CURS 8

Familia Enterobacteriacee
Date generale
Reprezinta cea mai vasta unitate taxonomica, care include 28 genuri si peste 100 de specii.

Genurile din care fac parte cele mai frecvente specii izolate de la om sunt: Escherichia-
Shigella, Salmonella, Yersinia, Klebsiella, Enterobacter, Serratia, Proteus, Morganella,
Providencia, Citrobacter.

Habitat: sunt bacterii ubicuitare, fac parte din microbiota comensala intestinala a omului
sau animalelor sau sunt patogeni intestinali, de aici si numele dat acestei familii.

Pot coloniza si alte suprafete de invelis (mucoasa oro-faringiana, genito-urinara) sau pot fi
prezente in mediul extern (ape de suprafata, sol, plante)

Genul Escherichia (E. coli)

 Include o singura specie de interes medical, E. coli, bacil Gram negativ

 E. coli este saprofit al tubului digestiv de unde este eliminat in mediu odata cu
materiile fecale, nesporulat, necapsulat, mobil datorita cililor, aerob-facultativ
anaerob.
 E. coli populeaza intestinul uman chiar din primele zile dupa nastere. Este
principalul reprezentant al florei normale intestinale.
 Participa la sintetizarea unor vitamine din grupul B si vitaminei K.

 Extinderea studiilor biochimice, serologice precum si aprofundarea mecanismelor

moleculare de patogenitate au permis ca multitudinea tulpinilor de E. coli sa fie
clasificate in tipuri diareigene- 6 si tipul uropatogen (implicat in etiologia
infectiilor tractusului urinar- peste 90%)

Patologie

 Infectii urinare (peste 90% din totalul infectiilor urinare)

 Gastroenterite
 Peritonita
 Meningita
 Endocardite
 Afectiuni genitale
 Infectii de plaga
Cele mai importante arme de agresivitate ale E. coli, de care depind mecanismele
patogenice si, in consecinta manifestarile clinice ale bolii sunt:
1
 Enterotoxina- E. coli enterotoxigen (ce poseda 2 toxine- toxina termolabila si toxina
termostabila)
 Capacitatea de distructie a vilozitatilor intestinale- E. coli enteropatogen

 Capacitatea de invadare a enterocitelor- E. coli enteroinvaziv

 Aderenta agregativa, respectiv cea difuza pe enterocit- E. coli enteroagregativ si E.

coli aderent difuz

 Elaborarea de verotoxina- E. coli enterohemoragic

1. E. coli enterotoxigen

 Sursa de agent patogen este omul bolnav, care elimina germenul prin materiile
fecale. Alte surse sunt purtatorii convalescenti si purtatorii sanatosi (cei mai
importanti).
 Transmiterea se realizeaza in mod indirect, prin ingestia de alimente (carne,
branzeturi, maioneze) contaminate. Transmiterea prin apa este rara, cu exceptia
“”diareei calatorilor”, iar mainile contaminate intervin uneori.

 Receptivitatea pentru zonele endemice este maxima la varsta primei copilarii, fiind
demonstrat faptul ca boala este de 20 de ori mai frecventa la copiii sub 1 an decat la
cei de peste 3-4 ani. La adulti, boala este cunoscuta, mai ales, sub denumirea de
“diareea calatorilor”, fiind inregistrata intre persoanele provenite din tari dezvoltate
economic care calatoresc in zone cu risc inalt de infectie.

 Semne clinice de recunoastere:

 Incubatia este in medie de 25 ore
 Debutul este brusc, manifestat prin scaune apoase, varsaturi, crampe abdominale,
ascensiuni termice moderate, greturi, stare de rau. Evolutia clinica este favorabila la
adulti, la care manifestarile clinice se autolimiteaza in 3-5 zile; in schimb, la copii
aceasta poate fi grava, conducand la deces.

2. E. coli enteroinvaziv

2
 Sursa de agent patogen este reprezentata de bolnavi (care sunt contagiosi pe durata
bolii), eliminarea facandu-se prin materiile fecale.

 Este posibila transmiterea prin modul direct persoana-persoana, insa prevaleaza

modul indirect, prin intermediul alimentelor si apei contaminate. Pentru inducerea
bolii este nevoie de o incarcatura bacteriana mai mare decat in cazul infectiilor
produse de alte tipuri de E. coli, in consecinta si transmisibilitatea este mai limitata.

 Receptivitatea este generala, mai mare insa la copii in primii ani de viata.

 Semne clinice de recunoastere:

 Perioada de incubatie este de 10-16 ore

 Debutul este brusc cu dureri abdominale intense, scaune diareice initial apoase, apoi
sangvinolente (din cauza leziunilor ulcerative ale mucoasei colonului)

 Diareea sanghinolenta este insotita de febra, frisoane, cefalee, mialgii.

3. E. coli enterohemoragic

 Sursa de agent patogen este de origine animala si umana. Animalele bolnave

sau purtatoare asimptomatice sunt principala sursa (bovidee si galinacee).
Omul bolnav si purtatorii pot constitui de asemenea surse de germeni.
Eliminarea de la bolnav se face prin materiile fecale.

 Moduri si cai de transmitere:

 Modul direct de transmitere este semnalat intre copiii din unitati de ingrijire
sau la cei institutionalizati si prin contactul cu animalele bolnave.

 Modul indirect realizeaza transmiterea prin carnea de vita netrata termic,

laptele crud, branza proaspata, vegetale cultivate pe solul fertilizat cu
ingrasaminte naturale, apa de baut contaminata.

 Receptivitatea este mai ridicata la copiii mici, varstnici, gravide, gazde

imunocompromise.

 Semne clinice de recunoastere:

 Perioada de incubatie este de 48 ore

3
  In perioada de stare, boala se poatre prezenta sub 3 aspecte: enterocolita
hemoragica (diaree hemoragica, crampe abdominale, vomismente, febra moderata);
sindrom hemolitic-uremic (diaree hemoragica, trombocitopenie, fenomene
nervoase, tulburari renale ce pot conduce spre insuficienta renala acuta- deces) si
purpura trombocitopenica trombolitica

4. E. coli enteropatogen

 Sursa de agenti patogeni este reprezentata de copiii cu diaree, care elimina

m.o prin materiile fecale.

 Moduri si cai de transmitere:

Sunt posibile ambele moduri de transmitere, modul direct realizat intre copii
in conditii de sanitatie precara, si modul indirect, prin alimentele
contaminate, maini contaminate.

 Receptivitatea este ridicata, aproape exclusiv, la copiii pana la varsta de 3 ani.

 Semne clinice de recunoastere:

 Perioada de incubatie este in medie de 35 ore

 Debutul este brusc, cu scaune apoase, cu mucus, vomismente, crampe abdominale,

febra si deshidratare.

 Evolutia poate fi grava

 La copiii mari are o rezolutie spontana favorabila

INFECŢIA URINARĂ (IU)

 termen generic prin care se înţelege prezenţa şi înmulţirea germenilor în urină , fără
a preciza localizarea infecţiei care poate interesa: uretra, vezica, tractul
pieloureteral, rinichiul
Poate fi:

 joasă - tract urinar inferior:uretro-vezicală

 înaltă - tract urinar superior: tractul pieloureteral, rinichi
 acută
 cronică
PIELONEFRITA ACUTĂ (PNA)

Debut brusc:

4
  sindrom infecţios:frison, febră (39-40ºC),
 modificarea stă rii generale :transpiraţii, cefalee, stare generală intens alterată
 manifestă ri dispeptice uneori severe

Sindrom urinar:

 lombalgii (uni- şi bilaterale), surde sau insuportabile cu caracter colicativ,

 sindrom cistitic: disurie, algurie, polakiurie, nicturie, urini hipercrome, tulburi

Diagnosticul de laborator

 Consta in izolarea si identificarea germenului din produsele patologice: urina,

materii fecale, sange .

Tratamentul

 Se face conform antibiogramei

 E. coli este inca sensibil la aminopeniciline, cefalosporine, aminoglicozide,
fluorechinolone.