Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Interferența reprezintă fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde care se întâlnesc într-un punct din spațiu. Pentru
a obține un fenomen de interferență staționar, undele trebuie să aibă aceeași frecvență și să fie coerente, adică să aibă o
diferență de fază constantă. În acest caz, în anumite puncte din spațiu se vor forma zone cu aceeași valoare a intensității
ψ1 = A1sin(ω1t + φ1) și
unde
ω1, ω2 sunt pulsațiile undelor;
ψ1, ψ2 - fazele inițiale;
t - timpul.
unde Δφ = (ω2 − ω1)t + (φ2 − φ1) este diferența de fază a celor două unde.
În acest caz, intensitatea undei rezultante va avea aceeași valoare în întreg domeniul de suprapunere a celor
două unde[1]. Interferența este caracterizată, însă, prin variații periodice ale acestei mărimi care au loc atunci
când Δφ este constant în timp. Prin urmare, este necesar studiul fenomenului în cazul in care pulsațiile celor două
unde sunt egale, adică acestea sunt coerente. În cazul undelor luminoase, trebuie impusă și condiția ca diferența
fazelor inițiale să fie constantă deoarece emisia acestor unde are loc spontan și discontinuu.
Dacă undele coerente sunt emise de două surse punctiforme, S1 și S2, funcțiile de undă în punctul P
și
unde
T, perioada,
λ, lungimea de undă.
Pentru simplificare se consideră fazele inițiale nule și punctul P în care se studiază interferența suficient de
îndepărtat de cele două surse, astfel încât distanțele . Unda rezultantă va avea
expresia
r2 + r1 = const. care reprezintă ecuația unei familii de elipsoizi de revoluție cu focarele S1 și S2, punctele în care se află
sursele.
maxim,
iar condiția de minim,
din cercuri concentrice.
[modificare]Interferenta luminii
doua sau mai multe unde coerente intr-o anumita zona din spatiu
de interferenta.
[modificare]Deosebiri
intre interferenta
undelor mecanice si cea a luminii
respectiv.
1„