul, trasarea şi marcarea vârfurilor Vi

o Trasarea se face prin metodele coordonatelor polare, coordonatelor rectangulare, drumuirii


o Marcarea se realizează prin picheţi de lemn sau prin balize
• Măsurarea unghiurilor orizontale (β ) şi/sau verticale se execută odată cu realizarea drumuirii
aferente proiectării traseului. Totodată se calculează unghiul de frângere:

• Măsurarea laturilor dintre vârfuri şi punctele direcţionale (punctele dintre două vârfuri consecutive)
care se determină odată cu măsurarea unghiurilor
• Pichetarea traseului constă în materializarea în detaliu a axei drumului.

Fig. 20. Pichetarea traseului

Pentru aceasta trebuie cunoscute punctele unui traseu. După importanţă, acestea sunt:

o Puncte determinate:
 Puncte de capăt ale traseului (notate cu F1 şi F2)
 Puncte intermediare, prin care traseul trebuie să treacă, conform temei de
proiectare (punctele direcţionale A1, A2)
 Puncte obligate, puncte de traversare a unor obstacole
 Vârfuri de unghi (V) şi frânturi
o Puncte principale
 Tangenta de intrare (Ti)
 Tangenta de ieşire (Te)
 Puncte care reprezintă kilometri (km0+231)
o Puncte secundare sunt cele care marchează hectometrii şi se notează cu cifre arabe de la
1 la 9 în cadrul fiecărui kilometru
o Puncte obişnuite se notează cu cifre arabe în sensul kilometrajului
 Puncte ce marchează schimbarea de pantă a axei drumului
 Puncte ce marchează schimbarea de pantă a profilului transversal
 Puncte de intersecţii sau trecere pe lângă construcţii
 Puncte de intersecţii cu limite administrative sau de proprietate
• Numerotarea şi calculul picheţilor.
o Stabilirea originii traseului (punctele de capăt din cadrul punctelor determinate)
 Centrul localităţii dacă traseul pleacă dintr-o localitate
 Punctul de intersecţie a două axe dacă traseul se ramifică dintr-unul existent
 Punctul tangentei de intrare dacă traseul ce se ramifică se racordează cu o curbă
cu cel existent

Originea este definită cu litera F, cu indicele 1 şi kilometrajul 0,000

o Punctele determinate (vârfuri) şi punctele principale se numerotează după ce în prealabil s-


au calculat elementele de racordare
o Punctele secundare se numerotează din 100 în 100m cu cifre arabe de la 1 la 9
o Pichetajul în aliniament se execută prin măsurarea distanţelor fixând ţăruşi din 100m în
100m
o Pichetarea traseului în curbă se face prin metoda coordonatelor rectangulare pe tangentă,
cu arce egale, calculându-se abscisele şi ordonatele corespunzătoare hectometrilor.

Fig. 21

De exemplu pentru hectometrul 3:

o Transcrierea datelor în carnetul de pichetaj; carnetul de pichetaj cuprinde:


 Poziţia punctelor reţelei de sprijin
 Axa desfăşurată a traseului, printr-o linie dreaptă, cu reprezentarea schematică a
curbelor
 Distanţa dintre picheţi şi kilometrajul picheţilor
 Poziţia ţăruşilor martori
 Poziţia profilelor transversale

Distanţe Distanţa la martor


Pichet kilometraj Schiţa
parţiale Stânga dreapta

2.5.3. Curbe de racordare


Curbele de racordare la un drum pot fi:

• Curbe de racordare în plan:


o Curbe simple (arc de cerc)
o Curbe compuse (mâner de coş)
 în aceeaşi direcţie formate din trei arce de cerc, cu raze diferite
 în aceeaşi direcţie formate din două arce de cerc, cu raze diferite
 în direcţie contrară cu două arce (contracurbă)
o curbe progresive
 pentru căi ferate
• parabolă cubică la care curbura este proporţională cu proiecţia pe axă a
absciselor lungimii curbei
• curbe trigonometrice sau algebrice
 pentru drumuri
• Clotoida la care curbura este proporţională cu lungimea arcului de
tranziţie parcurs
• Lemniscata la care curbura este proporţională cu raza polară (se
foloseşte la serpentine)
• Curbe de racordare a declivităţilor, sau racordarea în profil
o Arce de cerc
o Parabolă

Curbe de racordare în arc de cerc

Fig. 22. Calculul elementelor de trasare

Elementele principale ale punctelor de racordare:

• Unghiul de frângere este dat prin proiect sau se deduce din unghiul orizontal măsurat
• Raza curbei este aleasă sau impusă de condiţiile de circulaţie, R
• Lungimea tangentei, T
• Lungimea bisectoarei, b
• Lungimea curbei, lc
• Depăşirea tangentei, DT
• Săgeata curbei, f
Punctele curbei sunt:

• Punctul de intrare în curbă, Ti


• Punctul de ieşire din curbă, Te
• Vârful, punctul de intersecţie a celor două aliniamente, V
• Punctul bisector al curbei, B

Calculul curbei:

• Unghiul de frângere:

• Lungimea tangentei:

• Lungimea bisectoarei.

• Lungimea curbei:

• Depăşirea tangentei:

• Săgeata curbei,

• Coordonatele rectangulare ale punctului bisector

: ,

Trasarea propriu-zisă:

• Se staţionează cu teodolitul în punctul V şi se vizează aliniamentul I, pe direcţia aceasta se trasează


distanţa orizontală T, stabilindu-se poziţia punctului de intrare în curbă, Ti
• Se staţionează cu teodolitul în punctul V şi se vizează aliniamentul II, pe direcţia aceasta se trasează
distanţa orizontală T, stabilindu-se poziţia punctului de ieşire din curbă, Te
• Se trasează unghiul orizontal (β /2) faţă de aliniamentul I sau II; pe această direcţie se trasează
distanţa orizontală b şi se pichetează punctul B
• Cu teodolitul în punctul Ti se vizează punctul V, pe această direcţie se trasează abscisa xB,
pichetându-se punctul care materializează piciorul perpendicularei duse din B pe direcţia VTi
• Se mută teodolitul în acest punct, se vizează punctul V şi faţă de această direcţie se trasează unghi
drept. Pe noua direcţie obţinută se trasează valoarea orizontală a ordonatei yB, pichetându-se punctul B