Actul juridic civil

 Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință sau acordul de voințe făcut cu intenția
de a produce efecte juridice

I. Clasificarea actelor juridice civil

1. Clasificarea după numărul părților

 Acte juridice unilaterale

o Sunt acele acte care reprezintă rezultatul voinței unei singure părți (e.g. testamentul,
acceptarea moștenirii, renunțarea la moștenire, denunțarea unui contract etc.)
o Se subclasifică în acte supuse comunicării și acte nesupuse comunicării
 Acte juridice bilaterale
o Reprezintă acordul de voințe a două părți
o După conținut se clasifică în:
 contracte unilaterale – dau naștere la obligații în sarcina unei singure
persoane și la drepturi în favoarea unei alte persoane
 Contractul se clasifică în funcție de obligațiile născute la momentul
încheierii contractului. Chiar dacă pe parcursul executării
contractului se nasc obligații sau drepturi de partea ambelor părți,
acesta rămâne clasificat drept contract unilateral.
 Contracte bilaterale(sinalagmatice). Se caracterizează prin reciprocitatea
obligațiilor și prin interdependența obligațiilor reciproce – fiecare parte este
în același timp și creditor și debitor
 Acte juridice plurilaterale – reprezintă acordul de voințe a trei sau a mai multor părți

2. După scopul urmărit de părți la momentul încheierii

 Acte juridice cu titlu oneros

o Actul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul
obligațiilor asumate
o Acte comutative – Acte în care existența drepturilor și obligațiilor este certă și
întinderea acestora este determinată sau determinabilă
 Leziunea poate fi invocată doar în cazul actelor comutative
o Acte aleatorii – Acte care oferă cel puțin unei părți șansa unui câștig și o expune
totodată la o pierdere.
 Acte juridice cu titlu gratuit
o Actele prin care una dintre părți urmărește să îi procure celeilalte părți un beneficiu,
fără a obține nimic la schimb
 o Liberalități – acte prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale în
favoarea unei alte persoane
o Acte dezinteresate – Acte prin care o persoană procură un beneficiu alteia, fără a-și
micșora patrimoniul

3. După efectele produse

 Acte constitutive de drepturi – actele care dau naștere unui drept care nu a existat anterior
 Acte translative de drepturi – Actele care strămută un drept în patrimoniul altei persoane
 Acte declarative de drepturi – Acte care consolidează sau definitivează un drept preexistent

4. După importanța lor în raport cu un bun sau cu un patrimoniu

 Acte de conservare – se urmărește păstrarea unui drept sau preîntâmpinarea unei pierderi
o Pot fi încheiate și de cei fără capacitate de exercițiu
 Acte de administrare – se urmărește realizarea normală a punerii în valoare a unui bun sau
patrimoniu
o Trebuie făcută diferența între un act de administrare a unui bun și un act de
administrare a unui patrimoniu
o Dacă nu sunt lezionare, pot fi încheiate și de minorul cu capacitate de exercițiu
restrânsă fără încuviințarea prealabilă a ocrotitorului legal
o Pentru cel lipsit de capacitate de exercițiu, actele se încheie de reprezentantul legal
 Acte de dispoziție – au ca scop scoaterea din patrimoniu a unui drept sau grevarea cu sarcini
reale a unui bun
o Pot fi încheiate de cel cu capacitate de exercițiu deplină, e minorul cu capacitate
restrânsă care are încuviințarea ocrotitorului legal și a instanței de tutelă.
o De incapabil, pot fi încheiate de ocrotitorul legal, cu acordul instanței de tutelă
o Pentru actele de dispoziție este nevoie de un mandat special

5. După modul de formare

 Acte consensuale – iau naștere prin simpla manifestare de voință a părților

 Acte solemne – nașterea lor este supusă îndeplinirii unei formalități. Formalitatea de regulă
poartă forma actului autentic.
 Acte reale – nașterea lor este supusă remiterii bunului. Predarea nu ține de executarea
actului ci chiar de încheierea lui valabilă
 Nerespectarea formei prevăzute de lege atrage nulitatea absolută
6. După conținutul lor

 Actele patrimoniale au un conținut evaluabil pecuniar

 Actele nepatrimoniale nu au un conținut evaluabil pecuniar

7. După modul de executare

 Acte juridice cu executare dintr-o dată (uno ictu)

o Sancțiunea este rezoluțiunea care afectează actul cu efect retroactiv
 Acte juridice cu executare succesive – presupun mai multe prestații eșalonate în timp
o Sancțiunea este rezilierea care afectează actul atât pentru trecut, cât și pentru viitor

8. După raportul dintre ele

 Acte juridice principale – au o existență de sine stătătoare

 Acte juridice accesorii – soarta lor depinde de un act juridic principal

9. După modalitatea încheierii lor

 Acte juridice strict personale (testamentul, căsătoria) – aceste acte nu pot fi încheiate prin
reprezentant
 Acte juridice care pot fi încheiate și prin reprezentant

10. După momentul în care își produc efectele

 Acte juridice inter vivos – își produc efectele indiferent de moartea autorului sau părților
 Acte juridice mortis causa – își produc efectele doar la moartea autorului

11. După rolul voinței părților în încheierea actului

 Acte subiective – Conținutul este determinat prin voința autorilor actului

 Acte juridice condiție – Acte la care părțile își exprimă consimțământul doar în privința
nașterii, conținutul acestora fiind predominat de norme de la care părțile nu pot deroga (e.g.
căsătoria)
 Contractul de adeziune este o categorie intermediară în care una dintre părți impune
condițiile actului și cealaltă nu poate deroga de la acestea
12. După legătura lor cu modalitățile

 Acte juridice pure și simple – nu cuprind o modalitate (termen, condiție, sarcină)

 Acte juridice afectate de modalități – cuprind o modalitate
o Unele acte sunt incompatibile cu modalitățile (căsătoria, actul de opțiune
succesorală, adopția)
o Alte acte sunt inseparabile de modalități (împrumutul)

13. După legătura lor cu cauza

 Acte juridice cauzale – valabilitatea lor implică analiza cauzei lor. Dacă cauza lipsește, este
ilicită sau imorală, actul este nul
 Acte juridice abstracte – Valabilitatea lor nu implică o analiză a cauzei

14. După reglementarea și denumirea lor legală

 Acte juridice numite (tipice) – au o denumire stabilită de lege, și o reglementare proprie

 Acte juridice nenumite (atipice) – nu se bucură de o reglementare proprie. Existența lor este
o consecință a principiului liberalității actelor

II. Condițiile actului juridic civil

 După aspectul la care se referă, condițiile pot fi

o Condiții de fond
o Condiții de formă
 După obligativitatea lor
o Condiții esențiale
o Condiții neesențiale
 După sancțiunea lor
o Condiții de validitate
o Condiții de eficacitate
 După vocația lor
o Condiții generale
o Condiții speciale

1. Capacitatea de a încheia acte juridice civile

 Reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a deveni titular de drepturi și obligații prin

încheierea de acte
 Capacitatea este o condiție de fond, generală, esențială și de validitate
 Regula o constituie faptul că toate persoanele au capacitatea de a contracta
o Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi drepturi și obligații compatibile cu
natura lor
o Persoanele juridice fără scop lucrativ, pot dobândi drepturi și obligații doar în
legătură cu scopul stabilit prin lege sau statut (principiul specialității)
o Incapacitatea de a contracte trebuie ă fie expres prevăzută de lege
 Nerespectarea incapacității de a încheia actul juridic civil atrage nulitatea actului
o Persoana fizică
 Nulitatea absolută – dacă se nesocotește o incapacitate de folosință impusă
pentru ocrotirea unui interes general
 Nulitatea relativă – Dacă se nesocotește o incapacitate de folosință impusă
pentru ocrotirea unui interes individual sau pentru nesocotirea regulilor
privitoare la capacitatea de exercițiu
o Persoana juridică
 Nulitatea absolută – lipsa capacității de folosință la încheierea actului juridic
civil sau nerespectarea principiului specialității de către persoanele juridice
fără scop lucrativ
 Nulitatea relativă – actele încheiate de PJ din ale căror organe de conducere
fac parte incapabili, persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei
decăzuți din dreptul de a exercita o funcție și cei declarați de lege sau de
actul de constituire incapabili să ocupe o funcție

2. Consimțământul

 Consimțământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil

 Consimțământul este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală
 Consimțământul poate fi exprimat expres sau tacit
o Pentru unele acte, este necesară exprimarea expresă a consimțământului
 Consimțământul poate fi exprimat în scris, verbal sau prin fapte ori gesturi concludente ce
nu lasă nicio urmă de îndoială asupra intenției de a produce efecte juridice
 De regulă, tăcerea nu valorează consimțământ însă legea poate lega anumite efecte juridice
de aceasta (e.g. tacita relocațiune)
 Voința reunește în structura sa două elemente: consimțământul și cauza
 Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, nu după sensul literal al
termenilor
 În cazul simulației, terților nu le poate fi opus actul juridic secret ci doar actul juridic aparent

2.1. Condițiile consimțământului

 Consimțământul trebuie să fie exprimat în cunoștință de cauză

o Consimțământul constă în abilitatea unei persoane de a înțelege semnificația
faptelor sale și de a aprecia efectele juridice care se produc în urma manifestării de
voință
 o Capacitatea de exercițiu este o stare de drept, izvorâtă din lege
o Discernământul este o stare de fapt, care se apreciază de la persoană la persoană
o Lipsa discernământului duce la nulitatea relativă a actului
o Contractul încheiat de o persoană pusă ulterior încheierii sub interdicție poate fi
anulat dacă, la momentul încheierii actului, cauzele punerii sub interdicție existau și
erau cunoscute
o Este anulabil actul care a fost încheiat de o persoană care se afla fie și temporar într-
o stare de lipsă a discernământului
 Consimțământul trebuie să fie serios, exprimat cu intenția de a produce efecte juridice
o Consimțământul dat în glumă (iocandi causa) sau din complezență, cu rezervă
mentală sau sub o condiție suspensivă pur potestativă nu atrage producerea de
efecte juridice.
o Actul este lovit de nulitatea absolută
 Consimțământul trebuie să fie liber, neviciat

2.2. Viciile de consimțământ

2.2.1. Eroarea

 Eroarea presupune falsa reprezentare a realității cu privire la anumite împrejurări

importante pentru act
 În funcție de consecințele care intervin, eroarea poate fi esențială sau neesențială
o Cazuri
 Error in negotium – Eroarea cade asupra naturii sau obiectului actului
juridic. O parte crede dă încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte
crede că încheie un alt act juridic
 Error in corpore – Eroarea poartă asupra identității fizice a obiectului
prestației. Una dintre părți crede că contractează cu privire la un bun,
cealaltă parte cu privire la alt bun.
 Error in substantiam – Eroarea poartă asupra calităților substanțiale ale
obiectului prestației. O persoană crede că obiectul e din bronz, cealaltă din
aur
 Error in personam – Eroarea poartă asupra identității persoanei sau asupra
unei calități a acesteia
o Eroarea lezionară – falsa reprezentare a realității cade asupra valorii economice a
prestației
 Nu este supusă regulilor de la eroare ci regulilor de la leziune.
o Eroarea esențială atrage nulitatea relativă a contractului
o Eroarea neesențială implică faptul că aceasta cade asupra unor împrejurări
neimportante.
 Simpla eroare de calcul va atrage doar rectificarea, cu excepția cazului în
care eroarea de calcul se concretizează asupra cantității și, acest element
este esențial pentru încheierea contractului
o Eroarea neesențială atrage cel mult o diminuare/modificare a prestației
o
 În funcție de natura realității fals reprezentate
o Eroarea de fapt
o Eroarea de drept
 Este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă pentru
încheierea contractului și care nu este nici previzibilă și nici accesibilă
 În funcție de imputabilitatea erorii asupra părții aflate în eroare
o Eroare scuzabilă – eroarea nu este urmare a lipsei de informare sau neglijenței părții
o Eroare nescuzabilă – eroarea imputabilă părții. Aceasta ar fi trebuit să cunoască
faptul asupra căruia poartă eroarea, cu diligențe rezonabile.
o Caracterul scuzabil se apreciază in concreto, în funcție de experiența de viață,
pregătirea și alte aspecte care îl privesc pe cel aflat în eroare. Caracterul scuzabil se
poate aprecia și raportat la un criteriu abstract, anume comportamentul unei
persoane cu diligență medie într-o situație similară.
 Eroarea este formată dintr-un singur element, de natură subiectivă, anume falsa
reprezentare a realității
 Cerințele erorii pentru a fi viciu de consimțământ
o Să fie esențială
o Să fie scuzabilă
o Să privească un element determinant pentru actul juridic (adică dacă părțile
cunoșteau acel element, ele nu ar mai fi încheiat actul juridic)
o Partea cocontractantă ar fi trebuit să fi știut sau să știe că elementul fals reprezentat
este determinant pentru încheierea actului
 Sancțiunea în cazul erorii esențiale și scuzabile
o Nulitatea relativă
 În cazul actelor bilaterale sau plurilaterale, nu este necesar ca fiecare parte
să fie în eroare. Este suficient ca o singură parte să fie în eroare pentru ca
viciul de consimțământ să opereze
o Adaptarea contractului poate fi dispusă dacă
 Partea care nu e în eroare dorește să execute contractul așa cum a fost
înțeles de partea aflată în eroare, în termen de 3 luni de la data când a fost
informată despre eroare

2.2.2. Dolul

 Viciul de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace
dolosive, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic
 Dolul este format dintr-un element obiectiv(material) și un element subiectiv(intențional)
o Elementul obiectiv poate consta într-o acțiune, cât și într-o inacțiune
 Manoperele dolosive trebuie să provină de la cealaltă parte, reprezentantul
sau prepusul acesteia, sau de la un terț. Dacă provine de la un terț,
cocontractantul trebuie să cunoască sau să fi trebuit să cunoască existența
dolului, pentru ca acesta să opereze
o Elementul subiectiv constă în intenția de a introduce o persoană în eroare, pentru a
o determina să încheie un anumit act juridic
 Provocarea unei erori fără rea credință, nu reprezintă dol ci eroare.
 Sancțiunea dolului
o Nulitatea relativă
  Dacă dolul este bilateral, ambele părți pot solicita nulitatea relativă
o Acțiune în răspundere civilă delictuală
 În afară de anulare, partea viciată poate cere și daune-interese, sau dacă
dorește menținerea contractului poate solicita reducerea prestației sale.
Victima dolului are la îndemână acțiunea în anulare dar și acțiunea în
răspundere civilă delictuală, pe care le poate cumula
 Chiar dacă victima alege să confirme actul anulabil, aceasta poate în
continuare să ceară daune-interese pentru inducerea sa în eroare
 Dolul nu se prezumă, acesta trebuind dovedit. Fiind un fapt juridic, acesta poate fi dovedit
cu orice mijloc de probă

2.2.3. Violența

 Viciul de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi

producă o temere ce o determină să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.
 În funcție de natura răului cu care se amenință
o Violență fizică
 Asupra persoanei sau a bunurilor sale
o Violență morală
 În funcție de caracterul amenințării
o Amenințare legitimă(nu constituie viciu de consimțământ) – amenințarea cu darea
în judecată a debitorului care nu își plătește datoria.
 Dacă creditorul folosește amenințarea cu un drept pentru a obține un
avantaj exagerat și injust, violența va deveni nelegitimă și deci, un viciu de
consimțământ
o Amenințarea nelegitimă – urmărește să inducă o temere fără drept, atrăgând
nulitatea relativă a actului
 Violența este alcătuită dintr-un element obiectiv (exterior) și unul subiectiv (intern)
o Elementul obiectiv – constă în amenințarea cu un rău
 Răul cu care se amenință poate privi și alte persoane(soțul, soția, familia
celui care încheie actul)
o Elementul subiectiv – constă în inducerea unei temeri persoanei amenințate
 Cerințele violenței
o Temerea să fie determinantă pentru încheierea actului
o Amenințarea să fie injustă – simpla temere reverențiară nu constituie violență
o Amenințarea să provină de la cealaltă parte sau, dacă provine de la un terț, cealaltă
parte să o fi cunoscut sau să fi trebuit să o cunoască
 Dacă cocontractantul nu cunoștea violența exercitată de un terț, partea
vătămată nu poate solicita anularea actului dar poate solicita daune-interese
de la terț.
 Violența comisă de reprezentantul, prepusul sau gerantul afacerilor
celeilalte părți se asimilează violenței care provine de la cocontractant, nu
violenței care provine de la un terț
 Partea viciată are la dispoziție declararea nulității relative a actului și acțiunea în răspundere
civilă delictuală.
o Reglementarea este asemănătoare cu cea în materia dolului
2.2.4. Leziunea

 Leziunea reprezintă prejudiciul suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii unui
contract
 Leziunea constă în disproporția vădită de valoare între prestații
 Concepții cu privire la leziune leziunii
o Concepția obiectivă – disproporția vădită între prestații
o Concepția subiectivă – una dintre părți să profite la încheierea contractului de starea
de nevoie, de lipsa de experiență sau de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți
 Leziunea în cazul persoanelor cu capacitate deplină de exercițiu – cel ce invocă leziunea
trebuie doar să dovedească paguba suferită de minor
o Pot fi atacate actele bilaterale, oneroase și comutative, indiferent dacă sunt de
administrare sau de dispoziție
 Leziunea în cazul persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă – cel ce invocă leziunea să
dovedească atât paguba suferită cât și faptul că cealaltă parte a profitate de lipsa de
experiență
o Trebuie să fie vorba de un act de administrare. Actele de dispoziție, chiar fără a fi
lezionare, sunt anulabile. Actele de conservare, prin definiția lor nu pot fi lezionare
o Trebuie să fie vorba de acte juridice bilaterale, oneroase și comutative. Actele
aleatorii nu pot fi atacate pentru leziune
o Trebuie să fie un act încheiat de o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, fără
încuviințarea ocrotitorului/reprezentantului legal. Actele încheiate cu acordul
ocrotitorului nu pot fi anulate. Se poate angaja totuși răspunderea ocrotitorului legal
o Trebuie să fie păgubitor pentru persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă
 Sancțiunea leziunii
o Minorul poate cere anularea contractului sau reducerea/mărirea uneia dintre
prestații
o Majorul poate cere anularea contractului numai dacă leziunea depășește ½ din
valoarea pe care o avea prestația promisă. Disproporția trebuie să subziste până la
data cererii de anulare
o Majorul poate cere reducerea sau mărirea uneia dintre prestații, indiferent de
disproporție, atâta timp cât aceasta există.
o Dreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor se prescrie la un an de la
data încheierii contractului. Anulabilitatea contractului nu poate fi opusă pe cale de
excepție, când dreptul la acțiune este prescris.

III. Obiectul actului juridic civil

 Obiectul este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic

 Trebuie făcută distincția între obiectul contractului și obiectul obligației
o Obiectul contractului constă în operațiunea juridică realizată (vânzare, locațiune,
donație etc.)
 o Obiectul obligației este prestația la care se angajează debitorul (predarea
apartamentului cumpărătorului, donația sumei de bani Y)

1. Cerințe de valabilitate ale obiectului actului juridic

 Cerințe generale, aplicabile tuturor actelor – obiectul trebuie să fie

o Determinat sau determinabil
o Licit
o Să existe
o Să fie posibil
 Cerințe speciale, aplicabile unor acte anume:
o Obiectul să fie un fapt personal al celui care se obligă
o Să existe autorizația administrativă/judiciară prevăzută de lege
o Obiectul să fie în circuitul civil

1.1. Obiectul să fie determinat

 Obiectul actului juridic trebuie să fie determinat (nu este suficient să fie determinabil).
Sancțiunea în lipsa îndeplinirii acestei condiții este nulitatea absolută.
 Obiectul obligației trebuie să fie determinat sau cel puțin determinabil la momentul
încheierii actului.
 Când obiectul actului privește un bun individual determinat, condiția este mereu îndeplinită.
 Când obiectul privește un bun generic determinat, cerința este îndeplinită prin stabilirea
precisă a cantității, calității și valorii.
o Obiectul este determinat și în lipsa mențiunilor despre calitate prezumându-se că
părțile se referă la predarea unor bunuri de calitate cel puțin medie
o Părțile pot să nu stabilească cantitatea, calitatea și valoarea, dacă stabilesc niște
criterii de determinare a acestor atribute
 Obiectul obligației poate fi determinat și de un terț, în mod corect, diligent și echidistant.
Dacă terțul nu dorește să acționeze sau este în mod evident nerezonabil, instanța va stabili
prețul sau elementul nedeterminat de către părți.
 Între profesioniști, dacă nu este stabilit prețul și nici nu este indicată o modalitate de a-l
stabili, se presupune că părțile au avut în vedere prețul practicat în mod obișnuit în
domeniu. În lipsa unui asemenea preț, se presupune un preț rezonabil
 Când prețul este stabilit în raport cu un factor de referință, iar acel factor nu mai există,
prețul va fi raportat la factorul de referință cel mai apropiat
 Nerespectarea condițiilor cu privire la obiectul actului sau obiectul obligației atrage nulitatea
absolută

1.2. Obiectul să fie licit

 Obiectul actului este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine bunelor moravuri
 Obiectul obligației este licit atunci când prestațiile părților sunt în concordanță cu legea și
bunele moravuri.
 Nerespectarea acestei condiții atrage nulitatea absolută

1.3. Obiectul să existe

 Dacă conduita părților privește un bun, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții
o Dacă bunul a existat, dar la momentul încheierii actului nu mai există, actul juridic nu
este valabil și va interveni nulitatea absolută
 Dacă bunul este de gen, acesta poate fi înlocuit
o Dacă bunul există la momentul încheierii actului și încetează ulterior să mai existe,
condiția este îndeplinită
o Dacă bunul va exista, actul poate fi valabil (e.g. vânzarea unei recolte viitoare).
 Nu toate bunurile viitoare pot face obiectul contractului (e.g. succesiunea
viitoare)
 Cerința este îndeplinită și dacă se încheie un act privind un bun al unui terț

1.4. Obiectul să fie posibil

 Actul este valabil chiar dacă una dintre părți se află în imposibilitate subiectivă, relativă, de
a-și executa obligația
o Dacă partea nu își execută obligația, va fi angajată răspunderea sa civilă
 Actul nu este valabil dacă una dintre părți se află într-o imposibilitate obiectivă, absolută, de
a-și executa obligația. Imposibilitatea obiectivă implică că ar fi imposibilă pentru oricine.
o Sancțiunea este nulitatea absolută

1.5. Obiectul să fie în circuitul civil

 Doar obiectele aflate în circuitul civil pot face obiectul prestațiilor contractuale
 Sancțiunea pentru nerespectarea condiției este nulitatea absolută a actului

1.6. Obiectul să fie o faptă personală a celui care se obligă

 O persoană nu poate promite fapta altuia, ci numai propria faptă.

o Reprezentantul poate promite fapta reprezentatului, printr-un act juridic
 Este valabil actul juridic prin care o parte se obligă să depună toată diligența necesară
pentru a convinge un terț să încheie sau să ratifice un act juridic (convenție de porte-fort)

1.7. Existența autorizației

 Pentru activitățile care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a realiza
activitatea se naște din momentul obținerii autorizației, sub sancțiunea nulității absolute

IV. Cauza(scopul) actului juridic

1. Noțiune

 Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul

 Cauza este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a actului juridic civil
 Cauza se prezumă că există și că este valabilă, chiar dacă nu este prevăzută expres, până la
proba contrară.
 Fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, este admisibil orice mijloc de probă.

2. Condițiile valabilității cauzei

2.1. Cauza să existe

 Cauza există când partea are aptitudinea de a-și reprezenta faptele și consecințele faptelor
sale.
 Existența cauzei se apreciază raportat la momentul încheierii actului juridic
 Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă

2.2. Cauza să fie licită

 Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice

 Cauza este ilicită și atunci când este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unor norme
legale imperative – frauda la lege
 Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau dacă
partea cealaltă o cunoștea sau ar fi trebuit să o cunoască.

2.3. Cauza să fie morală

 Cauza este imorală când contravine bunelor moravuri

V. Forma actului juridic civil

1. Noțiune

 Forma reprezintă modalitatea de exteriorizare a manifestării de voință.

 Distingem trei tipuri de formă:
o Forma ad validitatem (sau ad solemnitatem) – forma cerută pentru validitatea
actului
 În cazul neîndeplinirii, sancțiunea este nulitatea absolută
o Forma ad probationem – cerută pentru probarea actului juridic
 În cazul neîndeplinirii, sancțiunea constă în imposibilitatea dovedirii cu un alt
mijloc de probă încheierea actului juridic
o Forma cerută pentru opozabilitatea actului
 Sancțiunea este inopozabilitatea față de terți
 Principiul consensualismului reprezintă regula de drept care implică faptul că simpla
manifestare de voință este nu numai necesară, ci și suficientă, pentru ca actul juridic să ia
naștere.
 Dacă părțile s-au înțeles ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu
o cere, contractul este valabil, chiar dacă forma nu a fost respectată

2. Forma ad validitatem

 Condiție esențială și specială, în lipsa căreia, actul nu s-ar putea naște în mod valabil
 În lipsa formei, actul este lovit de nulitate absolută
 Toate clauzele actului trebuie să îmbrace forma cerută pentru valabilitatea sa
 Actele juridice aflate în relație de interdependență trebuie să îmbrace forma solemnă (ex.
mandatul dat pentru încheierea unui act juridic solemn trebuie constatat printr-o procură
autentică)
 Excepții: Legatul poate fi revocat în mod tacit; desemnarea tutorelui de către părinte poate fi
făcută numai în formă autentică, însă revocarea poate fi făcută și printr-un înscris sub
semnătură privată

3. Forma ad probationem

 Cerință impusă cu scopul de a dovedi actul juridic civil

 Lipsa formei ad probationem atrage inadmisibilitatea dovedirii actului juridic cu un alt mijloc
de probă
4. Forma pentru opozabilitatea față de terți

 Nerespectarea formei cerute pentru opozabilitate atrage inopozabilitatea actului față de

terți. Terții pot ignora actul juridic invocat de către părți

VI. Modalitățile actului juridic

1. Termenul

 Termenul reprezintă un eveniment viitor și sigur ca realizare până la care este amânată
începerea sau stingerea exercițiului drepturilor

1.1. Clasificare

 După efectele produse, termenul poate fi termen suspensiv sau termen extinctiv
o Termenul suspensiv – până la împlinirea lui, începutul exercițiului drepturilor și
obligațiilor este amânat
o Termenul extinctiv – Exercițiul drepturilor și obligațiilor se desfășoară până la
împlinirea lui
 După persoana care beneficiază de termen
o Termen în favoarea debitorului – reprezintă regula
o Termen în favoarea creditorului – trebuie prevăzut expres în favoarea creditorului,
prin convenția părților, prin lege sau să reiasă astfel din împrejurări
o Termen în favoarea ambelor părți - trebuie prevăzut expres în favoarea ambelor
părți, prin convenția părților, prin lege sau să reiasă astfel din împrejurări
o Doar persoana în favoarea căruia este instituit termenul poate renunța la beneficiul
lui, fără consimțământul celeilalte părți
 După izvorul său
o Termen voluntar (convențional)
 Poate fi expres sau tacit (când este dedus din natura actului juridic sau din
alte împrejurări)
o Termen legal
o Termen jurisdicțional
 Termenul acordat debitorului de o instanță judecătorească (sau alt organ
jurisdicțional)
 Cererea privind stabilirea unui termen de către instanță în contractele în
care un termen nu este stabilit, este supusă regulilor aplicabilă ordonanței
președințiale, fiind prescriptibilă în termenul de 3 ani, care curge de la data
încheierii contractului
 Termenul de grație acordat de instanță amână executarea silită a obligației
dar nu împiedică, dacă este cazul, compensația
 După criteriul cunoașterii datei împlinirii termenului
 o Termen cu scadență certă
o Termen cu scadență incertă (data morții uneia dintre părți)

1.2. Efectele termenului

 Termenul produce efecte numai cu privire la executarea actului juridic, nu și cu privire la

existența sa
 Efectele termenului suspensiv
o Dacă debitorul face plata înainte de împlinirea termenului, acesta realizează o plată
valabilă, și nu o plată nedatorată
o În actele translative de proprietate, riscul pieirii fortuite a bunului individual
determinat înainte de împlinirea termenului suspensiv va fi suportat de înstrăinător,
chiar dacă proprietatea a fost deja transferată dobânditorului. Astfel, debitorul
obligației de predare pierde dreptul la contraprestație, iar dacă a primit-o este
obligat să o restituie (res perit debitori).
 Creditorul pus în întârziere, preia riscul pieirii fortuite a bunului
o Înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate opune debitorului
compensația. Totuși, în termenul de grație, creditorul va putea opune debitorului
compensația.
o Prescripția extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv (sau
de la renunțarea la beneficiul termenului)
 Cazurile de decădere din beneficiul termenului
o Debitorul se află în stare de insolvabilitate sau insolvență declarată în condițiile legii
o Debitorul, cu intenție sau culpă gravă, diminuează garanțiile constituite în favoarea
creditorului sau nu constituie garanțiile promise

2. Condiția

 Reprezintă un eveniment viitor și nesigur ca realizare

2.1. Clasificare

 După efectele produse

o Condiție suspensivă – de care depinde nașterea drepturilor și obligațiilor
o Condiție rezolutorie – a cărei împlinire atrage desființarea drepturilor și obligațiilor
 După legătura cu voința părților
o Condiție cazuală – depinde de hazard, sau exclusiv de voința unui terț
o Condiție mixtă – Depinde atât de voința uneia dintre părți cât și de voința unei
persoane determinate (îți vând garsoniera dacă până la finalul anului mă voi căsători
cu X)
o Condiție potestativă – Depinde de voința uneia dintre părți
  Condiție potestativă pură – realizarea ei depinde exclusiv de voința uneia
dintre părți
 Condiție potestativă simplă – realizarea ei depinde de voința unei părți și de
un element exterior (fapt exterior sau voința unei persoane nedeterminate)
(e.g. îți vând casa când mă voi căsători)
o Obligația asumată sub condiție suspensivă pur potestativă din partea celui care se
obligă nu produce efecte
o Obligația sub condiție pur potestativă din partea creditorului este valabilă
o Obligația asumată sub condiție rezolutorie pur potestativă din partea debitorului
este valabilă
 După realizarea sau nerealizarea evenimentului
o Condiție pozitivă
 Condiția se socotește îndeplinită dacă debitorul a împiedicat realizarea ei
o Condiție negativă
 Condiția se consideră neîndeplinită, dacă partea interesată de îndeplinirea
condiției cauzează, cu rea-credință, realizarea evenimentului
o Partea poate solicita instanței să constate îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției
o Partea care beneficiază exclusiv de condiție poate să renunțe unilateral la aceasta. În
acest caz, obligația devine una pură și simplă.
 După posibilitatea realizării condiției
o Condiție posibilă
o Condiție imposibilă – constă într-un eveniment care nu se poate realiza și va fi
considerată nescrisă
 Dacă condiția reprezintă însăși cauza actului, actul va fi lovit de nulitate
absolută
 Condiția imposibilă afectează actul doar în măsura în care este suspensivă.
Dacă aceasta este rezolutorie, actul se va desfășura ca și când această
condiție nu ar exista.
 După liceitate și moralitate
o Condiția ilicită și imorală este considerată nescrisă. În cazul în care condiția este
însăși cauza actului juridic, actul va fi lovit de nulitate absolută.

2.2. Efectele condiției

 Condiția afectează însăși existența drepturilor și obligațiilor

 Condițiile își produc efectele în mod retroactiv. Astfel, momentul de la care se produc
efectele este momentul încheierii actului, nu momentul îndeplinirii condiției
o Părțile pot deroga de la această regulă
 Efectele condiției suspensive
o Creditorul nu poate cere plata
o Debitorul dacă plătește, execută o plată nedatorată
o Obligația nu se poate stinge prin compensație
o Prescripția extinctivă nu începe să curgă
o În actele translative de drepturi reale, nu se produce efectul translativ
 o Dobânditorul sub condiție suspensivă a unui drept real imobiliar poate să își înscrie
dreptul în CF. Dacă condiția nu se îndeplinește în termen de 5 ani, dreptul de va
radia din oficiu
o Creditorul poate ceda dreptul afectat de condiție
o După realizarea condiției, actul este considerat retroactiv că a fost simplu
 Prescripția extinctivă începe să curgă numai de la data îndeplinirii condiției
 Fructele culese de înstrăinător rămân ale sale, deși dreptul său dispare cu
drept retroactiv. Dobânditorul va culege fructele doar din momentul
îndeplinirii condiției
o Condiția nerealizată face ca dreptul și obligația corelativă să fie considerate ca și
când nu au existat niciodată
 Toate prestațiile se restituie
 Garanțiile se desființează
 Drepturile constituite de debitor se consolidează
 Efectele condiției rezolutorii
o Până la realizarea condiției, actul se comportă ca un act pur și simplu
o La îndeplinirea condiției, actul se desființează cu efect retroactiv și se consideră că
acesta nu a existat niciodată.
o Prestațiile trebuie restituite.
 Actele de administrare rămân valabile
 Fructele culese de dobânditor rămân ale sale
 În actele cu executare succesivă, efectele se produc doar pentru viitor
o În cazul dreptului sub condiție rezolutorie înscris în CF, condiția rezolutorie va fi
radiată din oficiu dacă timp de 10 ani de la înscriere nu s-a cerut radierea dreptului
înscris

3. Sarcina

 Modalitate specifică liberalităților care constă într-o obligație de a da, a face sau a nu face
 Clasificare
o Sarcina în favoarea dispunătorului
o Sarcina în favoarea gratificatului
o Sarcina în favoarea unui terț
 Sarcinile se pot institui prin donații, caz în care sarcina va fi executată pe parcursul vieții
dispunătorului și prin testamente, caz în care sarcina va fi executată de legatar după
deschiderea succesiunii
 Dacă sarcina depășește valoarea emolumentului ”donației”, actul juridic nu mai este cu titlu
gratuit, ci devine un act juridic cu titlu oneros
 Donatorul va răspunde pentru viciile ascunse, asemenea vânzătorului, în limita valorii
sarcinilor
 În cazul neexecutării sarcinii, nu este afectată valabilitatea actului, ci eficacitatea acestuia
o Sancțiunea în caz de neexecutare constă în revocarea liberalității
 Dacă donatarul nu execută sarcina, donatorul sau moștenitorii pot solicita fie executarea
sarcinii, fie revocarea donației.
 o Când donația este revocată, bunul reintră în patrimoniul donatorului, liber de orice
drepturi constituite asupra lui
o Revocarea pentru neexecutare trebuie dispusă de instanță, ea neoperând de drept
o Acțiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donației pentru
neexecutare este prescriptibilă în 3 ani de la data când sarcina trebuia executată
o Acțiunea în revocarea legatului pentru neexecutarea sarcinii se prescrie în termen
de un an de la data la care sarcina trebuia executată

VII. Efectele actului juridic civil

1. Noțiune

 Prin efectele actului se înțeleg drepturile și obligațiile civile izvorâte din act
 Clauzele unui act se interpretează după următoarele reguli
o Se interpretează după voința concordantă a părților, ținându-se seamă de scopul
contractului, negocieri, et.
o Clauzele se interpretează sistematic, în raport cu celelalte clauze din act
o Dacă o clauză este susceptibilă de a primi două înțelesuri, ea se interpretează în
sensul în care poate produce efecte, nu în sensul în care nu ar putea produce efecte
o Dacă după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se
interpretează în favoarea celui care se obligă
 În cazul contractelor de adeziune, clauzele neclare se interpretează
împotriva celui care le-a propus

2. Principii

2.1. Principiul forței obligatorii (pacta sunt servanda)

 Regula drept potrivit căreia contractele au forța legii între între părți
 Excepțiile de la principiul forței obligatorii
o Cazuri de restrângere a forței obligatorii – situații prevăzute de lege în care
contractul își încetează efectele înainte de termen, din cauza dispariției unui
element
o Cazuri de prorogare a forței obligatorii peste termenul de 5 ani
 Prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesivă din cauza
suspendării executării actului
o Modificarea unilaterală a contractului, dacă este permisă de lege
2.1.1. Impreviziunea
 Revizuirea efectelor actelor juridice ca urmare a ruperii echilibrului contractual
(impreviziunea)
o Reprezintă survenirea unor împrejurări excepționale care fac excesiv de oneroasă
executarea contractului
o Se aplică în contractele sinalagmatice, oneroase, comutative.
o Se poate aplica și în contractele unilaterale, caz în care s-ar distribui în mod echitabil
pierderile rezultate în urma impreviziunii
o Se poate aplica și liberalităților
o Condiții pentru aplicarea impreviziunii
 Condiții de fond
 Schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului
 Schimbarea împrejurărilor nu a fost și nici nu putea fi prevăzută de
debitor în momentul încheierii contractului
 Debitorul nu și-a asumat riscul schimbării împrejurărilor și nici nu
putea fi considerat că și-ar fi asumat acest risc
 Condiții de procedură
 Debitorul trebuie să încerce într-un termen rezonabil negocierea
adaptării contractului. Dacă debitorul nu încearcă acest lucru,
acțiunea sa poate fi respinsă ca inadmisibilă.
 Neparcurgerea procedurii poate fi invocată numai de pârât în
întâmpinare, sub sancțiunea decăderii
o Contractul se poate adapta sau acesta poate înceta, în condițiile pe care le stabilește
instanța de judecată

2.1.2. Revizuirea condițiilor și a sarcinilor în materia liberalităților

 Intervine în cazul în care sarcina a devenit excesiv de oneroasă în raport cu liberalitatea

 Condiții:
o Îndeplinirea sarcinilor care afectează liberalitatea a devenit excesiv de oneroasă
o Schimbarea împrejurărilor a intervenit după acceptarea liberalității
o Apariția situației nu a fost și nici nu putea fi avută în vedere de către debitor
o Schimbarea împrejurărilor nu s-a datorat culpei beneficiarului liberalității

2.2. Irevocabilitatea efectelor actului juridic

 Actului juridic bilateral sau multilateral nu i se poate pune capăt prin voința unei singure
părți.
 Excepții de la irevocabilitatea actelor juridice bilaterale sau multilaterale
o Revocarea donației între soți (doar în timpul căsătoriei)
o Revocarea stipulației pentru altul cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la
stipulant sau promitent
o Denunțarea unilaterală a contractului încheiat pe o durată nedeterminată de oricare
dintre părți, respectând termenul de preaviz
 o Orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării
contractului se consideră nescrisă
 Denunțarea unilaterală
o În cazul actelor cu executare ino ictu
 Să fie prevăzut expres dreptul părții de executare unilaterală
 Executarea să nu fi început
 Dacă părțile au prevăzut o prestație în schimbul denunțării, aceasta produce
efecte numai când prestația este executată
 Nu se poate stipula o prestație în schimbul denunțării unilaterale în
cazul contractelor încheiate pe o perioadă nedeterminată
o În cazul actelor cu executare succesivă încheiate pe durată determinată
 Dreptul trebuie să fie prevăzut expres
 Nu contează dacă executarea contractului a început sau nu
 Dacă părțile au prevăzut o prestație în schimbul denunțării, aceasta produce
efecte numai când prestația este executată
 Dreptul să fie exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz
o În cazul actelor cu executare succesivă încheiate pe durată nedeterminată
 Dreptul de denunțare este legal, nu trebuie prevăzut expres de părți
 Nu contează dacă executarea a început sau nu
 Dezicerea este doar cu titlu gratuit
 Dreptul să fie exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz

2.3. Principiul relativității și opozabilității actului juridic civil

 Actul juridic civil produce efecte numai față de autorul său, fără să poată profita sau să
dăuneze terților (principiul relativității)
 Actul juridic este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor
născute din contract (principiul opozabilității)
 Noțiunile de parte, terț și având-cauză
o Partea este persoana care încheie actul juridic, personal sau prin reprezentare
 Dpdv juridic, o parte poate fi alcătuită din mai multe persoane fizice sau
juridice
o Terții sunt persoanele străine de un act juridic, care nu au participat la încheierea
acestuia
o Avânzii-cauză sunt persoane care deși nu au participat la încheierea actului, sunt
îndrituite să profite de efectele actului sau sunt ținute să suporte aceste efecte
 Sunt avânzi cauză succesorii universali, succesorii cu titlu universal,
succesorii cu titlu particular și creditorii chirografari
 Succesorii universali sunt persoanele care dobândesc un patrimoniu
 Succesorii cu titlu universal sunt persoanele care dobândesc o fracțiune
dintr-un patrimoniu
 Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care primesc un anumit
drept subiectiv, privit individual (cumpărătorul unui bun, donatarul,
cesionarul)
 Calitatea de având-cauză se apreciază doar în raport cu actele
referitoare la același drept sau bun, închiate cu alte persoane
 VIII. Nulitatea actului juridic civil

1. Noțiune

 Sancțiunea care lipsește actul de efectele sale contrare normelor juridice

2. Comparații cu alte sancțiuni de drept civil

2.1. Nulitatea și rezoluțiunea

 Rezoluțiunea este o cauză de ineficacitate a contractelor cu executare uno ictu, care constă
în neexecutarea imputabilă uneia dintre părți.

Nulitatea Rezoluțiunea
Atât nulitatea cât și rezoluțiunea produc efecte retroactive

Ambele pot fi constatate pe cale judecătorească și amiabil

Presupune un act încheiat fără respectarea Presupune un act valabil încheiat

condițiilor de validitate cerute de lege
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea
actului
Se aplică tuturor actelor juridice
Cauza intervine după încheierea contractului
Se aplică doar contractelor cu executare uno
ictu

2.2. Nulitatea și rezilierea

Nulitatea Rezilierea
Ambele pot fi constatate pe cale judecătorească și amiabil

Presupune un act încheiat fără respectarea Presupune un act valabil încheiat

condițiilor de validitate cerute de lege
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea
actului
Se aplică tuturor actelor juridice
Produce efecte retroactive
Cauza intervine după încheierea contractului
Se aplică doar contractelor cu executare
succesivă
Produce efecte doar pentru viitor
 2.3. Nulitatea și caducitatea

 Caducitatea reprezintă cauza de ineficacitate care intervine atunci când independent de

voința părților, producerea efectelor juridice de către act devine imposibilă

Nulitatea
Nulitatea este o sancțiune civilă
Presupune un act încheiat fără respectarea
condițiilor de validitate cerute de lege
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea
actului
Produce efecte retroactive
Caducitatea
Caducitatea intervine indiferent de vreo culpă
Presupune un act valabil încheiat
Cauza intervine după încheierea contractului
Produce efecte doar pentru viitor

2.4. Nulitatea și revocarea

Nulitatea Revocarea
Ambele produc și efecte retroactive
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea Cauza intervine după încheierea contractului
actului
Presupune un act ce nu a fost încheiat cu Revocarea presupune un act
respectarea condițiilor de validitate
Produce efecte retroactive Produce efecte doar pentru viitor

2.5. Nulitatea și inopozabilitatea

Nulitatea Inopozabilitatea
Ambele sunt cauze de ineficacitate
Ambele pot fi acoperite prin confirmare, respectiv prin ratificare
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea Cauza intervine după încheierea contractului
actului
Presupune un act încheiat fără respectarea Presupune un act valabil încheiat
condițiilor de validitate cerute de lege
Produce aceleași efecte atât față de părți cât și Afectează doar raporturile față de terți
față de terți

2.6. Nulitatea și reducțiunea

  Reducțiunea este o sancțiune ce intervine în cazul liberalităților sau în cazul leziunii

Nulitatea
Se aplică tuturor actelor juridice
Cauza este cel mult concomitentă cu încheierea
actului
Presupune un act încheiat fără respectarea
condițiilor de validitate cerute de lege
Reducțiunea
Se aplică fie liberalităților, fie contractelor cu
titlu oneros și comutative
Cauza intervine după încheierea contractului
Presupune un act valabil încheiat

3. Regimul juridic al nulității

3.1. Regimul juridic al nulității relative

 NR poate fi invocată doar de partea afectată (persoana al cărei interes este ocrotit prin
dispoziția legală încălcată). Prin partea afectată putem înțelege
o Partea contractantă
o Reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exercițiu/cu capacitate de
exercițiu restrânsă
o Succesorii părții afectate
o Creditorii chirografari prin acțiunea oblică
o Procurorul
 NR nu poate fi invocată de instanța de judecată din oficiu
 Acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de 3 ani
o NR este prescriptibilă pe cale de acțiune și imprescriptibilă pe cale de excepție
 Invocarea NR pentru leziune pe cale de excepție este supusă prescripției de
1 an
o Există și termene mai scurte decât cel de 3 ani, prevăzute expres de lege
 Invocarea NR pentru leziune pe cale de acțiune este supusă prescripției de 1
an
 NR poate fi acoperită de confirmare
o Confirmarea poate fi făcută de cel ce putea solicita NR a actului
o Confirmarea poate fi tacită sau expresă
 Confirmarea tacită rezultă din manifestări de voință neîndoielnice în privința
renunțării la dreptul de a mai solicita anularea contractului
 Confirmarea expresă trebuie să provină de la cel îndreptățit să invoce NR.
Motivul de NR trebuie să fi încetat la momentul actului confirmativ
 Actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza și natura
obligației, să facă mențiune despre motivul acțiunii în anulare și
despre intenția de a repara viciul pe care se întemeiază acțiunea
o Cel care trebuie să confirme poate fi pus în întârziere printr-o notificare din partea
interesată. Prin notificare se cere fie exercitarea acțiunii în anulare, în termen de 6
luni de la notificarea, fie confirmarea actului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de
a cere anularea actului
 Când mai multe părți pot confirma actul și doar una dintre ele îl confirmă, celelalte părți pot
invoca în continuare nulitatea
 Confirmarea unui contract anulabil pentru dol sau violență nu implică renunțarea la dreptul
de a cere daune-interese
 Confirmarea nu trebuie confundată cu
o Ratificarea: modalitate de înlăturare a inopozabilității efectelor actului încheiat
fără/cu depășirea limitelor mandatului
o Refacerea actului nul
o Actul recognitiv (art 288 C. Proc. Civ.)

3.2. Regimul juridic al nulității absolute

 Poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. Instanța
este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută a unui act juridic
o Dacă instanța este sesizată cu o acțiune în executarea unui contract și aceasta
constată nulitatea absolută a contractului, ea va respinge acțiunea, fără să dispună
anularea contractului. Anularea contractului nu se va dispune dacă nu a fost cerută
în mod expres, printr-o cerere reconvențională
o Nulitatea absolută poate fi invocată oricând
 NA nu poate fi acoperită prin confirmare
o Ca excepție, moștenitorii universali ori cu titlu universal pot confirma atât donațiile
cât și legatele făcute de autorul lor
o Căsătoria încheiată cu nerespectarea dispozițiilor privitoare la vârstă poate fi
confirmată (vezi art 303 C Civ)

4. Efectele nulității

 Distinct de desființarea actului juridic se va putea angaja și răspunderea civilă delictuală

 Efectele nulității sunt aceleași indiferent dacă nulitatea este absolută sau relativă
 Efectele nulității diferă dacă nulitatea este totală sau parțială

4.1. Principiul retroactivității

 Nulitatea produce efecte și pentru trecut, un act anulat considerându-se că nu a fost

niciodată încheiat.
o Excepții
 Minorul de b-c, la momentul încheierii căsătoriei, păstrează capacitatea
deplină de exercițiu dobândită
 Soțul de b-c după încheierea căsătoriei, păstrează calitatea de soț în cazul
unei căsătorii putative
 Copiii dintr-o căsătorie anulată păstrează situația legală de copii rezultați din
căsătorie
4.2. Principiul restabilirii situației anterioare
 Tot ce s-a executat în baza unui act anulat trebuie restituit. Restituirea va avea loc numai
dacă părțile o cer, în caz contrat, instanța neputând dispune din oficiu restitutio in integrum
 Excepții
o Dobândirea de posesorul de b-c a fructelor culese
o Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate restrânsă este obligat să
restituie în măsura folosului realizat.
 Dacă acesta cu intenție sau culpă gravă a făcut imposibilă restituirea, acesta
va fi ținut la restituirea integrală
 Restituirea se face în natură și dacă aceasta nu poate avea loc în natură, restituirea se face
prin echivalent. Echivalentul se calculează raportat la momentul la care debitorul a primit
ceea ce trebuia să restituie

4.2.1. Reguli privind restituirea prin echivalent

 Dacă bunul a pierit total și nefortuit sau a fost înstrăinat

o Debitorul de b-c este ținut să plătească valoarea bunului la momentul primirii sale
sau la momentul pieirii/înstrăinării (cea mai mică dintre aceste valori)
o Debitorul de r-c este ținut să plătească cea mai mare dintre valorile de mai sus
 Dacă bunul a pierit total și fortuit
o Debitorul de b-c este liberat de obligație, însă trebuie să cedeze creditorului fie
indemnizația încasată pentru această pieire și, dacă nu a încasat-o, dreptul de a
primi această indemnizație
o Debitorul de r-c nu este liberat de restituire decât dacă dovedește că bunul ar fi
pierit și dacă ar fi fost deja predat creditorului
 Bunul a pierit în parte (a suferit o deteriorare/pierdere de valoare)
o Debitorul de b-c trebuie să îl indemnizeze pe creditor cu excepția cazului în care
pierderea rezultă din folosința normală a bunului sau o împrejurare neimputabilă
debitorului
o Debitorul de r-c trebuie să înapoieze bunul în starea în care se găsește la momentul
introducerii acțiunii, fără despăgubiri, în afară de cazul în care această stare se
datorează debitorului
 Fructele
o Debitorul de b-c dobândește fructele produce de bun, și nu este compensat pentru
cheltuielile angajate cu producerea lor
o Debitorul de r-c, după ce este compensat pentru cheltuielile angajate cu producerea
fructelor, restituie fructele dobândite, sau pe care putea să le dobândească
 Folosința bunului
o Debitorul de b-c nu este dator cu indemnizație pentru folosința bunului, în afară de
indemnizațiile ce făceau obiectul contractului anulat
o Debitorul de r-c trebuie să îl indemnizeze pe creditor pentru folosința pe care bunul
i-a putut-o procura
 Cheltuielile cu restituirea prestațiilor
 o În cazul debitorului de b-c, cheltuielile restituirii sunt suportate de părți,
proporțional cu valoarea prestațiilor care se restituie
o În cazul debitorului de r-c, acesta trebuie să suporte integral cheltuielile restituirii

4.3. Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial

 Anularea unui act atrage și desființarea actelor subsecvente, încheiate în baza lui, aflate în
strânsă legătură cu actul anulat
 Excepții
o Păstrarea actelor de conservare sau de administrare încheiate în baza actului anulat
(cu excepția celor încheiate în frauda intereselor drepturilor înstrăinătorului din
actul primar)
o Locatarul de b-c va continua să aibă drepturile din contractul anulat, pe durata
stipulată de părți, fără a se depăși un an de la data anulării
o Contractele cu executare succesivă, care respectă formalitățile de publicitate, vor
continua să își producă efectele un an de la data desființării titlului constituitorului
o Dobândirea proprietății mobiliare prin posesia de bună-credință (art 937 C Civ)
o Dobânditorii cu titlu oneros ai bunurilor persoanei căreia i-a fost anulat actul
declarativ de moarte

5. Cazuri care înlătură nulitatea sau unele efecte ale acesteia

5.1. Conversiunea actului juridic

 Considerarea manifestării de voință ca producând efectele unui alt act decât cel dorit inițial
 Condiții
o Actul pentru care a fost emisă manifestarea de voință să fie lovit de nulitate
o Să existe cel puțin o diferență între actul nul și cel ce urmează a fi considerat valabil
o Actul ce urmează a fi considerat valabil să îndeplinească toate condițiile de validitate
cerute de lege
o Să nu reiasă intenția părților de a exclude aplicarea conversiunii

5.2. Error communis facit ius

 În cazul în care cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o

persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească,
ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce,
față de cel aflat în eroare, aceleași efecte ca și când ar fi valabil, afară de cazul în care
desființarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
 Eroarea comună și invincibilă nu se prezumă
 Această ipoteză nu se aplică în materie de carte funciară și nici în alte materii în care legea
reglementează un sistem de publicitate

5.3. Principiul răspunderii civile delictuale

 Simpla declarație că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de capacitate de

exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, nu înlătură anulabilitatea actului. Dacă
însă a folosit manopere dolosive, instanța, la cererea părții induse în eroare, poate menține
contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancțiune civilă adecvată.