izioterapia este o ramură a medicinii generale care utilizează în terapeutică agenţi fizici şi chimici izolaţi

sau asociaţi, naturali sau artificiali.

Mijloace de acţiune:

- electroterapia;

- fotohelioradioterapia;

- hidroterapia;

- termoterapia;

- balneoterapia;

- talazoterapia;

- climatoterapia;

- pneumoterapia;

- inhalaţiile;

- kinetoterapia;

- gimnastica medicală;

- mecanoterapia;

- masajul.

Electroterapia – se foloseşte curentul electric în diverse feluri: curent static, curent alternativ de înaltă,
medie şi joasă frecvenţă, cu care se pot induce în organism temperatură, diferite substanţe, contracturi
şi decontracturi musculare, acţiune pe nervi.

Fotohelioradioterapia – se foloseşte lumina artificială, cu becuri, soarele, iradieri cu raze X sau Gamma.

Hidroterapia – foloseşte apa pentru a transmite temperatura sau foloseşte efectul mecanic al apei prin
jet.

Termoterapia – încălzirea anumitor zone din organism cu raze infraroşii, apă, ceară.

Balneoterapia – foloseşte apele termale.

Talazoterapia – foloseşte valurile naturale sau artificiale, cu efect de hidromasaj.

Climatoterapia – expunerea într-o anumită zonă geografică cu o anumită climă.

Pneumoterapia – foloseşte anumite atmosfere cu un anumit conţinut de O2, CO2, săruri pulverizate
(salină).

Inhalaţiile – foloseşte anumiţi vapori şi substanţe.

 Kinetoterapia şi gimnastica medicală – folosesc mişcarea.

Mecanoterapia – foloseşte anumite programe.

Masajul – acţiune asupra muşchilor, articulaţiilor.

Fizioterapia necesită cunoştinţe generale şi medicale legate de fizică, chimie, meteorologie.

Scopul fizioterapiei: să crească puterea de apărare a organismului. Fizioterapia se asociază cu terapia

medicamentoasă.

Domenii de patologie stomatologică ce folosesc metode fizioterapice:

- dureri acute sau cronice;

- nevralgii;

- inflamaţii;

- afecţiuni ale ATM;

- cauterizări ale unor formaţiuni tumorale;

- vaporizări cu laser;

- ultrasunete, ultraviolete, diatermia, masajul, kinetoterapia pentru musculatura orofacială,

masticatorie, a gâtului, decondiţionarea obiceiurilor vicioase, reeducare funcţională, aparatură
ortodontică funcţională.

TERMOTERAPIA

Este o metodă de fizioterapie intens utilizată, aplicată împreună cu hidroterapia, considerând că

acţionează împreună, apa fiind un vector termic, având capacitate calorică foarte mare, conductibilitate
termică mare, uşurinţa aplicării pe tegumente şi de aici în organism, având efect asupra terminaţiilor
nervoase şi asupra circulaţiei.

Temperatura medie a pielii este de 33-34oC. Apa peste această temperatură provoacă senzaţii diferite
la cald şi rece, producând vasodilataţie sau vasoconstricţie, reacţii biologice sau chimice, reacţii
vasculare cutanate.

Reacţii generale ale aplicării temperaturii:

- nelinişte, oboseală, dureri de cap, inapetenţă, indispoziţie, scăderea puterii de concentrare, tumefacţie
locală – în cadrul unei şedinţe de termoterapie peste limitele terapeutice;

- acţiunea termoterapiei se face pe nervii vegetativi – hiperemie locală la cald, vasoconstricţie la rece;
astfel apare o reacţie dermovasculară ce ţine de comportarea vaselor sangvine din zona de acţiune, pe
tegumente manifestându-se prin vasodilataţie sau vasoconstricţie şi care depinde de intensitatea
excitaţiei, cantitatea, rapiditatea aplicării, întinderea suprafeţei expuse, repetarea, excitaţia bruscă sau
temporizată;
- aplicaţia bruscă de temperatură scăzută sau crescută poate produce şoc;

- acţiunea se manifestă şi în profunzime asupra nervilor şi vaselor: acţiunea directă pe un nerv în

profunzime se va manifesta la periferia organului;

- acţiunea asupra inervaţiei vaso-motorii va modifica pletismograma (artere);

- asupra venelor se produce o contractură la rece, efect folosit ca acţiune antiinflamatorie.

Reacţia musculară:

- temperatura acţionează asupra musculaturii netede şi striate;

- ridică tonusul musculaturii striate, atât excitaţia rece, cât şi cea caldă, în anumite limite;

- căldura combinată cu excitaţia mecanică intensă poate influenţa spasmele în pareze şi parestezii,
excitabilitatea musculară, contractibilitatea, relaxarea, iar recele poate duce la contracţii clonice sau
tetanie; este cunoscută metoda de masaj în baie caldă;

- pe musculatura netedă – la rece apare spasm, contractură = „piele de găină” = „oripilare” – pielea se
albeşte; la cald se produce relaxarea musculaturii netede din piele; spasmele arteriale scad la căldură.

Reacţia nervoasă:

- acţiunea căldurii este intermediată de sistemul nervos; nervii sunt receptorii, transmit la măduvă,
creier, ganglioni vegetativi (sistem simpatic, parasimpatic), producând reflexe vegetative;

- recele scade excitabilitatea şi conductibilitatea nervoasă;

- căldura creşte excitabilitatea şi conductibilitatea nervoasă;

- viteza transmiterii impulsului nervos este de 9m/s;

- căldura mare şi timpul îndelungat de expunere scad excitabilitatea şi conductibilitatea nervoasă şi

produc o acţiune sedativă, o scădere a durerii (în nevralgii) şi calmează în general.

Reacţia metabolică:

- este în legătură cu consumul de O2 şi eliminarea de CO2 şi transportul de glucoză;

- recele scade metabolismul, iar căldura creşte metabolismul;

- acţiunea este locală sau generală.

Reacţia asupra ţesuturilor:

- recele şi căldura modifică temperatura ţesuturilor la suprafaţă şi în profunzime prin modificarea

circulaţiei locale şi prin ea a metabolismului local (creşterea sau scăderea metabolismului celular);
această modificare este în funcţie de temperatură şi de timpul de expunere;

- răcirea şi încălzirea ţesuturilor până la o adâncime anumită poate direcţiona efectul prin reflexe şi
diferite conexiuni nervoase şi vasculare;
- termoreglarea locală este perturbată prin influenţa asupra sistemului nervos, impulsurile nervoase
pornind de la periferie, măduvă, centrii subcorticali termoreglatori.

HIDROTERAPIA

Tehnici folosite în hidroterapie: se folosesc diferite mijloace de încălzire, cu aparatură electrică,

chimică, radiaţii, masaj, prisnitz cald sau rece, duşuri locale, proceduri de termoterapie.

Procedee:

a) compresele:

- compresele – sunt cele mai simple mijloace de termoterapie: se utilizează reci, calde, alternante şi
folosesc efectul reflexogen; se aplică pe cap, gât şi local, pe diferite porţiuni ale corpului;

- prisnitzul – compresă rece (t = 22oC), stoarsă, acoperită; deasupra se pune o pânză uscată, groasă, iar
peste ea un material impermeabil;

- compresa cu aburi – prosop uscat, cu vapori în el, fierbinte.

Indicaţiile terpeutice ale compresei: se aplică pe zonele de congestie (cap, maxilare, ceafă) şi produce o
acţiune reflexă la distanţă, de calmare a durerii; exemple:

- compresa rece – la cap pentru congestie cerebrală, la ceafă, în edemul şi cianoza faringelui şi a gâtului,
pe maxilare (cu efect decongestionant asupra muşchilor);

- compresa caldă – la gât, în inflamaţii regionale, edem, cianoză;

- compresa cu aburi – pe faţă, combate spasmele musculare.

b) cataplasmele:

- sunt aplicaţii cu mase păstoase, cu plante, seminţe, la o anumită temperatură, pe o anumită regiune, în
scop terapeutic, cu efect asemănător compreselor;

- sunt umede sau uscate;

- se folosesc: pâine muiată, tărâţe, seminţe, muştar, smântână, muşeţel, argilă, alcool, sub formă de
măşti, săculeţ umezit, prosop stors.

Indicaţiile cataplasmelor:

- acţiune antispastică pe abdomen, calmantă, hiperemiantă, resorbtivă;

- mialgii, artralgii, nevralgii, artrite subacute şi cronice;

- muştarul şi hreanul sunt indicate în inflamaţii, spasme musculare, fiind substanţe revulsive.

c) hidropulsoarele:
- sunt aparate ce pompează apa printr-un ajutaj, stropind tegumentele;

- apa se foloseşte pentru încălzire, în serpentine.

d) duşurile direcţionate:

- duşuri pentru igiena bucală, activează circulaţia pe mucoasă, gingie;

- se folosesc la temperatură normală sau încălzită, cu substanţe active sau nu.

e) aplicaţii de gheaţă:

- se foloseşte punga cu gheaţă;

- scade circulaţia şi metabolismul, cu efect antiinflamator; prisnitzul rece are aceleaşi efecte.

Sintetizarea procedurilor termoterapice:

Tehnici, metode, indicaţii: factorul termic poate fi căldura umedă, căldura obţinută prin curent electric,
prin arderea unor substanţe (moxe), radiaţii solare, lumina cu infraroşii, lămpile Solux.

Mijloace: aburi, apă încălzită, baia de lumină, diatermia, raze ultrascurte, baia de soare, săculeţii cu
nisip sau cu sare, nămol cald, împachetări cu parafină, raze infraroşii, raze ultraviolete, laser.

Efectele produse: nervos, vascular, metabolic, difuzarea unor electroliţi în ţesuturi.

FOTOTERAPIA

Utilizează energia radiantă luminoasă produsă artificial sau helioterapia. Niels Filsen inventează lampa
cu ultraviolete.

Acţiunea fizico-chimică a luminii:

- lumina este infraroşie, albă sau ultravioletă;

- efect termic au radiaţiile infraroşii;

- efect fotochimic au lumina albă şi cea ultravioletă;

- efect bilogic au toate; razele sunt absorbite de celule şi au acţiune asupra proteinelor, amino-acizilor,
sterolilor (ergosteroli), monocelularelor, bacteriilor (efect bactericid);

- se folosesc pentru dezinfectarea cabinetelor, zonelor infectate, pentru fabricarea vaccinurilor

(dezactivează bacteriile);

- laserul emite lumină;

- pe tegumente penetrează pielea; infraroşiile penetrează mai superficial şi au efect termic, iar
ultravioletele penetrează mai în profunzime şi produc pigmentare;

- razele infraroşii: acţiune calorică, vasodilatatoare; produc eritem, edem, arsură;

- razele ultraviolete: în epidermă produc eritem actinic, care are 3 grade; pătrund în apă; produc
pigmentaţie melanică şi îngroaşă epidermul;

- lumina albă: are efecte asupra metabolismului, elementelor sangvine (creşte numărul de hematii),
activează circulaţia, asupra sistemului nervos (sistemul neurovegetativ de excitaţie; în cantitate mai
mare produce sedare, somn), activează producţia de vitamina D, efect dezinfectant, desensibilizant,
antialgic.

Tratamentul cu raze UV este indicat în: afecţiuni ale pielii acute sau cronice, inflamatorii sau
degenerative, în dermite, în afecţiuni reumatice.

Tratamentul cu raze IR este indicat în: inflamaţii (produc remisia edemului şi a procesului inflamator
prin încălzire locală), reumatism (efect antialgic), artrite, diferite dureri (miozite, mialgii).

Se folosesc băi de lumină cu diferite aparate.