Sunteți pe pagina 1din 4

Teme MCE

Tema 1 – 2 pc.
Pentru fiecare element din metamodelul lingvistic (fiecare dintre cele 11), dați
două exemple de afirmații ale elevilor și adresați întrebările corespunzătoare
(această temă a fost anunțată și în cadrul cursului realizat față în față).
Omisiunea:
1. Verbele nespecifice:
1.1. „Nu am știut să îmi fac tema.”
1.1.1. Ce anume nu ai știut să faci?
1.1.2. Mai precis, la ce etapă a temei te-ai blocat?
1.2. „M-am pregătit pentru această lecție.”
1.2.1. Cum?
1.2.2. Ce anume ai făcut pentru a te pregăti pentru lecție?
2. Comparațiile:
2.1. „Sunteți prea sever, domnule profesor!”
2.1.1. Prea sever comparativ cu cine?
2.1.2. În raport cu ce anume consideri că sunt prea sever?
2.2. „Eu înțeleg mai greu.”
2.2.1. Mai greu decât cine?
2.2.2. În raport cu ce anume consideri că înțelegi mai greu?
Generalizarea:
3. Cuantificatorii universali:
3.1. „Profesorii nu ne înțeleg niciodată.”
3.1.1. Chiar niciodată?
3.1.2. Chiar nu îți poți aminti nicio situație în care nu a fost așa?
3.2. „Mereu ne dați teme foarte grele, domnule profesor!”
3.2.1. Chiar mereu?
3.2.2. Chiar nu îți amintești nicio temă mai puțin grea?
4. Cuvintele fără index referențial:
4.1. „Clasa nu este mulțumită de profesorul de matematică.”
4.1.1. Cine anume din clasă nu este mulțumit?
4.1.2. Cum anume ai ajuns la această concluzie?
4.2. „Se spune că în România nu se învață.”
4.2.1. Cine spune asta?
4.2.2. Nu cunoașteți și elevi care învață?
5. Operatorii modali:
5.1. „Nu pot să rețin numele capitalelor.”
5.1.1. Ce te împiedică să reții numele capitalelor?
5.1.2. Ce s-ar întâmpla dacă ai încerca să le reții?
5.2. „Trebuie să ne oferiți mai mult timp la dispoziție pentru această temă.”
5.2.1. Chiar trebuie?
5.2.2. Ce s-ar întâmpla dacă nu ați avea la dispoziție mai mult timp?
6. Judecățile de valoare:
6.1. „Nu se dau teme pentru vacanță.”
6.1.1. Cine afirmă acest lucru?
6.1.2. Pe ce se bazează când afirmă acest lucru?
6.2. „Școala nu ne învață nimic.”
6.2.1. Cine spune asta?
6.2.2. Ce l-a făcut să tragă această concluzie?
Distorsiunile:
7. Nominalizările/Substantivizările:
7.1. „Eu nu am imaginație.”
7.1.1. Ce te face să spui că nu ai imaginație?
7.1.2. Ce s-ar întâmpla dacă ai încerca să îți imaginezi….?
7.2. „Colegul meu de bancă nu este creativ.”
7.2.1. Cum anume ai ajuns la această concluzie?
7.2.2. Ce s-ar întâmpla dacă l-am ruga să creeze un desen?
8. Lectura gândurilor:
8.1. „Știu ce o să spuneți despre tema mea.”
8.1.1. De unde știi?
8.1.2. Cum de ești așa de sigur că știi ce cred eu despre tema ta?
8.2. „Ar trebui să știți că noi nu înțelegem ecuațiile.”
8.2.1. Ce te face să spui asta?
8.2.2. De ce ar trebui să știu acest lucru?

9. Falsele relații cauză-efect:


9.1. „Profesonul nu mă face să îmi placă materia asta.”
9.1.1. Ce te face să crezi că profesorul ar trebui să te facă să îți placă
materia?
9.1.2. Cum ar putea să te facă profesorul să îți placă o materie, fără
implicarea ta?
9.2. „Colegii nu m-au ajutat să învăț.”
9.2.1. Ce înseamnă că nu te-au ajutat?
9.2.2. Cum ar fi trebuit ei să te ajute?
10.Echivalențele complexe:
10.1. „Colegul nu este atent pentru că nu pune întrebări în timpul orei.”
10.1.1. Ar fi posibil ca el să fie atent dar să nu aibă întrebări?
10.1.2. Ți se pare că nu este atent doar pentru faptul că nu pune
întrebări?
10.2. „Domnul profesor nu zâmbește la ore, deci nu îi place
matematica.”
10.2.1. Este posibil ca acesta să nu zâmbească din alte motive, cum
ar fi faptul că este atent la exerciții?
10.2.2. Nu cunoști oameni care să fie pasionați de ceea ce fac, chiar
dacă nu zâmbesc tot timpul?
11.Presupozițiile:
11.1. „Când ne spuneți cine a luat nota cea mai mică?”
11.1.1. Când și unde s-a decis că trebuie să vă spun cine a luat nota
cea mai mică?
11.1.2. Ce te face să crezi că ar trebui să vă spun cine a luat nota
cea mai mică?
11.2. „De ce nu glumiți mai des?”
11.2.1. Ar trebui să glumesc mai des?
11.2.2. Ce te face să crezi că ar trebui să glumesc mai des?
Tema 2. Disciplina socială (Rudolf Dreikurs) – 2 pc.
Pentru 2 dintre cele 4 scopuri vizate de comportamentul elevului (atragerea
atenției, lupta pentru putere, răzbunarea și retragerea), identificați câte un
exemplu de comportament al elevului și câte un comportament eficient al
profesorului (vezi fișierul Modele de asigurare a disciplinei - extins).
1. Atragerea atenției:
1.1.Elevul: Elevul întrerupe lecția prin adresarea continuă a întrebărilor
irelevante, fără a solicita permisiunea profesorului de a interveni.
1.2.Profesorul: În acest caz, profesorul ar trebui să ignore, pe cât posibil,
comportamentul indezirabil al elevului și să remarce comportamentele
pozitive ale acestuia, pentru a le întări. În situațiile în care nu mai este
posibilă ignorarea comportamentului indezirabil, profesorul ar putea
adresa întrebarea „Se poate să îți dorești să îți acord toată atenția mea
numai ție?” pentru a-l ajuta pe elev să conștientizeze, în timp, motivul
din spatele comportamentului său.

2. Lupta pentru putere:


2.1.Elevul: Elevul aruncă cu cretă în colegi.
2.2.Profesorul: În acest caz, profesorul ar trebui să admită că nu poate
controla comportamentul elevului și să îl roage să îl ajute să găsească
soluții împreună, adresându-i întrebarea: „Ce putem face ca să nu mai
arunci cu cretă în colegii tăi?” Astfel, profesorul transmite mesajul
implicit că elevul are putere deplină asupra propriului comportament. Ca
urmare, elevul nu va mai resimți nevoia de a demonstra acest lucru.
O strategie alternativă ar fi ca profesorul să roage elevul să împartă
materialele didactice celorlalți colegi. Astfel, elevul își satisface nevoia
de recunoaștere.