Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative


Administratie si Management Public

- ETICĂ ŞI INTEGRITATE ACADEMICĂ -

TEMA
Studiu de caz: Plagiatul

ÎNDRUMĂTOR:
Prof. univ. dr. GABRIELA POHOAŢĂ

Masterand:
STĂNCIULESCU ILIE ALEXANDRU

-2021-
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Administratie si Management Public

Unul din lucrurile importante pe care le înveți atunci când ești student la
facultate este cum să recunoști meritele celorlalți, care sunt poate mai buni decât
tine, în mod corespunzător. Înveți zi de zi să-ți bazezi cele spuse pe dovezi și pe
lucruri probate de alții în prealabil, dar și să citezi aceste surse într-un mod în
care să facă lumină asupra a ceea ce aduci tu într-o lucrare dar și partea
provenită dintr-o altă sursă.
Există fără îndoială mai multe motive pentru care a cita corespunzător
sursele de inspirație în orice tip de scriere academică, evitând astfel orice
acuzație de plagiat, dar câteva dintre aceste motive sunt mai cu seamă mai
importante decât altele. Voi enumera câteva pe care eu le consider cele mai
importante:
- O citare corectă ajută pe cel care iți citește lucrarea să afle mai
multe despre subiect, în cazul în care îl interesează, dirijându-l către lecturi
suplimentare având posibilitatea astfel să-și creeze o imagine de ansamblu
asupra subiectului;
- Îi arată cititorului, sau în cazul meu, a evaluatorului, că cele
afirmate sunt întemeiate, iar citările sunt adevărate dovezi, ca niște probe aduse
de un avocat în fața instanței;
- Comunică cititorului sursa argumentului tău, astfel încât să poată
evalua legitimitatea sursei.
În procesul de formare a creatorului de conținut cu abilități de utilizare și
creditare a surselor, se produc inevitabil și greșeli. Este evident pentru
majoritatea profesorilor atunci când un student își face o lucrare onestă și doar
din întâmplare omite să citeze corect sursele. De aceea putem spune că citarea
într-o lucrare academică este atât o formă de artă datorită valorii pe care o poate
avea ulterior aceasta, pe cât este și un set de reguli pe care o bună organizare o
poate duce la bun sfârșit.
Cu toate acestea, situația descrisă anterior este, din experiența mea, o
situație ideală, dar de cele mai multe ori studentul sau autorul lucrării academice
nu face o eroare din greșeală, cât mai probabil încearcă pur și simplu să fure
munca altuia pe care îl consideră mai bun ca el. Fără doar și poate utilizarea unei
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Administratie si Management Public

idei sau a unui text însușit este mai apropiat de definiția furtului decât a unei
simple greșeli.
Există multe moduri în care studenții și nu numai încearcă să fure, unele
mai inocente, altele de-a dreptul rău intenționate. Plagiatul este un fenomen de
amploare în învățământul românesc, preluând forme dintre cele mai variate, în
rândul populației de elevi și studenți și mai grav decât atât și în rândul cadrelor
didactice. Astfel, ușurința cu care o persoană poate prelua lucrări, documente,
imagini sau chiar idei, devine tentantă datorită lipsei de efort intelectual.
Contrafacerea, copiatul, plagiatul sau oricum am vrea noi sa o numim,
sunt acțiuni extrem de simplu de întreprins, dar, în egală măsură, extrem de
grave în planul consecințelor, astfel, munca intelectuală, școala sau orice alt
domeniu în care se plagiază își pierd valoarea în detrimentul acestui fenomen
haotic de-a dreptul.
Un student sau orice creator al unei teme academice care se dezice
sarcinilor pe care le-ar avea de îndeplinit, plagiind, nu va cunoaște o formare
intelectuală completă, devenirea sa profesională fiind pusă sub semnul întrebării.
Voi încerca în cele ce urmează să răspund la câteva întrebări pe care ar
trebui fiecare dintre persoanele care practică acest tip de furt, plagiatul, înainte
de a-și pune propria amprentă pe lucrările sau temele ce le realizează.
Prima și cea mai importantă întrebare: Ce este de fapt plagiatul?
- Cea mai comună formă de plagiat întâlnită în învățământul
romanesc, este copierea-lipirea sau transcrierea unor propoziții, idei întregi,
texte în bloc, articole modificate foarte puțin sau chiar deloc. Este ușor de
identificat o scriere furată, sau argumente, în cazul unor teme de mare amploare,
ori lucrări academice, deoarece stilul adoptat este total diferit de cel al
studentului în cauză și nu numai.
O a doua întrebare la care ar trebui să ne răspundem: De ce este rău să
plagiem?
- Pe lângă faptul că nu este etic, că este un delict moral grav, nu te
ajută la înțelegerea materialului, lucrării sau temei abordate. Dacă oferi o muncă
furată, nu ai cum să te evaluezi cât de mult știi sau în ce stadiu te afli în raport cu
tema abordată.
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Administratie si Management Public

- În plan universitar, un student care oferă o minciună profesorului și


care nu respectă demnitatea veritabilului autor, în vederea obținerii fără merit, a
unei note mari, reprezintă un act de nedreptate și totodată o sfidare și o
discriminare a colegilor care nu au plagiat.
O altă întrebare ar fi: De ce plagiază oamenii?
- De cele mai multe ori studentul practică această tactică din simplă
comoditate sau mai mult, din disperare sau panică. Plagiatul indus de panică este
în special adoptat când studenții așteaptă până în ultimul moment scrierea
lucrării și astfel ei își dau seama că nu înțeleg textului citit, suficient pentru a-și
expune ideile cu propriile cuvinte.
- Un alt motiv ar fi lipsa timpului, astfel că studenții citesc articole și
le transcriu identic în lucrarea lor, gândindu-se că se vor întoarce asupra lucrării
și vor parafraza mai târziu, însă fie din cauza orei târzii la care scriu, sau lipsei
de inspirație asupra reformulării ideii ajung să plagieze.
Și poate cea mai importantă întrebare ar fi Cum pot evita plagiatul?
- Cel mai sigur și bun mod de a evita furtul textelor, articolelor este
de a citi și de a face propria parafrazare în timp ce citești. Rescrierea ideii cu
propriile cuvinte te forțează să înțelegi ce spune autorul și mai mult ajungi să
aprofundezi tema respectivă, odată înțeleasă și poate să emiți păreri proprii.
- O altă modalitate la fel de importantă ce te împiedică să plagiezi,
este să citești și să iți iei notițe sau să scrii succint ideile de bază ale temei, pe
care ulterior le dezvolți cu propriile cuvinte fără a avea ispita de a imita, copia,
sau chiar transcrie inconștient anumite articole, această modalitate deja implică
mai multă muncă din partea ta.
Fenomenul plagiatului, acest tip de furt intelectual, funcționează la fel ca
orice instinct primar de conservare, deci este unul foarte vechi. Totuși, fiind un
produs intelectual el nu a fost accesibil și răspândit în vremea lui Platon și
Aristotel (așa cum încercau unii să sugereze pe diferite posturi TV), pe cât este
astăzi când avem acces la internet și biblioteci virtuale din întreaga lume.
Ar fi o greșeală să credem că studenții români ar avea un apetit mai
dezvoltat pentru acest mod de a scrie o lucrare și că studenții din alte țări
occidentale nu ar cunoaște beneficiile comodității aduse de plagiat. Explicația
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Administratie si Management Public

pentru faptul că în alte țări acest fenomen nu a luat amploare stă în câteva
diferențe care fac acest fenomen neatractiv pentru ei.

Ca studiu de caz spre comparație am ales să descriu modul în care


studenții și profesorii britanici se confruntă cu el.
În primul rând față de sistemul românesc, sistemul britanic de educație
consideră la fel de grav plagiatul atât daca se întâmplă într-o lucrare de doctorat
cât și într-un banal referat al unui student de anul I. Consecințele în cazul în care
se dovedește, sunt aceleași, ele ducând până la exmatricularea autorului furtului
din universitate, lucru care în țara noastră este greu de imaginat. Așadar, această
simplă atitudine ar fi suficientă pentru a descuraja acest fenomen blamabil. Dar
acesta nu este singurul motiv pentru care nimeni nu-și permite să-și fure singur
căciula atâta timp cât a trecut printr-un proces de admitere destul de greu și a
pierde o finanțare a studiilor destul de costisitoare, atât la început dar mai cu
seamă după ce a parcurs deja câțiva ani de muncă intelectuală în universitate.
Deosebirea față de țara noastră fiind evidentă, întrucât admiterea în facultățile
românești este una destul de facilă la majoritatea universităților iar costurile cu
educația sunt unele dintre cele mai mici de pe continent.
În ambele cazuri, presupunând că ai reușit să înșeli vigilența profesorilor,
remediul pentru plagiat rămâne tot tehnologia prin dezvoltarea de software anti-
plagiat care să identifice o lucrare cu un procent de asemănare cu alte lucrări,
care să nu ți permită să-ți asumi originalitatea acesteia.
O altă „tradiție” apărută de puțin timp în țara noastră, izvor evident de
plagiat a lucrărilor științifice a luat naștere între zidurile penitenciarelor. Mai
concret, în urma intensificării activității judiciare mai multe personalități din
zona politică și de afaceri cu renume național, care au ajuns în spatele gratiilor,
au avut nevoie de lucrări științifice în domenii cel puțin străine lor, ca modalitate
de a scurta perioada de detenție. Acest fenomen își avea originea în legea
275/2006 care prevedea ca în cazul elaborării de lucrări științifice, să primească
scutiri motivante ale pedepsei. Această practică a produs, pe bună dreptate,
indignare în rândul celor care știu ce activitate de cercetare presupune scrierea
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative
Administratie si Management Public

unei cărți cu pretenții științifice iar multe voci au clamat eliminarea acestei
posibilități de a reduce perioada de detenție1.
Așadar, plagiatul este o realitate, pentru unii e o salvare ca în cazul
descris mai sus, pentru alții o frustrare ca în cazul celor plagiați, dar ceea ce
contează e ca el sa nu fie acoperit sau scuzat atunci când este descoperit.

1
https://www.mediafax.ro/social/comisia-de-etica-reducerea-detentiei-pentru-o-lucrare-stiintifica-trebuie-
eliminata-din-lege-14569333

S-ar putea să vă placă și