Ecotehnologia este o știință aplicată care urmărește să răspundă nevoilor umane,
provocând, în același timp, o perturbare ecologică minimă, prin valorificarea și manipularea forțelor naturale pentru a-și exercita efectele benefice.
Ecotehnologia integrează două domenii de studiu:
• "ecologia tehnicii" și "tehnica ecologică", care necesită o înțelegere a structurilor și • Procesele ecosistemelor și ale întreprinderilor.
Ingineria durabilă ce poate reduce daunele ecosistemelor, adoptă ecologia ca bază
fundamentală și asigură conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă pot fi considerate forme de ecotehnologie.
Ecotehnologia pune accentul pe abordarea unei probleme din punct de vedere
holistic. De exemplu, remedierea râurilor nu ar trebui să ia în considerare doar o singură zonă. Mai degrabă, ar trebui luată în considerare întregul bazin hidrografic, care include secțiunile din amonte, de mijloc și din aval.
De asemenea, ecotehnologia poate reduce impactul asupra naturii prin consultarea
experților privind mediul. Dezvoltarea durabilă presupune implementarea unor tehnologii ecologice care să fie eficiente și adaptate la condițiile locale.
Ecotehnologia permite îmbunătățirea performanței economice, reducând în același
timp efectele nocive asupra mediului prin: • creșterea eficienței în selectarea și utilizarea materialelor și a surselor de energie, • controlul impactului asupra ecosistemelor, • dezvoltarea și îmbunătățirea permanentă a proceselor și produselor curate, • eco-marketing, • introducerea sistemelor de management de mediu în sectoarele producției și serviciilor; • dezvoltarea de activități pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la necesitatea protecției mediului și promovarea dezvoltării durabile de către publicul larg.
În cadrul Ecotehnicii '95 - Simpozionul Internațional de Inginerie Ecologică din
Östersund, Suedia, participanții au convenit asupra definiției: "Ecotehnica este definită ca metodă de proiectare a societăților viitoare în cadrul cadrelor ecologice". Sistemul unitar internațional Unitatea de sistem internațional (SI) a fost introdusă la Paris în 1960 și în România în 1961. SI are 7 unități fundamentale, bine definite, considerate independente din punct de vedere dimensional.
Table 1. Sistemul Internațional
Pornind de la unitățile fundamentale, putem obține unitățile derivate.
Table 2. Derivatele unităților fundamentale
Aplicații 1. Transformați următoarele valori în unități ale Sistemului Internațional Fundamental (SI) a) 120O b) 30O C c) 24 gigabytes
2. O mașină parcurge distanța de 85 de mile în 80 de minute. Care este viteza mașinii în
SI? 3. Un camion de 2,5 tone are accelerația a=2 m/s. Calculați valoarea forței în SI. 4. Care este rezistența unui circuit electric ca are I= 20 mA și V =0.5 Volt? 5. Care este densitatea unui butoi de motorină sub formă cilintrică ce are R=0.5 m, h= 3m și masa m= 5 kg? 6. Care este puterea unui bec, cu W= 20 J, timp de t= 1 minut? 7. Care este presiunea aplicată pe o suprafață în formă de cerc cu raza R=0.2 m, pe care se aplică o forță de 20 N? 8. Care este volumul unui cub cu latura de 9 cm?