Explorarea istoriei asistenței sociale ca o profesie a drepturilor

omului

Introducere
Anul 2008 marchează a 80-a aniversare de la prima Conferință Internațională de
Social Work, întâlnire care a dat naștere la Asociația Internațională a Școlilor de
Social Work, Consiliul Internațional de Asistență Socială dar și a predecesorului
organizației Federației Internaționale de Social Workers. În același timp marchează a
60-a aniversare de la adoptarea Declarației Universale ale Drepturilor Omului de către
Națiunile Unite. Astfel, este un moment oportun pentru a analiza/examina legăturile
istorice dintre social work și drepturile omului. Au trecut 20 de ani de când Federația
Internațională de Social Work a declarat că asistența socială a fost și întotdeauna va fi
o profesie a drepturilor omului(1988). Cu toate acestea, profesia nu este privită pe
scară largă ca lider în cadrul mișcării mondiale mai largi în domeniul drepturilor
omului. Acest articol urmărește implicarea istorică a profesiei de asistent social in
drepturile omului internaționale și validitatea afirmației ei de a fi o profesie a
drepturilor omului. Se încheie cu o scurtă analiză a motivelor pentru recunoașterea
externă limitată a rolurilor profesiei în drepturile omului și recomandări pentru
consolidarea impactului și vizibilității acesteia.

Definirea drepturilor omului

Introducerea către politica documentului Federației Internaționale de Social Work
susține: „asistența socială a fost, încă de la începuturile ei, o profesie a drepturilor
omului, având ca și teze de bază valoarea intrinsecă a fiecărui om, unul dintre
obiectivele sale principale fiind promovarea unor structuri sociale echitabile care să
poată oferi oamenilor securitatea și dezvoltarea, păstrându-le în același timp
demnitatea proprie”.
Înainte de a continua cu analiza revendicărilor profesiei de asistent social ca
profesie a drepturilor omului, trebuie mai întâi definită ideea de drepturi ale omului.
Astfel, la nivelul cel mai simplu, drepturile omului sunt acele drepturi care aparțin
tuturor prin simplul fapt că suntem oameni. Deși definițiile mai expansive sunt mai
atractive, timp de 60 ani, domeniul drepturilor omului a fost definit de către
prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, adoptate de Națiunile Unite
în 1948.
Trei generații de drepturi au fost delimitate din acest punct de vedere. Acestea
sunt:
1. Prima generație de drepturi, constând în drepturi civile și politice
2. A doua generație de drepturi, constând în drepturi economice, sociale și culturale
3. A treia generație de drepturi, drepturi care aparțin oamenilor și care necesită
cooperarea lor la nivel global, incluzând dreptul la pace, la un mediu înconjurător
curat, la un sistem de comerț echitabil.
Aceste drepturi au fost elaborate în ulterioare acorduri detaliind prima generație și a
doua generație de drepturi și în convenții făcându-se referire la cererile speciale
privind drepturile omului în cadrul grupurilor oprimate. Printre cele mai importante
tratate se află:
 International Covenant on Civil and Political Rights (ICCPR)
 International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights (ICESCR)
(1966);
 International Convention on the Elimination of All Forms of Racial
Discrimination (1969);
 Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against
Women(CEDAW) (1979);
 Convention on the Rights of the Child (CRC)(1989);
 the recently adopted Convention on the Rights of Persons with Disabilities
(2006).
În timp ce multe aspecte ale tratatelor - inclusiv cele care se ocupă cu mari probleme
de pace, autodeterminare și libertate -aplicându-se asupra asistenței sociale- ,
Articolele 22 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului sunt în special
relevante, deoarece acestea exprimă drepturi sociale și economice importante pentru
nevoile și serviciile de bază.
Articolul 22: Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la
securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea
internationala, tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina
realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea
sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.
 Articolul 25:
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea
lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala,
precum si serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj,
boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a
mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sint
nascuti in cadrul unei casatorii sau in afara acesteia, se bucura de aceeasi
protectie sociala.
Cu toate acestea, drepturilor primei generații le-a fost acordată o atenție
considerabilă de către liderii mondiali - în special cei din Occident - și de grupuri
precum Amnesty International.
Deși la diferite momente și diferite părți ale lumii munca socială a fost implicată
în toate cele trei generații de drepturi ale omului, profesia este interesată în special de
drepturile de a doua generație și de drepturile garantate populațiilor speciale.

Evaluarea contribuțiilor muncii sociale la drepturile omului

Trasarea istoriei implicării activității sociale în drepturile omului constă în mai
multe direcții de investigație. Acestea includ:
 Termeni în documente oficiale care indică compatibilitatea misiunii și valorilor
profesiei cu drepturile omului
 contribuția liderilor de asistență socială la cauzele legate de drepturile omului;
 reprezentarea profesională oficială și acțiunea privind drepturile omului;
 implicarea activității sociale în incidente critice sau mișcări majore ale drepturilor
omului.
Ultimele două sunt interdependente și nu trebuiesc separate.

Compatibilitatea misiunii și valorilor

Congruența dintre declarațiile oficiale ale valorilor asistenței sociale cu drepturile
omului sunt incontestabile. Mulți autori au subliniat această potrivire între valorile
asistenței sociale și drepturile omului. Gore din India a asociat asistența socială cu
Declarația Universală a Drepturilor Omului în discursul său adresat Conferinței
Internaționale de Bunăstare Socială din 1968: ” "Relevanța Declarației pentru
asistența socială constă în principal în recunoașterea fără echivoc a valorii și
demnității persoanei . . . Asistența socială pornește de la aceeași ipoteză fundamentală
că fiecare persoană umană este vrednică în sine, independentă de starea materială sau
socială".
Valoarea și demnitatea tuturor oamenilor sunt recunoscute universal în codurile
de etică ale asistenței sociale.
În timp ce multe alte declarații și coduri ar putea fi citate aici, este sigur să se
concluzioneze că, la nivelul abstract al misiunii și al valorilor, asistența socială este
într-adevăr o profesie în domeniul drepturilor omului.

Asistenții sociali ca lideri ai drepturilor omului

Jane Addams:
A contribuit la organizarea unui număr de organizații naționale și internaționale
de apărare a drepturilor omului care dăinuie și astăzi, inclusiv Uniunea Americană a
Libertăților Civile (American Civil Liberties Union), Asociația Națională pentru
Promovarea Persoanelor de Culoare (National Association for the Advancement of
Colored People) și Liga Internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate. Direcția ei
în drepturile de a treia generație a fost recunoscută când i sa acordat Premiul Nobel
pentru Pace din 1931.
Sophonisba Breckinridge:
Ea a fost deosebit de activă în mișcările internaționale pentru bunăstarea copiilor
din anii 1920 și 1930 și a promovat drepturi și tratamente umane pentru
criminali/răufăcători prin participarea la International Penal and Prison Congress.
În calitate de delegat al mai multor adunări internaționale și pan-americane,
Breckinridge a promovat: "menținerea păcii, probleme ale dreptului internațional;
drepturile politice și civile ale femeilor și problemele sociale ".
Eglantyne Jebb of the UK: Eglantyne Jebb din Marea Britanie s-a mutat de la
experiențele ei timpurii în organizațiile de caritate, pentru a deveni pionier al
drepturilor copiilor. Ea a scris prima Declarație a Drepturilor Copilului în 1923,
adoptată de Liga Națiunilor în 1924 ca Declarația de la Geneva.

Alice Salomon: Alice Salomon, fondatoare a activității de asistență socială și educație

socială din Germania și prim-președinte al IASSW, a susținut drepturile femeii, și-a
scris disertația doctorală privind salariile inegale dintre bărbați și femei și a fost lider
în Consiliul Internațional al Femeilor înainte de a se îndrepta către conducerea
Asociației Internaționale a Școlilor de Social Work.
Shirley Gunn: Gunn a fost închisă pentru activismul ei, acuzată în mod fals de
bombardarea unei clădiri din Johannesburg; Federația Internațională a Asistenților
Sociali a susținut în mod activ eliberarea ei din închisoare.
Mișcările drepturilor omului sunt interdisciplinare. Prin urmare, contribuțiile
semnificative ale asistenților sociali nu pot fi întotdeauna recunoscute ca fiind legate
de profesie. O ilustrare este experiența lui Sybil Francis din Jamaica, vechiul șef al
Social Welfare Training Centre și un lider în IASSW și ICSW. Ea a fost delegată în
Națiunile Unite reprezentând o nouă Jamaică independentă în anii 1960. Acolo ea a
servit ca membru al celui de-al treilea comitet care lucrează la Convenția
internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Cu toate
acestea, recunoașterea ei în domeniul asistenței sociale nu a fost, probabil, evidentă
pentru public prin aceste acțiuni.

Incidente critice și implicarea în mișcările majore ale drepturilor

omului
Organizațiile profesionale internaționale s-au implicat în mișcarea anti-apartheid
(pe lângă multe alte eforturi individuale).
IFSW și IASSW au fost implicați oficial ca grupuri de presiune din exterior.
IFSW a exclus temporar Africa de Sud în 1970 și permanent în 1976 din cauza
grupurilor sale rasiale profesioniste.
Consemnările activităților sociale în mișcarea drepturilor copilului sunt multe,
mai ales în anii anteriori în care s-au făcut eforturi pentru recunoașterea copiilor ca
drept vrednici de drepturi și de contestare a abuzurilor la care au fost supuși copiii la
locul de muncă.
Istoria mișcării drepturilor homosexualilor este încă în progres. Aici, asistența
socială a adoptat, în general, o atitudine îndrăzneață, cel puțin la nivel internațional,
afirmând clar în declarațiile sale etice și politice că lucrătorii sociali susțin drepturi
egale pentru toți, indiferent de orientarea sexuală. La nivel local, asistenții sociali au
preluat rolurile principale în luptă, deși nu toți sunt de acord cu poziția profesiei.
Reacții ale asistenței sociale la adoptarea Declarației Universale ale
Drepturilor Omului
Reacțiile la adoptarea Declarației Universale ale Drepturilor Omului au avut un
răspuns relativ redus. O revizuire a lucrărilor Conferințelor Internaționale de Asistență
Socială din 1948 până la începutul anilor 1950 a făcut referințe limitate la drepturile
omului.
Termenul "drepturi" apare doar într-o prezentare a școlilor de asistență socială din
Brazilia, atunci când vorbitorul a spus că oricine se pregătește să fie un asistent social
ar trebui să ia în considerare aspecte legate de natura unei ființe umane, de nevoile
acesteia și de drepturile și obligațiile sau îndatoririle sale ca persoană.
Conferința din 1950, descrisă de Kendall (1978) ca fiind prima conferință reală
după război, a avut loc la Paris în iulie, la numai 19 luni de la adoptarea Declarației
Universale a Drepturilor Omului.
Donald Howard:
"cine ar fi crezut cu cincizeci de ani în urmă că, într-o jumătate de secol națiunile
lumii, prin reprezentanți, la o Adunare Generală a Națiunilor Unite, întâlniți în acest
oraș istoric (Paris), în care atât de multă istorie internațională a fost adoptată, ar
conveni asupra unei Declarații a drepturilor omului? ". Apoi a citat articolele 21 și 25
ca fiind deosebit de semnificative în ceea ce privește bunăstarea socială.

Reprezentarea și acțiunea profesională recentă pe scena internațională

Recent, implicarea profesională în acțiunile domeniului drepturilor omului și în
bursă s-a intensificat și a dus la publicarea unui număr de cărți privind drepturile
omului și asistența socială.
Publicarea unui manual privind drepturile omului și asistența socială la începutul
anilor 1990 de către ONU, în colaborare cu IFSW și IASSW, a fost o realizare
majoră. Manualul, Drepturile Omului și Asistența Socială, susține: ”Mai mult decât
multe alte profesii, educatorii și practicienii din domeniul asistenței sociale sunt
conștienți de faptul că preocupările lor sunt strâns legate de respectarea drepturilor
omului. Aceștia acceptă premisa că drepturile omului și libertățile fundamentale sunt
indivizibile și că realizarea deplină a drepturilor civile și politice este imposibilă fără
exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale ”. Tot acest document continuă:
"Drepturile omului sunt inseparabile față de teoria asistenței sociale, de valori și de
etică și de practică ... Apărarea acestor drepturi trebuie, prin urmare, să facă parte
integrantă din munca socială, chiar dacă în țările în care există regimuri autoritare
asemenea acțiuni pot avea consecințe grave pentru profesioniștii din domeniul
asistenței sociale.”
Definirea internațională a asistenței sociale include fraza: "Principiile drepturilor
omului și justiția socială sunt fundamentale pentru asistența socială" (IFSW / IASSW,
2000). Documentul de etică din 2004 citează definiția și enumeră șapte tratate privind
drepturile omului ca fiind "deosebit de relevante pentru practica și acțiunile de
asistență socială".
De asemenea, IFSW a format o Comisie pentru Drepturile Omului în 1988 pentru
a se pronunța în numele asistenților sociali persecutați.
Organizațiile naționale au înregistrări proprii ale inițiativelor în domeniul
drepturilor omului, iar unele au emis declarații privind drepturile omului.
US National Association of Social Workers de exemplu, a adoptat o declarație de
privind drepturile omului în 1996, numită "Tactica Internațională pentru Drepturile
Omului" (NASW, 2003).
În multe țări, asistența socială a fost semnificativ implicată în punerea în aplicare
a tratatelor privind drepturile omului, în special a Convenției privind drepturile
copilului.

Concluzii
Scrierile arată că asistența socială a fost implicată în mod semnificativ în
drepturile omului în anii ei de formare și poate solicita domenii importante de
conducere. Multe explicații pentru vizibilitatea scăzută a asistenței sociale în mișcarea
globală a drepturilor omului ar putea fi conturate. Acestea includ punerea accentului
mai degrabă pe drepturile sociale și economice decât pe drepturile civile și politice
care dau mai multă atenție publicului;concentrarea asupra grupurilor vulnerabile sau
excluse social;preferința pentru abordarea amănunțită a unui caz și nu a unei macro
probleme; respectarea strictă a confidențialității care împiedică utilizarea cazurilor
pentru a servi unei cauze mai largi; îndreptarea atenției pe nevoi, nu pe drepturi; și
lipsa unei conduceri globale susținute în domeniul drepturilor omului de către
organizațiile care reprezintă profesia.
 Este corect să se concluzioneze faptul că asistenții sociali au acordat de obicei
mai multă atenție nevoilor umane decât drepturilor omului.
După cum s-a menționat mai sus, în momentul redactării și adoptării UDHR,
profesia a fost destul de implicată și interesată de evoluțiile internaționale, însă atenția
s-a concentrat pe inițierea programelor de bunăstare a copiilor în cadrul UNICEF care
era în curs de dezvoltare și a programelor extinse de ajutorare în desfășurare în
Europa și China.
Profesia s-a focusat pe urgențe, nevoile oamenilor, lăsând politica drepturilor
omului celorlalți.
Nevoile și drepturile sunt adesea juxtapuse, ca și cum promovarea unei persoane
este oarecum incompatibilă sau mai puțin importantă decât cealaltă. În schimb,
asistența socială ar putea să refacă această interpretare în mai multe moduri.
Articolele 22 și 25 ale UDHR se bazează în mod clar pe nevoile oamenilor. Drepturile
identificate sunt nevoile fundamentale ale omului pentru supraviețuire și dezvoltare.
Cu excepția probabil pentru profesori, asistenții sociali nu sunt chemați să-și
petreacă timpul expunând filozofia, ci mai degrabă să se angajeze în acțiuni de
rezolvare a problemelor și, să răspundă nevoilor.
Drepturile omului oferă profesiei o direcție clară pentru o prezență la nivel
internațional și totodată se aduc problemele locale și naționale alături de cele globale.
În domeniul drepturilor omului, profesia de asistent social are mai multe puncte
forte importante și poate contribui semnificativ la mișcările drepturilor omului.
Lucrătorii sociali înțeleg cu adevărat conceptul de indivizibilitate a drepturilor. Ei văd
în practica lor de zi cu zi că drepturile civile fără hrană adecvată, adăpost și îngrijire
medicală nu fac prea mult pentru a îmbunătăți bunăstarea umană.
În cele din urmă, orientarea spre acțiune este probabil cea mai mare forță de
muncă socială și una care poate aduce o contribuție importantă la drepturile omului.
Gore put it in 1968, ‘social work will gain in depth and richness if its linkage
with human rights can be rediscovered and respecified’.