CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI

NERVOS CENTRAL

I.1. ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Sistemul nervos, are rolul de a pune organismul în legãturã cu mediul
înconjurãtor, de a-l adapta faţã de condiţiile mereu în schimbare ale acestuia,
stabilind prin aceasta unitatea dintre organism şi mediu, precum şi de a conduce şi
coordona funcţiile tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor de organe, realizând
prin aceasta, alãturi de sistemul conjunctiv şi cel endocrin, unitatea organismului.

 
Alcãtuirea sistemului nervos
În organizarea sistemului nervos se pot distinge din punct de vedere didactic
douã pãrţi.
- sistemul nervos somatic;
- sistemul nervos vegetativ;
Encefalul (Encephalon)
Encefalul este partea sistemului nervos central care se aflã adãpostit în cutia
cranianã (neurocraniul).
Structura encefalului
Encefalul s-a dezvoltat din cinci vezicule cerebrale :
I.  mielencefalul, care a dat naştere bulbului rahidian ;
II.  metencefalul, din care s-au dezvoltat puntea Varolio şi cerebelul (creierul
mic) ;
III.  mezeencefalul, din care s-au dezvoltat pedunculii cerebrali şi lama
cvadrigemina;

1
 IV.  diencefalul, din care au luat nastere talamencefalul, hipotalamusul şi
subtalamusul;
V.  telencefalul, din care s-au dezvoltat emisferele cerebrale.
Învelişurile creierului (meningele cranian)
Învelişurile creierului sau meningele cranian sunt: dura mater, arahnoida şi
pia mater care continuã, la acest nivel, învelişurile mãduvei acoperind encefalul.
Lichidul cefalorahidian
Lichidul cefalorahidian se gãseşte în canalul ependimar, în ventriculele
cerebrale (I, al II-lea, al III-lea si al IV-lea) şi în spaţiile subarahnoidiene.
El este secretat de plexurile coroide şi de pãtura care cãptuşeşte ventriculele
(ependimul ventricular). Odatã format, lichidul cefalorahidian trece din ventriculul
al IV-lea, prin gaura Magendie şi prin orificiile Luschka, în spaţiile
subarahnoidiene, iar în jos, în canalul ependimar. El nu trebuie considerat ca un
lichid stagnant, ci într-o permanentã reabsorbţie şi reinnoire. Se poate vorbi de o
circulaţie a lichidului cefalorahidian. Dupã unii autori, acest lichid, pornind din
spaţiile subarahnoidiene, ar ajunge, prin tecile perivasculare, în spaţiile din jurul
celulelor nervoase (spaţiile neurale His). Astfel cã lichidul cefalorahidian ar juca
rol de intermediar între sânge şi celula nervoasã.
Lichidul cefalorahidian se poate extrage prin puncţii din ventriculele
cerebrale şi din spaţiile subarahnoidiene.
Mielencefalul (Mielencephalon)
Anatomia Bulbului Rahidian (Medulla Oblongata)
Bulbul rahidian aparţine trunchiului cerebral şi este aşezat în etajul posterior
al cutiei craniene şi în partea superioarã a canalului neural. El este continuarea
mãduvei spinãrii, de aceea mai poartã denumirea de maduva prelungitã. Are forma
unui trunchi de con, cu baza mare aşezatã în sus, iar baza micã în jos. Lungimea
este de circa 3 cm şi greutatea de 8-7 g.
În partea superioarã se terminã la locul unde începe puntea Varolio (şanţul
bulbopontin), iar limita inferioarã este indicatã sub locul unde se încrucişeazã
fibrele nervoase care formeazã piramidele bulbare anterioare (decusatia
piramidalã).
Configuraţia externã. Suprafaţa bulbului are o configuraţie asemãnãtoare
configuraţiei externe a mãduvei, în special în partea sa inferioarã.
Bulbul rahidian are douã feţe, anterioarã şi posterioarã, şi douã pãrţi
laterale.  
Cerebelul (Cerebelum)
Cerebelul se mai numeşte şi creierul mic; este aşezat în partea posterioarã
inferioarã a cutiei craniene, suprapus trunchiului cerebral, sub lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale. Este separat de emisferele cerebrale printr-o membranã
conjunctivã care reprezintã o prelungire a durei mater şi se numeşte cortul
cerebelului.

2
 Configuratia externã. Cerebelul are o formã caracteristicã, ovoidã, o
greutate ele aproximativ 140 g şi o suprafaţã a cortexului de 100 000 mm2,
Autorii mai vechi au considerat cerebelul împãrţit prin douã şanţuri
longitudinale în, trei lobi: unul central numit vermis şi doi lobi laterali, emisferele
cerebeloase.
Cerebelul are trei feţe :
- o faţã superioarã, în raport cu cortul cerebelului;
- o faţã inferioarã,  în  raport  cu fosele  cerebeloase  ale occipitalului;
- o faţã anterioarã, în raport cu faţa posterioarã a trunchiului cerebral.
Structura cerebelului
În structura cerebelului, cele douã feluri, de substanţe, albã şi cenuşie, au o
dispoziţie inversã decât în maduva spinãrii - substanţa cenuşie fiind situatã la
periferie, iar substanţa albã, spre interior. Limita de separaţie a celor douã substanţe
are, pe sectiune transversalã, un aspect caracteristic, care a fost asemanãt cu
coroana unui arbore şi numitã, din aceasta cauzã, arborele vieţii (arbor vitae).
Substanţa  cenuşie
Substanţa cenuşie formeazã, la periferia cerebelului, o pãturã care se
numeşte scoarţa cerebeloasã, în alcãtuirea acesteia se disting urmãtoarele straturi,
pornind de la exterior spre interior:
Stratul molecular este cea mai externã pãturã a scoarţei cerebeloase; el este
format din neuroni stelaţi mici, celule în coşuleţ şi din foarte multe fibre
nervoase. Aici se realizeazã sinapse între diferitele celule din scoarţa cerebeloasã ;
unele celule din stratul molecular, celulele în coşuleţ, îşi trimit prelungirile axornice
în jurul celulelor Purkinje, învelindu-le ca într-un coş, de unde vine şi mumele
acestor celule.
Stratul celulelor Purkinje sau pãtura intermediarã (ganglionarã) este format
din neuroni tipici scoarţei cerebeloase, care poartã denumirea de celule Purkinje.
Celulele Purkinje sunt celule mari piriforme, aşezate cu partea bazalã spre
stratul molecular. În aceastã parte ele prezintã o bogatã, ramificaţie, dendriticã.
Celulele Purkinje sunt dispuse într-un singur strat.
Stratul granular este format din neuroni de dimensiuni, mici, purtând numele
de celule granulare, şi din neuroni mai mari – Golgi. Unele dintre aceste celule îşi
trimit dendritele în stratul molecular, iar axonii fac sinapsa cu alţi neuroni din
stratul granular; altele îşi trimit axonii în stratul molecular şi dendritele rãmân în
stratul granular, fãcând sinapsa cu alţi neuroni de acelaşi tip. În acest strat se gãsesc
foarte multe fibre.
Scoarţa cerebeloasã cuprinde, pe lângã neuroni şi fibre, şi numeroase tipuri
de nevroglii.
Substanţa albã
Substanta albã se aflã dispusã în interior, fiind formatã din fibre mielinice
care se grupeazã în: fibre de asociere, fibre comisurale şi fibre de proiecţie.

3
 Fibrele de asociere sunt fibre prin care se face legãtura între diferitele regiuni
ale scoarţei cerebeloase, din cadrul aceleiaşi emisfere. Tot fibre de asociere sunt
acelea care unesc scoarţa cerebeloasã cu nucleii cerebeloşi din aceeaşi emisferã
cerebeloasa.
Fibrele comisurale leagã ariile corticale dintr-o emisferã cerebeloasã cu cele
din emisfera cerebeloasã opusã.
Fibrele de proiecţie sunt fibrele care leagã scoarţa cerebeloasã şi nucleii
cerebeloşi cu alte segmente ale nevraxuiul. Unele dintre aceste fibre sunt
aferente, adicã pornesc din diferitele segmente inferioare ale nevraxului sau din
nucleii extranevraxiali şi se terminã la scoarţa cerebeloasã sau în nucleii cerebeloşi,
iar altele sunt eferente, adicã pornesc din scoarţa cerebeloasã şi nucleii cerebeloşi şi
pãrãsesc cerebelul. Cerebelul este singurul segment encefalic care nu are legãturi
eferente directe cu mãduva spinãrii.
Nucleii cerebeloşi
Sunt patru perechi de nuclei şi:
- nucleii fastigiali;
- nucleii globoşi;
- nucleii emboliformi;
- nucleii dinţaţi;
Legãturile cerebelului
Conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale nevraxului se realizeazã
prin fibrele de proiecţie care se grupeazã în afara cerebelului în şase formaţiuni
perechi, numite pedunculi cerebeloşi, care sunt:
- pedunculii cerebeloşi inferiori;
- pedunculii cerebeloşi mijlocii;
- pedunculii cerebeloşi superiori;
Diencefalul (diencephalon)
Diencefalul, cunoscut şi  sub  denumirea  de  creierul intermediar este
porţiunea encefalului care se aflã în jurul ventriculului al III-lea, porţiune situatã în
continuarea şi deasupra mezencefalului, fiind acoperit de o parte şi de alta de
emisferele cerebrale.
Ventriculul al III-lea este continuarea canalului central (ependimar) ce se
lãrgeşte la nivelul diencefalului, luând forma de pâlnie, cu deschiderea îndreptatã în
sus şi vârful spre tija pituitarã, în partea de jos comunicã cu ventriculul al IV-lea,
prin apeductul Sylvius, iar în sus, prin orificiile Monro, cu ventriculele laterale (I şi
II), aliate la nivelul emisferelor cerebrale.
Ca şi celelalte ventricule, ventriculul al III-lea este cãptuşit cu o pânzã
coroidianã, formaţiune provenitã din piamater şi cu rol în secreţia lichidului
cefalorahidian.
Diencefalul se imparte în douã pãrti mari :
-  talamencefalul, alcãtuit din talamus, metatalamus,  subtalamus şi
epitalamus ;
4
 -  hipotalamus.
Telencefalul (telencephalon)
Telencefalul sau creierul anterior este partea cea mai voluminoasã, a encefalului şi
este reprezentat prin emisferele cerebrale.
Anatomia emisferelor cerebrale.
Cele douã emisfere cerebrale sant despãrţite printr-un şanţ adânc antero-
posterior, numit fisura interemisfericã, determinând o emisferã dreaptã şi alta
stângã. Ele sunt legate în partea bazalã, printr-o lamã de substanţã albã - corpul
calos.
În afarã de acesta, pot fi considerate ca formaţiuni de legaturã trigonul
cerebral, chiasma opticã,  spaţiul perforat anterior, tuberculul cenuşiu, tija pituitarã,
corpii mamilari, spaţiul perforat posterior şi pedunculii cerebrali. Unei emisfere
cerebrale i se descriu : feţele, scizurile şi lobii emisferei.
I.2. ELEMENTE DE FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
Fiziologia-mezencefalului
Formaţiunile mezencefalice (pedinculii cerebrali şi tuberculii cvadrigemini)
îndeplinesc funcţii foarte importante în distribuţia normalã a tonusului muscular, în
reflexele de redresare şi în reflexele de orientare.
În ceea ce priveşte distribuirea normalã a tonusului muscular, se ştie cã
acesta se gãseşte sub dependenţa unor centri medulari şi bulbari, centri care, la
rândul lor, sunt sub influenţa unor centri mezencefalici şi în special a nucleului
roşu. Dacã se face o secţiune între nucleul roşu şi pãrţile inferioare ale nevraxului,
se observã apariţia unei rigiditãţi, care a fost numitã rigiditate de decerebrare şi
rezultã din creşterea tonusului muscular, prin acţiunea directã a centrilor bulbari şi
medulari. Aceasta aratã cã nucleul roşu are rolul sã inhibeze acţiunea centrilor
bulbari şi medulari şi, deci, sã regleze distribuirea normalã a tonusului muscular.
Trebuie reţinut faptul cã, în mod normal activitatea nucleului roşu este
subordonatã, la rândul sãu, centrilor encefalici superiori, în special centrilor
corticali. Un rol important în reglarea tonusului muscular îl  joacã şi substanţa
neagrã. Aceasta se deduce din faptul cã o leziune la acest nivel provoacã tulburarea
tonusului muscular. Manifestãri de rigiditate de decerebrare apar în cazul unor
tumori cerebrale sau în hidrocefalie.
Centrii mezencefalici intervin şi in reflexele de orientare.
Se ştie cã, la apariţia bruscã a unui excitant luminos se produce orientarea
globilor oculari spre excitant; totodatã se produce şi reflexul pupilar fotomotor.
Aceste reflexe sunt conduse de centrii din tuberculii cvadrigemini anteriori şi de
substanţa cenuşie din jurul lor; un, rol important în aceste reflexe îl joacã nucleul
nervului oculomotor comun (III), oculomotor extern (VI), patetic (IV) şi al
nucleului facialului (VII). Tuberculii cvadrigemeni anteriori sunt afectaţi cãii
optice, fãrã sã participe la perceperea luminii, adicã la fenomenele propriu-zise ale
vederii ; ei constituie un centru reflex pe calea vizualã.

5
 Reflexe de orientare apar şi la producerea bruscã a unui sunet puternic prin
întoarcerea capului (în direcţia unde s-a produs sunetul). Aceste reflexe sunt sub
dependenţa centrilor din tuberculii cvadrigemeni posteriori; un rol important îl are
nucleul nervului accesoriu (XI). Tuberculii cvadrigemeni posteriori sunt afectaţi
cãii auditive, fãrã sã joace un rol în perceperea sunetelor; ei constituie un centru
reflex pe calea auditivã, în strânsã conexiune cu diencefalul, mezencefalul joacã, de
asemenea un rol important în procesele somn-veghe.
Reţinem deci cã formaţiunile encefalice studiate pânã aici (bulbul, puntea
Varolio, pedunculii cerebrali, tuberculii cvadrigemeni), aparţin trunchiului cerebral.
Privit în ansamblu, trunchiul-cerebral este un centru reflex şi de conducere.
Fiziologia cerebelului
Ţinând seama de aşezarea şi de legãturile pe care le are, cerebelul primeşte
prin pedunculii cerebeloşi inferiori impulsurile de la mãduvã (impulsuri ale
sensibilitãţii proprioceptive inconştiente venite prin fasciculele spinocerebeloase
Flechsig) şi bulb (prin fibre provenite de la nucleii Goli si Rurdach, nucleii
vestibulari, olive), iar prin pedunculii  cerebeloşi mijlocii şi superiori de la punte şi
scoarţa cerebralã.
Prin intermediul cãilor eferente, cerebelul influenteazã, în mod reflex,
neuronii somatomotori din coloanele anterioare ale maduvei, având, prin aceasta,
un rol deosebit în coordonarea mişcãrilor.
Funcţia de pãstrarea echilibrului este îndeplinitã, de cerebel: prin
coordonarea contracţiilor musculare care intervin în pãstrarea poziţiei corpului,
precum, şi în efectuarea mişcãrilor cu o deosebitã, precizie.
Trebuie reţinut faptul cã cerebelul nu provoacã aceste mişcãri, dar, prin
acţiunea lui, mişcãrile provocate, de centrii corticali capãtã acea desfãşurare finã
care face posibilã menţinerea echilibrului în cele mai variate condiţii. Cu alte
cuvinte el influenţeazã motilitatea voluntarã şi reflexele, inhibându-le sau
facilitându-le, în cazul decerebelãrii poate aduce dupã sine lipsa acestei funcţii,
corpul nu-şi mai poate menţine echilibrul. În îndeplinirea funcţiei de menţinere a
echilibrului corpului, un rol important îl joacã excitaţiile care vin la cerebel de la
aparatul vestibular, ca şi toate excitaţiile proprioceptive care vin de la aparatul
locomotor (muschi, tendoane, articulatii).
Cerebelul are un rol important şi în efectuarea mişcãrilor de deplasare a
corpului, ca şi în toate mişcãrile voluntare. De aceea, animalul decerebelat are
mersul şi toate celelalte mişcãri neprecise şi dezordonate mers ebrios - apare aşa-
zisa tremuraturã intenţionalã.
Aceastã funcţie a cerebelului se datoreazã faptului cã el acţioneazã asupra
muşchilor, determinându-le intensitatea contracţiei, cât şi momentul declanşãrii şi
încetãrii ei. Se ştie cã într-o mişcare oarecare intervin numeroşi muşchi: unii dintre
ei provoacã mişcarea, alţii, se opun mişcãrii, alţii ajutã mişcarea. Pentru cã
mişcarea sã se producã, trebuie ca toţi aceşti muşchi sã acţioneze, într-un anumit
fel, într-un anumit moment; unii trebuie sã se contracte, iar altii sã se relaxeze, dar
6
aceastã acţiune trebuie sã, fie coordonatã. Aceastã declanşare în timp a acţiunii
fiecãrui muşchi care intervine într-o mişcare se numeşte sinergie şi este coordonatã
de cerebel; din cauza dispariţiei ei (asinergie), mişcãrile sunt dezordonate.
Dar într-o mişcare are rol determinant şi intensitatea contracţiei fiecãrui
muşchi. Pentru ca mişcarea sã fie precisã, trebuie ca fiecare muşchi care intervine
în ea sã se contracte cu o anumitã intensitate. Contracţiile muşchilor într-o mişcare
trebuie sã fie proporţionate, aceastã proporţionare este fãcutã de cerebel, şi, în lipsa
ei, stare care se numeşte dismetrie, mişcãrile nu sunt precise.
Şi în acest caz, mişcãrile, adicã contracţiile, nu sunt determinate de cerebel;
el face însã coordonarea şi proporţionarea acestor contracţii în concordanţã cu
nevoile organismului. Aceastã funcţie se gãseşte sub dependenţa excitaţiilor
proprioceptive, în cazul mişcãrilor involuntare, sau a impulsurilor corticale, în
cazul mişcãrilor voluntare.
Cerebelul are un rol deosebit în producerea mişcãrilor voluntare. Lipsa lui
sau leziunile la acest nivel duc la imposibilitatea coordonãrii incitanţilor motorii
pentru efectuarea unei mişcãri voluntare. Pentru a înlocui aceastã stare, trebuie sã
intervinã voinţa în fiecare moment, din care cauzã apar tremurãturile intenţionale.
Cerebelul apare astfel ca o parte a sistemului nervos de mare importanţã în
reglarea funcţiei motorii a organismului. El este un organ în derivaţie, care regleazã
toate comenzile venite de la scoaţa cerebralã, precum şi cele provenite de la
aparatul vestibular şi de la muşchi, tendoane etc. Pentru îndeplinirea acestor funcţii
cerebelul este în legãturã directã şi inversã cu scoarţa cerebralã prin care se
controleazã permanent activitatea lui.
Cercetãrile recente tind sã dovedeascã ca cerebelul are influenţã şi asupra
desfãşurãrii funcţiilor vegetative ale organismului.
Fiziologia diencefalului
Talamusul este centrul de integrare a intregii sensibilitãţi a organismului
(extero şi interoceptive).
Toate cãile centripete care vin de la mãduvã, bulb şi cerebel, înainte de a
ajunge la scoarţa cerebralã, trec prin talamus, unde fac sinapsa (releu) cu neuronii
care formeazã nucleii acestui centru (nucleul anterior, nucleul posterior, nucleul
lateral, nucleul medial).
La nucleii talamici ajung direct impulsurile sensibilitãţii specifice (tactilã,
gustativã, vizualã, acusticã), cu excepia analizatorului olfactiv care ajung întâi în
hipotalamus şi apoi vin la talamus, şi ale sensibiliãţtii nespecifice (difuze) acestea,
având legãturã directã numai cu sistemul extrapiramidal şi corpii striaţi. Pentru
cãile nespecifice, în talamus se aflã nuclei de asociaţie, care au legãturã cu
substanţa reticulatã, realizându-se mecanismul somn-veghe.
Talamusul este o staţie foarte importantã pe calea senzitivo-senzorialã. Dacã
este lezat, apar tulburãri însemnate ca: pierderea sensibilitãţii legate de tact, cald şi
rece, paralizii, tulburarea somnului, scãderea simţului gustului, abolirea reflexului
cornean.
7
 Hipotalamusul este cel mai important centru, coordonator al funcţiilor
organelor interne, precum şi al unor reacţii legale de instincte sau de anumite stãri
emoţionale.
El acţioneazã asupra organelor interne, atât pe cale nervoasã, prin
intermediul nervilor simpatici şi parasmipatici cât şi pe cale umoralã, prin hormonii
hipofizari secretati de hipofizã, glanda care stã sub controlul hipotalamusului.
Hipotalamusul conţine centrii vegetativi superiori şi, dupã cum s-a arãtat la
conexiuni el stã şi sub influenţa talamusului şi a scoarţei cerebrale. Aceasta aratã cã
funcţiile organelor interne, sunt, în mare mãsurã, sub controlul scoarţei cerebrale,
care le adapteazã, în raport cu modificãrile mediului extern.
Centrii hipotalamici ţin sub controlul lor :
- reglarea stãrii de somn-veghe;
- termoreglarea;
- metabolismul apei;
- metabolismul glucidic;
- metabolismul lipidic;
- reglarea presiunii arteriale;
- secreţia sudoralã;
- activitatea aparatului digestiv;
- funcţia sexualã;
- tonusul de excitabilitate a scoarţei cerebrale.
Funcţia senzitivã şi senzorialã (Neocortexul receptor)
Excitaţiile primite de organele de simţ sunt transmise, la scoarţa cerebralã,
sub forma de influx nervos. Celulele din straturile granulare ale scoarţei cerebrale
au însuşirea de a analiza aceste excitaţii şi de a le transforma în senzaţii
corespunzãtoare excitaţiilor care le-au produs, formând astfel senzaţii gustative,
vizuale, auditive, olfactive, tactile etc.
Centrii senzitivi
- centrii senzitivi sunt: tactil, termic, dureros şi kinestezic;
Centrii senzoriali
- centrul senzorial vizual;
- centrul senzorial auditiv;
- centrul senzorial olfactiv;
- centrul senzorial gustativ;
Functiile psihice (neocorfexul de asociatie)
În scoarţa cerebralã, pe lângã neuronii senzitivi şi neuronii motori, se gãseşte
un mare numãr de neuroni de asociere, care au rolul de a stabili, pe de o parte,
legãturi între neuronii senzitivi şi cei motori din scoarţã, iar pe de altã parte între
aceştia şi alţi neuroni de la diferite niveluri ale encefalului. Numãrul neuronilor de
asociere este mult mai mare decat al neuronilor senzitivi şi motori. Legãturile dintre
diferitele straturi ale scoarţei se mãresc şi prin faptul cã dendritele şi axonii
celulelor nervoase de aici trimit colaterale în direcţie orizontalã, formând plexuri,
8
care au originea în diferite straturi ale scoarţei. Scoarţa, cerebralã se prezintã,
datoritã acestor conexiuni, ca o unitate funcţionalã.
În ea întâlnim douã feluri de legãturi: unele care existã din naştere şi au
caracter definitiv şi altele care se formeazã în timpul vieţii şi au caracter temporar.
Funcţiile psihice sunt realizate de centrii de asociere.
Centrii  de asociere
Sunt acei centri corticali care rezultã din gruparea neuronilor de asociere.
Ei constituie un fel de centralã de legãturã între centrii motori şi senzoriali de
pe toatã scoarţa cerebralã şi îndeplinesc funcţia psihicã.
Centrii de asociere sunt de douã feluri : motori ş senzoriali.
Centrii ele asociere motori. Sunt centrii care conduc mişcãrile ce au fost
învãţate în cursul vieţii. Dintre acesşia citãm: centrul motor al vorbirii şi centrul
motor al scrisului.
Vorbirea este una dintre cele mai complexe forme de activitate a scoarţei
cerebrale.
Centrul motor al vorbirii este localizat la baza circumvoluţiei frontale
inferioare a emisferei dominante (la drepta este cea stânga, iar la stanga cea
dreaptã). El reprezintã câmpul 44 şi este cunoscut şi sub numele de centrul
Broca, de la numele fiziologului francez care l-a descoperit.
Acest centru conduce mişcãrile necesare pentru a pronunţa cuvintele şi a le
face sã se succeadã într-o anumitã ordine, fiind ajutat şi de centrii cerebeloşi. El nu
are o existenţã înnascutã, ci se formeazã prin educaţie.
Dacã centrul motor al vorbirii este lezat, individul nu mai poate articula
cuvintele. Aceastã stare se numeşte afazie; individul înţelege tot ce i se spune, însã
nu poate vorbi.
Tot în lobul frontal al emisferei dominante, în circumvoluţia frontalã
mijlocie, mai sus de centrul vorbirii, se aflã centrul motor care conduce exprimarea
ideilor prin scris, centrul motor al scrisului.
Lezarea acestui centru duce la tulburãri în executarea scrisului. Starea în care
individul nu mai poate sã-şi exprime ideile prin scris se numeste agrafie. Ca şi
centrul vorbirii, centrul scrisului se formeazã prin educaţie.
Centrii de asociere senzoriali. Dintre centrii de asociere senzoriali citãm:
centrul înţelegerii cuvintelor vorbite şi centrul înţelegerii cuvintelor scrise.
Centrul înţelegerii cuvintelor vorbite se aflã în circumvoluţia temporalã
superioarã a emisferei dominante, alãturi de centrul senzorial de proiecţie auditiv.
Spre deosebire de centrul senzorial auditiv, acesta este centrul
auditivopsihic, în el se face analiza şi interpretarea senzaţiilor auditive şi integrarea
lor în percepţii complexe.
Lezarea acestui centru duce la imposibilitatea înţelegerii cuvintelor auzite.
Cuvântul este perceput ca un vuiet, nu mai are nici o semnificaţie. Aceastã stare a
fost numitã agnozie tipicã sau surditate verbalã.

9
 Centrul înţelegerii cuvintelor scrise se aflã în circumvoluţia parietalã
inferioarã, campurile 40 şi 39.
Dacã acest centru este lezat, individul nu mai are putinţa de a înţtelege
cuvintele scrise. Pentru el acestea nu reprezintã, decât nişte pete de cernealã.
Aceastã stare se numeşte alexie sau cecitate verbalã.
O zonã de asociaţie, deosebit de importantã, este şi zona prefrontalã care
cuprinde câmpurile 9, 10, 11, şi 13. Ea reprezintã sediul celor mai înalte funcţii
psihice şi intelectuale.
În concluzie, trebuie sã înţelegem scoarţa cerebralã ca un organ cu o
structurã citoarhitectonicã specialã, care, datoritã legãturilor înnãscute şi a celor
formate în cursul vieţii, alcãtuieşte un tot unitar.
Interdependenţa dintre organe şi ţesuturi este reglatã, în ultima analizã, de
scoarţa cerebralã.
Faptul ca toate procesele din organism se proiecteazã pe scoarţa cerebralã
face ca acestea sã se influenţeze unele pe altele, prin conexiunile care se creeazã
între diferitele focare de excitaţie. Organismul, datoritã scoarţei cerebrale, apare
deci ca un tot întegrat în mediul în care se aflã.
Din punct de vedere funcţional, am vãzut cã celulele nervoase care o
alcãtuiesc constituie centrii nervoşi senzitivi, motori şi de asociere, care nu trebuie
consideraţi ca localizãri strict delimitate.
În centrul acestor câmpuri se aflã celule nervoase cu caracter mai accentuat
specializat, iar spre periferie acest caracter slãbeşte. Graniţele dintre centri nu sunt
strict delimitate, celulele unui câmp trecând în câmpurile învecinate.
Neuronii corticali nu îndeplinesc strict numai o anumitã funcţie, ci pot lua,
funcţional, locul altor neuroni, în cazul distrugerii lor.

10
 CAPITOLUL II
NOTIUNI GENERALE DESPRE BOALA
DEPRESIA

II.1. Definiţie:
Depresia este o tulburare mentală obişnuită, caracterizată de tristeţe
persistentă şi de pierderea interesului pentru activităţile de care te bucuri în mod
normal, însoţite de o incapacitate de a desfăşura activităţi zilnice, timp de cel puţin
două săptămâni.
Tulburările afective sunt tulburări psihice a căror caracteristică clinică
comună şi esenţială este alterarea dispoziţiei. Tulburările afective sunt împărţite în
tulburări depresive, tulburări bipolare şi două tulburări bazate pe etiologie –
tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale şi tulburarea afectivă
indusă de o substanţă. Tulburările depresive (tulburarea depresivă majoră,
tulburarea distimică şi tulburarea depresivă fără altă specificaţie) se disting de
tulburările bipolare prin faptul că nu există nici un istoric de a fi avut vreodată un
episod maniacal, mixt sau hipomaniacal.
II.2.Etiologie:
Factorii genetici.
- pentru depresia severă s-a evidenţiat un risc de boală de 10 ori mai mare
pentru rudele de gradul I ale pacienţilor cu acest diagnostic, faţă de riscul de boală
în populaţia generală.
- există rate crescute ale altor tulburări psihice în familiile celor cu tulburare
afectivă, tulburări psihiatrice care pot fi legate etiologic de tulburarea afectivă, cel
mai frecvent menţionate fiind alcoolismul şi tulburarea de personalitate de tip
antisocial – “boala cu spectru depresiv” (“depressive spectrum disease”).
Constituţia fizică şi personalitatea
- nici un tip de personalitate nu pare a predispune la tulburări depresive
unipolare, tulburarea personalităţii de tip depresiv nereprezentând o predispoziţie în
acest sens.
- cele mai relevante trăsături de personalitate sunt cele obsesionale şi o usurinţă
particulară în a dezvolta anxietate, ele influenţând modul în care indivizii răspund
la evenimentele stresante.
Ambianţa din primii ani de viaţă şi evenimentele stresante
- privarea maternă (fapt sugerat de psihanalişti) şi tipul relaţiilor cu părinţii
(părinţi mai nepăsători sau hiperprotectori) ;
- s-a determinat existenţa unui exces de evenimente de viaţă în lunile
premergătoare debutului tulburării depresive, fără a indica cu mare specificitate
evenimentele care pot duce la depresie ;
- bolile somatice pot acţiona ca factori stresanţi nespecifici în provocarea
tulburărilor depresive, dar numai unele condiţii clinice s-au dovedit a avea o mai
11
mare probabilitate de a fi urmate de depresie (de exemplu mononucleoza
infecţioasă, parkinsonismul şi anumite tulburări endocrine).
Teorii psihologice
Teoriile psihanalitice tradiţionale susţineau faptul că depresia apare la
persoanele caracterizate printr-o nevoie crescută de dependenţă, nevoie care s-ar
datora unor conflicte inconştiente apărute în stadiul oral de dezvoltare al
personalităţii. Aceste persoane sunt predispuse la a dezvolta sentimente afective
negative intense în cazul în care sunt rejectate sau dacă pierd persoana iubită –
persoana care le satisface nevoia de dependenţă. Furia şi resentimentele generate de
această pierdere sau abandonare sunt orientate asupra propriei persoane –
sentimentele de devalorizare şi vinovăţie care îi implică pe ceilalţi sunt reorientate
spre propria persoană. Freud considera de importanţă fundamentală în depresie,
pierderea unui obiect în sensul de abstracţiune sau reprezentare internă, în vreme ce
Bibring şi Jacobson subliniau importanţa pierderii stimei de sine, secundară
abandonării.
Teoriile comportamentale clasice explică depresia ca fiind generată de
pierderea unor surse importante de recompensă, altfel spus de pierderea întăririlor
pozitive. Ele încearcă să explice şi mecanismele de accentuare şi menţinere ale
depresiei considerând că pierderea unei astfel de surse (de exemplu a locului de
muncă sau a unei persoane apropiate) şi depresia în sine determină o reducere a
activităţilor plăcute – sursă şi ele de recompense. Aceasta va accentua depresia şi,
totodată, prin simpatia şi atenţia crescută a celor din jur, determină menţinerea
stării afective negative printr-un mecanism de reântărire.
Teoriile cognitive subliniază faptul că aceste reântăriri nu reprezintă singurul
mecanism implicat. O importanţă deosebită ar avea-o modul personal de percepere
şi interpretare a propriei persoane, a spaţiului în care funcţionează şi a viitorului.
II.3.Tabloul clinic: Depresia, fie unipolară sau bipolară are o serie de simptome
care se manifestă în dispoziţia, gândirea, comportamentul şi fiziologia persoanei
depresive. Aspectul bolnavului depresiv este caracteristic şi foarte sugestiv,
permiţând prezumţia diagnosticului la prima observare a pacientului. Faciesul este
cu o mimică hipomobilă, deseori exprima tristeţe, chiar disperare sau anxietate, la
nivelul frunţii putem observa caracteristicul ”  melancolic”.
Episodul depresiv
Simptomele definitorii ale episodului depresiv sunt sistematizate în două categorii:
simptome tipice şi simptome comune.
Simptomele tipice sunt reprezentate de:
- tristeţe persistentã, anxietate ;
- sentimente de inutilitate sau de pesimism;
- sentimente de vinovãţie sau neputinţã;
- pierdere de interes sau plãcere pentru hobby-uri sau activitãţile obişnuite, inclusiv
pentru sex;
- energie scãzutã, obosealã, senzaţie de “încetinealã”;
12
- capacitate de concentrare redusã sau dificultate de luare a deciziilor;
- probleme de somn, trezire dimineaţa devreme sau dormit prelungit;
- modificãri ale apetitului sau/şi ale greutãţii;
- gânduri de moarte sau sinucidere, tentative de suicid chiar;
- nelinişte sau iritabilitate;
- stima de sine scãzutã;
- probleme fizice persistente, precum dureri de cap, tulburãri digestive, dureri
cronice ce nu rãspund la tratamentele de rutinã.
II.4. Forme clinice
Depresia majorã
Efectele depresiei majore pot fi de-a dreptul invalidante pentru pacient. Ea
poate provoca tulburãri ale proceselor fiziologice normale - hrãnirea, somnul,
nivelul de activitate fizicã, capacitatea de concentrare şi de realizare a
diferitelor sarcini.
Dacã nu este eliminatã, depresia majorã poate duce la pierderea productivitãţii,
declin funcţional şi creşterea riscului mortalitãţii.
Depresia psihoticã
Depresia psihoticã are 3 parametrii de caracterizare: tristeţe profundã,
scãderea activitãţii intelectuale, scãderea activitãţii motorii. În cadrul ei apare
noţiunea de “durere moralã“: tristeţe profundã şi idei delirante de inutilitate şi de
autoacuzare.
Este însoţitã de imobilitate psihointelectualã, gândire lentã, latenţã mare la
elaborarea rãspunsului la întrebãri, voce şoptitã, stare de imobilitate fizicã
(motorie): umeri cãzuţi, priveşte în pãmânt (nu-şi priveşte interlocutorul).
Din cauza acestor manifestã, apare dorinţa de sinucidere, dar bolnavul nu
acţioneazã în acest sens (lipsa capacitãţii de a trece de la idei la fapte).
Depresia psihoticã apare în pusee, la aproximativ 10 % din populaţie, mai frecvent
la vârsta de 40-60 de ani şi mai rar la adolescenţi. Ca perioadã de apariţie, este mai
frecventã la sfârşitul primãverii şi începutul verii.
Tulburare distimicã
Aceasta se manifestã pe termen lung (2 ani sau chiar mai mult), dar este mai
puţin severã. Persoanele care suferã de tulburare distimicã au o dispoziţie depresivã
în cea mai mare parte a timpului. Ei îşi descriu starea de spirit ca fiind „tristã” sau „
abãtutã”, pot avea un interes scãzut pentru a desfãşura activitãţi şi se vãd pe ei
înşişi incapabili.
Simptomele acestei boli devin o parte a experienţei de zi cu zi a individului,
astfel încât acestea sunt vãzute ca trãsãturi de pesonalitate („eu întotdeauna am fost
aşa” sau „aşa sunt eu”). Aceastã tulburare cauzeaza individului un disconfort
puternic în domeniul profesional sau şcolar, al interacţiunii sociale sau în alte
domenii importante de funcţionare.
Depresia postpartum
Depresia postpartum poate apãrea în cazul mamelor în primele luni de la
13
naştere. Fãrã tratament, depresia postpartum poate avea o evoluţie prelungitã şi
disabilitantã. Aceastã boalã este foarte frecventã, afectând 1 din 8 femei dupã
perioada de sarcinã.
Ea mai poate apãrea şi dupã avortul spontan, naşterea cu fãt mort sau adopţie.
În cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice
care o pot pune în pericol atât pe pacientã, cât şi pe cei din jur (psihoza
postpartum).
Tulburare afectiva sezoniera
Depresia sezonierã (numitã şi tulburare afectivã sezonierã) este, pe scurt, o
stare de disconfort psihic şi fizic asociatã cu schimbarea de anotimp, de obicei
toamna şi iarna.
Dintre cauzele posibile de apariţiei a acestei afecţiuni sunt: dereglarea ceasului
biologic intern (a ritmului circadian) sau dificultãţi de reglare a unei substanţe
chimice cerebrale, denumitã serotoninã.
Simptomele despresiei sezoniere debuteazã toamna, ating un punct maxim pe
perioada iernii şi dispar de obicei primãvara. Existã un procent mic de indivizi care
pot suferi de aceastã tulburare afectivã şi vara. 70-80% dintre cei cu aceastã
tulburare sunt femei, cel mai frecvent în jurul vârstei de 30 de ani.
Tulburarea bipolarã (maniaco-depresivã) 
Este caracterizatã prin schimbarea ciclicã a stãrilor: manie şi depresie. Aceste
schimbãri de stare pot fi dramatice şi rapide, dar adesea sunt graduale. În episodul
maniacal, persoana în cauzã poate fi superactivã, foarte vorbareaţã şi cu o mare
cantitate de energie. Mania afecteazã adesea gândirea, judecata şi comportamentul
social, cauzând probleme serioase şi comportamente jenante la nivel social.
Individul se poate simţi exaltat, ia decizii nesãbuite fie profesional, fie personal.
Netratatã, mania poate conduce la o stare psihoticã (de pierdere a simtului
realitãţii).
II.5. Diagnostic
Criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major – termen specific
pentru episodul depresiv din cadrul tulburării depresive recurente sau bipolare
diferenţiindu-l de depresia reactivă (cu menţiunea că primelor două simptome li se
atribuie o pondere crescută în stabilirea diagnosticului) sunt:
- dispoziţie depresivă (sau iritabilitate la copii şi adolescenţi);
- scădere marcată a interesului sau plăcerii pentru orice sau pentru cea mai mare
parte a activităţilor;
- scădere sau creştere semnificativă în greutate; scădere sau creştere a apetitului
alimentar;
- insomnie sau hipersomnie;
- nelinişte sau lentoare psiho-motorie;
- oboseală sau pierderea energiei;
- sentimente de inutilitate sau vinovăţie excesivă sau inadecvată;
- capacitate scazută de concentrare, indecizie;
14
 - gânduri recurente legate de moarte, ideaţie suicidară recurentă fără un plan
specific, tentativă suicidară sau un plan specific de suicid.
Simptome biologice sau somatice :
- perturbarea somnului ;
- variaţia diurnă a dispoziţiei – în mod caracteristic dispoziţia depresivă este
accentuată dimineaţa, ea ameliorându-se după-amiaza şi seara;
- pierderea apetitului alimentar cu scădere în greutate;
- constipaţie ;
- pierderea libidoului şi, la femei, amenoree/
Simptome psihotice
- ideile micromanice întrunesc caracteristicile ideilor delirante;
- halucinaţii – voci defăimatoare sau mirosuri şi gusturi dezagreabile;
- stuporul depresiv.
II.6. TRATAMENT
Tratamentul depresiei este unul complex cuprinzând atât abordarea
medicamentoasã cât şi cea psihoterapeuticã. Cele doua modalitãţi de intervenţie nu
numai cã nu se exclud ci se completeazã reciproc.
Pe de o parte, psihoterapia accelereazã procesul de vindecare şi acţioneazã acolo
unde şi când medicamentele nu reuşesc sã ajungã. Este bine ştiut faptul ca orice
antidepresiv are nevoie de un timp de actiune - între 2 şi 4 sãptãmâni pentru a-şi
atinge eficacitatea maximã, de aceea şedinţele de psihoterapie au valoare deosebitã
la începutul tratamentului.
Pe de altã parte, s-a constatat faptul cã aproape jumãtate din pacienţii cu depresie
abandoneazã tratamentul (sau îl efectueazã inconstant) odatã ce starea lor psihicã se
amelioreazã. Psihoterapia are darul de a crea o alianţã resentimentul de izolare şi
senzaţia pacientului cã suferinţa lui nu poate fi înţeleasã de ceilalţi şi de a spori
comunicarea acestuia cu restul lumii. Implicit de aici decurge şi o mai bunã
complianţã la tratament iar pacientul devine conştient de faptul cã abandonarea
precoce a medicaţiei se însoţeşte de recidive ale bolii.
Atunci când se alege un antidepresiv, psihiatrul ia în considerare tipul
depresiei şi simptomatologia particularã a subiectului dar şi vârsta modul de viaţã,
existenţa altor afecţiuni asociate sau cure medicamentoase.
Totuşi nici un medicament nu este lipsit de efecte adverse iar pacientul trebuie sã
ştie cã este nevoie uneori de perseverenţã pentru a surmonta perioada iniţialã mai
dificilã a tratamentului şi cã întodeauna trebuie sã punã în balanţã beneficiile
tratamentului şi efectele neplãcute (de cele mai multe ori nesemnficative şi
pasagere).
Şi mai important, pacientul trebuie sã ştie cã antidepresivul :
- nu este un tranchilizant care diminueazã angoasa sau neliniştea dar nu
produce efecte durabile şi în nici un caz nu rezolvã depresia;
- nu este un somnifer sau alt medicament care sedeazã şi împiedicã
desfãşurarea activitãţilor obişnuite;
15
 -nu provoacã dependenţã indiferent de cât timp este administrat.
Tratamentul depresiei necesitã însã o anumitã rigoare şi disciplinã din partea
pacientului, el trebuie urmat fãrã întrerupere, zilnic, mai multe luni de zile în
funcţie de recomandarea medicului prescriptor. Dupã faza iniţialã "de atac" în urma
cãreia se obţine dispariţia acuzele şi stãrilor neplacute, tratamentul trebuie continuat
pentru consolidarea efectelor şi prevenirea recãderilor. La tratamentul cu
antidepresive, se pot adãuga anxiolitce sau somnifere pentru perioade scurte timp
atunci când este cazul.
În tratamentul depresiei, intervenţiile psihoterapeutice se axeazã asupra
psihismului în general, a raportului pe care subiectul depresiv îl are cu ceilalţi
oameni dar şi cu el însuşi. Anumiţi specialişti considerã cã tratarea episodului
depresiv nu cere o psihoterapie specificã ci doar o simplã terapie de susţinere.
Acest demers este întotdeauna necesar şi de foarte multe ori şi suficient. Totuşi, de-
a lungul timpului au fost elaborate mai multe tipuri de psihoterapie.
Terapiile scurte (cognitiv comportamentale şi familiale) îşi focalizeazã
atenţia asupra prezentului şi situaţiei actuale, încercând sã-l facã pe pacient sã ia
cele mai bune decizii şi sã facã faţã dificultãţilor curente.
În schimb, terapiile psihodinamice se centreazã mai ales pe trecut iar pacientul este
solicitat sã retrãiascã şi sã-şi înteleagã elemente ale istoriei sale lãsate în urmã.
Uneori, este nevoie sã se recurgã la mãsura de a interna pacientul în spital
unde poate efectua tratamentul în condiţii de siguranţã. La fel existã situaţii când
concediul medical şi repausul în ambulatoriu se impun.
Tratamentul medicamentos este prescris de către medicul psihiatru în funcţie
de severitatea depresiei şi are la baza antidepresivele. În funcţie de alte tulburări
precum anxietatea, simptome psihotice sau în cazul unor depresii care răspund greu
la antidepresive se pot asocia anxiolitice, antipsihotice, timostabilizatoare sau se
poate recurge chiar la electroconvulsoterapie. Extrem de important este faptul că
tratamentul cu antidepresive nu provoacă dependenţă.
Psihoterapia poate fi recomandată ca unic tratament în cazul depresiilor
uşoare. În funcţie de tipul depresiei şi de personalitatea individului, tratamentul
apelează la mai multe tipuri de terapii: cognivita, interpersonală, comportamentală,
orientare psihanalitică, terapii familiale. Eficacitatea psihoterapiei este larg
recunoscută, fiind ideală în cazul persoanelor care nu pot lua medicamente şi
aducând mari îmbunătăţiri în viaţă pacienţilor.
În tratarea depresiei, importantă este şi schimbarea stilului de viaţă al
pacientului. Sportul, hrană echilibrată şi somnul sunt elemente-cheie în construirea
unei stări psihice bune. Pacienţii sunt încurajaţi să apeleze la familie şi prieteni, să
facă voluntariat sau să se înscrie la cursuri care le fac plăcere, suportul social
îmbunătăţind modul în care persoanele depresive se reintegrează în societate. La
acestea se adaugă şi tratamente alternative precum meditaţia, yoga sau acupunctură.
Tratamentul medicamentos de bază al depresiei constă în antidepresive. Un
procent de 60 până la 80% dintre persoanele cu depresie răspund la un antidepresiv,
16
dacă acesta este prescris în doza optimă. Durata până la obţinerea unui răspuns
poate fi de 2 până la 6 săptămâni.
În cazul depresiei cu simptome de anxietate, se asociază un tratament cu
anxiolitice, însă acesta trebuie să aibă o durată delimitată. Pentru depresiile care
răspund greu la antidepresive se poate asocia un timostabilizator. În cazul
depresiilor cu simptome psihotice se asociază un antipsihotic.
În anumite cazuri bine selecţionate se poate recurge la
electroconvulsoterapie.
Factorii importanţi în alegerea unui tratament sunt:
- starea de sănătate fizică a persoanei cu depresie şi alte tratamente pe care aceasta
le urmează;
- efectele secundare cunoscute ale antidepresivului, corelate cu problemele pe care
persoana cu depresie le poate avea;
- evitarea apariţiei unor interacţiuni medicamentoase nedorite, la persoanele care
iau şi alte tratamente;
- riscul suicidar - pentru persoanele care au avut tentative de suicid sau au idei de
suicid se vor alege medicamente care, în supradoză, au risc mai mic de efecte
secundare grave, cum ar fi aritmiile cardiace;
- preferinţa persoanei cu depresie;
- accesul la tratament şi costul acestuia;
În cazul antidepresivelor dozele se cresc lent, până la o doză minimă
eficientă
Doza eficientă se menţine pe o perioadă de aproximativ 4 săptămâni pentru a
putea evalua dacă antidepresivul este cu adevărat eficient. Acest interval este
necesar întrucât antidepresivele au o perioadă de latenţă înainte de a se observa
efecte semnificative.
După ce s-a obţinut o ameliorare importantă, tratamentul se continuă pe o
perioadă de minim 6 luni, de preferat peste 9 luni, în funcţie de severitatea
depresiei şi de numărul de episoade depresive.
Dacă evoluţia este favorabilă, după această perioadă de 6-9 luni tratamentul
antidepresiv se poate scădea treptat.
Un aspect foarte important este legat de tratamentul de întreţinere, care
trebuie luat în considerare atunci când au existat mai multe episoade depresive.
Rolul tratamentului de întreţinere este cel de a preveni apariţia unor noi episoade.
ratamentul cu antidepresive nu provoacă dependenţă.
Tratamentul adjuvant cu anxiolitice poate însă să conducă la apariţia
dependenţei, dacă se prelungeşte pe o perioadă de peste două luni. Majoritatea
persoanelor nu dezvoltă dependenţă.
Dependenţa se manifestă prin faptul că medicamentul respectiv nu îşi mai
face efectul la aceeaşi doză şi persoana în cauză are tendinţa să crească doza. În
cazul apariţiei dependenţei, la întreruperea bruscă a anxioliticului apare sindromul
de sevraj, manifestat în special prin tensiune, nelinişte, tremor, stare de disconfort.
17
Consumul de alcool poate accentua depresia şi interferează cu tratamentul.
Cele mai prescrise antidepresive sunt inhibitoarele selective de recaptare a
serotoninei, pe scurt ISRS. Ele se prescriu de primă intenţie, în majoritatea
cazurilor de depresie. ISRS au mai puţine efecte secundare decât tratamentele
clasice şi mai puţine contraindicaţii. În cazul depresiilor mai severe sau a celor care
nu au răspuns la tratamentul cu ISRS, se recomandă antidepresivele cu acţiune
duală, pe serotonină şi noradrenalină.
Antidepresivele clasice: triciclice şi tetraciclice sunt tratamente eficiente, dar
au mai multe efecte secundare, astfel încât se recomandă în cazurile mai dificile.
Antidepresivele inhibitoare de monoaminoxidază (IMAO) se recomandă cu multă
precauţie datorită riscului de interacţiuni cu alte medicamente sau alimente.
Există şi alte antidepresive cu mecanisme de acţiune mai complexe cum ar fi:
Tianeptina, Bupropiona, Agomelatina.

CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVILOR DEPRESIVI

18
Asistentul medical în psihiatrie are 3 roluri:
- oferã îngrijiri medicale calificate (ex. administrarea medicamentelor);
- contribuie la asigurarea unor condiţii de spitalizare optime;
- adoptarea de atitudini psihoterapeutice.
Particularitãţile de îngrijire a bolnavilor cu afectiuni psihice
Bolnavii îngrijiţi în spitalele de psihiatrie de cele mai multe ori nu sunt
responsabili pentru atitudinile şi faptele lor. Numeroase îmbolnãviri psihice se
exteriorizeazã printr-o notã de agresivitate mai mult sau mai puţin accentuatã.
Internarea bolnavilor psihici în instituţii închise se face cu respectarea unor norme
juridice, pe baza stabilirii iresponsabilitãţii lor, prezentând o notã de periculozitate
atât pentru persoana lor proprie, cãt şi pentru anturajul lor.
 Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie sã fie bine cunoscut de
personalul de îngrijire, care trebuie sã manifeste o atitudine de bunãvoinţã şi
înţelegãtoare faţã de ei. Asistenta trebuie sã se familiarizeze cu faptul cã
agresivitatea acestor bolnavi, atitudinea lor adesea acuzatoare faţã de personalul de
îngrijire, izvorãsc din boala lor, pentru care nu sunt rãspunzãtori şi deci nu este
cazul sã se supere pe ei. Ea trebuie sã fie conştientã de faptul ca bolnavii psihici
sunt bolnavi asemanãtori cu bolnavii de la alte spitale şi comportamentul lor
deosebit este consecinţa fireascã a bolii lor.
Respectarea demnitãţii umane a bolnavului psihic este una din principalele
elemente de bazã pentru câştigarea încrederii bolnavului care, în numeroase cazuri,
devine mai deschis şi mai sincer faţã de asistentã, decât faţã de medic.
 Toate acestea explicã importanţa deosebitã a atitudinii asistentei medicale
faţã de aceşti bolnavi, atitudine care trebuie sã fie de mare înţelegere, tact şi
rãbdare, îmbinatã cu o observaţie foarte atentã, ceea ce poate preveni eventualele
crize şi manifestãri comportamentale periculoase ale bolnavului.
Supravegherea bolnavului
În afarã de supravegherea obişnuitã a funcţiilor somatice, obişnuite la toate
secţiile de spital, la secţiile de psihiatrie trebuie urmãrit cu atenţie consumul
cantitãţilor de lichide, modul de alimentaţie, ca şi funcţiile de evacuare, întrucât
bolnavii, de multe ori, dau informaţii eronate sau deloc.
Responsabilitatea asistentei medicale pentru integritatea corporalã a
bolnavilor îngrijiţi, capatã o pondere deosebitã în cazul îngrijirii bolnavilor
agresivi sau cu tendinţã la sinucidere. Din acest motiv, nu este voie sã rãmãna la
bolnav nici un obiect cu care ar putea cauza prejudicii în integritatea corporalã
proprie sau a celorlalţi bolnavi. O atenţie deosebitã trebuie acordatã prevenirii
posibilitãţilor de a se spânzura. În zilele de vizitã se acordã o atenţie deosebitã
aparţinãtorilor care, în neştiinţã de cauzã şi în mod iresponsabil, aduc bolnavilor
lame de ras, curele de pantaloni, brichete sau chibrituri care, dacã nu sunt
descoperite din timp de personalul de îngrijire, pot avea efecte grave.
Ingeniozitatea bolnavilor de a ajunge în posesia unor obiecte cu care pot
încerca sinuciderea este deosebitã. Asistenta medicalã trebuie sã fie foarte vigilentã
19
ca obiectele de tãiat, înţepat, spânzurat ca briciul, cuţitele, foarfeca, cureaua,
cravata, obiectele de sticlã sã nu ajungã în posesia bolnavilor.
Medicamentele trebuie sã fie înghiţite în faţa asistentei şi dacã este posibil,
sã se controleze cavitatea bucalã a bolnavului pentru a evita adunarea
medicamentelor neconsumate cu scop de sinucidere.
O grijã deosebitã trebuie acordatã pãstrãrii medicamentelor din secţie care, în
nici un caz, nu poate sã fie accesibilã bolnavilor. Dacã bolnavul depresiv în mod
brusc devine euforic, aceasta poate reflecta faptul cã intenţia de sinucidere s-a
concretizat în conştiinţa lui.
Printre vizitatorii bolnavului psihic pot exista indivizi inconştienţi, rãu
intenţionaţi care, profitând de starea de dezorientare a bolnavului, sã le pretindã şi
sã obţinã iscãlituri pe contracte sau alte acte antedatate, din care bolnavul sau
familia lui poate sã aibã prejudicii materiale sau morale. Asistenta medicalã, dacã
observã astfel de intenţii sau insistenţe din partea oricãrei persoane, trebuie sã le
aducã la cunoştinţa medicului.
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor
Tratamentul principal în bolile psihice se face cu medicamente. Tratamentul
medicamentos al bolnavilor psihici întâmpinã însã adesea greutãţi prin refuzul
medicamentelor sau negativismul total al bolnavilor. Foarte mulţi bolnavi refuzã
medicamentele având fricã de ele. Bolnavul trebuie eliberat de fricã lui nefondatã
faţã de medicamente, printr-o psihoterapie adecvatã. Adesea însã bolnavii au o fricã
bine motivatã deoarece efectele secundare ale medicamentelor, sunt neplãcute,
supãrãtoare.
Sunt bolnavi care afirmã ca simptomatologia bolii lor de bazã, pentru care
sunt trataţi, se datoreşte chiar medicamentului pe care asistenta vrea sã
administreze şi îşi formuleazã pretenţiile pentru anumite medicamente neindicate
sau chiar interzise de medic. Unii afirmã cã nu sunt bolnavi şi deci nu au nevoie de
medicamente. Numeroşi bolnavi nu vor sã se vindece şi din acest motiv refuzã
medicamentele.
Asistenta trebuie sã fie fermã în administrarea medicamentelor şi nu trebuie
sã se lase influenţatã de pretenţiile nefondate - adesea puerile - ale bolnavilor. În
funcţie de starea lor psihicã, trebuie sã le explice efectul medicamentelor,
importanţa acestuia în vindecarea lor, pentru care trebuie sã aducã şi ei unele
sacrificii, tolerând efectul secundar al lor, aceste efecte nefiind periculoase pentru
sãnãtatea lor.
Este foarte important ca bolnavii sã fie serviţi numai cu doze unice de
medicamente, pe care le înghit în faţa asistentei în unele cazuri, asistenta trebuie sã
controleze cavitatea bucalã a bolnavului, dacã întradevãr a înghiţit medicamentul,
fiindcã unii, dupã plecarea asistentei recupereazã din gurã tabletele sau drajeurile,
le adunã, şi - dupã un timp - le utilizeazã pentru tentative de sinucidere.

20
 În mod obişnuit, la secţia de psihiatrie se utilizeazã urmãtoarele categorii de
medicamente psihotrope: anxiolitice, hipnotice, antipsihotice, antidepresive şi
stimulante, precum şi alte medicamente: antiparkinsoniene şi antiepileptice.
Medicamentele psihotrope adesea sunt însoţite de efecte secundare, dintre
care unele sunt obişnuite şi fãrã importanţã, altele însã pot semnala efecte toxice
sau manifestãri de intoleranţã ale organismului. Dacã bolnavii se plâng de
uscãciunea gurii, tulburãri de acomodare la distanţã, dificultãţi de micţiune, cefalee
dacã asistenta medicalã constatã la bolnavul tratat cu aceste substanţe transpiraţie
acutã, tahicardie, puls aritmic, constipaţie, tremor, stare de încordare, spasme
musculare, convulsii, erupţii cutanate, icter scleral sau tegumentar sau alte
manifestãri apãrute numai în cursul tratamentului, acestea trebuie raportate
neântârziat medicului.
O atenţie deosebitã trebuie acordatã tratamentului cu inhibitorii de
monoaminooxidazã, care prezintã interacţiuni periculoase cu numeroase
medicamente şi alimente, manifestatã prin creşterea tensiunii arteriale la valori
ridicate şi hemoragii subarahnoidiene. Din acest motiv, asistenta medicalã trebuie
sã fie foarte atentã la respectarea regimului dietetic al acestor bolnavi, şi sã evite
servirea alimentelor interzise.
În psihiatrie se mai utilizeazã numeroase alte tratamente, dintre care amintim
pe acelea la care asistenta are un rol important.
Tratamentul electroconvulsivant constã în provocarea de convulsii epilepti-
forme cu ajutorul curentului electric alternativ. Convulsiile sunt asemãnãtoare
acelora din cursul crizelor majore de epilepsie. Tratamentul eiectroconvulsivant se
poate face ca atare, sau sub formã protejatã, când bolnavul este anesteziat şi
curarizat şi astfel convulsiile propriu-zise nu apar, fiind blocate de efectul
curarizant al medicamentului. Manifestãrile crizei majore nu sunt obligatorii pentru
reuşita tratamentului, efectul convulsivant al curentului electric manifestându-se
prin mici tremurãturi ale pleoapelor şi degetelor, precum şi prin manifestãrile
electroencefalografice.
Tratamentul electroconvulsivant se face dimineaţa pe nemâncate pentru ca
bolnavul sã fie cu stomacul gol. Asistenta medicalã va avea grijã ca bolnavul sã fie
dupã emisie de scaun şi înainte de efectuarea tratamentului sã-şi goleascã vezica
urinarã. Asistenta medicalã trebuie sã verifice identitatea bolnavului, ceea ce la
bolnavii psihici nu este totdeauna şor. În cazul în care bolnavul în ziua
tratamentului este febril sau subfebril, valorile tensionale sunt prea mari sau mici,
tuşeste sau la femei a apãrut menstruaţia, comunicã cele constatate medicului, care
va hotãri asupra datei la care va efectua tratamentul. Va verifica dacã toate
analizele preliminare: examenul fundului de ochi, electroencefalograma,
electrocardiograma, radiografia pulmonarã, glicemia, ureea, creatinina şi alte
examinãri pe care eventual le-a cerut medicul se gãsesc în foaia de observaţie, pe
care o duce cu sine, când însoţeşe bolnavul la tratament.

21
 Bolnavii care aşteaptã rândul la şedinţa electroconvulsivantã nu trebuie sã
vadã sau sã audã ce se întâmplã cu bolnavii supuşi tratamentului înaintea lor. Din
acest motiv, ei vor fi izolaţi într-o altã camerã.
În cursul tratamentului pot sã aparã unele accidente. Asistenta trebuie sã
pregãteascã tot ceea ce ar fi necesar cu ocazia unor eventuale accidente: aspiratorul
electric cu sondele endotraheale, aparatul pentru oxigenoterapie, aparatul pentru
respiraţie asistatã, defibrilatorul electric.
Ca premedicaţie, bolnavul primeşte o fiolã de atropinã, care reduce secreţiile
traheobronşice şi are un oarecare rol protector contra aritmiilor. Asistenta
degreseazã ambele regiuni fronto-temporale, unde se aplicã electrozii. Contactul
electric cu suprafaţa tegumentelor se asigurã prin acoperirea electrozilor cu un tifon
îmbibat în ser fiziologic sau cu ajutorul unei paste de contact, bun conducãtor de
electricitate, identic cu cel folosit şi la electroencefalografie. Medicul anestezist
reanimator administreazã anestezicul pe cale intravenoasã şi imediat dupã aceasta,
substanţa miorelaxantã. Medicul declanşeazã curentul electric de 80-150 V, pânã la
250 mA timp de 0,1-0,5 secunde, în urma cãruia se declanşeazã criza convulsivã. În
cazul în care tratamentul se face fãrã protejare, criza convulsivã ia aspectul crizei
majore de epilepsie cu faza tonicã, clonicã şi de rezoluţie muscularã.
În cursul convulsiilor, ca şi la crizele epileptice pot apãrea unele accidente,
fracturi, luxaţii, inclusiv ale vertebrelor, muşcarea limbii, a buzelor. Este bine ca în
faza tonicã a contracţiilor mandibula şi membrele superioare la nivelul articulaţiilor
scapulo-humerale sã fie imobilizate de asistentã, pentru a preveni luxaţia lor. Între
arcadele dentare ale bolnavului se aşeazã o piesã de cauciuc pentru a evita
muşcarea limbii şi a buzelor în faza clonicã a contracţiilor. Dacã tratamentul
electroconvulsivant se face protejat, aceste accidente nu au loc.
În perioada de trezire, reluarea respiraţiei poate sã întârzie, ceea ce impune
aplicarea respiraţiei asistate. În aceastã perioadã, bolnavul poate sã aibã vãrsãturi.
Bolnavul va fi adus în decubit lateral. Dupã tratament, bolnavul rãmâne o perioadã
scurtã confuz, dupã revenire, rãmâne cu amnezie privind perioada tratamentului.
Bolnavul pânã la revenire completã rãmâne sub observaţie, ca orice bolnav dupã
anestezie generalã. Este bine ca bolnavul - înainte de readucerea lui în salon - sã se
odihneascã o ora în vecinãtatea camerei de tratament.
Numãrul şedinţelor (de obicei 6-8), precum şi intervalele dintre şedinţe sunt
fixate de medic.
Insulinoterapia – o altã terapie aplicatã bolnavilor psihici- constã în
provocarea unui şoc hipoglicemic cu insulinã şi menţinerea bolnavului în comã
timp de 10-15 minute. Scoaterea bolnavului din comã se face cu Glucagon sau
soluţie de glucozã 33% administrat intravenos, urmat de consum oral de hidraţi de
carbon uşor asimilabili, dupã revenire. Prin introducerea tratamentului cu
electroşoc, insulinoterapia a pierdut mult din importanţã.
Psihoterapia constã dintr-un ansamblu de procedee psihologice cu ajutorul
cãrora pot fi influenţate unele tulburãri psihice provocate de factorii psiho-sociali.
22
 Succesul psihoterapiei este în funcţie şi de mãsura în care aceasta poate fi
extinsã şi la anturajul social al bolnavului. Psihoterapia depãşeste pregãtirea
asistentei medicale, însã sub îndrumarea medicilor şi a psihologilor de profesie,
poate contribui la potenţarea efectului acesteia.
Rolul asistentei medicale în alimentaţia bolnavilor.
Alimentaţia bolnavilor la secţiile de psihiatrie nu comportã probleme
deosebite de dietoterapie dacã bolnavii nu suferã de alte boli: hepatice, renale,
digestive etc. Alimentaţia trebuie sã fie mixtã normocaloricã, cu multe fructe,
legume şi preparate de lapte. În cursul psihozelor acute şi stãrilor de hiperexcitaţie,
se recomandã restrângerea cãrnii şi asigurarea proteinelor din produse lactate.
Numeroşi bolnavi psihici, mai ales cei depresivi, sunt predispuşi la
constipaţie, ceea ce, în limitele posibilitãţilor, trebuie rezolvat pe cale dieteticã şi
numai în caz de eşec cu clisme evacuatoare. Purgativele trebuie evitate, fiindcã
administrarea lor repetatã predispune la constipaţie habitualã.
Numeroşi bolnavi psihici sunt internaţi într-o stare de denutriţie înaintatã. La
aceşti bolnavi trebuie asigurat un aport caloric mai ridicat.
La bolnavii trataţi cu inhibitori de monoaminooxidaze, se interzice consumul
extractelor de carne şi drojdie, peştele afumat şi sãrat, vânatul, numeroase preparate
de brânzã, şi trebuie atenţionaţi, ca dupã externare sã nu consume vin roşu sau bere,
ceea ce ar putea da naştere la accidente grave.
O problemã deosebitã o constituie alimentaţia bolnavilor inapetenţi, precum
şi a acelora care refuzã hrana, câteodatã pe o perioadã mai lungã de timp. Aceşti
bolnavi trebuie hrãniti prin alimentaţie pasivã, eventual cu linguriţa. În unele cazuri
se administreazã înaintea meselor principale 6-8-10 unitãţi insulinã care, prin
hipoglicemia provocatã, declanşeazã actul alimentaţiei. De multe ori, alãturi de
alimentaţia pasivã, aportul de lichide trebuie asigurat pe cale parenteralã.
Dacã alimentaţia activã sau pasivã nu mai este posibilã, se recurge la
alimentaţie artificialã prin sondã. La bolnavii psihici nu se poate menţine sonda pe
loc, din acest motiv se utilizeazã sonda gastricã, care trebuie îndepãrtatã dupã
fiecare alimentaţie şi reintrodusã la alimentaţia urmãtoare. Operaţiunea se executã o
datã, cel mult de douã ori pe zi. La alcãtuirea amestecurilor alimentare trebuie sã se
ţinã cont de necesitãţile calitative şi cantitative reale ale bolnavului, precum şi de
tolerabilitatea tubului digestiv, evitând excesul de alimente, care ar putea provoca
bolnavului diaree.
Rolul asistentei medicale în educaţia sanitarã
 Educaţia a devenit una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale. Pacientului îi trebuiesc date toate informaţiile de care are nevoie pentru
autoângrjire şi pentru a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu. Un
program de educaţie bine conceput poate reduce costul îngrijirilor de sãnãtate şi sã
ajute pacientul sã-şi dobândeascã o mai bunã autocunoaştere.
Starea psihicã şi modul de gândire al bolnavilor psihici este aşa de
diversificat, încât nu se pot stabili norme de educaţie sanitarã cu ei. Aceastã
23
activitate în realitate se contopeşte cu psihoterapia, care este una din metodele
majore de tratament la secţiile de psihiatrie.
Educaţia sanitarã primeşte în schimb o pondere deosebitã faţã de familia
bolnavului, cu care personalul de specialitate trebuie sã facã o adevaratã scoalã
privind modul de comportare faţã de bolnav dupã reântoarcerea lui în sânul
familiei, importanţa continuãrii tratamentului, prezentarea regulatã la controalele
medicale şi în limita posibilitãţilor, reintegrarea lui în activitatea de zi cu zi a
familiei sau într-o muncã oarecare.

CAPITOLUL IV
STUDII DE CAZ
24
 Cazul nr. 1

Nume: F
Prenume : C
Vârsta: 30 ani
Data naşterii: 01.12. 1988
Sex: F
Cetãţenie: românã
Domiciliu: localitatea X
Data internãrii: 12.02.2019
Data externãrii: 19.02.2019
Anamnezã
Antecedente personale: (fiziologice şi patologice) – multiple internări anterioare
în sectia de psihiatrie, ulcer gastric.
Antecedente heredocolaterale: mama cu alcoolism cronic, bunicul: epilepsie.
Conditii de viaţã: a lucrat în comerţ, panificaţie, locuieşte împreună cu soţul, din
2004 pensionată de boală.
Obişnuinţe de viaţă:(alimentaţia, fumător,consum de alcool , hobby) fumeazã 10
ţigãri/zi, consumã 4-5 cafele / zi , nu consumã alcool. Ca şi hobby are munca în
aer liber.
Diagnosticul de internare: Episod depresiv sever. Turburare depresivă recurentă.
Diagnostic la 48 de ore: Episod depresiv sever. Turburare depresivă recurentă.
Motivele internãrii: dispoziţie tristă, nu poate plânge, retragere socială, nelinişte
psihomotorie, randament scăzut al avtivităţilor fizice, cefalee occipitală.
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 30 de ani cu antecedente psihiatrice se
prezintă din proprie iniţativă, însoţită de soţ şi o prietenă pentru că se simte
neliniştită, agitată, nu-şi găseşte locul nicăieri, se simte uneori tristă, nu are chef de
nimic, se supără, nu poate plănge şi simte un nod în gât, de aproximativ trei luni o
doare capul zilnic – durere iniţial occipital cu iradiere parietală şi frontală.
Examen obiectiv:
- stare generală: bună ;
- stare de nutriţie: relativ bună;
- stare de conştienţă : orientat temporo-spaţial;
- facies : trist;
- tegumente şi mucoase normal colorate;
- fanere: fără modificări;
- ţesut conjunctiv –adipos: slap reprezentat;
- sistem ganglionar: nepalpabil;
- sistem osteoarticular: integru mobil;

25
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
Aparat respirator: normal conformat, murmur vezicular fiziologic, fără raluri
supra adăugate 18 resp/min.
Aparat cardio-vascular: şoc apexian spaţiul V intercostal stg., zgomote cardiace
ritmice fără sufluri supra adăugate, TA 140 / 90 mm Hg puls 90 bãtãi/min.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare; ficat la
rebord, colecist nelocuit , splină nepalpabilă.
Aparatul uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane fiziologice, semnul
Giordano negativ bilateral.
Sistemul nervos, endocrin, organele de simţ: reflexe osteo – tendinoase prezente
bilateral, simetric, fără semne neurologice de focar.
Examen psihiatric:
- vestimentaţie partial îngrijită;
- igienă corespunzătoare;
- facies trist, privire anxioasă;
- mimicã-pantomimicã –hipomobil;
- atitudinea – cooperantã, contextul verbal şi dialogul se realizează spontan;
- memoria – hipomnezie de fixare;
- percepţia- prag perceptiv diminuat, fără tulburări calitative la momentul
examinării;
- atenţia- hipoprosexie mixtă;
- gândirea- flux ideativ încetinit, sărăcăcios în idei, fără tulburări calitative la
momentul examinării, idei de vinovăţie, inutilitate;
- conştienţa- orientată temporo-spaţial auto şi allopsihic;
- activitatea- randament scăzut al activităţilor zilnice, lipsa iniţiativei;
- afectivitatea- hipertimie negativă, dispoziţie tristă;
- ritm nictemeral- somn indus medicamentos;
- voinţa- hipobulie;
- personalitatea- trăsături de personalitate instabil emoţională.

Teste de laborator

26
Denumire test Rezultate Valori normale

VSH VSH=25/40mm VSH=1-

10mm/h
        7-
15mm/h
Leucocite L=7500/mmc L=4200-8000
Hemoglobina Hgb=12% Hgb=14-16g%
Trombocite T=345000/mmc T=150-
Hematocrit Htc=40% 400000/mmc
Htc=40-45%
Fibrinogen F=195mg% F=200-400mg
%
Glicemie G=110mg% G=80-120mg
%
Uree U=30 mg% U=20-40mg%
Creatinina C=1,3mg% C=0,6-1,2mg
Acid uric A.U=2-3mg% %
A.U=2-6mg%
Colesterol 300mg 180-280mg%
Examen sumar de Normal
urina
Enzime TGO=35U/L TGO=2-20U/L
TGP=42U/L TGP=2-16U/L

Parametrii fizici

12.02.2019 13.02.2019 14.02.2019 15.02.2019 16.02.2019

T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm
G = 55 kg G = 55 kg G = 54 kg G = 54 kg G = 54 kg

Parametrii vitali

27
Data Temperatura Puls Respiratie T.A.
12.02. 36.20 36.50 90/min 85/min 18/min 20/min 140/80 130/90
2019 C C
13.02. 36.5 36.40
0
80/min 70/min 20/min 20/min 135/85 135/80
2019 C C
14.02. 36.4 36,50
0
80/min 70/min 20/min 20/min 130/80 130/85
2019 C C
15.02. 36.3 36.50
0
75/min 72/min 18/min 19/min 120/80 125/85
2019 C C
16.02. 36.6 370 C
0
70/min 85/min 20/min 20/min 120/75 120/70
2019 C

PLAN TERAPEUTIC

Ziua de boalã
Medicaţie Forma de Calea de 1 2 3 4 5 6
prezentare administrare
Glucozã 5% Flacon 500 i.v. 1 1 1 1 1 1
ml
Vitamina B1 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B2 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B6 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B12 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Anixar Tab. oral 4 4 4 4 4 4
Argofan Tab. oral 1 1 1 1 1 1
Stilnox Tab. oral 1 1 1 1 1 1
Controloc Tab. oral 1 1 1 1 1 1

IDENTIFICAREA INIŢIALĂ A NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr.crt Nevoia Dependent / Independent

.
1. de a respira si a Dependent
avea o buna
circulaţie
2. de a bea şi a Dependent

28
 mânca
3. de a elimina Dependent
4. de a se mişca şi Dependent
a avea o buna
posturǎ
5. de a dormi şi a Dependent
se odihni
6. de a se îmbrǎca Dependent
şi dezbrǎca
7. de a menţine Independent
temperatura
corpului în
limite normale
8. de a menţine Dependent
tegumentele şi
mucoasele
curate şi
îngrijite
9. de a evita Dependent
pericolele
10. de a comunica Dependent
11. de a acţiona Independent
conform
propriilor
credinţe şi
valori
12. de a fi util , Independent
realizat
13. de a se recrea Dependent
14. de a învǎţa cum Dependent
sǎ-şi pǎstreze
sǎnǎtatea

29

DG. DE NURSING
12.02.2019
Nevoia de a respira şi a
avea o bunã circulaţie
Circulaţie inadecvatã
manifestatã prin creşterea
valorilor T.A , tahicardie
cauzatã de boalã.
12.02.2019
Nevoia de a bea şi a
mânca
Alimentatie inadecvatã
manifestatã prin deficit
alimentar, datoritã
inapetenţei si nerespectãrii
regimului alimentar
PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE
Normalizarea valorilor
T.A şi a pulsului în decurs
de 5 zile
Atingerea unui status
nutriţional optim, un
regim alimentar
corespunzãtor nevoilor
pacientei în 3-5 zile
INTERVENŢII EVALUARE
Intervenţii autonome 17.02.2019
Asistenta medicală asigură un T.A. revine în limitele
climat liniştit, cu saloane bine normale; respiraţia este de
aerisite şi curate. 18 resp./ min .
Urmãrirea respiraţiei se face prin
simpla observare şi numãrare a
mişcãrilor cutiei toracice.
TA respiraţia şi pulsul se vor
monitoriza permanent, şi se
noteazã în foaia de temperaturã.
Liniştim pacienta şi o asigurãm ca
o şa-si revinã starea ei psihicã.
Rol delegat:
Asistenta administrează medicaţia
prescrisă de medic şi
oxigenoterapie.
La indicaţia medicului recolteazã
sânge pentru analize de laborator.
Intervenţii autonome 17.02.2019
Asigur un cadru adecvat servirii Pacienta se alimenteazã şi
mesei. se hidrateazã
Dimineata înainte de masã corespunzator afecţiunii
administrez medicaţia prescrisã sale.
( Contoloc) Se constatã uşoarã scãdere
Servesc alimente cât mai în greutate.
apetisante.
30
prescris de medic Asigur 5-6 mese /zi cu cantitãţi
mici de alimente la o masã.
Ofer pacientei alimentele preferate
în funcţie de regimul alimentar
prescris.
O sfãtuiesc sã evite prãjelile,
condimentele, sosurile,
afumãturile, cafeua, alcoolul.
Ofer necesarul de lichide prin
administrarea de ceaiuri, sucuri.
Urmăresc dacă bolnava respectă
regimul alimentar care trebuie să
fie unul de cruţare a mucoasei
gastrice
Sfătuiesc bolnava să renunţe la
fumat, alcool şi cafea.
Explic pacientei necesitatea de a
ingera minimum de alimente şi
lichide pentru a-şi menţine
echilibrul hidroelectrolitic.
Urmãresc curba ponderalã.
Rol delegat:
La indicaţia medicului administrez
tratamentul prescris : nutritie
parenteralã cu glucoza 5%, 1
pungã de 500ml/zi.
12.02.2019 Pacienta sã prezinte un Intervenţii autonome: 17.02.2019
Nevoia de a dormi şi a se somn odihnitor. Asigur un microclimat optim ( 18- Pacienta prezintã 8 ore de
odihni. 200 C ), umiditate 50%, salon somn pe noate, mai
31
Dificultate de a dormi, curat, bine aerisit, lenjerie de pat liniştit, dar cu
manifestatã prin somn curatã, suprimarea zgomotelor şi intermitenţe.
întrerupt, cu treziri mirosurilor dezagreabile.
repetate. Dau explicaţii clare şi simple
despre evoluţia bolii.
Planific intervenţiile de nursing în
funcţie de orele de somn.
Explic bolnavulei necesitatea
respectãrii repaosului psihic, şi
liniştirea ei pentru evitarea
agravãrii bolii.
Rol delegat: la indicaţia
medicului administrez Diazepam
12.02.2019 Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 17.02.2019
Nevoia de a elimina prezinte constipatie în Sfãtuiesc pacienta sã consume cât În urma intervenţiilor,
Alterarea eliminãrii decurs de 3 zile. mai multe fibre care favorizeazã pacienta nu mai prezintã
materiilor fecale tranzitul intestinal şi ajutã digestia. constipaţie
manifestatã prin De asemenea indic consumul de
constipatie fructe, legume şi lichide care
favorizeazã tranzitul.
O sfãtuiesc sã pãrãeascã patul cât
mai des, sã facã plimbãri, mişcare
care favorizeazã tranzitul
intestinal.
Când sta în pat o sfãtuiesc sã-şi
maseze abdomenul pentru
stimularea peristaltismului
intestinal.
Rol delegat:
32
 La indicaţia medicului administrez
laxative sau efectuez clismã
evacuatorie.
12.02.2019 Pacienta să aibã stimã de Intervenţii autonome: 17.02.2019
Nevoia de a se îmbrãca şi sine, lenjerie de pat şi de Asistenta medicală educă pacienta Lenjeria de pat şi de corp
dezbrãca corp curate şi adecvate privind importanţa vestimentaţiei, ale bolnavei sunt
Dezinteres faţa de tinuta vârstei alege lenjeria în funcţie, talie, menţinute curate
vestimentarã cauzatã de vârstă, temperatura mediului.
starea depresivã Identificã zilnic interesul pacientei
pentru a se îmbrăca şi dezbrăca şi
supraveghează cu ce se îmbracă.
Explică legătura dintre ţinuta
vestimentară , imagine şi stima de
sine, încurajează pacienta pentru
a-şi schimba pijamaua de câte ori
este nevoie .
Rol delegat:
Administrez tratamentul prescris
de medic
23. 04. 2019 Pacienta să-şi menţină Intervenţii autonome: 27.04.2019
Nevoia de a menţine tegumentele şi mucoasele Asistenta medicală pregăteşte fizic Tegumentele şi mucoasele
tegumentele şi mucoasele curate, îngrijite, sã-şi şi psihic pacienta şi explică bolnavei sunt menţinute
curate şi ingrijite efectueze zilnic ingrijiri necesitatea efectuării îngrijirilor curate.
Dezinteres pentru igienice. igienice.
efectuarea ingrijirilor O ajut zilnic la efectuarea bãii
igienice generale, insist pentru toaleta
cavitãtii bucale, zona genitalã,
aranjarea pãrului.
Pentru a-i trezi interesul o apreciez
33

12.02.2019
Nevoia de a evita
pericolele
Anxietate moderatã, din
cauza cunoştinţelor
precare despre boalã,
manifestatã prin nelinişte .
de fiecare datã când este curatã şi
ingrijitã.
Rol delegat:
Administrez tratamentul prescris
de medic şi urmãresc evoluţia
bolii.
Pacienta sã-şi exprime Intervenţii autonome: 17.02.2019
diminuarea anxietãţii în Identific cunoştinţele pacientuluei Pacienta nu mai prezintã
decurs de 5 zile. Evitarea despre boalã, evoluţie, tratament şi anxietate.
apariţiei complicaţiilor. regimul alimentar ce trebuie urmat Stare generalã bunã.
şi îi furnizez informaţiile necesare
pentru diminuarea anxietãţii .
Susţin psihic pacenta printr-o
atitudine corectã , luând-o
copartener.
Îi acord suficient timp pentru a
pune întrebãri şi a-şi exprima
sentimentele negative.
Îi furnizez informaţiile medicale
solicitate pe înţelesul ei.
Insist asupra mijloacelor sãnãtoase
de adaptare: lectura, muzica etc.
Permit vizita familiei pentru a o
susţine psihic şi a o încuraja.
port cât mai des discuţii pe
subiecte care sã-i distragã atentia
de la afecţiunea ei.
Rol delegat:
Administrez tratamentul
34

12.02.2019
Nevoia de a comunica
Comunicare ineficientã la
nivel afectiv, manifestatã
prin sentimente de izolare
stare depresivă, faţă tristă,
izolarea de anturaj şi de
mediu.
12. 02.2019
medicamentos prescris de medic .
Pacienta sã prezinte o Intervenţii autonome 12.02.2019
comunicare afectivã Identific motivele care au adus Pacienta nu mai prezintã
normalã in decurs de 5 pacienta în stare de izolare faţã de sentimente de izolare,
zile colegele de slon şi echipa de comunicã cu apartinãtorii
îngrijire. şi echipa de ingrijire
Explic ce tratament urmeazã şi o
asigur ca este cel mai bun pentru
afectiunea de care suferã.
Încerc sã câştig încrederea
pacientei purtând cât mai multe
discuţii în care îi dau informaţii de
specialitate cu privire la afectiunea
ei.
Rog colegele de salon sã o
antreneze şi pe ea in activitãţile lor
recreative.
Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât
mai des şi sã o conştientizeze
despre importanţa însãnãtoşirii şi
întoarcerii în familie
Sfãtuiesc familia sã apeleze la
ajutorul unui psiholog.
Rol delegat:
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 17.02.2019
35
Nevoia de a fi util prezinte sentimente de O iau copartener în ingrijirile pe Pacienta are sentimentul
Pacienta prezintã inutilitate şi povarã pentru care le efectuez şi incerc sã o fac de inutilitate mult
sentimente de inutilitate se familie. sã se simtã utilã. diminuat, doreşte sã se
gândeşte la suicid Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât reântoarcã acasã,
mai des şi sã o incurajeze şi sã o comunicã cu apartinãtorii
sustinã. şi echipa de ingrijire.
Explic pacientei importanţa rolului
pe care îl are în familie de mama
şi soţie.
Verific de fiecare datã când
administrez tratamentul
medicamentos oral dacã pacienta a
înghitit tablelele, pentru a nu face
stocuri şi îi explic cã doar cu un
tratament corect administrat are
şanse de vindecare.
Rol delegat:
La indicaţia medicului sfãtuiesc
familia sã apeleze la ajutorul unui
psiholog
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
12.02.2019 Pacienta sã înveţe sã-şi Intervenţii autonome: 17.02.2019
Nevoia de a învǎţa cum gestioneze sãnãtatea în Îi dau informaţii despre regimul Pacienta învaţã sã-şi
sǎ-şi pǎstreze sǎnǎtatea decurs de 10 zile. igieno-dietetic ce trebuie urmat; gestioneze singurã
Cunoştinţe insuficiente Regimul alimentar va fi unul de sãnãtatea.
despre afecţiunea cu care cruţare a stomacului
36
este diagnosticatã. Se va evita consumul de cantităţi
mari la o masă, prin servirea
meselor fracţionate.
Conştientizez pacienta despre
importanta asigurãrii confortului
psihic prin activitãţi recreative de
relaxare
Informez bolnava asupra
restricţiilor din regimul igieno-
dietetic în ce priveşte alcoolul,
fumatul care este total interzis,
afumãturile, mezelurile,
condimentele ( mustar, piper, oţet)
sosuri, prãjeli.
Informez bolnava despre faptul cã
regimul alimentar impus în
perioada spitalizãrii va trebui
urmat permanent; de asemenea
informez pacienta despre
tratamentul medicamentos care va
trebui urmat dupa externare.
Informez bolnava despre
importanţa respectarii orarului de
odihna şi importanţa prezentãrii la
controalele stabilite de medic.

37
EVALUAREA PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

- căi superioare respiratorii libere;
- torace normal conformat, simetric;
- respiraţie amplă;
- frecventa respiratorie: 18 resp./minut
- puls : 80p/ minut:
- TA: 120 /80 mm Hg:
Independentã
1. Nevoia de a se hidrata şi de a se alimenta
- alimentaţie corespunzãtoare cantitativ şi calitativ;
- revenirea apetitului;
- pacienta respectã regimul alimentar
Independentã

2. Nevoie de a elimina
- 4-5 micţiuni spontane;
- diureza 1500-1600 ml/zi;
- scaun normal.
Independentã

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

- sistem osteoarticular integru, mobil;
- mobilitate articulară;
- se mobilizeazã corespunzãtor
Independentã

4. Nevoia de adormi şi a se odihni

- paienta doareme 8 ore pe noapte fãrã treziri prelungite
Independentã

5. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- este capabil să-şi satisfacă această nevoie
Independentã
6. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
- pacientã afebrilã;

38
 - se adaptează bine la temperaturi scăzute şi ridicate;
- temperatura corpului 36,7 C.
Independentã

7. Nevoia de a fi curat şi îngrijit

- nu există leziuni ale pielii
- tegumente şi mucoase curate, îşi asigurã ingrijiri igienice zilnic
Independentã

8. Nevoia de a evita pericolele

- pacientã nu mai prezintã anxietate este mai optimistã

Independentã
9. Nevoia de a comunica
- pacienta comunicã cu echipa de îngrijire
Independentã

10. Nevoia de a-ţi practica religia conform credinţelor şi valorilor proprii

- pacienta este de religie ortodoxă;
- frecventează lăcaşul de cult;
- citeşte cărţi religioase;
Independentã

11. Nevoia de a fi util

- randamentul este uşor scăzut;
Dependentã

12. Nevoia de a se recreea

- urmăreşte programele TV, radio;
Independentã

13. Nevoia de a invăţa cum să-şi păstreze sănătatea

- pacienta respectă indicaţiile şi tratamentu impus;
- ceare informatii în legătură cu conduita după externare.

Independentã

39
Epicrizã
Pacienta F.C. în vârstã de 30 de ani, sex feminin, se prezintã Spitalul Judţean
de Urgenţã Zalãu în data de 12.02.2019 acuzând urmãtoarele simptome : dispoziţie
tristă, nu poate plănge, retragere socială, nelinişte psihomotorie, randament scăzut al
avtivităţilor fizice, cefalee occipitală. Este internat la sectia psihiatrie .
În urma examinãrilor clinice şi paraclinice se pune diagnosticul episod depresiv
sever, tulburare depresivă recurentă.
Pe perioada internãrii a urmat un tratament de specialitate cu anxiolitice şi
antidepresive şi psihoterapie. Se externeazã amelioratã.
Recomandãri
Tratament medicamentos cu anxiolitice şi antidepresive.
Regim igieno-dietetic
Revine la consult peste 2 sãptãmâni.

40
 FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
CNP 2440904872436

Numele……………F……………………….Prenumele…………….C….………………………..
Anul…2019………luna………02…Nr. foii de observaţie……975……Nr. salon……2…..Nr. pat……4……..

Ziua
Zile de boalå
Temp
Resp.

T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D

35 30 160 41O

30 25 140 40O

25 20 120 39O

20 15 100 38O

15 10 80 37O

10 5 60 36O

Lichide ingerate
Diureză
Scaune
Dietă

41
 Cazul nr. 2

Nume: M
Prenume : O
Vârsta: 35 ani
Data naşterii: 01.12. 1983
Sex: F
Cetãţenie: românã
Domiciliu: localitatea X
Data internãrii: 22.02.2019
Data externãrii: 29.02.2019
Anamnezã
Antecedente personale: (fiziologice şi patologice) – multiple internări anterioare
în sectia de psihiatrie, diabet zaharat noninsulinonecesitant.
Antecedente heredocolaterale: tata cu alcoolism cronic.
Conditii de viaţã: a lucrat în industria uşoarã, locuieşte împreună cu soţul şi 2
copii, din 2010 pensionată de boală.
Obişnuinţe de viaţă:(alimentaţia, fumător,consum de alcool , hobby) fumeazã 10
ţigãri/zi, consumã 4-5 cafele / zi , nu consumã alcool. Ca şi hobby are munca în
aer liber.
Diagnosticul de internare: Episod depresiv sever. Turburare depresivă recurentă.
Diagnostic la 48 de ore: Episod depresiv sever. Turburare depresivă recurentă.
Motivele internãrii: dispoziţie tristă, nu poate plănge, retragere socială, nelinişte
psihomotorie, randament scăzut al avtivităţilor fizice, cefalee occipitală
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 35 de ani cu antecedente psihiatrice se
prezintă din proprie iniţativă, însoţită de soţ că se simte agitată, neliniştită, se
simte uneori tristă, nu are chef de nimic, se supără, nu poate plănge şi simte un nod
în gât, de aproximativ trei luni o doare capul zilnic . Boala a debutat în urmã cu 5
ani la pierderea unui copil, iar de atunci a avut mai multe recidive în urma
întreruperilor nejustificate de tratament.
Examen obiectiv:
- stare generală: bună ;
- stare de nutriţie: relativ bună;
- stare de conştienţă : orientat temporo-spaţial;
- facies : trist;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- fanere: fără modificări;
- ţesut conjunctiv –adipos: slap reprezentat;
- sistem ganglionar: nepalpabil;
- sistem osteoarticular: integru mobil;
- sistem muscular: normoton, normokinetic

42
Aparat respirator: normal conformat, murmur vezicular fiziologic, fără raluri
supra adăugate 18 resp/min.
Aparat cardio-vascular: şoc apexian spaţiul V intercostal stg., zgomote cardiace
ritmice fără sufluri supra adăugate, TA 120 / 80 mm Hg puls 90 bãtãi/min.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare.
Ficat căi biliare, splină: ficat la rebord, splină nepalpabilă.
Aparatul uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane fiziologice, semnul
Giordano negativ bilateral.
Sistemul nervos, endocrin, organele de simţ: reflexe osteo – tentinoase prezente
bilateral, simetric, fără semne neurologice de focar.
Examen psihiatric:
- vestimentaţie neîngrijită;
- igienă corespunzătoare;
- facies trist, privire anxioasă;
- mimicã-pantomimicã –hipomobil;
- atitudinea – cooperantã, contextul verbal şi dialogul se realizează spontan;
- memoria – hipomnezie de fixare;
- percepţia - prag perceptiv diminuat, fără tulburări calitative la momentul
examinării;
- atenţia - hipoprosexie mixtă;
- gândirea - flux ideativ încetinit, sărăcăcios în idei, fără tulburări calitative la
momentul examinării, idei de vinovăţie, inutilitate;
- conştienţa - orientată temporo-spaţial auto şi allopsihic;
- activitatea - randament scăzut al activităţilor zilnice, lipsa iniţiativei;
- afectivitatea - hipertimie negativă, dispoziţie tristă;
- ritm nictemeral - somn indus medicamentos;
- voinţa - hipobulie;
- personalitatea - trăsături de personalitate instabil emoţională.

43
 Analize de laborator

Denumire test Rezultate Valori normale

VSH VSH=26/42mm VSH=1-
10mm/h
        7-
15mm/h
Leucocite L=7800/mmc L=4200-8000
Hemoglobina Hgb=13% Hgb=14-16g%
Trombocite T=346000/mmc T=150-
Hematocrit Htc=39% 400000/mmc
Htc=40-45%
Fibrinogen F=295mg% F=200-400mg
%
Glicemie G=200mg% G=80-120mg
%
Uree U=30 mg% U=20-40mg%
Creatinina C=1,3mg% C=0,6-1,2mg
Acid uric A.U=2-3mg% %
A.U=2-6mg%
Colesterol 300mg 180-280mg%
Examen sumar de Normal
urina
Enzime TGO=25U/L TGO=2-20U/L
TGP=22U/L TGP=2-16U/L

Parametrii vitali

Data Temperatura Puls Respiratie T.A.

0 0
22.02. 36.2 36.5 80/min 85/min 18/min 20/min 120/80 120/80
2019 C C
23.02. 36.5 36.40 80/min 70/min 20/min 20/min 115/75 115/80
0

2019 C C
24.02. 36.4 36,50 80/min 70/min 20/min 20/min 110/80 120/85
0

44
 2019 C C
25.02. 36.30 36.50 75/min 72/min 18/min 19/min 120/80 125/85
2019 C C
26.02. 36.60 370 C 70/min 85/min 20/min 20/min 120/75 120/70
2019 C

Parametrii fizici

22.02.2019 23.02.2019 24.02.2019 25.02.2019 26.02.2019

T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm
G = 55 kg G = 55 kg G = 54 kg G = 54 kg G = 54 kg

PLAN TERAPEUTIC

Ziua de boalã
Medicaţie Forma de Calea de 1 2 3 4 5 6
prezentare administrare
Ser fiziologic Flacon 500 ml i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B1 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B2 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B6 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B12 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Xanax Tab.0,5 mg oral 3 3 3 3 3 3
Efectin Tab.75 mg oral 1 1 1 1 1 1
Nitrazepam Tab. 2,5 mg oral 1 1 1 1 1 1
Siofor Tab.1000mg oral 3 3 3 3 3 3

IDENTIFICAREA INIŢIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr.crt. Nevoia Dependent / Independent

1. de a respira si a Independent
avea o buna
circulaţie

2. de a bea şi a Dependent
mânca

45
3. de a elimina Dependent
4. de a se mişca şi Independent
a avea o buna
posturǎ
5. de a dormi şi a Dependent
se odihni
6. de a se îmbrǎca Dependent
şi dezbrǎca
7. de a menţine Independent
temperatura
corpului în
limite normale
8. de a menţine Dependent
tegumentele şi
mucoasele
curate şi
îngrijite
9. de a evita Dependent
pericolele
10. de a comunica Dependent
11. de a acţiona Independent
conform
propriilor
credinţe şi
valori
12. de a fi util , Dependent
realizat
13. de a se recrea Independent

14. de a învǎţa cum Dependent

sǎ-şi pǎstreze
sǎnǎtatea

46

DG. DE NURSING
22.02.2019
Nevoia de a bea şi a
mânca
Alimentatie inadecvatã
manifestatã prin deficit
alimentar, datoritã
inapetenţei si nerespectãrii
regimului alimentar
prescris de medic
PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
Atingerea unui status Intervenţii autonome 27.02.2019
nutriţional optim, un Asigur un cadru adecvat servirii Pacienta se alimenteazã şi
regim alimentar mesei. se hidrateazã
corespunzãtor nevoilor Dimineaţa înainte de masã corespunzator afecţiunii
pacientei administrez medicaţia prescrisã sale.
( Siofor tab 850 mg) Se constatã uşoarã scãdere
Servesc alimente cât mai în greutate.
apetisante.
Asigur 5-6 mese /zi 3 mese şi 2
gustãri).
Ofer pacientei alimentele preferate
în funcţie de regimul alimentar
prescris.
O sfãtuiesc sã evite dulciurile,
prãjelile, condimentele, sosurile,
afumãturile, cafeua, alcoolul şi sã
respecte cantitatea de hidrati de
carbon permisã de medic.
Ofer necesarul de lichide prin
administrarea de ceaiuri, sucuri.
Urmăresc dacă bolnava respectă
regimul alimentar care trebuie să
fie hipoglucidic.
Sfătuiesc bolnava să renunţe la
fumat, alcool şi cafea.
Explic pacientei necesitatea de a
47
 ingera minimum de alimente şi
lichide pentru a-şi conserva forţele
şi echilibrul hidroelectrolitic.
Urmãresc curba ponderalã.
Rol delegat:
La indicaţia medicului administrez
tratamentul prescris : rehidratare
parenteralã cu ser fiziologic 1
pungã de 500ml/zi.
22.02.2019 Pacienta sã prezinte un Intervenţii autonome: 27.02.2019
Nevoia de a dormi şi a se somn odihnitor. Asigur un microclimat optim ( 18- Pacienta prezintã 8 ore de
odihni. 200 C ), umiditate 50%, salon somn pe noate, mai
Dificultate de a dormi, curat, bine aerisit, lenjerie de pat liniştit, dar cu
manifestatã prin somn curatã, suprimarea zgomotelor şi intermitenţe.
întrerupt, cu treziri mirosurilor dezagreabile.
repetate. Dau explicaţii clare şi simple
despre evoluţia bolii.
Planific intervenţiile de nursing în
funcţie de orele de somn.
Explic bolnavulei necesitatea
respectãrii repaosului psihic, şi
liniştirea ei pentru evitarea
agravãrii bolii.
Rol delegat: la indicaţia
medicului administrez Diazepam
22.02.2019 Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 27.02.2019
Nevoia de a elimina prezinte constipatie în Sfãtuiesc pacienta sã consume cât În urma intervenţiilor,
Alterarea eliminãrii decurs de 3 zile. mai multe fibre care favorizeazã pacienta nu mai prezintã
materiilor fecale tranzitul intestinal şi ajutã digestia. constipaţie
48
manifestatã prin âe asemenea indic consumul de
constipatie fructe, legume şi lichide care
favorizeazã tranzitul.
O sfãtuiesc sã pãrãeascã patul cât
mai des, sã facã plimbãri, mişcare
care favorizeazã tranzitul
intestinal.
Când sta în pat o sfãtuiesc sã-şi
maseze abdomenul pentru
stimularea peristaltismului
intestinal
Rol delegat:
La indicaţia medicului administrez
laxative sau efectuez clismã
evacuatorie.
22.02.2019 Pacienta să aibã stimã de Intervenţii autonome: 27.02. 2019
Nevoia de a se îmbrãca şi sine, lenjerie de pat şi de Asistenta medicală educă pacienta Lenjeria de pat şi de corp
dezbrãca corp curate şi adecvate privind importanţa vestimentaţiei, ale bolnavei sunt
dezinteres faţa de tinuta vârstei alege lenjeria în funcţie, talie, menţinute curate
vestimentarã cauzatã de vârstă, temperatura mediului.
starea depresivã Identificã zilnic interesul pacientei
pentru a se îmbrăca şi dezbrăca şi
supraveghează cu ce se îmbracă.
Explică legătura dintre ţinuta
vestimentară , imagine şi stima de
sine, încurajează pacienta pentru
a-şi schimba pijamaua de câte ori
este nevoie .
Rol delegat:
49

23. 02. 2019
Nevoia de a menţine
tegumentele şi mucoasele
curate şi ingrijite
Dezinteres pentru
efectuarea ingrijirilor
igienice
22.02.2019
Nevoia de a evita
pericolele
Anxietate moderatã, din
cauza cunoştinţelor
precare despre boalã,
manifestatã prin nelinişte .
Administrez tratamentul prescris
de medic
Pacienta să-şi menţină Intervenţii autonome: 27.02.2019
tegumentele şi mucoasele Asistenta medicală pregăteşte fizic Tegumentele şi mucoasele
curate, îngrijite, sã-şi şi psihic pacienta şi explică bolnavei sunt menţinute
efectueze zilnic ingrijiri necesitatea efectuării îngrijirilor curate.
igienice. igienice.
O ajut zilnic la efectuarea bãii
generale, insist pentru toaleta
cavitãtii bucale, zona genitalã,
aranjarea pãrului.
Pentru a-i trezi interesul o apreciez
de fiecare datã când este curatã şi
ingrijitã
Rol delegat:
Administrez tratamentul prescris
de medic şi urmãresc evoluţia
bolii.
Pacienta sã-şi exprime Intervenţii autonome: 27.02.2019
diminuarea anxietãţii în Identific cunoştinţele pacientuluei Pacienta nu mai prezintã
decurs de 5 zile. Evitarea despre boalã, evoluţie, tratament şi anxietate.
apariţiei complicaţiilor. regimul alimentar ce trebuie urmat Stare generalã bunã.
şi îi furnizez informaţiile necesare
pentru diminuarea anxietãţii .
Susţin psihic pacenta printr-o
atitudine corectã , luând-o
copartener.
Îi accord suficient timp pentru a
pune întrebãri şi a-şi exprima
50

22.02.2019
Nevoia de a comunica
Comunicare ineficientã la
nivel afectiv, manifestatã
prin sentimente de izolare
stare depresivă, faţă tristă,
izolarea de anturaj şi de
mediu.
sentimentele negative.
Îi furnizez informaţiile medicale
solicitate pe înţelesul ei.
Insist asupra mijloacelor sãnãtoase
de adaptare: lectura, muzica etc.
Permit vizita familiei pentru a o
susţine psihic şi a o încuraja.
port cât mai des discuţii pe
subiecte care sã-i distragã atentia
de la afecţiunea ei.
Rol delegat:
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic .
Pacienta sã prezinte o Intervenţii autonome 27.02.2019
comunicare afectivã Identific motivele care au adus Pacienta nu mai prezintã
normalã in decurs de 5 pacienta in stare de izolare faţã de sentimente de izolare,
zile colegele de slon şi echipa de comunicã cu apartinãtorii
îngrijire. şi echipa de ingrijire
Explic ce tratament urmeazã şi o
asigur ca este cel mai bun pentru
afectiunea de care suferã.
Încerc sã câştig încrederea
pacientei purtând cât mai multe
discuţii în care îi dau informaţii de
specialitate cu privire la afectiunea
ei.
Rog colegele de salon sã o
antreneze şi pe ea in activitãţile lor
recreative.
51
 Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât
mai des şi sã o conştientizeze
despre importanţa însãnãtoşirii şi
întoarcerii în familie
sfãtuiesc familia sã apeleze la
ajutorul unui psiholog
Rol delegat:
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
22. 02.2019 Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 27.02.2019
Nevoia de a fi util prezinte sentimente de Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât Pacientaare sentimentul de
Pacienta prezintã inutilitate mai des şi sã o incurajeze şi sã o inutilitate mult diminuat,
sentimente de inutilitate se sustinã. doreşte sã se reântoarcã
gândeşte la suicid Explic pacientei importanţa rolului acasã şi sã-şi reia rolul de
pe care îl are în familie de mama mamã şi soţie, comunicã
şi soţie. cu apartinãtorii şi echipa
O iau copartener în ingrijirile pe de ingrijire
care le efectuez şi incerc sã o fac
sã se simtã utilã.
Deoarece are gânduri suicidare
sunt atentã sã nu detinã obiecte cu
care şi-ar putea provoca leziuni.
Vrific de fiecare datã când
administrez tratamentu
medicamentos oral dacã pacienta a
înghitit tablelele, pentru a nu face
stocuri şi a le folosi pe urmã in
52
 intenţia de a se sinucide.
Rol delegat:
La indicaţia medicului sfãtuiesc
familia sã apeleze la ajutorul unui
psiholog
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
22.02.2019 Pacienta sã înveţe sã-şi Intervenţii autonome: 27.02.2019
Nevoia de a învǎţa cum gestioneze sãnãtatea în Îi dau informaţii despre regimul Pacienta învaţã sã-şi
sǎ-şi pǎstreze sǎnǎtatea decurs de 10 zile. igieno-dietetic ce trebuie urmat; gestioneze singurã
Cunoştinţe insuficiente Regimul alimentar va fi unul de sãnãtatea.
despre afecţiunea cu care hipoglucidic, hipolipidic,
este diagnosticatã. normocaloric şi normoproteic
Se va evita consumul de cantităţi
mari la o masă, prin servirea
meselor fracţionate.
Conştientizez pacienta de
nocivitatea fumatului, alcoolului,
cafelei în general şi în special în
cazul bolii sale.
Informez bolnava asupra
restricţiilor din regimul igieno-
dietetic în ce priveşte alcoolul,
fumatul care este total interzis,
afumãturile, mezelurile,
condimentele ( mustar, piper, oţet)
sosuri, prãjeli, şi restricţie la
53
cantitatea de hidrati de carbon.
Informez bolnava despre faptul cã
regimul alimentar impus în
perioada spitalizãrii va trebui
urmat permanent; de asemenea
informez pacienta despre
tratamentul medicamentos care va
trebui urmat dupa externare.
Informez bolnava despre
importanţa respectarii orarului de
odihna stabilit de medic şi
importanţa prezentãrii la
controalele stabilite de medic.

54
EVALUAREA PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

- căi superioare respiratorii libere;
- torace normal conformat, simetric;
- respiraţie amplă;
- frecventa respiratorie: 18 resp./minut
- puls : 80p/ minut:
- TA: 120 /80 mm Hg:
Independentã
2. Nevoia de a se hidrata şi de a se alimenta
- alimentaţiecorespunzãtoare cantitativ şi calitativ;
- revenirea apetitului;
- pacienta respectã regimului alimentar
Independentã

3. Nevoie de a elimina
- 4-5 micţiuni spontane, nedureroase;
- diureza 1500-1600 ml/zi;
- scaun normal.
Independentã

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

- sistem osteoarticular integru, mobil;
- mobilitate articulară;
- se mobilizeazã corespunzãtor
Independentã

5. Nevoia de adormi şi a se odihni

- paienta doareme 8 ore pe noapte fãrã treziri prelungite

Independentã

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- este capabil să-şi satisfacă această nevoie
Independentã

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacientã afebrilã

55
 - se adaptează bine la temperaturi scăzute şi ridicate;
- temperatura corpului 36,7 C.

Independentã
8.Nevoia de a fi curat şi îngrijit
- nu există leziuni ale pielii
- tegumente şi mucoase curate, îşi asigurã ingrijiri igienice zilnic
Independentã

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacientã nu mai prezintã anxietate este mai optimistã

Independentã

10. Nevoia de a comunica

- pacienta comunicã cu echipa de îngrijire
Independentã

11. Nevoia de a-ţi practica religia conform credinţelor şi valorilor proprii

- pacienta este de religie ortodoxă;
- frecventează lăcaşul de cult
- citeşte cărţi religioase
Independentã

12. Nevoia de a fi util

- randamentul este uşor scăzut
Dependentã

13. Nevoia de a se recreea

- urmăreşte programele TV, radio
Independentã

14. Nevoia de a invăţa cum să-şi păstreze sănătatea

- pacienta respectă indicaţiile şi tratamentu impus;
- ceare informatii în legătură cu conduita după externare.

Independentã

56
Epicrizã
Pacienta M.O. în vârstã de 35 de ani, sex feminin, se prezintã Spitalul
Judţean de Urgenţã Zalãu în data de 22.02.2019 acuzând urmãtoarele simptome :
dispoziţie tristă, nu poate plănge, retragere socială, nelinişte psihomotorie,
randament scăzut al avtivităţilor fizice, cefalee occipitală. Este internat la sectia
psihiatrie .
In urma examinarilor clinice şi paraclinice se pune diagnosticul episod depresiv
sever, tulburare depresivă recurentă.
Pe perioada internãrii a urmat un tratament de specialitate cu anxiolitice şi
antidepresive şi psihoterapie. Se externeazã amelioratã.
Recomandãri
Tratament medicamentos cu anxiolitice şi antidepresive.
Regim igieno-dietetic
Revine la consult peste 2 sãptãmâni

57
 FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
CNP 2440904872436

Numele……………M……………………….Prenumele…………….O….………………………..
Anul…2019………luna………02…Nr. foii de observaţie……975……Nr. salon……2…..Nr. pat……4……..

Ziua
Zile de boalå
Temp
Resp.

T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D

35 30 160 41O

30 25 140 40O

25 20 120 39O

20 15 100 38O

15 10 80 37O

10 5 60 36O

Lichide ingerate
Diureză
Scaune
Dietă

58
 Cazul nr. 3

Nume: P
Prenume : S
Vârsta: 35 ani
Data naşterii: 11.11. 1984
Sex: F
Cetãţenie: românã
Domiciliu: localitatea X
Data internãrii: 22.03.2019
Data externãrii: 29.03.2019
Anamnezã
Antecedente personale: (fiziologice şi patologice) – diabet zaharat
noninsulinonecesitant, HTA primarã.
Antecedente heredocolaterale: fãrã importanţa.
Conditii de viaţã: lucreazã în invãţãmânt, locuieşte împreună cu soţul într-o
locuinţã cu 3 camere, salubrã bine întreţinutã şi amenajatã.
Obişnuinţe de viaţă:(alimentaţia, fumător,consum de alcool , hobby) fumeazã 5
ţigãri/zi, consumã 2-3 cafele / zi , nu consumã alcool decât ocazional. Ca şi hobby
are munca în aer liber.
Diagnosticul de internare: Episod depresiv sever.
Diagnostic la 48 de ore: Episod depresiv sever.
Motivele internãrii: dispoziţie tristă, nu poate plănge, retragere socială, nelinişte
psihomotorie, randament scăzut al avtivităţilor fizice, cefalee occipitală.
Istoricul bolii: Pacienta în vârstă de 36 de ani fãrã antecedente psihiatrice se
prezintă din proprie iniţativă, însoţită de soţ şi o prietenă pentru că se simte
neliniştită, agitată, nu-şi găseşte locul nicăieri, se simte uneori tristă, nu are chef de
nimic, se supără, nu poate plănge şi simte un nod în gât, de aproximativ trei luni o
doare capul zilnic. Boala a debutat în urmã cu 2 luni pe fondul pierderii mai multor
sarcini şi imposibilitatea de a avea copii. Initial a crezut cã e o stare de tristete care
va trece ca de fiecare datã când a pierdut o sarcinã , dar faptul ca aceastã stare este
persistentã şi necontrolabilã s-a decis sã apeleze la ajutor specializat.
Examen obiectiv:
- stare generală: bună ;
- stare de nutriţie: relativ bună;
- stare de conştienţă : orientat temporo-spaţial;
- facies : trist;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- fanere: fără modificări;
- ţesut conjunctiv –adipos: slap reprezentat;

59
- sistem ganglionar: nepalpabil;
- sistem osteoarticular: integru mobil;
- sistem muscular: normoton, normokinetic
Aparat respirator: normal conformat, murmur vezicular fiziologic, fără raluri
supra adăugate 18 resp/min.
Aparat cardio-vascular: şoc apexian spaţiul V intercostal stg., zgomote cardiace
ritmice fără sufluri supra adăugate, TA 140 / 100 mm Hg puls 90 bãtãi/min.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare
Ficat căi biliare, splină: ficat la rebord, splină nepalpabilă
Aparatul uro-genital: loje renale libere, micţiuni spontane fiziologice, semnul
Giordano negativ bilateral.
Sistemul nervos, endocrin, organele de simţ: reflexe osteo – tentinoase prezente
bilateral, simetric, fără semne neurologice de focar.
Examen psihiatric:
- vestimentaţie îngrijită;
- igienă corespunzătoare;
- facies trist, privire anxioasă;
- mimicã-pantomimicã –hipomobil;
- atitudinea – cooperantã, contextul verbal şi dialogul se realizează spontan;
- memoria – hipomnezie de fixare;
- percepţia- prag perceptiv diminuat, fără tulburări calitative la momentul
examinării;
- atenţia- hipoprosexie mixtă;
- gândirea- flux ideativ încetinit, sărăcăcios în idei, fără tulburări calitative la
momentul examinării, idei de vinovăţie, inutilitate;
- conştienţa- orientată temporo-spaţial auto şi allopsihic;
- activitatea- randament scăzut al activităţilor zilnice, lipsa iniţiativei;
- afectivitatea- hipertimie negativă, dispoziţie tristă;
- ritm nictemeral- somn indus medicamentos;
- voinţa- hipobulie;
- personalitatea- trăsături de personalitate instabil emoţională.

60
 Teste de laborator

Denumire test Rezultate Valori normale

VSH VSH=16/20mm VSH=1-
10mm/h
        7-
15mm/h
Leucocite L=8000/mmc L=4200-8000
Hemoglobina Hgb=13% Hgb=14-16g%
Trombocite T=376000/mmc T=150-
Hematocrit Htc=41% 400000/mmc
Htc=40-45%
Fibrinogen F=245mg% F=200-400mg
%
Glicemie G=180mg% G=80-120mg
%
Uree U=25 mg% U=20-40mg%
Creatinina C=1,2mg% C=0,6-1,2mg
Acid uric A.U=3-4mg% %
A.U=2-6mg%
Colesterol 270mg 180-280mg%
Examen sumar de Normal
urina
Enzime TGO=25U/L TGO=2-20U/L
TGP=22U/L TGP=2-16U/L

Parametrii vitali

Data Temperatura Puls Respiratie T.A.

0 0
22.03. 36.2 36.5 90/min 85/min 18/min 20/min 140/90 140/90
2019 C C
23.03. 36.5 36.40 90/min 80/min 20/min 20/min 135/75 125/80
0

2019 C C
24.03. 36.4 36,50 85/min 80/min 20/min 20/min 130/80 125/85
0

61
 2019 C C
25.03. 36.30 36.50 85/min 75/min 18/min 19/min 120/80 125/85
2019 C C
26.03. 36.60 370 C 75/min 80/min 20/min 20/min 120/75 120/70
2019 C

Parametrii fizici

22.03.2019 23.03.2019 24.03.2019 25.03.2019 26.03.2019

T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm T = 165 cm
G = 55 kg G = 55 kg G = 54 kg G = 54 kg G = 54 kg

PLAN TERAPEUTIC

Ziua de boalã
Medicaţie Forma de Calea de
1 2 3 4 5 6
prezentare administr
are
Ser fiziologic Flacon 500 ml i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B1 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B2 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B6 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Vitamina B12 Fiole i.v. 1 1 1 1 1 1
Seroxat Tab. 20 mg oral 1 1 1 1 1 1
Nitrazepam Tab. 2,5 mg oral 1 1 1 1 1 1
Nebilet Tab. 10 mg oral 1 1 1 1 1 1
Betaloc zoc Tab. 50 mg oral 1 1 1 1 1 1
Siofor Tab. 1000 mg oral 3 3 3 3 3 3
IDENTIFICAREA INIŢIALA A NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nr.crt. Nevoia Dependent / Independent

1. de a respira si a Dependent
avea o buna
circulaţie

2. de a bea şi a Dependent
mânca
62
3. de a elimina Dependent
4. de a se mişca şi Dependent
a avea o buna
posturǎ
5. de a dormi şi a Dependent
se odihni
6. de a se îmbrǎca Independent
şi dezbrǎca
7. de a menţine Independent
temperatura
corpului în
limite normale
8. de a menţine Independent
tegumentele şi
mucoasele
curate şi
îngrijite
9. de a evita Dependent
pericolele
10. de a comunica Dependent
11. de a acţiona Independent
conform
propriilor
credinţe şi
valori
12. de a fi util , Dependent
realizat
13. de a se recrea Independent

14. de a învǎţa cum Dependent

sǎ-şi pǎstreze
sǎnǎtatea

63

DG. DE NURSING
22.03.2019
Nevoia de a respira şi a
avea o bunã circulaţie
Circulaţie inadecvatã
manifestatã prin dispnee
tahicardie cauzatã de
boalã.
22.03.2019
Nevoia de a bea şi a
mânca
Alimentatie inadecvatã
manifestatã prin deficit
alimentar, datoritã
inapetenţei si nerespectãrii
PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE
Normalizarea valorilor
T.A şi a pulsului în decurs
de 5 zile
Atingerea unui status
nutriţional optim, un
regim alimentar
corespunzãtor nevoilor
pacientei
INTERVENŢII EVALUARE
Intervenţii autonome 27.03.2019
TA respiraţia şi pulsul se vor T.A. revine în limitele
monitoriza permanent de cãtre normale; respiraţia este de
asistenta medicalã , şi se noteazã 18 resp./ min .
în foaia de temperaturã.
Asistenta medicală asigură un
climat liniştit, cu saloane bine
aerisite şi curate.
Urmãrirea respiraţiei se face prin
simpla observare şi numãrare a
mişcãrilor cutiei toracice.
Liniştim pacienta şi o asigurãm ca
o sã-si revinã starea ei psihicã
Rol delegat:
Asistenta administrează medicaţia
hipotensoare prescrisă de medic
şi oxigenoterapie.
La indicaţia medicului recolteazã
sânge pentru analze de laborator.
Intervenţii autonome 27.03.2019
Asigur un cadru adecvat servirii Pacienta se alimenteazã şi
mesei. se hidrateazã
Înainte de mesele principale corespunzator afecţiunii
urmãresc ca pacienta sã-şi sale.
administreze tratamentul Se constatã uşoarã scãdere
antidiabetic prescris ( Siofor tab în greutate.
64
regimului alimentar 850 mg)
prescris de medic Servesc alimente cât mai
apetisante.
Asigur 5-6 mese /zi 3 mese şi 2
gustãri).
Ofer pacientei alimentele preferate
în funcţie de regimul alimentar
prescris.
O sfãtuiesc sã evite dulciurile,
prãjelile, condimentele, sosurile,
afumãturile, cafeua, alcoolul şi sã
respecte cantitatea de hidrati de
carbon permisã de medic.
Ofer necesarul de lichide prin
administrarea de ceaiuri, sucuri.
Sfătuiesc bolnava să renunţe la
fumat, alcool şi cafea.
Explic pacientei necesitatea de a
ingera minimum de alimente şi
lichide pentru a-şi conserva forţele
şi echilibrul hidroelectrolitic.
Urmãresc curba ponderalã.
Rol delegat:
La indicaţia medicului administrez
tratamentul prescris : rehidratare
parenteralã cu ser fiziologic 1
pungã de 500ml/zi.
22.03.2019 Pacienta sã prezinte un Intervenţii autonome: 27.03.2019
Nevoia de a dormi şi a se somn odihnitor. Asigur un microclimat optim ( 18- Pacienta prezintã 8 ore de
65
odihni. 200 C ), umiditate 50%, salon somn pe noate, mai
Dificultate de a dormi, curat, bine aerisit, lenjerie de pat liniştit, dar cu
manifestatã prin somn curatã, suprimarea zgomotelor şi intermitenţe.
întrerupt, cu treziri mirosurilor dezagreabile.
repetate. Dau explicaţii clare şi simple
despre evoluţia bolii.
Planific intervenţiile de nursing în
funcţie de orele de somn.
Explic bolnavei necesitatea
respectãrii repaosului psihic, şi
liniştirea ei pentru evitarea
agravãrii bolii.
Rol delegat: la indicaţia
medicului administrez somnifere.
22.03.2019 Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 27.03.2019
Nevoia de a elimina prezinte constipatie în Sfãtuiesc pacienta sã reducã În urma intervenţiilor,
Retenţie hidrosalinã decurs de 3 zile. consumul de sare care favorizeazã pacienta nu mai prezintã
manifestatã prin edeme retenţia de lichide şi cresterea TA. edeme.
uşoare la nivelul O sfãtuiesc sã reducã consumul de
membrelor inferioare lichide la minimum necesar
O sfãtuiesc sã pãrãseascã patul cât
mai des, sã facã plimbãri, mişcare
care favorizeazã circulatia.
Când sta în pat o sfãtuiesc sã-şi
maseze membrele inferioare
pentru a favoriza circulaţia de
întoarcere
Rol delegat:
La indicaţia medicului administrez
66

22.03.2019
Nevoia de a evita
pericolele
Anxietate moderatã, din
cauza cunoştinţelor
precare despre afectiunile
de care suferã, manifestatã
prin nelinişte .
22.03.2019
Nevoia de a comunica
Comunicare ineficientã la
nivel afectiv, manifestatã
diuretice.
Pacienta sã-şi exprime Intervenţii autonome: 27.03.2019
diminuarea anxietãţii în Identific cunoştinţele pacientei Pacienta nu mai prezintã
decurs de 5 zile. Evitarea despre boalã, evoluţie, tratament şi anxietate.
apariţiei complicaţiilor. regimul alimentar ce trebuie urmat Stare generalã bunã.
şi îi furnizez informaţiile necesare
pentru diminuarea anxietãţii .
Susţin psihic pacenta printr-o
atitudine corectã , luând-o
copartener.
Îi acord suficient timp pentru a
pune întrebãri şi a-şi exprima
sentimentele negative.
Îi furnizez informaţiile medicale
solicitate pe înţelesul ei.
Insist asupra mijloacelor sãnãtoase
de adaptare: lectura, muzica etc.
Permit vizita familiei pentru a o
susţine psihic şi a o încuraja.
port cât mai des discuţii pe
subiecte care sã-i distragã atentia
de la afecţiunea ei.
Rol delegat:
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic .
Pacienta sã prezinte o Intervenţii autonome 27.03.2019
comunicare afectivã Identific motivele care au adus Pacienta nu mai prezintã
normalã in decurs de 5 pacienta in stare de izolare faţã de sentimente de izolare,
zile colegele de salon şi echipa de comunicã cu apartinãtorii
67
prin sentimente de izolare
stare depresivă, faţă tristă,
izolarea de anturaj şi de
mediu.
22. 02.2019
Nevoia de a fi util
îngrijire. şi echipa de ingrijire,
Explic ce tratament urmeazã şi o speranta de a deveni mamã
asigur ca este cel mai bun pentru revine.
afectiunea de care suferã.
Încurajez pacienta şi încerc sã o
conving motivele de tristeţe nu au
suport real, şansele de a avea copii
încã nu sunt total pierdute.
Încerc sã câştig încrederea
pacientei purtând cât mai multe
discuţii în care îi dau informaţii de
specialitate cu privire la afectiunea
ei.
Rog colegele de salon sã o
antreneze şi pe ea in activitãţile lor
recreative.
Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât
mai des şi sã o conştientizeze
despre importanţa însãnãtoşirii şi
întoarcerii în familie
Sfãtuiesc familia sã apeleze la
ajutorul unui psiholog
Rol delegat:
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
Pacienta sã nu mai Intervenţii autonome: 27.02.2019
prezinte sentimente de Sfãtuiesc familia sã o viziteze cât Pacienta are sentimentul
68
Pacienta prezintã
sentimente de inutilitate se
gândeşte la suicid
22.03.2019
Nevoia de a învǎţa cum
sǎ-şi pǎstreze sǎnǎtatea
Cunoştinţe insuficiente
despre afecţiunea cu care
este diagnosticatã.
inutilitate mai des şi sã o incurajeze şi sã o de inutilitate mult
sustinã. diminuat, doreşte sã se
Explic pacientei importanţa rolului reântoarcã acasã şi sã
pe care îl are în familie încerce din nou sã devinã
O iau copartener în ingrijirile pe mamã comunicã cu
care le efectuez şi incerc sã o fac apartinãtorii şi echipa de
sã se simtã utilã. ingrijire
Încurajez pacienta şi încerc sã o
conving motivele de tristeţe nu au
suport real, şansele de a avea copii
încã nu sunt total pierdute.
O informez cu privire la noile
metode de a deveni mamã ( existã
posibilitatea mamei purtãtoare).
Rol delegat:
La indicaţia medicului sfãtuiesc
familia sã apeleze la ajutorul unui
psiholog
Administrez tratamentul
medicamentos prescris de medic şi
urmãresc evolutia stãrii de
sãnãtate
Pacienta sã înveţe sã-şi Intervenţii autonome: 27.03.2019
gestioneze sãnãtatea în Îi dau informaţii despre regimul Pacienta învaţã sã-şi
decurs de 10 zile. igieno-dietetic ce trebuie urmat; gestioneze singurã
Regimul alimentar va fi unul de sãnãtatea.
hipoglucidic, hipolipidic,
normocaloric şi normoproteic
Se va evita consumul de cantităţi
69
mari la o masă, prin servirea
meselor fracţionate.
Conştientizez pacienta de
nocivitatea fumatului, alcoolului,
cafelei în general şi în special în
cazul bolii sale.
Informez bolnava asupra
restricţiilor din regimul igieno-
dietetic în ce priveşte alcoolul,
fumatul care este total interzis,
afumãturile, mezelurile,
condimentele ( sarea, mustar,
piper, oţet) sosuri, prãjeli, şi
restricţie la cantitatea de hidrati de
carbon.
Informez bolnava despre faptul cã
regimul alimentar impus în
perioada spitalizãrii va trebui
urmat permanent; de asemenea
informez pacienta despre
tratamentul medicamentos care va
trebui urmat dupa externare.
Informez bolnava despre
importanţa respectarii orarului de
odihna stabilit de medic şi
importanţa prezentãrii la
controalele stabilite de medic.

70
EVALUAREA PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE LA EXTERNARE

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

- căi superioare respiratorii libere;
- torace normal conformat, simetric;
- respiraţie amplă;
- frecventa respiratorie: 18 resp./minut
- puls : 80p/ minut:
- TA: 120 /80 mm Hg:
Independentã
2. Nevoia de a se hidrata şi de a se alimenta
- alimentaţiecorespunzãtoare cantitativ şi calitativ;
- revenirea apetitului;
- pacienta respectã regimului alimentar
Independentã

3. Nevoie de a elimina
- 4-5 micţiuni spontane, nedureroase;
- diureza 1500-1600 ml/zi;
- scaun normal.
Independentã

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

- sistem osteoarticular integru, mobil;
- mobilitate articulară;
- se mobilizeazã corespunzãtor
Independentã

5. Nevoia de adormi şi a se odihni

- paienta doareme 8 ore pe noapte fãrã treziri prelungite
Independentã

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- este capabil să-şi satisfacă această nevoie
Independentã

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- pacientã afebrilã;

71
 - se adaptează bine la temperaturi scăzute şi ridicate;
- temperatura corpului 36,7 C.
Independentã

8. Nevoia de a fi curat şi îngrijit

- nu există leziuni ale pielii
- tegumente şi mucoase curate, îşi asigurã ingrijiri igienice zilnic
Independentã

9. Nevoia de a evita pericolele

- pacientã nu mai prezintã anxietate este mai optimist.
-
Independentã

10. Nevoia de a comunica

- pacienta comunicã cu echipa de îngrijire
Independentã

11. Nevoia de a-ţi practica religia conform credinţelor şi valorilor proprii

- pacienta este de religie ortodoxă;
- frecventează lăcaşul de cult
- citeşte cărţi religioase
Independentã
12.Nevoia de a fi util
- randamentul este uşor scăzut
Dependentã

13. Nevoia de a se recreea

- urmăreşte programele TV, radio
Independentã

14. Nevoia de a invăţa cum să-şi păstreze sănătatea

- pacienta respectă indicaţiile şi tratamentu impus;
- ceare informatii în legătură cu conduita după externare.

Independentã

72
Epicrizã
Pacienta P.S. în vârstã de 35 de ani, sex feminin, se prezintã Spitalul Judţean de
Urgenţã Zalãu în data de 22.03.2019 acuzând urmãtoarele simptome : dispoziţie
tristă, nu poate plănge, retragere socială, nelinişte psihomotorie, randament scăzut
al avtivităţilor fizice. Aceastã stare a debutat în urmã cu 2 luni pe fondul pierderii
mai multor sarcini şi imposibilitatea de a avea copii. Initial a crezut cã e o stare de
tristete care va trece ca de fiecare datã când a pierdut o sarcinã , dar faptul ca
aceastã stare este persistentã şi necontrolabilã s-a decis sã apeleze la ajutor
specializat.
Este internatã la secţia psihiatrie .
În urma examinarilor clinice şi paraclinice se pune diagnosticul episod depresiv.
Pe perioada internãrii a urmat un tratament de specialitate cu vitamine, antidepresive
şi psihoterapie. Se externeazã amelioratã.
Recomandãri
Tratament medicamentos cu antidepresive.
Regim igieno-dietetic
Revine la consult peste 2 sãptãmâni.

73
 FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI
CNP 2440904872436
Numele……………R……………………….Prenumele…………….F….………………………..
Anul…2017………luna………03…Nr. foii de observaţie……975……Nr. salon……2…..Nr. pat……4……..
Ziua
Zile de boalå
Temp
Resp.

T.A.

Puls

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

35 30 160 41O

30 25 140 40O

25 20 120 39O

20 15 100 38O

15 10 80 37O

10 5 60 36O

Lichide ingerate
Diureză
Scaune
Dietă

74
 TEHNICI DE NURSING

1. EFECTUAREA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE

Injecţia intramusculară constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase

sau substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la
seringă.
Scop - introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.
Locuri de elecţie:
- regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trohanter;
- faţa externă a coapsei în treimea mijlocie;
- faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.
Materiale necesare:
- tăviţa medicală;
- ace intramusculare (lungime 40 - 70 mm., diametrul 7/10 - 10/10 mm., bizou
lung);
- seringa tip Record cu capacitate corespunzătoare;
- medicamentul de injectat.
Etapele de execuţie:
- pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare;
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului;
- stabilirea locului injecţiei;
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului
- se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii;
- se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, în poziţie sezândă sau în picioare -
se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie (locurile de elecţie);
Pentru injecţie în regiunea fesieră se reperează următoarele puncte:
- punctul Smamov la un o lungime de deget deasupra marelui trohanter şi înapoia
lui;
- punctul Barthelemy, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale liniei
care uneşte spina iliacă antero-superioară cu extremitatea superioară a şanţului
interfesier;
- zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliacă posterioară cu marele
trohanter;
- pentru poziţia şezând injecţia se situează în toată regiunea fesieră deasupra
punctului de sprijin;
Efectuarea tehnicii:
- spălarea mâinilor cu apă curentă şi săpun;
- dezinfectarea mâinilor cu alcool;
- se montează seringa în condiţii de asepsie corectă;
- se încarcă seringa cu substanţa de injectat;
- se elimină bulele de aer;

75
- se schimbă acul îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se
ataşează un ac potrivit pentru injecţie;
- se degresează locul injecţiei cu eter şi se dezinfectează cu alcool;
- se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să stea liniştit; se întinde pielea
între policele şi indexul sau medianul mâinii stângi; se înţeapă perpendicular pielea
(4 - 7 cm.) cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat la seringă;
- se verifică poziţia acului prin aspirare;
- se injectează lent lichidul;
- după injectare se scoate acul rapid numai pe direcţia de introducere;
- se masează locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile ţesuturilor
străpunse activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia;
- se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10
minute;
- spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun.
Reorganizarea locului de muncã:
- deşeurile de la injecţii (fiole golite, tampoane de vată, seringa cu acul) se
colecteazã în recipiente de colectare deşeuri infectioase şi recipiente de colectare
deşeuri tãietoare /înţepãtoare;
Incidente şi accidente:
1. Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia; se impune
retragerea acului şi efectuarea injecţiei în altă regiune.
2. Paralizie prin lezarea nervului sciatic.
3. Hematom prin înţeparea unui vas sanguin.
4. Supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu se resorb.
5. Ruperea acului - se va extrage pe cale chirurgicală.
6. Embolie - introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe uleioase
sau în suspensie.
7. Abcese sau injectite - deficienţe grave de sterilizare.
OBSERVAŢIE - poziţia acului, pentru soluţiile injectabile colorate, se verifică
detaşând seringa..
2. TEHNICA RECOLTĂRII SÂNGELUI PRIN SISTEMUL
VACUMTAINER

76
Pregãtirea materialelor:
- holder – un tub de material plastic care prezintã, la partea superioarã, amboul la
care se ataşeazã acul de puncţie prin înfiletare, iar la partea inferioarã douã
aripioare;
- acul de puncţie protejat de carcasã bicolorã;
- tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori convenţionale;
- materiale necesare efectuãrii puncţiei venoase.
Pregãtirea pacientului:
a) pregãtirea psihicã:
- se anunţã şi i se explicã necesitatea tehnicii.
b) pregãtirea fizicã:
- recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate;
- se aşeazã pacientul în decubit dorsal, confortabil, cu membrul superior în
abducţie, extensie şi supinaţie.
Tehnica de execuţie
- asistenta se spalã pe mâini cu apã şi sãpun;
- îmbracã mãnuşi sterile;
- verificã banda de siguranţã a acului (integritate, valabilitate);
- îndepãrteazã carcasa de culoare albã a acului prin mişcãri de rãsucire;
-înfileteazã capãtul liber al acului în holder;
- alege locul puncţiei şi îl aseptizeazã;
- îndeparteazã carcasa coloratã a acului.
Executarea puncţiei venoase:
- se introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul şi mediul, iar cu
policele împinge tubul în holder şi astfel va fi strãpunsã diafragma gumatã a
dopului;
- dupã recoltarea sãngelui se scoate tubul din holder prin mişcãri de împingere
asupra aripioarelor laterale şi i se imprimã mişcãri uşoare de înclinare-rãsturnare
pentru omogenizare cu aditivul;
- se introduce tubul urmãtor;
- se retrage acul din vena şi se face o compresiune asupra locului puncţiei timp de
1-3 minute fãrã a flecta antebraţul pe brat.
Pregãtirea probelor pentru laborator
- se eticheteazã tuburile;
- se trimit la laborator.
Reorganizare
-  se reorganizeazã locul de muncã
- acele utilizate se depun în containerul destinat colectãrii deşeurilor tãietoare
întepãtoare iar tampoanele utilizate se colecteazã în recipiente de colectare deşeuri
infectioase .
Îngrijirea pacientului dupã tehnicã

77
- se face toaleta locală a tegumentelor dacă este cazul;
- se schimbă la nevoie lenjeria ;
- se asigură o poziţie comodă;
- se supraveghează pacientul;
- se pregăteşte sângele recoltat pentru laborator.

3. MĂSURAREA GLICEMIEI CU GLUCOMETRU

Glucometru are la bază o tehnologie avansată care permite monitorizarea glicemiei
simplu şi precis, într-un timp foarte scurt.
Scop – monitorizarea zilnicã şi de mai multe ori pe zi a glicemiei la bolnavii
diabetici
Materiale necesare:
- Glucometru,
- teste,
- lanţete sterile,
- dispozitiv de înţepare,
- soluţie de control.
Pregãtirea pacientului:
a) pregãtirea psihicã:
- se anunţã şi i se explicã necesitatea tehnicii.
b) pregãtirea fizicã:
- recoltarea se face dimineaţa pe nemâncate;
- mâinile pacientului trebuie sa fie spãlate cu apa caldã şi sãpun iar apoi sã fie
şterse şi uscate.
Tehnica de execuţie

- solutiile antiseptice nu se folosesc deoarece influenteazã negativ mãsurãtoarea;

- se scoate o bandeleta de test din folie, dupã prealabila verificare a etalonãrii cu
bandeleta – martor;
- capãtul cu 3 liniuţe negre al bandeletei de test se introduce în fanta pentru
bandeletã şi se împinge înãuntru pânã când se opreşte, iar acest lucru porneste
automat glucometrul;
- la pornire, glucometrul va afişa ora, luna, ziua şi mesajul "Aplicaţi proba de
sânge" de obicei sub formã graficã "picãtura de sange", iar acest lucru indicã faptul
ca glucometrul este pregãtit sã se aplice proba de sânge pe bandeleta de test pentru
glicemie;
- se utilizează dispozitivul de înţepare pentru a obţine o picătură de sânge,
- înainte de a preleva o probă de sânge din pulpa degetului, locul prelevării trebuie
sã fie uscat, curat şi cald;
- pentru a încălzi locul prelevării, se spală cu apă caldă, se freacă pielea energic
timp de câteva secunde sau se aplică o compresă caldă;
- nu se stoarce locul înţepării;

78
- se aplică imediat proba prelevată pe bandeleta de test;
- lanţetele sunt de unică folosinţă;
- se utilizează o lanţetă nouă la fiecare monitorizare;
- se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei de test;
- sângele va fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea;
- pe ecranul de afişaj se vede numărătoarea inversă;
- dacã nu începe numărătoarea inversă, înseamnă că nu s-a aplicat o cantitate
suficientă de sânge pe bandeleta de test;
- se aplică o a doua picătura de sânge pe bandeletă la cel mult 30 secunde de la
prima aplicare;
- dacă nici acum nu începe numărătoarea inversă şi au trecut mai mult de 30
secunde, se aruncă bandeleta de test, se opreşte glucometrul, se încearcă din nou cu
o nouă bandeletă;
- rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj şi este stocat în memoria
glucometrului.

Aplicarea picãturii de sânge pe bandeleta de test

- glucometrul se opreşte automat când bandeleta de test este scoasã din fanta
aparatului;
- se notează valoarea glicemiei în fişa de consultaţii, foaia de observaţie sau biletul
de trimitere.
Reorganizare
-  se reorganizeazã locul de muncã
- la aruncarea lanţetelor folosite, se respectă normele în vigoare privind gestionarea
deşeurilor rezultate din practica medicalã

79
 CONCLUZII

1. Depresia este o afecţiune psihică, caracterizată printr-o perturbare serioasă a

echilibrului emoţional şi o diminuare considerabilă a calităţii vieţii, pe o perioadă
lungă de timp. 
2. Depresia se manifestã prin diferite combinaţii de simptome precum tristeţe, slabã
putere de concentrare, insomnie, obosealã, dereglãri ale apetitului, autoblamare
excesivã şi gânduri de sinucidere.
3. Netratatã, aceasta poate duce cãtre alterarea activitãţilor cotidiene sau chiar
suicid. 
4. Oricât de dramaticã ar pãrea, depresia poate fi tratatã şi cu rezultate
impresionante.
5. Deşi dupã unii cercetãtori depresia este de etiologie necunoscutã, fiecare dintre
noi avem un sistem de autoconservare prin care încercãm sã „îngropãm” acele
evenimente din viaţa noastrã, care din punct de vedere emoţional ne-au marcat într-
un sens negativ, ceea ce în timp poate dezvolta o depresie.
6. Cauza, de cele mai multe ori, este una de ordin emoţional.
7.Uneori stările de deprimare reprezintă doar o formă uşoară a afecţiunii, alteori ea
se agravează în timp ducând la efecte absolut devastatoare ca sinuciderea sau acte
de violenţă îndreptate asupra celor din jur.
8. În cazul depresiei, tratamentul clasic, se bazeazã în cea mai mare parte pe
administrarea de medicamente de sintezã, care au ca scop tratarea simptomelor
depresiei.
9. Un rol important în tratamentul depresiei îl are psihoterapia care asociatã cu un
tratament medical adecvat şi corect administrat dã rezultate foarte bune.
10. De asemenea suportul familial este foarte important pentru un pacient depresiv.
Sustinerea familiei în efectuarea tratamentului medicamentos şi a şedintelor de
psihoterapie este foarte importantã pentru obtinerea unui rezultat pozitiv.
11.Educarea pacientului şi a familiei cu privire la continuarea tratamentului şi dupã
externare este foarte importantã pentru vindecarea pacientului depresiv.
12. Întreruperea tratamentului când pacientul crede cã se simte bine, sau din cauza
efectelor adverse ale medicamentelor nu face decât sã înrãutãţeascã starea de
sãnãtate a pacientului.
13.Depresia pe lângã impactul psihologic, pe care îl are asupra pacientului are şi un
impact economic asupra aparţinătorilor. Familia pacienţilor cu depresie, are
cheltuieli mari cu tratamentul acestor pacienţi concomitent cu scãderea veniturilor
datorită scăderii funcţionării şi a randamentului profesional atât al pacienţilor cât şi
al celor care îi îngrijesc.
14.Impactul economic este datorat unor factori multipli. Printre factorii mai
evidenţi se numără cheltuielile făcute pentru a asigura susţinerea pacientului cu
depresie. Pe de altă parte, persoana care îngrijeşte un pacient cu depresie poate fi

80
nevoită să îşi ia mai mult concediu, să lucreze cu jumătate de normă, să refuze
poziţii care ar cere o mai mare disponibilitate din partea lor.
15. Partenerii pacienţilor cu depresie invocă probleme practice referitoare la faptul
că trebuie să renunţe la serviciu, scăderea veniturilor, restrângerea vieţii sociale.
Dintre problemele de natură psihologică se remarcă un sentiment de pierdere a
echilibrului relaţiei.
16. În concluzie, depresia este o afectiune, deloc de neglijat, deoarece netratatã pe
lângã impactul pe care îl are asupra pacientului are şi un impact socioeconomic
asupra familiei care nu este deloc de neglijat, iar amânarea tratamentului nu face
decât sã agraveze boala iar costurile tratamentului sã fie mai mari şi rezultatele
pozitive sã aparã mai greu.   

BIBLIOGRAFIE

1. M. Ifrim , Gh. Niculescu - Compendiu de anatomie –– Ed. Stiintifica si

Enciclopedica , Bucuresti 1988

81
2. Gh. Mogos ; Alexandru Ianculescu - Compendiu de anatomie si fiziologie ––
Ed. Stiintifica
3. I.C. Voiculescu; I.C. Petricu – Anatomia si fiziologia omului –Ed. Medicala ,
Bucuresti 1971
4. David , D.(2006) - Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale, Editura
Polirom, Iaşi
5. David , D.(2006 ) - Psihologie clinică şi psihoterapie- Fundamente, Editura
Polirom, Iaşi
6. Ellis, A.(2006) - Terapia comportamentului emotiv-raţional, editura Antet XX
Press,
7. Enăchescu, C.(2004) - Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iaşi
8. Fodoreanu, L.(2004) – Psihiatrie , Editura medicală universitară „Iuliu
Haţieganu”, Cluj-Napoca
9. Gaboş-Grecu , I. &colaboratorii (2007)- Depresia- metode de diagnostic şi
tratament, Editura Farmamedia, Târgu- Mureş
10.Hayes , N. & Orrell , S.(1997) - Introducere în psihologie , Editura All
Educaţional S.A., Bucureşti
11.Holdevici, I.(2005) – Psihoterapia cognitiv-comportamentală , Editura Ştiinţelor
medicale, Bucureşti
12.Holdevici, I.(2002) – Psihoterapii scurte , Editura Ceres , Bucureşti
13.Holdevici, I.(1999) – Gândirea pozitivă , Editura Ştiinţă &Tehnică , Bucureşti
14.Iftene , F.(1999) - Psihiatria copilului şi adolescentului, Editura Casa cărţii de
ştiinţă, Cluj-Napoca
15.Kaplan J.H, Sadock B.J.( 2002) – Terapie medicamentoasă în Psihiatrie, Editura
medicală Callisto
16.Miclea, M.(2003) - Psihologie cognitivă.- Modele teoretico-experimentale,
Editura Polirom, Iaşi
17.Micluţia , I.(2002) - Psihiatria, Editura Medicală Universitară „Iuliu
Haţieganu” , Cluj-Napoca
18.Muchielli, A( coord) (2002). Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane
şi sociale, Editura Polirom, Iaşi
19.Patton, M.Q. (2002). Qualitative Research & Evaluation Methods, 3rd ed., Sage
Publications, pp. 3-29
20.Perris , C., (2000) - Psihoterapia pacientului dificil, Editura Hestia, Timişoara
21.
22.Bloch, S.; Chodoff, P.(1991) - Etică psihiatrică, Oxford University Press
23.Cottraux, J.(2003) – Terapiile cognitive, Editura Polirom, Iaşi
24.Coman , H.G.(2005) – Tulburări afective sau ale dispoziţiei, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca
25.
17. Dr. Szekely Csaba – Nursing comunitar, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”,
Arad - România

82
18. Virginia Henderson – Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, 1991,
Copenhaga – Danemarca
19. Virginia Henderson – Principii de bază a îngrijirii persoanei sănătoase / bolnave
– nursing, Societatea personalului sanitar din România
20. .Mozes C. Tehnica Îngrijirii Bonavului vol. I si II Editura Medicala , Bucuresti
1976

83
84