Cuprins

1 Exemple din capitol 3 1

1.1 Folosirea definiţiei ı̂n găsirea transformărilor Fourier . . . . . . . . . . . 1
1.2 Reguli pentru găsirea transformării Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . 5

2 c2 16

i
Capitolul 1

Exemple din capitol 3

1.1 Folosirea definiţiei ı̂n găsirea transformărilor

Fourier
În acest capitol, vom prezenta etapele găsirii transformărilor Fourier a unor funcţii
folosite ı̂n mod obişnuit pe R. Vom memora câteva perechi de transformări Fourier
f, F şi vom ı̂nvăţa reguli pentru a modifica perechile cunoscute ı̂n perechi noi. Putem
utiliza transformările Fourier, identitatea lui Parseval şi relaţiile lui Poisson pentru a
evalua integrale şi sume care nu pot fi găsite prin metode elementare.
Funcţia Box
Funcţia Box

1, pentru − 21 < x < 12


Π(x) :=
0, pentru x < − 21 sau x > 12

şi funcţia sinus cardinal sau funţia sinc

sin(πs)
sinc(s) := , s < 0 sau s > 0
πs
sunt două dintre cele mai des utilizate funcţii ı̂n analiza Fourier. Simplificăm definirea
unor astfel de funcţii prin omiterea valorilor la punctele singulare şi vom scrie

1 1 1
Π(x0 ) = lim Π(x) + lim Π(x) = cand x0 = ±
2 x→x0 + x→x0 − 2 2

1
sinc(0) = lim sinc(s) + lim sinc(s) = 1
2 s→x0 + s→x0 −

pentru a completa ceea ce lipseşte.

1
2

Întrucât f := Π putem simplifica integrala transformării Fourier astfel

Z∞ Z∞
−2πisx
F (s) = Π(x)e dx = Π(x)cos(2πsx) dx.
−∞ −∞

Apoi folosind calculele găsim

1
Z2 1
sin(2πsx)  2
F (s) = cos(2πsx) dx = = sinc(s),
2πs − 1
2
− 12

vezi Figura 1.1.

Figura 1.1: Cutia f (x) = Π(x) şi transformarea Fourier F (x) = sinc(s)

Funcţia treaptă Heaviside (sau funcţia treaptă unitate)

Definim această funcţie astfel

1, daca x > 0
h(x) :=
0, daca x < 0

şi folosim h pentru a creea funcţii care dispar pe jumătate de linie. De exemplu,

sin(2πx)e−x , daca x > 0


−x
sin(2πx)e h(x) =
0, daca x < 0


1, daca x < 1
h(1 − x) =
0, daca x > 1

1
1

h + x h − x = Π(x)
2 2

1, daca x > 0
h(x) − h(−x) = sgn(x) :=
−1, daca x < 0
 3



 0, daca x < 1
X∞  1, daca 1 < x < 2

h(x − n) = 2, daca 2 < x < 3

n=1
 ...



Exponenţiala de descompunere trunchiată

Putem găsi transformarea Fourier a exponenţialei de descompunere trunchiată

f (x) := e−x h(x).

Avem
Z∞
F (s) = e−x e−2πisx dx
0
ZL
−e−(1+2πis)x
 
d
= lim dx
L→+∞ dx 1 + 2πis
0
? 1 − e−(1+2πis)L
lim
= L→+∞ 1 + 2πis
1
=
1 + 2πis
1 2πis
= 2 2
− .
1 + 4π s 1 + 4π 2 s2
Justificăm pasul =? prin aplicarea teoremei fundamentale calculului părţii reale şi ima-
ginare ale integrandului. În acest caz, trebuie să afişeze atât ReF , cât şi ImF aşa cum
sunt prezentate ı̂n Figura 1.2

Figura 1.2: Exponenţiala de descompunere trunchiată f (x) := e−x h(x) şi transforma-
1
rea Fourier F (s) = 1+2πis .

Unitatea lui Gauss

4

Definim unitatea lui Gauss astfel

2
f (x) := e−πx

şi folosim faptul că f este pentru a scrie

Z∞ Z∞
−πx2 2
F (s) = e e−2πisx dx = e−πx cos(2πsx) dx.
−∞ −∞

Utilizăm un argument indirect pentru a evalua această integrală.

Având ı̂n vedere că integrandul şi derivata acestuia ı̂n raport cu s se apropie rapid
de 0 când x → ±∞, putem scrie

Z∞
2 ∂
F 0 (s) = e−πx cos(2πsx) dx
∂s
−∞

şi ı̂n acest fel observăm că

Z∞
2
F 0 (s) + 2πsF (s) = e−πx [(−2πx)sin(2πsx) + (2πs)cos(2πsx)] dx
−∞
Z∞
d −πx2
= [e sin(2πsx)] dx = 0.
dx
−∞

Rezultă că
d πs2 2
[e F (s)] = eπs [F 0 (s) + 2πsF (s)] = 0,
ds
astef ı̂ncât
2
eπs F (s) = F (0), −∞ < s < ∞.

Folosim un truc familiar al calculului multivariabilei pentru a găsi constanta pozitivă

Z∞
2
F (0) = e−πx dx.
−∞
 5

Scriem
 Z∞  Z∞ 
2 −πx2 −πy 2
F (0) = e dx e dy
x=−∞ y=−∞
Z∞ Z∞
2 +y 2 )
= e−π(x dy dx
x=−∞ y=−∞
Z∞ Z2π
2
= e−πr r dθ dr
r=0 θ=0
Z∞
2
= e−πr 2πr dr = 1,
r=0

şi vedem că F (0) = 1. În acest fel se obţine următoarea transformare Fourier
2
F (s) = e−πs

(care se dovedeşte a fi aceeaşi funcţie ca f) aşa cum ne arată Figura 1.3.

2 2
Figura 1.3: Unitatea Gauss f (x) := e−πx şi transformarea Fourier F (s) := e−πs

Pe scurt trebuie să ştim că:

(1.1) f (x) := Π(x) are F T F (s) = sinc(s)

1
(1.2) f (x) := e−x h(x) are F T F (s) =
1 + 2πis
2 2
(1.3) f (x) := e−πx are F T F (s) = e−πs

1.2 Reguli pentru găsirea transformării Fourier

În această secţiune, f, f1 , f2 , ... şi g vor fi funcţii periodice pe mulţimea numerelor
reale, care corespund transformărilor Fourier F, F1 , F2 , ... şi G. Dacă obţinem g dintr-o
6

modificare a lui f , atunci există o modificare F care produce G, aşa cum este ilustrat
in figura 3.4. (aici voi desena fui 3.4. si voi pune sun ea descrierea). De asemenea, dacă
obţinem g din combinaţia lui f1 şi f2 , atunci există o combinaţie a lui F1 şi F2 care
produce G. Aceste informaţii constituie regulile noastre de calcul pentru identificarea
transformărilor Fourier. vezi Figura 1.4.

Figura 1.4: Acţiunea (ridică mâna stângă) şi reacţiunea (ridică mâna dreaptă) cu ima-
gini ı̂n oglindă este analog cu cartografierea f → g şi F → G a regulii de transformare
Fourier

Liniaritatea
Fie c, c1 , c2 , ... mărimi scalare complexe.
Verificăm regula de scalare

(1.4) g(x) := cf (x) are F T G(s) = cF (s)

scriind
Z∞ Z∞
−2πisx
G(s) := cf (x)e dx = c f (x)e−2πisx dx = cF (s).
−∞ −∞

Verificăm regula de adunare

(1.5) g(x) := f1 (x) + f2 (x) are FT G(s) = F1 (s) + F2 (s)

 7

scriind
Z∞
G(s) := [f1 (x) + f2 (x)]e−2πisx dx
−∞
Z∞ Z∞
−2πisx
= f1 (x)e dx + f2 (x)e−2πisx dx
−∞ −∞

= F1 (s) + F2 (s).

Luate ı̂mpreună, (1.4) şi (1.5) ne dau regula de liniaritate

(1.6) g(x) := c1 f1 (x) + ... + cm fm (x) are F T G(s) = c1 F1 (x) + ... + cm Fm (x).

Reflectarea şi conjugarea

Verificăm regula de reflecţie

(1.7) g(x) := f (−x) are F T G(s) = F (−s)

scriind
Z∞ Z∞
−2πisx
G(s) := f (−x)e dx = f (u)e−2πi(−s)u du = F (−s).
−∞ −∞

Exemplul 1. Arătăm că funcţia Laplace

2
(1.8) g(x) := e−|x| are F T G(s) = .
1 + 4π 2 s2
Soluţie:
Ştim că
1
f (x) := e−x h(x) are F T F (s) =
.
1 + 2πis
Deoarece g(x) = f (x) + f (−x), (vezi fig 3.2 si 3.5), putem folosi regula de adunare
şi de reflecţie pentru a scrie
1 1 2
G(s) = + = .
1 + 2πis 1 − 2πis 1 + 4π 2 s2


vezi Figura 1.5.

Verificăm regula de conjugare

(1.9) g(x) := f (x) are F T G(s) = F (−s)

8

Figura 1.5: Funcţia Laplace f (x) = e−|x| şi transformarea Fourier F (s) = 2
1+4π 2 s2

scriind
Z∞ Z∞
−2πisx
G(s) := f (x)e dx = f (x)e−2πi(−s)x dx = F (−s).
−∞ −∞

Exemplul 2. Derivăm regula de conjugare Hermitian

(1.10) g(x) := f (−x) are F T G(s) = F (s).

Soluţie:
Folosind regulile de reflecţie şi de conjugare observăm că

f (−x) are F T F (−s),

f (−x) are F T F (−s) = F (s).



Traducere şi modulare

Fie x0 un parametru real. Verificăm regula de traducere (sau de schimbare)

(1.11) g(x) := f (x − x0 ) are F T G(s) = e−2πisx0 · F (s)

scriind
Z∞ Z∞
G(s) := f (x − x0 )e−2πisx dx = e−2πisx0 f (u)e−2πisu du = e−2πisx0 F (s).
−∞ −∞

Veţi observa că acelaşi semn algebric este folosit ı̂n ambele apariţii ale lui x0 ı̂n
(1.11). În continuare, vom folosi aceleaşi semne pentru o reţinere mai uşoară a formu-
lelor şi anume
Π(x + 1) are F T e+2πis sinc(s),
Π(x − 1) are F T e−2πis sinc(s).
 9

Exemplul 3. Găsiţi transformarea Fourier a lui


 1, daca 0 < x < 1
g(x) := 2, daca 1 < x < 2
0, daca x < 0 sau x > 2


Soluţie:
Scriem    
1 3
g(x) = Π x − + 2Π x −
2 2
şi apoi utilizăm (1.6), (1.11), şi (1.1) pentru a obţine

G(s) = {e−πis + 2e−3πis }sinc(s).

Fie s0 un parametru real. Verificăm regula de modulare

(1.12) g(x) := e2πis0 x · f (x) are F T G(s) = F (s − s0 )

sciind
Z∞ Z∞
−2πisx
G(s) = 2πis0 x
e f (x)e dx = f (x)e−2πi(s−s0 )x dx = F (s − s0 ).
−∞ =∞

În acest caz, semnele algebrice opuse sunt asociate cu apariţiile lui s0 .
Exemplul 4. Găsiţi transformarea Fourier a lui

cos(πx), daca − 21 < x < 1


g(x) := 2
0, altf el

Soluţie:
Folosim formula lui Euler pentru a scrie cosinusul
1
g(x) = {eiπx + e−iπx }Π(x)
2
1 1 1 1
= e2πi( 2 )x Π(x) + e−2πi( 2 )x Π(x)
2 2
şi apoi utilizăm (1.6), (1.12), şi (1.1) pentru a obţine
1 1 1 1
G(s) = sinc(s − ) + sinc(s + ).
2 2 2 2
 10

Dilatarea
Fie a 6= 0 un parametru real. Verificăm regula de dilatare
1 s
(1.13) g(x) := f (ax) are F T G(s) = F
|a| a
scriind
Z∞
G(s) := f (ax)e−2πisx dx
−∞
 R∞



1
a
f (u)e−2πi(s/a)u du dacă a > 0
−∞
= −∞
1
f (u)e−2πi(s/a)u du
R
dacă a < 0


 a
∞
1 s
= F .
|a| a

Exemplul 5. Găsiţi transformarea Fourier a lui


1, dacă −1 < x < 1
g(x) :=
0, dacă x < −1 sau x > 1

Soluţie:
Observăm că g(x) = Π(x/2) şi folosim regula de dilatare pentru a scrie

G(s) = 2sinc(2s).

Vom obţine acelaşi rezultat (ı̂ntr-o formă uşor diferită) dacă observăm că g(x) =
Π(x + 1/2) + Π(x − 1/2) şi utilizând regula de traducere avem
sinπ · s sin(2πs)
G(s) = (eπis + e−πis ) · sinc(s) = 2 · cosπ · s · =2· .
πs 2πs
(Unicitatea la x = 0 nu are nici un efect asupra integralei care dă pe G.) 

Exemplul 6. Arătăm că densitatea normală

1 2 2 2 σ 2 s2
(1.14) g(x) := √ e−(x−µ) /2σ are F T G(s) = e−2πisµ e−2π .
2πσ
Aici, σ şi µ sunt parametri reali cu σ > 0.
 11

Soluţie:
Utilizăm (1.3), (1.13) şi (1.14) la rândul său pentru a vedea că
2 2
e−πx are F T e−πs ,

1 2 2 1 √ 2
√
2πσs)2 2 σ 2 s2
√ e−x /2σ = √ e−π(x/ 2πσ) are F T e−π( = e−2π ,
2πσ 2πσ
1 2 2 2 σ 2 s2
√ e−(x−µ) /2σ are F T e−2πisµ e−2π .
2πσ
Aceste funcţii şi transformările lor sunt prezentate ı̂n Figura 1.6.

Figura 1.6: Unitatea gaussiană f , dilatarea fσ , respectiv g şi tranformărilor Fourier

F, Fσ ,G.


12

Exemplul 7. Găsiţi transformarea Fourier a lui

2
g(x) := cos(2πβx)e−π(x/α) .

Aici α şi β sunt parametri cu α > 0 şi β > 0.

Soluţie:
Întru-cât
1 2 1 2
g(x) = e2πiβx e−π(x/α) + e−2πiβx e−π(x/α)
2 2
putem folosi regula de dilatare şi modulare pentru a scrie
α −πα2 (s−β)2 α −πα2 (s+β)2
G(s) = e + e ,
2 2
vezi Figura 1.7.

2 /α2
Figura 1.7: Funcţia g(x) := cos(2πβx)e−πx şi transformarea sa Fourier G(s).

Trebuie să aveţi grijă când utilizaţi mai multe reguli succesiv.
De exemplu, funcţiile
g1 (x) := f (a(x + b)),
  b 
g2 (x) := f (ax + b) = f a x +
a
se obţin atunci când se aplică regulile a-dilatare şi b-traducere după cum urmează:
a−dilatare b−traducere
f (x) −−−−−−→ f (ax) −−−−−−−→ f (a(x + b)),
b−traducere a−dilatare
f (x) −−−−−−−→ f (x + b) −−−−−−→ f (ax + b).

Transformările Fourier corecte sunt date de

e2πibs  s 
G1 (s) = F ,
|a| a
 13

e2πi(b/a)s  s 
G2 (s) = F .
|a| a
Inversiunea
În cazul ı̂n care, ecuaţia de sinteză Fourier este validă, putem verifica ı̂n mod oficial
regula de inversiune

(1.15) g(x) := F (x) are F T G(s) = f (−s).

Simplificând, putem scrie

Z∞ Z∞
−2πisx
G(s) = F (x)e dx = F (x)e2πix(−s) dx = f (−s).
−∞ −∞

Aplicând regula de inversiune pentru (1.1), (1.2) şi (1.8) găsim

(1.16) g(x) = sinc(x) are F T G(s) = Π(s),

1
(1.17) g(x) = are F T G(s) = es h(−s),
1 + 2πix

2
(1.18) g(x) = are F T G(s) = e−|s| .
1 + 4π 2 x2
Derivarea şi scalarea
Fie f o funcţie periodică pe R. Verificăm regula de derivare

(1.19) g(x) := f 0 (x) are F T G(s) = 2πis · F (s)

prin aplicarea integrării prin părţi:

Z∞
G(s) = f 0 (x)e−2πisx dx
−∞
∞ Z∞
? −2πisx
e f (x) + 2πis f (x)e−2πisx dx

= x=−∞
−∞

= 2πisF (s).

Acum verificăm regula de scalare

(1.20) g(x) := x · f (x) are F T G(s) = (−2πi)−1 F 0 (s).

 14

Scriind
Z∞
G(s) = x · f (x)e−2πisx dx
−∞
Z∞
? 1 d
· f (x)e−2πisx dx
= −2πi ds
−∞
−1 0
= (−2πi) F (s).

Exemplul 8. Arătăm că

2 2
(1.21) g(x) := 2xe−πx are F T G(s) = (−i)2se−πx .

Soluţie:
Putem exprima pe g ı̂n raport cu unitatea Gaussian scriind
1 d n −πx2 o n
−πx2
o
g(x) = − · · e sau g(x) = 2x e ,
π dx
astfel ı̂ncât să putem folosi (1.3) fie cu regula de derivare fie cu regula de scalare.
Obţinem
1 2 d n −πs2 o
G(s) = − · 2πis · e−πs sau G(s) = 2(−2πi)−1 · e
π ds


Exemplul 9. Fie −∞ < α < ∞, β > 0 şi n = 0, 1, .... Arătăm că

1
(1.22) g+ (x) := are F T
(x + α + iβ)n+1
−2πi
G+ (s) = (−2πis)n h(s)e2πiαs · e−2πβs
n!
1
g− (x) := are F T
(x + α − iβ)n+1
+2πi
G− (s) = (−2πis)n h(−s)e2πiαs · e+2πβs .
n!
Soluţie:
Folosind (1.17), (1.13), (1.4), (1.19), (1.4), (1.11) şi (1.9) la rândul său, vedem că
1
are F T h(s)e−s ,
1 − 2πix
 15

1
are F T (2πβ)h(s)e−2πβs ,
1 − 2πi(x/2πβ)
1
are F T (−2πi)h(s)e−2πβs ,
x + iβ
(−1)n · n!
are F T (−2πi)(2πis)n h(s)e−2πβs ,
(x + iβ)n+1
1 (−2πis)n
are F T (−2πi) · · h(s)e−2πβs ,
(x + iβ)n+1 n!
1 (−2πis)n
are F T (−2πi) · · h(s)e2πiαs e−2πβs ,
(x + α + iβ)n+1 n!
1 (−2πis)n
are F T (+2πi) · · h(−s)e2πiαs e2πβs .
(x + α − iβ)n+1 n!


Exemplul 10. Găsiţi transformarea Fourier a lui

1
f (x) := .
1 + x4
Soluţie:
Funcţia f are descompunerea parţială
1 n α + iα −α + iα α − iα −α − iα o
f (x) = + + + ,
4 x + α + iα x − α + iα x + α − iα x − α − iα
√
unde α = 2/2. Folosind (1.22) luăm transformarea Fourier termen cu termen pentru
a obţine
1
F (s) = (α + iα)e2πiαs (−2πi)e−2παs h(s)
4
1
+ (−α + iα)e−2πiαs (−2πi)e−2παs h(s)
4
1
+ (α − iα)e2πiαs (2πi)e2παs h(−s)
4
1
+ (−α − iα)e−2πiαs (2πi)e2παs h(−s).
4

Capitolul 2

c2

16
17
Bibliografie

[1] Carte 1

18