UNIVERSITATEA 

DE MEDICINA SI FARMACIE „GRIGORE T. POPA” DIN IASI 
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALA 
CATEDRA de STIINTE BIOMEDICALE 
Disciplina Tehnici de ortezare‐protezare              

Caracterizarea eficacității procesului de restaurare vertebrală minim

invazivă cu cimenturi osoase experimentale de fosfați de calciu

Introducere
Vertebroplastia este o procedură aplicată în managementul fracturilor vertebrale
osteoporotice. In această procedură cimentul osos este injectat sub presiune, prin
intermediul unei canule in structura poroasă a osului spongios, iar inăarirea in situ a
cimentului conduce la fortificarea țesutului osteoporotic fragil.
Cimenturile osoase cel mai frecvent utilizate in vertebroplastie sunt cele acrilice,
grație prepararii facile, injectabilitatii si eficientei mecanice, insa din ce in ce mai mult se
utilizeaza si cimenturile de fosfat de calciu. Dezavantajul major al cimenturilor acrilice
consta in injectabilitatea limitata la un interval de timp foarte scurt, care poate fi drastic
influentat de conditiile ambientale. Avantajul major al cimenturilor de fosfat de calciu
este acela ca prezinta un timp de manipulare mai lung, exotermie de reactie minimala si
biocompatibilitate, precum si bioactivitate sporita. Totusi dezavantajul major al
cimenturilor de fosfat de calciu este acela ca sunt difícil de injectat si fragile sub solicitari
de tractiune si forfecare.
In prezent, tehnicile pentru injectarea cimenturilor nu sunt standardizate si prin
urmare nu exista o intelegere clara a parametrilor ideali de injectie si influenta acestora
asupra cimenturilor osoase. In consecinta, rezultatul injectiei cimentului este adesea
inprevizibil. Principalele aspecte inregistrate post-injectare sunt: injectare suficienta,
umplere insuficienta, injectare nesigura.
In conditiile unei injectari eficiente, cimentul este injectat prin intermediul unei
canule, expandeaza uniform mentinand un aspect relativ sferic, iar volumul de ciment
injectat asigura stabilizarea osoasa.
In cazul unei injectari neeficiente, cimentul nu poate fi injectat din cauza
vascozitatii prea mari care presupune o presiune sporita de injectare, sau cimentul este
injectabil dar nu se distribuie uniform la nivelul corpului vertebral formand extensii
prelungite fata de locul de injectare cu sporirea riscului de extravazare inafara limitelor
anatomice ale vertebrei, situatie in care injectarea se opreste.
Paternul de umplere cu ciment este de maxima importanta pentru asigurarea
stabilitatii fracturilor vertebrale. Modelele analizate prin simulare sugereaza ca plasarea
simetrica a unor cantitati mici de ciment ar fi cele mai indicate. Volumul de umplere este
definit ca fractie a volumului total al corpului vertebral.
In studiile experimentale asupra injectabilitatii cimenturilor osoase se utilizeaza
tesut osos cadaveric, cu inconvenientul unei mari dispersii a rezultatelor obtinute ca si
consecinta a variabilitatii morfologice asociate cu varsta, sexul, localizare si conditiile
metabolice ale donatorului. Toate acestea fac dificila comparatia rezultatelor obtinute in
studii de injectabilitate in mediu poros. Tinand cont de toate aceste considerente, in
prezentul studiu se utilizeaza un model sintetic de vertebra osteoporotica pentru studiul
influentei caracteristicilor reologice ale pastei cimentului asupra injectabilitatii.

Scopul lucrării
Studierea și evidențierea rolului proprietăților reologice ale cimenturilor osoase
experimentale de fosfat de calciu în eficacitatea procesului de restaurare osoasă vertebrală
minim invazivă.
Prezentarea principiilor de realizare a vertebroplastiei pe model sintetic de
vertebra osteoporotică.

Materiale
1. Model de țesut osos osteoporotic din spumă de poliuretan cu pori deschişi utilizate
ca substituent osos trabecular, ce se plasează în interiorul unor vertebre sintetice.
Spumele utilizate au porozitate şi morfologie similară ţesutului osos osteoporotic,
având o densitate de 0,09 g/cm3 (spuma W) şi respectiv 0,12 g/cm3 (spuma B),
comparativ cu ţesutul osos osteoporotic a cărui densitate se consideră că variază
între 0,05 şi 0,7 g/cm3.
2. Vertebre sintetice, având puncte de abord transpedicular bilateral
3. Kit pentru Vertebroplastie.
4. Seringi
5. Pipetă semiautomată
6. Mojare
7. Spatule
8. Balanța analitică
9. Pulbere de fosfați de calciu

Mod de lucru
Pentru a prepara cimenturi se cantaresc 2g pulbere care se aduc intr-un mojar si
peste aceasta se adauga 2 ml solutie de 2.5wt% Na2HPO4 și se omogenizează 1 minut.
Momentul la care cele doua faze se pun in contact se considera momentul „0” de la care
se incepe cronometrarea. Dupa omogenizarea completa se introduce pasta obținută in
seringi ce se utilizează pentru studiul procesului de infiltrare în mediu poros.
Studiul de infiltrare in mediu poros se realizeaza prin utilizarea dispozitivului
experimental prezentat in cadul lucrarii practice, prin extruziunea de seringi cu
capacitatea de 5ml umplute cu ciment si canula pentru biopsie standard 8G (200mm
lungime, raza 2mm), la o viteza de 50mm/min (adica un timp echivalent pentru golirea
seringii de 48 secunde), până la o sarcină maximă aplicată de 300 N.
Injectarea se face fractionat la interval de 1 minut, cu scopul de a simula protocolul
clinic de injectare fractionata sub control radioscopic.
Injectabilitatea cimenturilor este abordată şi din punctul de vedere al infiltrării
cimentului în ţesut osos osteoporotic simulat.

Prelucrarea datelor experimentale

Daca se considera ca intervalul de timp necesar pentru a injecta un ciment in
cadrul protocolului clinic al vertebroplastiei este de 2-10 minute, adica inainte de a se
atinge timpul initial de intarire caracteristc cimentului experimental considerat, se poate
aprecia ca vascozitatea cimentului studiat este aproximativ constanta in acest interval
(variind intre 1351 si 2937 Paꞏs; 1000<(Pa.s)<3000).
 1. Cunoscând dimensiunile seringii (lungime de 5 cm si diametru de 1,5 cm), viteza
şi forţa de extruzie necesare pentru a menţine viteza de extruzie constantă,
determinați forța de extruzie necesară in intervalul de văscozitate considerat,
plecând de la legea Hagen-Poiseuille:
8 L
P  Q
 r4

unde P este gradientul de presiune (Pintrare – Piesire) (Pa), L lungimea seringii (m) de 5
cm, r raza seringii (m) de 0,75 cm,  vâscozitatea cimentului (Pa.s) şi Q debitul volumic
(m3/s).

2. Comentați principalele aspecte înregistrate post-injectare, cu privire la tipul de

injectare (eficienta/ neeficientă, distributie, infiltrare, decoeziune).
3. Caracterizați paternul de umplere cu ciment rezultat în cadrul tehnicii de
vertebroplastie aplicate pe model sintetic de vertebră osteoporotică.
4. Calculați volumul de umplere al corpului vertebral.

BIBLIOGRAFIE
1. Khairoun I, Boltong MG, Driessens FCM, et al. Some factors controlling the
injectability of calcium phosphate bone cements. J Mater Sci Mater Med
1998;9:425–28.
2. KA. Gross. Vertebroplasty: A new therapeutic options. Orthopaedic Nursing
2002; 21(1):23-29.
3. Bohner M, Gbureck U, Barralet JE. Technological issues for the development of
more efficient calcium phosphate bone cements: a critical assessment. Biomaterials
2005;26:6423-2
4. Badilatti S.D., Kuhn G.A., Ferguson S.J, Muller R. Computational modelling of
bone augmentation in the spine. Journal of Orthopaedic Translation (2015) 3,
185e196.
5. Vlad M.D. Cimenturi osoase pentru restaurare vertebrala minim invaziva.
Editura PIM, Iasi – 2019. ISBN: 978-606-13-5267-8