ADOPTIA NATIONALA

PROCEDURA LEGALĂ CE TREBUIE URMATĂ DE CĂTRE O PERSOANĂ/FAMILIE

PENTRU ADOPȚIA INTERNĂ

A. În cazul adopției unui copil aflat în sistemul de protecție se parcurg următoarele etape:

I. Obținerea atestatului de persoană/familie aptă să adopte

– Persoana/familia care doreste sa adopte, se adreseaza la Directia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului (DGASPC) în a carei rază teritorială domiciliază unul dintre adoptatori sau unui
organism privat roman autorizat (OPA) pentru realizarea procedurii de informare prealabilă şi
pentru demararea procesului de evaluare.

Impedimentele la adopție

Nu pot adopta persoanele care:

a.Au boli psihice sau handicap mintal;
b.Au fost condamnate definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu
intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu
poate adopta;
c.Sunt decăzute din drepturile părinteşti sau au un copil care beneficiază de o măsură de protecţie
special;
d.Interdicţia de a adopta se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi se găsesc
în una dintre situaţiile prevăzute lit.a, b, sau c.

– Dupa realizarea informării prealabile, persoana/familia care doreste sa adopte depune la (DGASPC)
in a carei raza teritoriala domiciliază sau la un organism privat autorizat (OPA) cererea privind
eliberarea atestatului pentru adopţie însoţită de următoarele documente:
 a)copie de pe buletinul/cartea de identitate, permisul de şedere pe termen lung sau, după caz,
cartea de rezidenţă permanentă;
 b)declaraţie autentică pe propria răspundere cu privire la locuirea efectivă şi continuă pe
teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de evaluare, neexistând absenţe
temporare care cumulat să depăşească 3 luni;
 c)copie de pe certificatul de naştere;
 d)copie de pe certificatul de căsătorie sau hotărârea de divorţ/certificatul de divorţ, dacă este
cazul;
 e)copie de pe titlul de proprietate sau alt document care să ateste dreptul de folosinţă a
locuinţei;
 f)certificatul de cazier judiciar;
 g)adeverinţe de venit sau alte documente care atestă veniturile solicitantului/solicitanţilor;
 h)certificat/adeverinţă medical/medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind
starea de sănătate şi eventualele boli cronice, însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice;
 i)declaraţia soţului care nu se asociază la cererea de adopţie, cu indicarea expresă a motivelor
neasocierii;
 j)declaraţie autentică pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul/solicitanţii nu
este/sunt decăzut/decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi referitor la faptul că nu are/au
copil/copii în sistemul de protecţie specială;
 k)certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
 l)certificat/adeverinţă medicală eliberat/eliberată de medicul de familie privind starea de
sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul, cu menţionarea eventualelor boli cronice,
însoţit/însoţită de rezultatul evaluării psihiatrice.
Documentele prevăzute la lit. f), h), j) şi l) se solicită şi pentru soţul adoptatorului, în situaţia în care
acesta nu se asociază la cererea de adopţie

– DGASPC/OPA evaluează garanţiile morale şi condiţiile materiale ale persoanei/familiei care

doreste sa adopte şi asigură acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în
cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte. Etapa de evaluare (sociala si
psihologica) si pregatire (cursuri de pregatire) pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de
parinte adoptator, are o durata de maximum 90 de zile de la depunerea cererii de atestare; etapa de
evaluare socială constă în realizarea unui număr de minimum 6 întâlniri cu asistentul social, evaluarea
psihologică presupune un număr de minimum 4 întâlniri de evaluare/consiliere realizate de către
psiholog iar pregătirea adoptatorilor are o durată de minimum 12 ore distribuite în 3 sesiuni
individuale/de grup.

– Sunt exceptate de la parcurgerea etapei de pregătire persoanele/familiile care au deţinut atestat

pentru adopţie a cărui valabilitate a încetat sau persoanele/familiile care doresc să adopte copiii pe
care îi au în plasament de cel puţin un an.

– Persoana/familia care doreşte să adopte beneficiază de timp liber acordat de angajator, fără
diminuarea drepturilor salariale, pentru realizarea evaluării şi pentru parcurgerea etapei de potrivire
practică în limita a maximum 40 ore pe an.

– Dupa ce obtine atestatul de persoana aptă să adopte, persoana/familia urmeaza sa fie inscrisă in
Registrul National pentru Adoptii (R.N.A) alaturi de celelalte persoane/familii atestate din România.

II: Potrivirea iniţială

– Este realizată de către DGASPC-ul de la domiciliul adoptatorilor şi presupune identificarea şi
selectarea din R.N.A. a persoanei/familiei atestate în vederea adopţiei care, din punct de vedere
teoretic, corespunde nevoilor copilului.
– Pentru fiecare copil adoptabil se generează în timp real lista cu adoptatorii/familiile adoptatoare
atestate, care răspund nevoilor şi caracteristicilor copilului.
– Criteriile de potrivire luate în considerare pentru includerea unui adoptator în lista unui copil sunt:
 a) vârsta copilului;
 b) sexul copilului;
 c) numărul de copii pe care familia îi poate ingriji;
 d) starea de sănătate şi nivelul de dezvoltare al copilului.
– Se acordă prioritate la includerea în listă următoarelor persoane atestate:
 a) rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
 b) persoana/familia alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie o perioadă de
minimum 6 luni;
 c) persoanele/familiile care au adoptat fraţi ai copilului sau se află în procedură de adopție cu
un frate al acestuia.

III.Potrivirea practica cu copilul adoptabil

– În cadrul etapei de potrivire practică, se realizeaza intalniri intre copilul adoptabil si
persoana/familia atestata (adoptator).
– Prima etapă a potrivirii practice constă în informarea prealabilă a adoptatorului/familiei adoptatoare
cu privire la copil, nevoile şi caracteristicile lui, motivele pentru care responsabilul de caz consideră
că adoptatorul/familia adoptatoare respectiv/respectivă este potrivit/potrivită pentru acel copil,
prezentându-i-se şi fotografii recente ale copilului.
– Dacă persoana/familia adoptatoare refuză continuarea potrivirii practice, acest refuz se consemnează
şi se motivează în scris.
– Dacă adoptatorul/familia adoptatoare acceptă continuarea potrivirii practice, stabileşte împreună cu
responsabilul de caz al acestuia/acesteia şi cu cel al copilului, de comun acord, data primei întâlniri cu
copilul.
– Întâlnirile au drept scop realizarea treptată a acomodării cu adoptatorul/familia adoptatoare şi pot fi
realizate atât în mediul de viaţă al copilului, cât şi în afara acestuia. Numărul întâlnirilor necesare
pentru constatarea compatibilităţii dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare se stabileşte de către
cei 2 responsabili de caz (cel al copilului si cel al familiei), în funcţie de particularităţile şi evoluţia
cazului. Numărul minim al întâlnirilor este de 4.
– Procedura de potrivire încetează dacă pe parcursul potrivirii practice specialiştii constată că nu se
realizează acomodarea copilului cu adoptatorul/familia adoptatoare, familia/persoana urmand sa
astepte in continuare până ce va fi inclusă intr-un alt proced de potrivire practică, cu un alt copil
adoptabil.
– La finalul potrivirii practice, responsabilul de caz al copilului şi cel al adoptatorului/familiei
adoptatoare întocmesc raportul de potrivire si, constatand ca s-a realizat acomodarea copilului cu
familia adoptatoare, DGASPC, sesizează instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în
vederea adopţiei.

IV. Copiii aflaţi în profilul copiilor greu adoptabili

– O situaţie particulară este constituită de cazurile copiilor greu adoptabili (acei copiii pentru care într-
o perioadă de 9 luni de la declararea adoptabilităţii nu s-a reuşit identificarea unei familii potrivite sau,
chiar dacă aceasta a fost identificată, nu s-au putut urma paşii care să conducă la finalizarea adopţiei).
– Pentru aceşti copii a fost creată în R.N.A. o secţiune specială care conţine profilul celor aflaţi în
această situaţie. Profilul unui copil greu adoptabil constă într-o prezentare succintă a abilităţilor,
preferinţelor, nevoilor şi trăsăturilor de personalitate care caracterizează copilul în cauză, fiind însoţit
de o fotografie a acestuia sau de o imagine reprezentativă ce poate fi aleasă chiar de copil. De
asemenea, pot fi încărcate şi mesaje vocale sau imagini video cu activităţi ale copilului. În cazul
fraţilor ce urmează a fi adoptaţi împreună, profilul este comun.
– Adoptatorii au posibilitatea de a accesa de la nivelul DGASPC-ului de la domiciliul profilul copiilor
greu adoptabili şi, în situaţia în care sunt interesaţi de adopţia unui copil din cadrul profilului pot
notifica acest aspect Direcţiei. În termen de maximum 7 zile de la notificare adoptatorul va primi
informaţiile complete cu privire la copil şi poate iniţia procedura de potrivire practică.

V. Încredințarea copilului în vederea adopției la persoana/familia atestată

Este o masura care se dispune de catre instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului si consta in
incredintarea acestuia la adoptatori (la domiciliul lor) pentru o perioada de minim 3 luni.
– In perioada incredintarii copilului in vederea adoptiei se monitorizeaza evolutia copilului si relatiile
dintre acesta si adoptator prin vizite bilunare la domiciliul copilului ale reprezentantilor DGASPC .
Daca in aceasta perioada se constata neadaptarea copilului se poate propune instantei judecatoresti
prelungirea incredintarii sau revocarea acesteia.
Pe perioada încredinţării în vedera adopţiei copilul şi adoptatorii beneficiază de servicii de sprijin
(informare şi consiliere/ organizare de cursuri pentru dezvoltarea de abilităţi parentale/ grupuri de
suport).
 – În vederea facilitării acomodării copilului în noul mediu de viaţă şi stimulării dezvoltării unei relaţii
de ataşament între copil şi viitorii săi părinţi, după punerea în executare a hotărârii de încredinţare în
vederea adopţiei a copilului este acordat concediul de acomodare. De acest concediu cu o durată de
maximum 1 an de zile beneficiază adoptatorul/unul dintre soţii familiei adoptatoare care realizează
venituri supuse impozitului pe venit şi care în perioada concediului va primi şi o indemnizaţie în un
cuantum de 3,4 ISR (indicator social de referință, de 500 lei în prezent).
– La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, cand se constata ca, copilul s-a adaptat
noului mediu de viaţă, DGASPC întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil
şi adoptatori, ce urmeaza a fi comunicat instanţei judecatoresti care solutioneaza cererea de
încuviinţare a adopţiei.
Incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in cazul in care copilul adoptabil urmeaza a
fi adoptat de catre tutorele său, ori de catre persoana/familia la care se afla in plasament de cel
putin 6 luni.

VI. Încuviințarea adopției

– Această etapă se deruleaza tot in fata instantei judecatoresti dupa trecerea termenului stabilit pentru
perioada de incredintare in vederea adoptiei. Acţiunea este scutită de taxă de timbru.
– Cererea de încuviinţare a adopţiei va fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie
de către direcţia de la domiciliul acestora la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau,
după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în următoarele situații:
 copilul pentru care a fost deschisă procedura adopţiei şi care se află în plasament la unul
dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 6 luni;
 pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data
instituirii tutelei
– Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte, după caz:
 certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată
 certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice
nominalizate de către direcţia de sănătate publică
 raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării
consimţământului
 atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare
 hotărârea judecătorească definitivă de încredinţare în vederea adopţiei
 certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în
copie legalizată
 certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie
legalizată
 cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare
 certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie
pe lista căruia este înscris
 hotărârea judecătorească definitivă de deschidere a procedurii adopţiei copilului
 declaraţia notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr.
273/2004 privind procedura adopției (r3).
– La momentul încuviinţării, adoptatorii isi exprima in fata instantei judecatoresti consimtamantul la
adoptia copilului.
– Termenul în care se poate formula apel împotriva sentinţei de încuviinţare a adopţiei a fost redus de
la 30 la 10 zile.
– În cazul adopţiei copilului de către o familie adoptatoare (atât în cazul adopției interne cât și în cazul
adopției internaționale), unul dintre soţi poate să dea mandat încheiat în formă autentică celuilalt soţ
 să îl reprezinte în faţa instanţei judecătoreşti pentru exprimarea consimţământului. În cazul adopției
internaționale, mandatul esteprezentat instanţei judecătoreşti însoţit de traducerea autorizată în limba
română dacă acesta a fost încheiat într-o limbă străină.
– Dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti privind incuviintarea adoptiei, adoptatorul
dobandeste drepturi si obligatii parintesti intocmai ca şi faţă de un copil biologic si inceteaza definitiv
rudenia copilului faţă de părinţii săi fireşti; se emite un nou cetificat de nastere pentru copil (in care
adoptatorii sunt inregistrati la rubrica “parinti”).
– Adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai
mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al direcţiei.

VII. Monitorizarea și activitățile post adopție

– Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte
evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline
a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în
această perioadă.
Monitorizarea postadopţie se realizează de către DGASPC de la domiciliul copilului, care are
obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale (si efectuarea de vizite la domiciliul copilului) pe o
perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
– În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a
înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la
modificările intervenite în structura familiei.
– Atat in perioada de monitorizare postadopţie cat si ulterior, adoptatorii si adoptatul pot participa la
activitati post adoptie.
– Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de
specialitate adoptatului şi adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate în timpul perioadei de
monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei adoptaţi ori de către persoana/familia
adoptatoare.
– Obligaţia realizării activităţilor postadoptie revine direcţiei de la domiciliul solicitantului (solicitant
fiind familia/persoana adoptatoare sau adoptatul). Aceste activităţi pot fi realizate şi de către
organisme private, precum şi de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile
profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu ANPDCA.
Activităţile postadopţie pot consta în:
 a) informare şi consiliere pentru copii şi părinţi;
 b) organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale;
 c) constituirea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi;
 d) sprijinirea adoptatorilor în vederea informării copilului cu privire la adopţia sa.
– Pe perioada monitorizării postadopţie, participarea la activităţile post adoptie este obligatorie pentru
adoptatori dacă rapoartele întocmite pe această perioadă consemnează o propunere motivată în acest
sens. O astfel de propunere poate fi formulată în situaţiile în care se apreciază că există riscul
compromiterii relaţiei dintre părinţi şi copilul/copiii adoptaţi ori ar putea determina, în timp, eşecul
adopţiei.
În situaţia în care adoptatorii, în mod nejustificat, refuză să dea curs propunerii de a participa la
activitati post adoptie sau refuză să informeze copilul cu privire la adopţia sa, responsabilul de caz
poate propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie peste termenul minim de 2 ani.
Nu este necesară realizarea monitorizării postadopţie în cazul adopţiei copilului de către soţul
părintelui său firesc sau adoptiv şi nici în cazul adopţiei copilului de către tutore sau rude.
Lista cabinete care au încheiat convenții cu ANPDCA pentru realizare activități post adopție
 Lista cabinete care au încheiat convenții cu COMISIA PENTRU SOLUȚIONAREA contestațiilor
pentru realizare evaluări psihologice și sociale
o B. În cazul adopției copilului de către soțul părintelui firesc/adoptiv
Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare,
în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, şi, în cazul adopţiei
copilului, de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
Este obligatoriu ca adoptatorul să aibă capacitate deplină de exercițiu, să fie cu cel puţin 18 ani mai în
vârstă decât adoptatul și să nu se afle în vreuna dintre situațiile ce reprezintă impedimente la adopție.
– Soțul care dorește să adopte copilul celuilalt soț sesizează în mod direct instanţa judecătorească cu
acțiune privind încuviințarea adopției.
– Partile la acest proces sunt adoptatorul in contradictoriu cu parintii firesti ai adoptatului. Acţiunea
este scutită de taxa de timbru.
– Pentru încuviințarea adopției este necesar ca ambii părinți biologici să consimtă în fața instanței
judecătorești la adopția copilului.
Înainte de exprimarea consimțământului la instanța, părinții biologici trebuie să se adreseze la Direcția
Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază pentru a fi
consiliați cu privire la efectele adopției și pentru a obține raportul de consiliere.
Documentele ce trebuie depuse odată cu cererea de încuviințare a adopției sunt:
–raportul/rapoartele de consiliere și informare ale părinților biologici
-certificatul de naştere al copilului, în copie
-certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice
nominalizate de către direcţia de sănătate publică
-certificatul de naştere al adoptatorului, în copie
-raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării
consimţământului
-certificatul de căsătorie al adoptatorului, în copie
-cazierul judiciar al adoptatorului
-certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista
căruia este înscris.
-documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată
prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când
copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea
copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către
tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
Pentru adopția copilului de către soțul părintelui firesc/adoptiv nu este necesară obținerea
atestatului de persoană/familie aptă să adopte, a statutului de copil adoptabil, încredințarea în
vederea adopției și nici monitorizarea post adopție.

o C. În cazul adopției unei persoane majore

– Este obligatoriu ca adoptatorul să aibă capacitate deplină de exercițiu, să fie cu cel puţin 18 ani mai
în vârstă decât adoptatul și să nu se afle în vreuna dintre situațiile ce reprezintă impedimente la
adopție.
– Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în
timpul minorității sale. Dovada de “creștere în timpul minorității” se realizează în fața instanței de
judecată, cu orice mijloace de probă (înscrisuri, martori, etc)
 – Părțile la proces sunt adoptatorul și adoptatul care își exprimă consimțămintele la adopție în fața
instanței de judecată.
– Nu este necesar consimțământul părinților firești ai adoptatului.
– Sesizarea instanței judecătorești pentru încuviințarea adopției majorului se realizează direct de către
persoana/familia adoptatoare, fără ca legea să prevadă efectuarea vreunei proceduri administrative
prealabile.
Lista organisme private române autorizate de ANPDCA – MARTIE 2018

ADOPTIA INTERNATIONALA
România a ratificat Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției
internaționale , prin Legea nr. 84/1994.
Autoritatea centrală română în materia adopției internaționale este Autoritatea Națională pentru
Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA).
ANPDCA primește cererile de adopție internaţională și este autoritatea competenta să exprime
acordul de continuare a procedurii de adopție și să elibereze Certificatul de conformitate, conform art.
17 lit.c și respectiv art. 23 din Convenția de la Haga.
 Principalele acte normative incidente:
1. Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, cu modificările și completările ulterioare (aduse prin
Legea nr. 60/2012 ; Legea nr.138/2014 şi O.U.G. nr. 1/2016). Prevederile referitoare la adopție pot fi
regăsite în Capitolul III (art. 451-482);
2. Legea nr.84/1994 pentru ratificarea Convenției asupra protecției copiilor și cooperării în
materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, cu modificările și completările
ulterioare (aduse prin Legea nr. 274/2004 şi O.U.G. nr.11/2014);
3. Legea nr.138/2011 pentru ratificarea Convenţiei europene revizuite în materia adopţiei de
copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de România la Strasbourg la 4 martie
2009;
4. Legea nr.273/2004 privind procedura adopţiei, republicată cu modificările şi completările
ulterioare (aduse prin Legea nr. 57/2016);
5. Hotărârea Guvernului nr.579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr.233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele
private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi
pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private
străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale;
6. Hotărârea Guvernului nr. 1441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de
a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale; cu modificările şi completările ulterioare
aduse prin H.G. nr. 579/2016;
7. Decizia nr.661/2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, instrumente
şi documente utilizate în procedura adopţiei;
8. Ordonanţa de urgenţă nr.11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul
administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative și Hotărârea
de Guvern nr.299/2014 privind organizarea și funcționarea ANPDCA.
In România este reglementata și recunoscută doar adopția cu efecte depline, aceasta fiind definită
ca “operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat precum și
legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului” (conform art. 451 din Legea nr. 287/2009-
Codul civil al României, cu modificările și completările ulterioare).
Legislația românească interzice adopția între frați precum și adopția realizata de către persoanele care
nu au capacitate deplină de exercițiu ori de către persoanele cu handicap mintal sau cu boli psihice; de
asemenea, nu pot adopta nici persoanele condamnate definitiv pentru o infracțiune contra persoanei
sau contra familiei, săvârșită cu intenție, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi
infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori.
Diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator trebuie sa fie de cel puțin 18 ani dar pentru motive
temeinice este admisă și o diferență mai mică, dar nu mai puțin de 16 ani.
      Procedura adopției internaționale:
Informaţii privind procedura adopţiei internaţionale pot fi găsite la Procedura legală ce trebuie urmată
pentru a adopta internațional.
      Monitorizare postadopție:
Monitorizarea postadopţie a copiilor adoptaţi internaţional din România are o durată de cel puţin 2
ani, fiind solicitate trimestrial rapoarte de monitorizare (follow-up reports), însoţite de fotografii ale
copilului.
ANPDCA va lua în evidenţă doar cererile acelor familii care acceptă realizarea rapoartelor de
monitorizare postadopţie şi nu va colabora cu acele persoane care refuză monitorizarea postadopţie a
copilului.
ANPDCA solicită ca aceste rapoarte să fie întocmite de către persoane calificate (asistenţi
sociali/psihologi) şi, de asemenea, recomandă ca întâlnirile de monitorizare să fie realizate la
domiciliul familiei, pentru a putea fi observat copilul în mediul său de viaţă.
Întocmirea rapoartelor poate fi făcută de organizaţiile private autorizate de ANPDCA sau de serviciile
sociale din statul de primire/alte organisme private competente din statul de primire. Responsabilitatea
transmiterii acestor rapoarte revine însă organizațiilor private străine autorizate de ANPDCA sau
autorităţii centrale din statul de primire.
Rapoartele de monitorizare postadopţie trebuie să cuprindă toate informaţiile menţionate în
modelul Raportului cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptator/familia adoptatoare.
Rapoartele se transmit la ANPDCA în original şi însoţite de traducerea autorizată în limba română.
      Declararea adoptabilității copiilor:
Un copil devine adoptabil în situațiile explicit stipulate de lege, iar declararea adoptabilității este de
competenta instanțelor judecătorești.…mai mult
 
IMPORTANT DE REȚINUT în adopția internațională
Autorizare organisme private străine în procedura adopției internaționale
Lista organizațiilor private străine autorizate în vederea colaborării cu ANPDCA în procedura
adopției internaționale – Aprilie 2018 
Procedura de eliberare a certificatului care atestă conformitatea adopției internaționale cu dispozițiile
Convenției de la Haga
Precizări privind cetățenia

CONTACTARE PĂRINȚI BIOLOGICI/RUDE

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție recunoaşte dreptul copilului de
a-şi cunoaşte originile şi sprijină persoanele adoptate în obţinerea de informaţii cu privire la membrii
familiei biologice sau contactarea acestora.
Chiar dacă fiecare adopție este unică și experiențele individuale sunt diferite, separarea de familia de
origine este un factor comun cu care se confruntă persoanele adoptate și care implică adesea o
discontinuitate în trecutul si identitatea lor.
Demersurile inițiate pentru cunoașterea originilor sunt firești, necesare și legitime. Ele au la bază
nevoia de a răspunde unor întrebări legate de propria identitate, care apar la diferite vârste, dar în
special în momentele când persoanele adoptate devin adulte sau părinți la rândul lor. Dorința de a-și
 cunoaște trecutul nu reprezintă un pericol pentru legătura de filiație cu părinții adoptivi și nici nu pune
sub semnul întrebării adopția însăși.
În decursul ultimilor 4 ani, numărul cererilor privind cunoașterea originilor a crescut considerabil în
România. Instituția noastră a încercat să găsească cele mai potrivite soluţii şi să sprijine fiecare
solicitant, având în vedere atât implicaţiile emoţionale cât şi procedurile legale. Liniile directoare sunt
respectarea dreptului persoanei adoptate de a-şi cunoaşte originile, respectarea confidenţialităţii în
dezvăluirea datelor cu caracter personal şi protecţia persoanelor implicate prin consiliere adecvată.
Această problematică este reglementată de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată
și prevederile legale în ceea ce privește confidențialitatea datelor cu caracter personal și respectarea
dreptului la viață privată și de familie.
Segmentul reprezentativ în inițierea unor demersuri pentru cunoașterea originilor și/sau contactarea
familiei biologice îl reprezintă persoanele adoptate internațional cu vârste cuprinse între 18 – 28 de
ani, în special persoane născute în anii 1991, 1994 -1996, 1998 – 2001, când s-au înregistrat creșteri
semnificative în încuviințarea adopțiilor internaționale.
Cererile primite conturează mai multe situaţii:
I. Cereri primite din partea persoanelor adoptate național sau internațional
 
o Persoanele adoptate nu cunosc identitatea părinților biologici și solicită dezvăluirea identității
acestora
Persoanele adoptate sunt îndrumate să se adreseze instanței pentru a obţine aprobarea accesului la
informaţii privind identitatea părinţilor biologici. Pot depune cerere la instanță doar persoanele care au
dobândit capacitate deplină de exercițiu. Persoanele adoptate se vor adresa instanței în a cărui rază
teritorială se află domiciliul său, dacă au domiciliul în străinătate, Tribunalului București (conform
procedurii art. 68 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată). În cazul în care
instanța admite cererea, persoanele adoptate pot solicita sprijinul instituţiei noastre/serviciilor sociale
locale pentru obţinerea informaţiilor dorite.
Identitatea părinților firești ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a
capacității depline de exercițiu, fără intervenția instanței judecătorești, de către A.N.P.D.C.A., numai
pentru motive medicale, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soțului sau
descendenților acestuia ori a reprezentantului unei instituții medicale sau a unui spital.
o  Persoanele adoptate cunosc identitatea părinților biologici și doresc contactarea acestora
și/sau a familiei biologice
În colaborare cu alte autorităţi din România, instituția noastră face demersuri pentru identificarea
persoanelor care urmează să fie contactate. În cazul în care se realizează identificarea acestora,
serviciile sociale locale le solicită consimţământul privind dezvăluirea datelor cu caracter personal şi
le furnizează consiliere privind implicaţiile unor astfel de întâlniri.
Minorii adoptați pot formula astfel de cereri împreună cu părinții adoptivi, care trebuie să consimtă și
să sprijine adoptatul în demersurile sale.
o  Persoanele adoptate solicită informații privind istoricul personal
Persoanei adoptate îi pot fi furnizate informații generale din dosarul de adopție ; în cazul în care nu
cunoaște identitatea părinților biologici și nu dorește să depună cerere la instanță pentru a i se dezvălui
acest lucru, adoptatul poate primi informații privind istoricul personal, dar care nu dezvăluie
identitatea părinților biologici.
 
II. Cereri din partea adulţilor care nu au certitudinea că sunt adoptaţi
Persoanele adoptate au dreptul să solicite și să obțină informații care atestă realizarea adopției fără a fi
dezvăluită identitatea părinților firești.
Confirmarea adopției poate fi făcută numai în cazul solicitanților care au dobândit capacitate deplină
de exercițiu.
 III. Cereri primite din partea părinţilor biologici/rude biologice
Părinții firești sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obține informații despre persoana
adoptată care vizează confirmarea adopției, anul încuviințării acesteia, caracterul intern sau
internaţional al adopţiei, precum şi dacă persoana adoptată figurează în evidenţele autorităţilor ca
fiind în viață sau decedată.
Datele de contact ale părinţilor adoptatori şi ale persoanei adoptate şi cele privind identitatea acestora
sunt date au caracter personal şi, conform legii, nu pot fi comunicate decât cu acordul titularului.
Conform prevederilor legale, prin adopţie, rudenia firească dintre copilul adoptat şi familia sa
biologică încetează, fiind create noi legături de rudenie între copilul adoptat, părinţii adoptivi şi rudele
părinţilor adoptivi.
Solicitarea rudelor biologice este înregistrată în evidenţa instituţiei şi acestea sunt informate în cazul
în care persoana adoptată îşi exprimă, la rândul său, dorinţa de a își cunoaște originile și de a contacta
familia biologică.
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție nu deține în arhivă dosarele
adopțiilor încheiate înainte de anul 1998 și colaborează cu alte instituții pentru a le obține, la cererea
adoptatului sau a părinților adoptivi (în cazul în care adoptatul este minor).
Procedura de soluționare a cererilor variază, în funcție de situațiile specifice fiecărui caz, durata medie
fiind de aproximativ 5,5 luni.
Cererile solicitanților pot fi depuse la sediul instituției sau transmise prin poștă, poștă electronică, fax,
însoțită de copia documentului care atestă identitatea actuală a solicitantului și, după caz, copia
sentinței de adopție și a certificatului de naștere sau informațiile deținute cu privire la adopție și
părinții biologici. Dacă este necesar, în funcție de demersurile întreprinse pentru soluționarea fiecărui
caz se vor depune sau transmite ulterior documente suplimentare,.
Recomandăm tuturor persoanelor adoptate care doresc să inițieze demersuri specifice oricărei
situații dintre cele prezentate mai sus, să apeleze anterior la servicii de consiliere, având în
vedere implicațiile emoționale.
Formular – solicitare informații pentru cunoașterea originilor și propriului trecut (se completează de
către adoptatul major)
Formular – solicitare privind cunoaşterea originilor și a propriului trecut ale persoanei adoptate (se
completează de către reprezentantul legal al adoptatului)
 

INFORMAȚII DESTINATE PĂRINȚILOR/RUDELOR BIOLOGICE

INFORMAŢII DESTINATE PĂRINŢILOR BIOLOGICI/RUDELOR BIOLOGICE ALE

COPIILOR ADOPTABILI/PERSOANELOR ADOPTATE
• De ce un copil care nu poate fi crescut de părinţi sau de rudele sale biologice are nevoie de o
familie adoptivă?
Orice copil are nevoie de o familie, în care să se simtă iubit, protejat şi acceptat, în care să aibă
stabilitate şi să aibă sentimentul de apartenenţă. Această situaţie ajută copiii să se dezvolte normal, să
se simtă liniştiţi şi să aibă sentimentul că sunt doriţi şi importanţi.
În cazul în care, din diverse motive, un copil nu poate fi îngrijit de părinţii sau de rudele sale
biologice, atunci adopţia poate fi o soluţie pentru copiii şi le poate oferi căminul stabil de care au atâta
nevoie. Din păcate, indiferent cât de dezvoltate ar fi serviciile oferite copiilor lipsiţi de îngrijirea
familiei biologice, acestea nu le pot asigura stabilitatea necesară şi continuitatea în creştere şi îngrijire,
situaţie care în timp afectează negativ copiii.
• Cum devine adoptabil un copil care nu poate fi crescut în familia lui biologică?
Pentru copilul aflat în sistemul de protecţie specială se vor face demersuri în vederea redării sale în
grija părinţilor, alături de care orice copil ar trebui să crească ori, dacă nu este posibil, se va analiza
posibilitatea ca acest copil să fie crescut de rudele sale.
Există însă situaţii în care nici părinţii şi nici rudele nu se pot ocupa de copil sau nu îi pot oferi cele
necesare ca el să crească şi să se dezvolte cât mai bine posibil; sau sunt cazuri în care părinţii/rudele
copilului nu pot fi găsite de asistenţii sociali pentru a se discuta şi analiza ce poate fi făcut în vederea
revenirii copilului în familia sa biologică.
În aceste situaţii, după trecerea unor termene stabilite de lege în care asistenţii sociali încearcă să
găsească soluţii împreună cu părinţii/rudele (termene care variază în funcţie de situaţie de la câteva
luni la 1 an), dacă se constată că revenirea copilului în familie nu este posibilă/probabilă, se vor face
demersuri pentru declararea adoptabilităţii copilului.
Aceasta înseamnă că direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul
copilului va sesiza tribunalul pentru a decide, printr-o sentinţă judecătorească, deschiderea procedurii
adopţiei pentru respectivul copil (adică pentru declararea adoptabilităţii copilului).
• Părinţii/rudele biologice ale copilului sunt consultate cu privire la declararea adoptabilităţii
copilului?
Nu, părinţii şi rudele biologice nu sunt consultate de către asistenţii sociali atunci când este luată în
considerare declararea adoptabilităţii copilului şi se decide înaintarea cazului copilului către instanţa
judecătorească. Ulterior, pe baza probelor din dosarul copilului, judecătorul va decide cu privire la
declararea copilului ca fiind adoptabil.
Atât părinţii cât şi rudele biologice ale copilului sunt consultate de asistenţii sociali şi se încearcă
implicarea lor în demersurile de reintegrare (revenire) a copilului în cadrul familiei biologice. Dacă
revenirea copilului în grija părinţilor săi sau plasarea sa la o rudă biologică nu sunt posibile, atunci
asistenţii sociali sunt obligaţi să sesizeze instanţa judecătorească pentru declararea adoptabilităţii.
Părinţii biologici nu se pot opune sesizării instanţei judecătoreşti însă mama şi tatăl copilului (dacă
sunt cunoscuţi) sunt citaţi de instanţă iar judecătorul îi ascultă şi le solicită consimţământul, înainte ca
acesta să se pronunţe cu privire la declararea adoptabilităţii copilului. De asemenea, înainte de a fi
chemaţi de instanţă, părinţii copilului sunt informaţi de către reprezentanţii Serviciului de adopţie şi
postadopţie din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la
procedura exprimării consimţământului şi consecinţele acestuia.
Aşa cum am precizat mai sus, rudele copilului îşi pot exprima dorinţa doar cu privire la revenirea
copilului în familie şi nu se pot opune sesizării instanţei în vederea declarării adoptabilităţii copilului.
De asemenea, legea stabileşte că rudele copilului nu sunt chemate să consimtă la deschiderea
procedurii adopţiei.
• Care sunt urmările deschiderii procedurii adopţiei pentru un copil?
După ce sentinţa de deschidere a procedurii adopţiei devine irevocabilă, direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului de la domiciliul acestuia, prin intermediul Serviciului de adopţie şi
postadopţie va iniţia demersurile pentru a-i căuta copilului o familie adoptatoare potrivită.
Sentinţa de deschidere a procedurii adopţiei produce efecte (este valabilă) o perioadă de doi ani şi,
începând cu data de 12 august 2016, valabilitatea ei dura până la împlinirea de către copil a vârstei de
14 ani.
Pe perioada de valabilitate a sentinţei, drepturile părinteşti ale părinţilor copilului sunt suspendate.
Aceasta înseamnă că părinţii nu mai sunt consultaţi şi nu mai au un cuvânt de spus cu privire la
deciziile ce sunt luate în privinţa copilului. De asemenea, nu vor mai fi invitaţi/solicitaţi să viziteze
copilul şi să menţină relaţii personale cu acesta şi nu le vor mai fi solicitate realizarea unor demersuri
vizând reintegrarea copilului.
• Ce este adopţia şi care sunt consecinţele pentru copil şi pentru familia biologică a acestuia?
Adopţia este o operaţiune juridică în urma căreia legăturile de filiaţie şi rudenie ale copilului cu
părinţii şi rudele biologice sunt întrerupte, fiind stabilite noi legături de filiaţie şi respectiv de rudenie
cu adoptatorii şi rudele acestora.
Aceasta inseamnă că, după adopţie, părinţii biologici ai copilului nu vor mai fi consideraţi-din punct
de vedere legal- mama si tatăl respectivului copil; de asemenea, nici rudele biologice ale copilului
(fraţi, bunici, unchi, mătuşi) nu vor mai avea calitatea de rude.
Pentru copil se vor stabili noi legături cu adoptatorii şi rudele acestora, adică adoptatorii vor deveni
părinţii copilului iar rudele adoptatorilor vor deveni şi rude ale copilului. Astfel, prin adoptie, copilul
va deveni membru al unei alte familii.
În urma adopţiei pentru copil se va emite un nou certificat de naştere în care adoptatorii vor fi înscrisi
ca şi părinţi ai acestuia iar copilul va dobândi şi un alt nume de familie (cel al adoptatorilor).
• După adopţie, părinţii şi rudele biologice mai pot obţine informaţii cu privire la copil?
Da, se pot primi anumite informaţii cu caracter general, în conformitate cu prevederile legale.
Informaţii mai detaliate cu privire la copilul adoptat pot fi furnizate părinţilor şi rudelor biologice doar
cu acordul adoptatorilor sau, dacă adoptatul a devenit major, cu acordul acestuia.
Dacă doriţi să obţineţi informaţii cu privire la copilul dumneavoastră adoptat sau cu privire la o rudă
adoptată, vă rugăm să completaţi formularul de la finalul aceste secţiuni şi să îl transmiteţi pe adresa
instituţiei noastre (prin fax, email, poştă sau prin depunerea la sediul nostru).
Reţineţi că în situaţia în care nu putem obţine acordul adoptatului/adoptatorilor nu vă putem furniza
decât câteva date generale referitoare la acesta. Însă solicitarea şi datele dumneavoastră vor rămâne în
evidenţele noastre şi, în cazul în care adoptatul va dori la un moment dat să vă caute, vom facilita
relaţionarea dumneavoastră cu el.
• După adopţie, copilul adoptat va primi informaţii referitoare la familia sa biologică şi trecutul
său?
Conform legii, adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat.
De asemenea, dreptul adoptatului la cunoaşterea originilor şi propriului său trecut este recunoscut prin
lege.
Aceasta înseamnă că adoptatul poate solicita şi obţine de la autorităţi informaţiile referitoare la
trecutul său, la contextul în care a devenit adoptabil, la traseul instituţional parcurs anterior adopţiei.
De asemenea, după ce adoptatul devine major acesta poate primi, cu autorizarea instanţei
judecătoreşti, informaţii cu privire la identitatea părinţilor biologici.
Un gest deosebit de util care poate fi făcut de părinţii biologici/rudele biologice ale copilului (înca din
perioada anterioară adopţiei) este acela de a lăsa la dosarul copilului- păstrat la direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului- informaţii/documente cu caracter personal care să poată fi
arătate copilului peste ani, la momentul la care el încearcă să afle care îi este trecutul (o scrisoare,
fotografii cu membrii familiei sau de la evenimente din familie etc).
În cazul în care solicită, adoptatul este ajutat să intre în contact cu părinţii/rudele biologice şi de aceea
este util, aşa cum am menţionat la punctul anterior, să avem în evidenţele noastre datele
dumneavoastră de contact.
• Din ce motiv adoptaţii caută să îşi afle trecutul şi ce pot face părinţii/rudele biologice în astfel
de situaţii?
Adoptaţii doresc să îşi cunoască trecutul şi familia biologică pentru a avea o imagine corectă asupra
identităţii lor, pentru a afla cine sunt, de unde vin, cum au devenit adoptabili, care le sunt rădăcinile şi
istoria personală. Este o nevoie firească a fiecărui om şi îi ajută pe adoptaţi să înţeleagă mai bine cum
s-au format ca persoane şi ce evenimente au avut loc în trecutul lor.
Adoptaţii care iniţiază demersurile de contactare a familiei biologice doresc să îşi cunoască
părinţii/rudele biologice şi să stea de vorbă cu acestea.
De aceea, cooperarea familiei biologice a adoptatului, deschiderea şi furnizarea unor informaţii
corecte sunt gesturi deosebit de utile în relaţia cu adoptatul şi îl ajută pe acesta să îşi înţeleagă trecutul.
Un astfel de demers al adoptatului nu va presupune, sub nici o formă că, familia sau rudele biologice
trebuie să se implice în întreţinerea, îngrijirea ori sprijinirea materială a adoptatului.
• Părinţii/rudele biologice pot fi constrânse să intre în contact cu adoptatul?
Nu, nu există temei legal care să oblige părintele/rudele să relaţioneze cu adoptatul.
Dezvoltarea unei relaţii presupune existenţa dorinţei şi acordului ambelor părţi, atât din partea
adoptatului cât şi din partea membrilor familiei biologice.
Formular – Solicitare privind obţinerea unor informaţii referitoare la persoana adoptată (Cerere
formulată de către ruda biologică majoră a persoanei adoptate)
Formular – Solicitare privind obţinerea unor informaţii referitoare la persoana adoptată (Cerere
completată de către reprezentantul legal al rudei biologice minore a persoanei adoptate)