Curs 

1 Sociologie medicala. 
1. Introducere în sociologia medicală
Sociologia – este știinta care studiază societatea, modul de organizare și funcționare
al ei, instituțiile sociale fundamentale (familia, rudenia, institutiile economice, politice, 
legislative, religioase, educationale) și procese sociale fundamentale (diferențierea socială, 
stratificare, cooperare, adaptare, comunicare).
Societatea ­  este un sistem (macrosistem) care include mai multe subsisteme 
(economic, social, juridic, educațional, cultural,de sănătate, politic).
Societatea – este un ansamblu de instituții care cuprinde instituțiile, legile, normele 
pe care le respecta fiecare individ (funcție = contribuție).
Sociologia – a apărut ca știință în sec. XIX­lea,ca urmare a necesității de a satisface
nevoile oamenilor. Aceasta necesitate trebuie să se bazeze pe niște date obiective care să 
înlăture cunoașterea empirică (a fiecarui om) care este subiectivă.
Rolul sociologiei – este dat de funcțiile ei:
1. Funcția expozitivă – constă în descrierea,prezentarea faptelor sociale.
2. Funcția explicativă – constă în explicarea faptelor sociale.
3. Funcția ameliorativa – urmărește ameliorarea vieții sociale și propune soluții.
4. Funcția aplicativă – soluțiile sunt aduse la cunoștința factorilor politici care
decide în ce măsură țin sau nu cont de ele.
Ramurile sociologiei
Complexitatea vieții sociale a determinat aprofundarea cunoașterii anumitor 
domenii ceea ce a condos la aparițscuze   ia mai multor ramuri ale sociologiei:
­    Sociologia colectivităților umane, a opiniei, a valorilor, a populației, a
comunicării, a religiei, a artei și culturii…
­   Există și o sociologie economică și o psihosociologie, sociologia medicinei.
    Sociologia medicală este o disciplină relativ recentă născută din necesitatile sociale
impuse  de  sec  XX.  Apărutaă  inițial  doar  ca  preocupare  în  cadrul  sociologiei  generale,
sociologia medicală a devenit ulterior o disciplină de sine stătătoare datorită faptului că ea
putea răspunde la numeroase probleme de natură medicală.
În opinia lul Jean –Claude Guynot, sociologia medicală are 3 obiective principale:
­           obiectivul medical­ sociologia este o disciplina anexă care completează cunoștințele
medicilor  în  medicină;  sociologia  sprijină  medicina  în  detectarea  mecanismelor  sociale
responsabile de menținerea sănătății;

­           obiectivul economic­ sociologia medicală își propune realizarea unor cercetări pentru
deternminarea  costurilor  îngrijirilor  medicale,  consumul  de  medicamente  și  cheltuielile
pentru sănătate;
­           obiectivul sociologic­ prin analiza problemelor de sănătate este vizată cunoașterea
societătii.
Sociologia medicală este o sociologie de ramură care studiază sănătatea și boala ca
experiențe  umane,  instituțiile  sociale  din  domeniul  medical,  natura  profesiei  medicale  și
relațiile medic­pacient.
Pentru a avea o concepție cât mai clara despre rolul și scopul sociologiei medicale,
este necesar a trasa câteva diferențe de concepte și ramuri înrudite ale acestei discipline.
 Medicina  sociala(  igiena  socială)­ramură  a  științei  medicale  care  are  ca  obiect  de
studiu  optimizarea  acțiunilor  cu  caracter  profilactic  de  masă,  evaluarea  necesităților  de
ocrotire  a sănătății, determinarea unor măsuri de îmbunătățire a rețelei medicale ; se ocupă
de analiza statistică a morbidității.
Sociologia  în  medicină­  Robert  Strauss  este  cel  care  impune  distincția  între
sociologia medicală și sociologia în medicină; se ocupă cu structura organizatorică, relațiile
dintre roluri, sistemul de valori al profesiei medicale; presupune intergrarea conceptelor și
tehnicilor sociologice și aplicarea lor în medicină; utilizează sociologii ca și colaboratori ai
medicinei în problemele medicale.
Sociologia sănătății și a bolii­ studiază aspectele socio­economice ale sănătății, boala
ca problema socială, inițirea de politici sociale în domeniul sănătății.
                    Printre  fondatorii  sociologiei  medicale  se  numară  Emile  Durkheim  și  Talcott
Parsons.  Emile Durkheim prin lucrarea  Sinuciderea, analizează o problema cu conotații
medicale din perspectiva socială. El pune fenomenul sinuciderii în relație cu integrarea și
coeziunea socială. Talcott Parsons califică boala ca și comportament deviant, iar sănătatea ca
un comportament normal.
                      Cauzele sociale ale dezvoltării sociologiei medicale ca știință au fost:
 recunoașterea  importanței  factorilor  sociali  în  etiologia  bolilor  cum  ar  fi:calitatea
relațiilor individului, calitatea mediului de viață;
 apariția  spitalului  modern­  spitalul  devine  o  instituție  complexa  și  puternică,  cu
mijloace eficace de diagnostic și tratament și în același timp un “centru de inovație”;
 medicalizarea societății­ tipurile de patologii cu care se confruntă oamenii au devenit
tot  mai  numeroase  și  mai  variate  prin  introducerea  unor  manifestări  ce  se  află  la
limita dintre sănătate și boala;
 stresul, oboseala și stările psihice cu tenta depresivă și alte manifestări au ajuns să fie
considerate și tratate ca boli;
 modelul medical este aplicat și la probleme cum ar fi: drogurile, homosexualitatea,
devianta, alcoolismul, tabagismul și multe altele;
 implementarea  unor  noi  servicii  medicale  și  creșterea  numărului  de  medici,
elaborarea unor legi privind protecția populației, precum și analizarea unor probleme
cu conotații juridice și etice cum ar fi: transplantul de organe, clonarea, fecundarea în
vitro, etc.;
 trecerea  de  la  medicina  practicată  în  mod  privat  la  cea  practicată  în  echipe  și
instituționalizată;
 schimbarea  profilului  demografic  al  populației;  creșterea  procentului  de  vârstnici,
prelungirea duratei de viață;
 schimbarea modului de finanțare în medicină;
 schimbarea rolului tradițional al medicilor prin specializarea lor tot mai mare.
Influența socialului asupra sănătății 
Socialul influențează sănătatea prin mai multe modalități:
 calitatea igienei publice­calitatea apei potabile, a aerului, canalizarea;
 stilul de viață­aspectele legate de dieta, modul de alimentatie este supus “modei” și
poate fi modificat prin educație;
 planingul familial­ familiile în care se practică contracepția au un număr mai scăzut
de membri, ceea ce presupune o mai bună îngrijire a copiilor și o stare de sănătatea
mai bună a femeilor;
 condițiile de locuire­ spatial existent, iluminarea, aerisirea, igiena locuinței;

 condițiile  de  muncă  și  statutul  ocupațional­  programul  de  lucru,  stres­ul
occupațional, posibilitatea unor accidente la locul de muncă.