William G.

Morgan (1870-1942) a rămas în istorie ca inventator al

jocului de volei, care la început a fost denumit „Mintonette”.
Tânărul Morgan şi-a terminat studiile la Springfield College de la
YMCA (Young Men’s Christian Association – Asociaţia Tinerilor Creştini),
unde l-a întâlnit pe James Naismith, care în 1891 inventase jocul de
baschet. După absolvire, Morgan şi-a petrecut primul an la YMCA
Auburn (Maine), iar apoi în timpul verii din 1895 s-a mutat la YMCA
Holyoke (Massachusetts), unde a devenit Director de Educaţie Fizică.
Venirea sa ca director a fost primită cu entuziasm şi clasele sale au
crescut ca număr.
Şi-a dat seama că avea nevoie să creeze un anumit număr de jocuri
recreative, pentru a avea un program variat. Baschetul care începuse să
se dezvolte se pare că prinsese la cei tineri, dar era necesar să realizeze
o alternativă mai puţin violentă pentru membrii care nu mai erau foarte
tineri şi ceruseră acest lucru.
La acea dată, Morgan nu cunoştea un joc similar cu voleiul, din care să
se inspire. Descriind primele sale experimente el spunea: „ În căutarea
unui joc adecvat, m-am orientat la început spre tenis, dar pentru acesta
era nevoie de rachete, mingii, fileu şi alte echipamente, aşa că a fost
eliminat, dar ideea fileului mi s-a părut una bună“. Astfel în 1985, el a
ridicat fileul la o înălţime de 1,98 metri de la sol, chiar deasupra capului
unui om de înălţime medie. Avea nevoie de o minge, şi printre cele care
au fost încercate a fost şi una de baschet, dar aceasta era prea mare şi
prea grea. În final Morgan a cerut firmei A.G. Spalding & Bros să facă o
minge, care a fost realizată în fabrica de lângă Chicopee, din
Massachusetts. Rezultatul a fost chiar satisfăcător: mingea era acoperită
cu piele, cu o cameră din cauciuc în interior; circumferinţa sa era între
63,5 şi 68,6 cm şi greutatea sa era între 252 şi 336 grame.
Pentru comparaţie, regulamentar, în prezent înălţimea fileului este de
2,43 m pentru bărbaţi şi 2,24 m pentru femei (înălţimea fileului diferă
pentru veterani şi pentru juniori), iar mingiile au circumferinţa de 65 –
67 cm şi greutatea de 260 – 280 g.
Morgan a rugat pe doi dintre prietenii săi de la Holyoke, Dr. Frank Wood
şi John Lynch, să scrie (bazate pe sugestiile sale) conceptele de bază ale
jocului şi primele zece reguli.
La începutul anului 1896 a fost organizată o conferinţă la Colegiul YMCA
în Springfield, la care au participat toţi directorii de educaţie fizică. Dr.
Luther Halsey Gulick, Director Executiv al Departamentului de Educaţie
Fizică al Comitetului Internaţional din cadrul YMCA, l-a invitat pe
Morgan să facă o demonstraţie a noului joc pe stadion. Morgan a luat
două echipe, fiecare alcătuite din câte cinci bărbaţi şi câţiva fani loiali şi
demonstraţia a fost făcută în faţa delegaţilor, care participau la
conferinţă. Morgan a explicat că noul joc a fost gândit pentru sală, dar
se poate juca şi în aer liber. Poate să participe un număr nelimitat de
jucători – obiectivul jocului fiind ţinerea mingii în mişcare peste fileu,
dintr-o parte în cealaltă a terenului.
După ce a văzut demonstraţia şi a ascultat explicaţiile lui Morgan,
Profesorul Alfred T. Halstead a fost atent la acţiune, la fazele jocului, la
traiectoriile mingiei şi a propus ca numele de „Mintonette” să fie
înlocuit de „Volley Ball”. Acest nume a fost acceptat de Morgan şi de
întreaga conferinţă.
Morgan a explicat regulile şi a dat o copie scrisă de mână conferinţei ca
un ghid pentru folosirea şi dezvoltarea voleiului. Un comitet a fost
desemnat pentru a studia regulile şi pentru a propune sugestii pentru
promovarea şi învăţarea noului joc.
Un scurt raport despre noul joc a fost publicat în ediţia 1896 a „Physical
Education”, iar regulile au fost incluse în ediţia din 1897, care a
constituit şi primul manual oficial a North American YMCA Athletic
League
ISTORIA PE SCURT A JOCULUI DE VOLEI
• 1895: William G. Morgan a creat, în SUA, jocul de volei denumit iniţial
„Mintonette”.
• 1896: Denumirea de „Mintonette” jocului a fost schimbată în „Volley
Ball”.
• 1900: a fost realizată o minge special pentru volei.
• 1900: prima ţară din afara SUA care a adoptat voleiul a fost Canada.
• 1908: voleiul ajunge în Japonia.
• 1912: numărul de jucători din fiecare echipă a fost stabilit la şase şi s-a
decis ca jucătorii să se rotească înaintea serviciului.
• 1914: secretarul YMCA War Office, George Fisher, a inclus voleiul în
programele de reconfortare şi educaţie ale Forţelor Armate Americane.
• 1915: numărul jucătorilor în teren redevine variabil putând fi de la doi
la şase pentru fiecare echipă. În Europa voleiul ajunge adus de soldaţii
americani care au luptat în primul Război Mondial. Popularitatea sa a
crescut rapid, dar jocul a prins rădăcini în special în ţările din Estul
Europei unde climatul rece a făcut deosebit de atractive sporturile de
sală. Începutul primului război mondial a introdus voleiul în Africa
(Egipt).
• 1916: în Philippines, a fost introdus un stil ofensiv prin care se pasa
mingea cu o traiectorie înaltă pentru a fi lovită de alt jucător.
• 1917: s-a trecut de la 21 la 15 puncte pentru câştigarea unui set.
• 1918: numărul Jucătorilor pe echipă a fost restabilit la şase.
• 1919: au fost introduşi 16000 de jucători de volei în Forţele
Expediţionare Americane şi în trupele aliate. Acest lucru a fost un stimul
al dezvoltării voleiului în afara SUA.
• 1920: au fost instituite: regula celor trei lovituri pentru o echipă şi
atacul din linia a doua.
• 1923: o echipă trebuia să fie alcătuită din 6 jucători pe teren şi 12
rezerve oficiale iar fiecare jucător trebuia să aibă un tricou numerotat
diferit.
• 1924: crearea Federaţiei de Volei în Cehoslovacia (prima în Europa).
• 1925: s-a stabilit să fie admise două time-outs-uri pe set pentru
fiecare echipă.
• 1927: ia naştere Federaţia Japoneză de Volei şi se organizează
competiţii cu echipe formate din 9 jucători, sistem adoptat şi de China.
• 1930: s-a jucat pentru prima dată volei pe plajă cu doi jucători.
• 1933: primul campionat naţional de volei s-a ţinut în URSS unde erau
deja 400000 jucători.
• 1934: s-a creat o „Comisie Tehnică de Volei” în cadrul „Asociaţiei
Internaţionale a Sporturilor cu Mingea Jucate cu Mâna”.
• 1935: atingerea fileului este considerată greşeală.
• 1938: Cehii au perfecţionat blocajul care a fost oficial introdus în
regulament sub denumirea de „o contraacţiune la fileu de unul sau doi
jucători alăturaţi”. Timp de aproximativ 20 ani blocajul fusese folosit în
joc, dar nu era specificat în regulamente. Cehii, urmaţi la scurt timp de
ruşi, au fost primii care au atribuit o importanţă decisivă noii metode
care facilita sarcina ingrată de apărare în volei.
• 1940: William G. Morgan, creatorul jocului de volei a murit la vîrsta de
68 de ani după ce a urmărit cu entuziasm evoluţia jocului pe care la
creat.
• 1942: mingea putea fi jucată cu orice parte a corpului de la genunchi
în sus.
• 1945: primele mărci poştale cu subiect din volei au fost emise în
România.
• 1947: s-au armonizat regulile de joc americane şi europene. Terenul
trebuia să măsoare 9×18 m, iar înălţimea fileului era 2,43 m pentru
bărbaţi şi 2,24 m pentru femei. În Asia regulile erau diferite: terenul
măsura 21,35 x 10,67 m iar fileul era la 2,28 m pentru bărbaţi şi 2,13 m
pentru femei.
• 1947: s-a înfiinţat oficial „Federaţia Internaţională de Volley Ball”
(FIVB), având ca prim preşedinte pe francezul Paul Libaud, la Congresul
Constitutiv din 18 – 20 aprilie, în Franţa la Paris, la care au participat 14
federaţii naţionale.
• 1948: la Roma s-a ţinut primul Campionat European de Volei câştigat
de Cehoslovacia. După război regulile au fost rescrise şi clarificate
pentru a face interpretarea mai uşoară. În special s-a dat o mai bună
definiţie blocajului şi serviciul a fost limitat la treimea din dreapta a
liniei de fund a terenului.
• 1948: s-a ţinut primul turneu de volei pe plajă cu doi jucători.
• 1949: primul Campionat Mondial de volei masculin s-a ţinut la Praga
în Cehoslovacia câştigat de URSS.
• 1951: voleiul era jucat de peste 50 milioane de oameni în peste 60 de
ţări.
• 1952: primul Campionat Mondial de volei feminin s-a ţinut la Moscova
în URSS şi a fost câştigat de URSS.
• 1956: a fost publicat primul număr oficial al Buletinului FIVB. La Paris
s-a ţinut primul Campionat într-adevăr mondial la care au participat 24
echipe masculine din 4 continente. Cehoslovacia a câştigat la bărbaţi şi
URSS la femei.
• 1957: s-a luat în considerare introducerea celui de al doilea arbitru,
durata time-outs-urilor a fost limitată la un minut şi 30 secunde. În
timpul celei de-a 53-a sesiuni a Comitetului Olimpic Internaţional ţinută
la Sofia s-a jucat un turneu demonstrativ de volei şi Comitetul Olimpic a
stabilit ca jocul de volei să fie introdus ca Joc de Echipă Olimpic la
Olimpiada a XVIII-a de la Tokyo din 1964.
• 1959: Federaţia Internaţională de Sporturi Universitare a introdus
primele Jocuri Universitare la Torino în Italia. Jocul de volei era una din
cele opt competiţii introduse.
• 1964: voleiul a fost introdus ca Joc de Echipă Olimpic la Olimpiada de
la Tokyo.
• 1964: japonezii au folosit la Olimpiada de la Tokyo o minge care
consta dintr-o carcasă din cauciuc pe care erau lipite bucăţi de piele. O
construcţie similară a mingii de volei se utilizează şi în prezent.
• 1968: Congresul din Mexic a recomandat introducerea antenelor
pentru a facilita decizia arbitrilor asupra mingilor care au depăşit liniile
laterale.
• 1969: a luat fiinţă Comisia Antrenorilor.
• 1971: primele cursuri de antrenori ale FIVB au fost ţinute în Japonia şi
Egipt. A luat fiinţă Comisia Medicală a FIVB.
• 1974: la Congresul FIVB din Mexico City s-a decis aplicarea după 1976
a două modificări: antenele laterale trebuiau mutate la limitele laterale
ale terenului, iar după blocaj se admiteau trei atingeri ale mingiei.
Campionatele Mondiale de Volei din Mexic au fost televizate şi s-au
putut vedea în direct în Japonia.
• 1980: Congresul al 17-lea al FIVB a adoptat regulile jocului în trei
limbi: franceză, engleză şi spaniolă.
• 1984: a fost ales ca preşedinte al FIVB mexicanul Rubén Acosta
Hernandez, iar sediul FIVB s-a mutat de la Paris, Franţa, la Lausanne,
Elveţia şi a fost intensificată politica de promovare a voleiului în bazele
sportive din toată lumea.
• 1988: FIVB a inaugurat noul sediu de la Lausanne.
• 1995: jocul de volei a împlinit 100 de ani. Evenimentul a fost
comemorat în toată lumea prin ceremonii, turnee, emitere de timbre.
FIVB a sărbătorit evenimentul organizând ciclul de evenimente „100 ani
de volei în 100 de zile” constând dintr-o serie de manifestări şi editarea
unei magnifice cărţi cu titlul „100 de ani de legătură globală”. A apărut
site-ul http://www.voleyball.com
• 1996: voleiul pe plajă cu doi jucători a fost introdus ca Sport Olimpic.
• 2000: s-a trecut de la 15 la 25 puncte pentru câştigarea unui set. S-a
acordat titlul de cel mai bun antrenor de volei al secolului XX lui
Yasutaka Matsudaira din Japonia la volei masculin pentru perioada 1964
– 1974 şi la volei feminin lui Eugenio George din Cuba pentru perioada
1990 – 2000.
• 2001: FIVB are afiliate 218 federaţii naţionale.