Regimuri politice și ideologii în secolul al XX-lea

Regimuri democratice

Ca ideologie, democraţia susține supremația legii, separaţia puterilor în stat, libertatea de exprimare, garantarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti, alegeri libere, pluralism politic, pluripartidism, sufragiu universal, toleranţă religioasă, încurajarea manifestărilor culturale, libertatea de
asociere, libertatea mass-mediei, independenţa justiţiei, statutul minorităţilor. Funcţiile de conducere în statul de drept (democratic) sunt de ținute pentru
un mandat limitat de timp şi prin voinţa poporului.

Într-un regim democratic, există libertate de exprimare pentru diferite curente / orientări politice, ceea ce face ca via ța politică să se prezinte ca o scenă pe
care se confruntă partide ce promovează doctrine diferite, cu posibilitatea de a accede la putere.

Forme ale democrației (doctrine politice):

Nr. Doctrină Apariție Idei

crt,
1 Liberalism
2 Neoliberalism
3 Creștin-Democrația
secolele XVII-XVIII - Individul şi libertăţile sale constituie elementul central al întregii doctrine liberale.
- Urmărește construirea unei societăţi caracterizată prin libertatea de gândire a indivizilor,
domnia dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piaţă pe baza iniţiativei private
şi un sistem transparent de guvernare în care drepturile minorităţilor sunt garantate
- Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală,
responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în
faţa legii.
secolul XX - Spre deosebire de laisse-faire-ul liberalismului clasic se consideră necesară intervenţia
regulatorie a statului pentru garantarea pieţelor funcţionale.
- În prezent, termenul este folosit aproape exclusiv ca sinonim restrâns pentru capitalism,
ceea ce presupune concurență, piața ca instrument de conducere economică, politică
stabilizatoare, privatizare ș.a.
- Din punct de vedere politic, nu sunt diferențe notabile față de liberalism.
secolul XX - Apărută ca o reacţie la atacurile împotriva bisericii şi a catolicismului, creştin-democraţia
reprezintă expresia politică a creştinismului catolic.
- Reprezintă o mediere între liberalism (individualism) şi socialism (colectivism), aducând în
politică şi elemente noi precum morala creştină. Considerată în multe ţări europene drept o
formă de neoconservatorism, creştin-democraţia se intersectează cu conservatorismul în
 Nr. Doctrină Apariție Idei
crt,
puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul faţă de valorile tradiţionale, credinţa şi
familia.
- Valorile fundamentale: pluralismul ideologic şi social, descentralizarea, federalismul, cărora
li se adaugă, după Al Doilea Război Mondial, şi angajamentul pentru pace şi pentru o Europă
unită (K. Adanauer, Robert Schuman şi A. De Gasperi, promotori ai integrării europene, au
făcut-o din poziţia creştin democrată).
4 Social-Democrația secolul XIX - Valorile fundamentale unanim recunoscute: libertatea, împletită cu solidaritatea şi justiţia
socială. Refuzând răspicat individualismul liberal, adepţii acestei doctrine se arată a fi la egală
distanţă atât de egoismul concurenţei, cât şi de rigorile puterii de stat.
5 Conservatorismul secolul XVIII - A apărut ca reacție față de liberalism
- Susține că omul ca fiinţă eminamente religioasă, este întruchipare a raţiunii, a instinctului şi
a emoţiei, iar religia este element fundamental al societăţii civile.
- Drepturile sunt o urmare firească a obligaţiilor individuale.
- „Răul” este considerat înrădăcinat în fiinţa umană şi nu în instituţiile statale.
- Există inegalitatea umană ca urmare a organizării sociale complexe.

Ce este statul de drept?

Trăsături generale:

1. se întemeiază şi funcţionează pe baza legii supreme, CONSTITUŢIA, care fundamentează, legitimează, argumentează, orientează şi conduce
întreaga activitate a statului.
2. cetăţenii, indiferent de poziţia lor socială şi politică sunt egali în faţa legii;
3. supremaţia legii este principiul de bază al statului de drept.
4. organele puterii de stat (centrale şi locale) sunt alese de cetăţeni prin vot universal, direct şi secret, pe baza unor opţiuni în cadrul pluralismului
politic.
5. se respectă şi se aplică principiul separaţiei puterilor.
6. guvernul şi autorităţile publice au datoria de a respecta constituţia şi de a acţiona conform legii.
7. există o delimitare clară între instituţiile statului şi partidele politice (indiferent de locul lor în societate nu pot fi confundate cu statul sau statul
identificat cu acestea).
 8. forţele militare şi poliţia sunt plasate sub controlul societăţii civile, în faţa căreia sunt răspunzătoare.
9. este asigurată libera circulaţie a ideilor şi persoanelor, dreptul la libera exprimare şi organizare politică şi profesională.
10. este asigurată respectarea drepturilor omului în conformitate cu normele internaţionale consacrate.

Transpunerea regimului democratic în formele de organizare statală:

1. monarhii constituţionale (Marea Britanie, Belgia, Olanda, Norvegia, Suedia, Spania, Japonia, Danemarca etc.)
2. republici parlamentare (Italia, Germania, Portugalia, Austria etc.)
3. republici prezidenţiale (SUA, Finlanda, Federaţia Rusă etc.)
4. republici semiprezidenţiale (Franța, România etc.)

Regimuri și ideologii totalitare

Ideologiile totalitare sunt produsul direct sau indirect al Primului Război Mondial. Întâlnim două forme de ideologii şi regimuri totalitare: de stânga
(comunismul) şi de dreapta (fascismul, nazismul).
Extrema dreaptă şi extrema stângă întrunesc trăsături comune (asemănări):
- conducerea societăţii de către partidul unic (excluderea categorică a pluralismului politic) – în Italia – Partidul fascist, în Germania – NSDAP, în URSS
– PCUS, în România – PCR, în Albania – Partidul Muncii, în China – Partidul Comunist Chinez etc.;
- fuziunea partidului unic cu statul;
- monopolul puterii asupra ideologiei, mass-mediei, poliţiei;
- cultul personalităţii liderului – liderul suprem primea diverse titluri/aprecieri: în Italia, Mussolini era numit „Il Duce”, Hitler era „Führer” în Germania,
în Spania, Francisco Franco era „el caudillo”, în China, Mao Zedong era considerat „marele cârmaci al poporului chinez”, iar Fidel Castro era „el lider
maximo” în Cuba;
- utilizarea propagandei pentru manipularea populaţiei;
- sacrificarea a nenumărate vieţi omeneşti în numele unor ideologii utopice;
- subordonarea indivizilor faţă de interesele statului.

Cauzele care au generat apariţia ideologiilor şi regimurilor totalitare sunt diverse:

- crizele politice şi sociale de după Primul Război Mondial
- crizele economice caracterizate prin şomajul ridicat şi mai ales prin „marea criză” din 1929-1933,
- nostalgia societăţii comunitare străvechi (fascismul italian),
 - revolta împotriva liberalismului – „vinovatul” pentru situaţia grea a cetăţenilor (bolşevismul/comunismul), nemulţumirea faţă de regimul
parlamentar considerat răspunzător pentru „umilinţa naţională” (nazismul).

Acţiunile prin care ideile s-au impus în planul politic şi s-au transformat în regimuri sunt de asemenea diverse: revoluţii (Rusia, 1917), marşuri asupra
capitalei (Italia, 1922), alegeri parlamentare democratice (Germania, 1932), război civil (Spania, 1936-1939), impunerea din exterior a regimului comunist de
către URSS în centrul și SE Europei (după 1945).

Nr. Ideologie Teze Instaurarea Lider Măsuri în sensul ideologiei

crt,
1 Comunism - Capitalismul era sursa răului,
deoarece avea la bază proprietatea
privată, inițiativa personală și
motivația legată de obținerea
profitului
- Propune o societate fără clase și
proprietate privată
- proletariatul – motorul societății
- lupta de clasă este cea care a
determinat schimbări de-a lungul
timpului; societatea comunistă se va
instaura în urma victoriei
proletariatului asupra burgheziei
2 Fascism - susținea statul totalitar
- idealiza propria naţiune şi
preamărea trecutul glorios
- intoleranţa faţă de alte
naţiuni/rase/ideologii
- dorinţa de expansiune teritorială
- încuraja corporatismul (=reunirea
regimului
specific
1917 Stalin - politică bazată pe industrializare, planificare şi colectivizarea
(1924- pământurilor.
1953) - În 1936 este elaborată şi adoptată o nouă constituţie, care
preciza că puterea supremă era încredinţată organului legislativ
bicameral – Sovietul Suprem (Sovietul Uniunii şi Sovietul
Naţionalităţilor), care, teoretic, vota legile şi bugetul şi alegea
Consiliul de Miniştri. În realitate, Stalin deţinea toate frâiele
puterii
- Instrumentele prin care acesta exercita puterea erau Partidul
Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) şi NKVD (poliţia politică –
condusă din 1938 de Beria).
- Stalin controla procesele politice, epurările, activitatea poliţiei
politice, internările forţate.
- A înlăturat orice critică şi a terorizat populaţia.
- Centralizarea s-a materializat prin primul plan cincinal (1928-
1933). Au fost întemeiate lagăre de muncă forţată (gulag)
1922 Mussolini - Libertatea presei a fost suprimată, radioul şi cinematograful au
(Il Duce) fost cenzurate, administraţia a fost epurată de funcţionarii
suspecţi de antifascism, Parlamentului i-au fost retrase
adevăratele puteri, iar activitatea partidelor politice a fost
înăbuşită.
- În 1928 votul universal a fost suprimat.
- Se înfiinţează miliţia fascistă – „Ovra” (Organizaţia voluntară
Nr. Ideologie Teze
crt,
patronilor şi sindicatelor într-un
organism instituţionalizat politic cu
scopul de a elimina tensiunile sociale)
- în plan politic, fasciştii doreau
înlocuirea Parlamentului cu o adunare
a delegaţilor corporaţiilor.
– dispreţuia raţiunea şi glorifica
instinctul, voinţa şi intuiţia.
3 Nazism - practică un naţionalism etnic,
promovând definiţia germanilor drept
„rasă stăpânitoare” (Herrenvolk)
- atitudini rasiste, antisemite,
anticomuniste, anticlericale
- „principiul conducătorului”
(Führerprinzip), conform căruia
conducătorul simbolizează întruparea
mişcării politice şi a naţiunii.
- asigurarea „spaţiului vital”
(Lebensraum) pentru „rasa
stăpânitoare”
- naţiunea este cea mai importantă
creaţie a unei rase (marile naţiuni
sunt creaţiile unor mari rase)
- eliminarea şomajului și a inflaţiei
Instaurarea Lider Măsuri în sensul ideologiei
regimului
specific
pentru represiunea antifascismului) care urmărea adversarii
politici şi pe cei care nu împărtăşeau aceleaşi idei şi viziuni
politice cu cele ale autorităţilor centrale.
- Printr-o propagandă abilă (condusă de Gabrielle d’Annuzio) s-a
urmărit redeşteptarea în sufletul italienilor a mândriei de a fi
demni urmaşi ai Romei Antice.
1933 Adolf - februarie 1933 – incendierea Reichstagului; arestarea
Hitler comuniştilor şi scoaterea în ilegalitate a partidului comunist;
(Fuhrer) - martie 1933 – înfiinţarea primului lagăr de concentrare la
Dachau;
- aprilie 1933 – primele măsuri antisemite (boicotul magazinelor
evreieşti);
- iun 1933 – interzicerea sindicatelor
- iulie 1933 – dizolvarea partidelor; NSDAP rămâne singurul
partid politic
- S-a creat un sistem represiv format din SS (corp de armată),
Gestapo (poliţia politică) sub comanda lui Heinrich Himmler şi SD
(poliţia internă a partidului).
- Cultura a fost subordonată scopurilor regimului.
- Propaganda a fost însărcinată lui Joseph Goebbels (au fost
folosite toate mijloacele pentru a convinge populaţia de
legitimitatea regimului).
- În viaţa cotidiană a fost impus salutul nazist, portul uniformelor
brune şi negre, zvastica, cultul personalităţii lui Hitler.