Kiss Jasmine

Cls. a X-a B

Baltagul
de Mihail Sadoveanu

~Rezumat~

Mihail Sadoveanu ( 1880-1961) este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români
din prima jumătate a secolului al XX-lea. Formula estetică sadovenianș este expresia realistă a unei
viziuni mitice asupra lumii, în care personajele sunt învăluite într-o aură legendară, pentru că „nu
concretul psihologic, ci omul elementar reprezintă obiectul analizei sale.” ( Tudor Vianu).

„Baltagul” (1930) este „ probabil, singurul roman obiectiv” ( Nicolae Manolescu) si configureaza
o formulă românească inedita în peisajul epicii interbelice: polimorfismul structurii.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea) include expozițiunea și intriga.

În expozițiune se prezintă satul Magura Tarcaului și schița portretului fizic al Vitoriei Lipan, care
este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întarzierea soțului său plecat la Dorna să cumpere
300 de oi.

Intriga cuprinde frământarile acesteia, dar și acțiunile intreprinse înainte de plecarea în

căutarea lui Nechifor Lipan: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la
Mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele lucruri pentru a procura bani
de drum, pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi încredințează un baltag
sfințit de părintele Danila.

Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea) conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul
parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul acestuia,
făcând o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma domnului David de la
Călugareni, la moș Pricop din Farcașa, la Vatra Dornei (la han și la cantelărie, unde află de actul de
vânzare a oilor), apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde drumul părăsește apa Bistriței, „într-o
țară cu totul necunoscută”. Întâlnesc o cumetrie, la Borca și la o nuntă, la Cruci.

Succesiunea acestor mari momente din viața omului, dă de gândit Vitoriei și anticipează
înmormântarea din final. Întrebând din sat în sat, ea își dă seama că soțul său a dispărut între Suha și
Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca descoperă într-o râpă rămășițele lui Nechifor
Lipan, în dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea) prezintș sfârșitul drumului: ancheta poliției,
înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan și pedepsirea ucigașului. Coborârea în râpă și veghea
nocturnă a mortului marchează maturizarea lui Gheorghiță, dovedită în înfăptuirea actului de
dreptate la parastas. Punctul culminant este moment în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena
crimei, surprinzându-i chiar și pe ucigașii Ilie Cutui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște culpa, însă
al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele Lupu,
făcându-se astfel dreptate. Deznodământul îl surprinde pe Calistrat Bogza, care îi cere iertare “femeii
mortului” și își recunoaște fapta.