Sunteți pe pagina 1din 4

19.

01 Semnele fătării

Fătarea la scroafă
Fătarea sau parturiţia este un act fiziologic normal care, la femelele de suine decurge
în mod obişnuit fără inconveniente, atât pentru scroafă cât şi pentru purcei.
Semnele apropierii actului fătării sunt, în principal, următoarele:
- edemul vulvar,
- turgescenţa şi sensibilitatea mamelelor,
- apariţia secreţiei colostrale (de obicei cu cca. 12 ore înainte de fătare),
- instalarea unei stări de agitaţie (caracterizată prin culcări şi sculări repetate),
- identificarea unor manifestări de amenajare a cuibului de fătare cu ajutorul râtului
şi a memebrelor anterioare.
În unităţile gospodăreşti, scroafele caută locuri mai izolate, ferite de accesul
persoanelor străine şi a altor animale de fermă, lipsite de umezeală şi de curenţi reci de aer.
După parcurgerea acestor manifestări de agitaţie, scroafa se culcă în decubit lateral,
începând eforturile pentru expulzarea purceilor. Prezenţa îngrijitorului permanent, sau a unei
persoane cunoscute, stimulează aceste eforturi, femela devenind ulterior mai blândă şi chiar
recunoscătoare celui care o asistă..
Având în vedere că în unităţile de tip industrial, montele s-au efectuat grupat şi fătările
au loc tot grupat, aşa încât echipa de mamoşi trebuie să fie prezentă pe tot parcursului nopţii şi
zilei în compartimentul în cauză.
Pentru buna desfăşurare a actului fătării se spală partea posterioară a scroafei, se usucă
bine zona, se dezinfectează vulva cu o soluţie de hipermanganat de potasiu 1‰ (culoare roz-
deschis) şi se pregătesc cârpele uscate şi foarte curate (sau rumeguş uscat şi nemucegăit).
Fătarea se poate produce pe tot parcurusl celor 24 de ore, însă s-a constatat o frecvenţă
mai sporită înspre orele dimineţii când, în general, este mai multă linişte în adăpost. Dacă în
compartiment este zgomot în timpul zilei, fătările au loc în timpul nopţii spre dimineaţă, până
la 60% din efectiv.
Perioada normale de expulzare a fetuşilor variază între 2-4 ore, în unele situaţii putând
ajunge până la 8 ore, întâlnindu-se cazuri cu 30 de minute, dar şi altele cu 14 ore. De regulă,
la scroafele tinere perioada de expulzare este mai redusă, însă fătarea este efectuată cu eforturi
mari din partea mamei.
Fetuşii sunt expulzaţi pe rând, la intervale de 5-10 minute, dar nu mai scurte de 2
minute, după care urmează pauze de 30 minute. Aşezarea în boxă a scroafei trebuie dirijată şi
controlată, astfel încât distanţa de la vulvă la peretrele despărţitor sau portiţă să fie de cel
puţin 25 cm.
În unităţile industriale acest lucru se realizează prin prinderea a două elemente din
ţeavă în formă de “U” cu braţele sudate la portiţa boxei, prima la 25 cm faţă de pardoseala, iar
a doua pe rama superioară a portiţei (la 50 cm faţă de prima).
Învelitorile fetale sunt eliminate, de regulă, după expulzarea tuturor fetuşilor, indicând
terminarea fătării. Uneori, eliminarea învelitorilor fetale se face în mai multe reprize, indicând
şi o prolificitate mai slabă.
În boxele în care pardoseala este din grătar se aşează peste aceasta un covor de cauciuc
sau material plastic, pe direcţia părţii posterioare a scroafei, pentru a uşura mişcarea purceilor
şi a evita prinderea membrelor în fantele grătarului. Covorul împiedică şi trecerea înveliorilor
fetale în canal, evitându-se obturarea acestuia şi emanarea unor mirosuri dezagrabile, ca
urmare a alterării lor.
https://www.youtube.com/watch?v=NpuBAYE_s9c&ab_channel=GabrielMuset

Fătarea la vacă
Durata gestaţiei la vaci este, în medie, de 285 zile, cu variaţii cuprinse între 270-300
de zile. Gestaţia este mai scurtă cu 1-3 zile la primipare şi la vacile care fată doi viţei.

Primele semne ale apropierii fătării se evidenţiază cu 8-10 zile înainte de fătare, când
abdomenul vacii se lasă mai jos, mai ales în partea dreaptă, flancurile se adâncesc, de o parte
şi alta a cozii se formează două adâncituri, ugerul se congestionează, iar sfârcurile devin
turgescente datorită apariţiei colostrului.
În ziua fătării, cu 2-3 ore înainte, apar durerile determinate de contracțiile uterine,
vaca este neliniștită, se culcă și se scoală mereu, urinează frecvent și nu mai consumă
hrană. La apariția acestor semne, îngrijitorul spală și dezinfectează cu o soluție de
permanganat de potasiu 1‰ trenul posterior, în special vulva, schimbă așternutul cu un
strat gros de paie uscate și curate și dezleagă vaca de la stand, pentru ca aceasta să-și
găsească o poziție comodă pentru fătare. Pentru a nu produce o infecție vițelului în timpul
intervenției la fătare, îngrijitorul își va spăla mâinile cu apă caldă și săpun și le va
dezinfecta cu alcool. El va aștepta expulzarea normală a uterului și nu va interveni decât
atunci când fătarea decurge greu.
Fătarea este un act fiziologic care se desfășoară stadial, deosebindu-se la toate
mamiferele trei stadii:
stadiul de deschidere a cervixului,
de expulzare a fătului și
de eliminare a placentei.
Stadiul de expulzare a fătului durează, la vacă, în medie, 1-4 ore. Expulzarea spontană
a vițelului este facilitată de lubrifierea conductului pelvin de lichidele („apele“) alantoidian și
amniotic. Atunci când aceste lichide s-au eliminat de mai mult timp, este necesară lubrifierea
manuală a conductului vaginal și a corpului vițelului cu vaselină neutră sau ulei comestibil.
Supravegherea atentă a vacilor la care se apropie fătarea și în timpul fătării, atât ziua cât și
noaptea, este foarte importantă.

Tehnica acordării îngrijirilor


După fătare, vacii trebuie să i se asigure o îngrijire deosebită. Din cauza eforturilor
depuse, vaca transpiră și trebuie bușumată cu un șomoiog de paie.

Dacă fătarea a avut loc în grajd în timpul iernii, după igienizarea trenului posterior și a
organelor genitale externe, vaca trebuie acoperită cu o pătură sau cu saci de pânză.

Pentru restabilirea funcțiilor vitale, la circa o oră de la fătare, vacii i se administrează o


găleată de apă la temperatura de 36-37°C, în care se adaugă 1 kg de tărâțe de grâu și 50-60 g
sare de bucătărie. Trebuie să avem în vedere că după fătare pofta de mâncare este redusă și
revine treptat după circa 3 zile. Dacă acest lucru nu se întâmplă, vaca poate fi suspicionată de
infecția uterului.

Înainte de primul supt (sau muls) ugerul se spală bine, se șterge cu un prosop curat, iar
primele jeturi de colostru nu vor fi supte de vițel, ci se vor mulge separat într-un vas deoarece
conțin un număr foarte mare de microbi adunați la intrarea în canalul mameloanelor. Colostrul
colectat va fi tratat cu o substanță antiseptică sau va fi ars.
O problemă importantă ce trebuie avută în vedere este urmărirea de către îngrijitor a
eliminării placentei, care în mod normal are loc după circa 6 ore de la fătare. Dacă eliminarea
acesteia nu se produce după 24 de ore, este necesară intervenţia medicului veterinar.
Intervenţia pentru eliminarea manuală a placentei înainte de o zi nu se recomandă deoarece
este o manoperă aseptică care de cele mai multe ori produce inflamaţii ce supurează, iar
netratarea corespunzătoare duce la sterilitate. Pe timp răcoros remedierea retenţiei placentare
poate fi amânată cu o zi, dar o amânare mai lungă nu se recomandă deoarece încep procesele
de putrefacţie anaerobă.

Laptele vacilor cu retenţie placentară conţine timp de 2-3 zile toxine ce pot produce
gastroenterite viţeilor nou-născuţi.

Cauzele retenţiilor plancentare sunt multiple, printre care unele boli – fătările
premature, gemelare sau distocice (greoaie), dar şi lipsa de mişcare a vacilor gestante în
perioada de stabulaţie.