Ludovic al XIV-lea a fost rege al Franței între anii 1643 și 1715.

În timpul acestei domnii

îndelungate, Franța s-a afirmat drept cea mai mare putere europeană. Monarh absolut,
supranumit Regele Soare, Ludovic al XIV-lea și-a impus autoritatea deplină asupra supușilor săi:
o singură lege - cea a monarhului și o singură credință - religia catolică. Acestuia îi este atribuită
expresia „Statul sunt eu!”, ce simbolizează puterea monarhului. Cu sprijinul unor miniștri
capabili, precum Jean Baptiste Colbert, economia franceză s-a dezvoltat. Au fost înființate
companii comerciale, mari ateliere meșteșugărești ce fabricau produse de lux, șantiere navale.
Totuși, cheltuielile curții regale și cele prilejuite de războaiele purtate au afectat, cu timpul,
situația economică și financiară a Franței.
Regele a luat măsuri împotriva locuitorilor de confesiune protestantă (cunoscuți cu
numele de hughenoți), ale căror drepturi au fost drastic limitate. Acest fapt a determinat plecarea
din Franța a sute de mii de persoane, printre care s-au numărat mulți meșteșugari pricepuți.
În timpul lui Ludovic al XIV-lea, Franța și-a extins stăpânirile în afara Europei, îndeosebi
în America de Nord și în Africa. Pentru dezvoltarea comerțului cu teritoriile coloniale, a fost
înființată Compania franceză a Indiilor Orientale.
Ludovic al XIV-lea a hotărât, în anul 1682, să stabilească sediul Curții regale în Palatul
de la Versailles. Construcția acestuia a durat peste două decenii. Palatul a fost ridicat și decorat
după planurile unor arhitecți renumiți în epoca respectivă, precum Louis Le Vau, Jules
Hardouin-Mansart, Charles Le Brun. Marea nobilime franceză a fost adusă la palat, ca să trăiască
în permanență în preajma regelui și să participe la toate momentele vieții de la Curtea regală.