Tehnologia de cultură a căpșunului

Căpșunul (Fragaria viridis) este o plantă cu fructe tonice, gustoase și aromate, bogate
în săruri de potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, sodiu, vitamine (C, B1, B2, E), acid
salicilic, acid elagic, acid pantotenic, proteine, zaharuri, flavonoide, uleiuri volatile, tanin
și polifenoli cu rol antioxidant. Acestea au numeroase proprietăți terapeutice: stimulează
imunitatea naturală și funcțiile hepatice, reglează tensiunea, remineralizează
organismul, au efect detoxifiant, scad colesterolul etc. Fructele se folosesc în stare
proaspătă ori conservate sau prelucrate sub formă de compoturi, siropuri, gemuri,
dulcețuri etc.

Este o plantă perenă, semierboasă, care crește sub forma unei tufe scurte (15-40 cm
înălțime). Rădăcinile sunt adventive, fibroase, cu mare capacitate de ramificare, de
grosimi aproximativ egale, având culoarea roz-gălbuie (cele tinere sub 1 an) sau neagră
(vârsta mai mare de 1 an). Marea masă a sistemului radicular (80%) se dezvoltă până
la adâncimea de 20 cm, dar în sol bine afânat explorează până la 40-60 cm și lateral la
30 cm. Tulpina este perenă, scurtă, ce ajunge până la 15-20 cm înălțime, formată din
ramificații pe care cresc frunzele, pedunculii florali, stolonii, mugurii. Frunzele sunt mari,
trifoliate, lung pețiolate, dințate, lucioase sau pubescente, verzi, cu stipele variabile ca
mărime, formă și culoare. Florile la căpșun sunt grupate în câte 5-10 inflorescențe,
fiecare cu câte 5-8 flori albe. Fructele sunt achene, în general în formă de inimă
(cordiforme), conic-alungite sau sferice, de culoare roșu deschis, luminos, până la roșu
închis.

Soiuri

În România se folosesc fie soiuri produse la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Piteşti-

Mărăcineni ori stațiunile din subordine, fie provenite din import. Cele mai utilizate sunt
Premial (timpuriu, 12-15 t/ha), Magic (20 t/ha), Coral (23-30 t/ha), Red Gauntlet (26
t/ha), Real (20 t/ha), Elsanta (olandez, semitimpuriu, 18-20 t/ha), Honeoye (SUA, 20-25
t/ha), Elegance (30 t/ha), Matis (Franța, 25-30 t/ha), Senga Sengana (semitardiv, 18-20
t/ha), Pegasus (Marea Britanie, 20 t/ha), Anita, Clery, Safir (semitimpurii), Benton,
Satmarean (târzii) etc. Ca soiuri remontante au apărut numeroase oferte: Diamante,
Portola, San Andreas, Seva etc. Cultivatorii români s-au orientat, în ultima vreme,
înspre soiurile cu coacere mijlocie sau târzie, cu o perioadă de recoltare mai mare de
timp. De reținut: cercetările au demonstrat că producțiile din plantațiile comerciale de
căpșun sunt de la 2-7 ori mai mari dacă la înființare se folosește material biologic
(stoloni) liber de agenți patogeni și de înaltă valoare biologică.
Epoca de plantare

Agricultorii români folosesc, în cultura căpșunului, tehnologii noi și material săditor

refrigerat în cultura multianuală (trei-cinci ani, perioadă după care este nerentabil să mai
fie păstrată). Ca epocă de înființare a culturii avem: plantarea de toamnă, din a doua
jumătate a lunii august până în octombrie, dar nu mai târziu de 15 octombrie, specifică
arealelor cu precipitații abundente; plantarea de primăvară, în luna martie-aprilie,
recomandată pentru zonele din nord; plantarea de vară, din 15 iulie şi până în 15
august, utilizată pentru cultura anuală, dar care se folosește cu succes și pentru cultura
multianuală.

Pregătirea solului

Capșunul dă rezultate bune și foarte bune pe solurile cu textura mijlocie, lutoase, luto-
nisipoase, permeabile, cu o bună capacitate de reținere a apei, cu reacție slab acida
sau neutra (pH = 5,5-6,8), care să nu formeze crustă după ploi (luncile râurilor,
cernoziomuri, cenușii de pădure, brun roșcat de pădure). Un teren potrivit pentru
căpșun trebuie să fie plan (fără denivelări), să fie bine mărunțit, fertil, afânat, reavăn pe
o adâncime de 20-45 cm, să nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la
cultura anterioara și să aibă la îndemână sursa de irigare a plantelor. La pregătirea
terenului avem în vedere fertilizarea cu 40-60 t/ha gunoi de grajd, 200 kg/ha superfosfat
și 200 kg/ha sare potasică. Acolo unde solul este infestat cu viermele sârmă și larva
cărăbușului de mai se face neapărat o dezinfecție puternică a substratului. Se execută
apoi arătura la 28-30 cm, se mărunțește solul cu freza, se bilonează, prilej cu care se
întinde sistemul de irigație prin picurare, în cazul culturilor mulcite cu folie neagră (la
cultura clasică se folosește aspersiunea) și folia care asigură mulcirea, toate cele trei
lucrări fiind mecanice.

Plantarea

Pentru cultura obișnuită, distanțele de plantare sunt de 75-80 cm între rânduri și de 22-
25 cm între plante pe rând, iar pentru cultura în benzi, de 85-95 cm între benzi, 35-40
cm între rânduri pe bandă și de 20-25 cm între plante pe rând. La cultura fără folie,
terenul se marchează cu țăruși, la distanțele de plantare între rânduri, apoi se întind
sfori, cu distanța marcată între plante pe rând. În cazul în care se utilizează folia,
distanțele sunt deja marcate. La materialul adus din stolonieră se efectuează fasonarea
– rădăcini plus frunze (lucrarea nu se practică la stolonii refrigerați, care vin la
dimensiunile stas) și mulcirea într-un amestec de balegă proaspătă, apă și pământ.
Plantarea se face manual, cu plantatorul, după ce terenul a fost în prealabil irigat.
Adâncimea de plantare se alege cu grijă astfel încât mugurele central să nu fie îngropat
în sol, dar nici să fie prea mult peste nivelul solului, în ambele cazuri producția fiind
influenţată negativ. După plantare se aplică imediat irigarea.

Lucrări de întreţinere

În primul an se completează golurile, pentru a asigura o densitate bună pentru anul de

producție următor și se irigă de ori de câte ori este nevoie. În anul următor, lucrările de
întreținere constau în: greblarea terenului, mulcirea cu paie, în cazul culturii fără folie, în
luna aprilie (elimină riscul ca fructele să vină în contact cu solul, se reduce riscul unei
infecții puternice cu Botrytis și se împiedică parțial dezvoltarea buruienilor), irigare
(norme de 100-120 mc/ha, la udarea prin picurare și 300-350 mc/ha, la irigarea prin
aspersiune), tratamente împotriva bolilor (mana, făinarea, pătarea brună, albă și roșie,
putregaiul cenușiu) și dăunătorilor (viermele sârmă și cărăbuşul de mai), fertilizarea
fazială, lucrări de întreținere ale solului (în cazul culturilor clasice), însoțită de lucrarea
de eliminare a stolonilor. Recoltarea se face în 3-4 reprize, începând cu luna mai, la
soiurile timpurii, sau 6-7 serii, la soiurile cu o fructificare mai densă.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 18-20

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/agrotehnica/3518-tehnologia-de-cultura-a-
capsunului.html

LINKURI UTILE:

https://www.facebook.com/groups/1826695300914347/
https://www.facebook.com/groups/1902798356634327/
https://www.facebook.com/groups/iubimpomiifructiferi/
https://www.facebook.com/groups/livadadefamilie/

https://www.facebook.com/livadadefamilie/