ŢARA MEA-I UN COLŢ DE RAI
De la Dunăre-n aval
Stă de strajă Decebal,
Sus pe creasta muntelui
Pintea și haiducii lui,
Țin în mână un pumnal.
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul, și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită,
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.
Stă de pază-n codrii deși
Ștefan cu ai lui răzeși,
Iancu, craiul moților,
Ești stăpânul munților,
Pentru noi încă trăiești.
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul, și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită,
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.
Port opinca în picior
Și căciula dacilor,
Limba pe care-o vorbim
De la daci o moștenim,
Limba, scumpul nostru odor.
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul, și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită,
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.
Munții sunt a noastră avere,
A românilor putere,
Pajiști, ape și câmpii,
A românilor moșii,
Asta-i marea noastr-avere.
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul, și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită,
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai.
Noi aicea ne-am născut,
Țara noastră-i pământ sfânt,
Am primit din cer un dar,
Un loc sfânt, un sfânt hotar,
Să-l iubim pân’ la mormânt.
Țara mea-i un colț de rai,
Un buchet de flori de mai,
Și Ardealul, și Banatul,
Dobrogea și tot Regatul,
Basarabia iubită,
Cu românii înfrățită,
Un buchet de flori de mai. (bis)