VALERIANA

Valeriana- officinalis

Valeriana este folosită pentru rolul său de sedativ de cel puțin 2500 de ani .
Prima mențiune istorică a fost descoperită de către cercetatorii in lucrările
medicinale ale lui Hipocrate .Numele său vine de la cuvântul din latină valere
care inseamnă ,,a fi puternic și sănătos ,,

Cunoscută incă din antichitate pentru unele virtuți terapeutice –de la astm la
deficiențe de vedere – valeriana este ,in secolul nostru ,un panaceu răspândit în
Europa și SUA. Cunoscută și sub numele de odolean , iarba pisicii ,gușa-
porumbelului , valeriana este o plantă sălbatică ce crește în flora spontană , dar
care se și cultivă.

Planta preferă solurile ușoare și bogate in humus. Zonele în care este întalnită
tot mai des se găsesc în Câmpia Timișului ,în Bihor ,în Podișul Transilvaniei
( județele Bistrița –Năsăud , Mureș , Harghita , Covasna ) și în nordul Moldovei
( județele Suceava , Botoșani și Neamț ). În ultimii ani se discută, la întâlnirile
cu specialiștii , despre o criză la nivel european și mondial de valeriană. Și tot
specialiștii aduc precizări foarte importante , referitor la formula sub care
administrează valeriana.

Deşi specia este răspîndită şi în flora spontană, în tufărişuri, păduri, locuri

umede şi umbroase, marginea apelor, lunci şi zăvoaie — în special în zona de
deal şi munte, astăzi ea este exploatată aproape exclusiv numai din cultură.

Este o planta ierboasa, inalta de un metru - un metru si jumatate, care creste

spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte.
Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele.
Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna
substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul
de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza la sfarsitul lui
septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in
curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri
bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu
un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti
de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci.
 Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana,
unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete
mari, inclusiv la noi in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub
forma de ceai sau tincturi.

  Datorita modului natural de crestere valeriana se adapteaza mai bine la mediile

cu temperaturi scazute, decat mediile cu temperaturi ridicate. Semintele de
valeriana germineaza de la temperaturi pozitive constante.  Planta rezista la
geruri de pana la -20 grade fara strat de zapada protector. Cresterea vegetativa
incepe primavara la temperaturi de 1-2 grade. Poate creste la lumina sau
semiumbra, dar la lumina sistemul radicular are cea mai mare dezvoltare.

Modalitate de cultivare valeriana:

Cultivarea se face pe soluri bogate in humus, drenate, de tip luto-nisipos.

Zonele de cultivare trebuie sa fie permeabile si umede. Planta nu se adapteaza
bine la solurile argiloase, grele, din motivul ca radacina nu se poate dezvolta
corespunzator in astfel de soluri. . La recoltare radacina dezvoltata in solurile
grele se curata foarte greu si creste costurile economice de prelucrare. 

Recoltarea pe perioada de primavara reduce considerabil proprietatile calitative

si cantitative ale plantei. Daca cultura este destinata productiei de seminte, dupa
recoltare in al 2-lea an, radacinile trebuie scoase din pamant. Semintele se pot
recolta din al 2-lea an, dar doar de la plantele sanatoase. Datorita faptului ca
inflorirea si coacerea plantelor se face succesiv, recoltarea semintelor se
realizeaza in 3 etape, imediat cum ajung la maturitatea de recoltare. Semintele
mature prezinta un puf pe ele si au o culoare galbena-bruna. Pe masura ce ajung
la maturitate (8-10 zile de la recoltare) inflorescentele se treiera, iar semintele se
vantura usor pentru a se inlatura boabele seci si resturile de planta.

PREGĂTIREA PRODUSULUI ÎN VEDEREA PRELUCRĂRII

Partea aeriană se taie de la colet, după care rădăcinile se curăţă de pămînt

prin scuturare, se pun în coşuri de nuiele, se spală bine într-o apă curgătoare,
într-un timp cît mai scurt posibil pentru a nu-şi pierde calităţile. Printr-o
verificare atentă se îndepărtează resturile de tulpini şi frunze netăiate, resturile
de pămînt rămase între rădăcini, rizomi şi resturile de rădăcini înnegrite.
 După spălare, rizomii cu rădăcini se lasă la zvîntat timp de 1—2 zile, în
straturi de 10—15 cm, în aer liber, pe timp frumos sau în încăperi aerisite atunci
cînd timpul este ploios. Odată uscaţi, radicelele (firele foarte subţiri ale
rădăcinii) se înlătură prin scuturare sau pieptănare. Pentru uscare rizomii se
aşază în poduri de case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de
numai 5 cm. Pe o ramă de 1 X 0,70 m se aşază 2 kg rizomi în stare proaspătă.
Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul uscării.
În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35—40°, uscarea se face în
două zile, iar la soare se realizează în 20 zile.

Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe
şi în interior sînt uscaţi. Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase, produsul uscat se
lasă un timp înainte de ambalare, pentru revenirea şi uniformizarea umidităţii.

Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere aerisite,

ferite de pisici. Nu se ţin în aceeaşi încăpere cu alte plante cărora le pot
transmite mirosul.

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format din

rizomi cu rădăcini, admiţîndu-se ca impurităţi — max. 5% rizomi fără rădăcini
şi resturi de tulpini şi max. 5% radicele (rădăcini subţiri sub 1 mm), corpuri
străine organice — max. 0,5% şi minerale — max. 4%, umiditate — max. 14%.

COMPOZIŢIA CHIMICĂ:

Conţine 0,5—2% ulei volatil. Cercetările efectuate în ţara noastră au

arătat că uleiul volatil creşte considerabil în rizomi şi rădăcini prin plantarea şi
însămînţarea direct în cîmp la sfîrşitul verii faţă de pragul iernii sau începutul
primăverii (1,85% faţă de 0,90%). De asemenea, tăierea tijelor florale la
îmbobocire duce la creşterea conţinutului în ulei volatil.
Uleiul volatil de valeriana conţine cea 9,5% izovalerianat de bornil,
formiat, acetat şi butirat de bornil, 1-camfen şi 1-pinen şi borneol sub formă
esterificată cu acizii formic, acetic şi butiric; acid izovalerianic, alcaloizi
(catinina, valerina, α-metilpirilcetonă, valerianona etc.) rezine şi alţi acizi
organici liberi (formic şi acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid valerinic şi
valerenolic, izoferulic etc, sescviterpene (valene), alcooli, esteri, fenoli, cetone,
oxilactone, sitosteroli etc.

Rizomii şi rădăcinile mai conţin: acid cafeic şi clorogenic, heterozide

(valeride), lipaze, oxidaze, zaharoză, glucoza, antibiotice, săruri minerale etc.

Cercetătorii din ţara noastră au adus în ultimii 40 ani contribuţii

importante la elucidarea compoziţiei chimice atît de complexe a acestei specii.

. ACŢIUNE FARMACODINAMICĂ - UTILIZĂRI TERAPEUTICE:

În scop terapeutic se recolteaza rizomii, stolonii (tulpinile târâtoare)

şi rădăcinile.

Acţiunea specifică sedativă a acestei specii este condiţionată de materia

primă (proaspătă, stabilizată, nestabilizată sau uscată) şi de procedeul de
extracţie, în special de solventul utilizat.

Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona şi unii dintre

alcaloizi au efecte inhibitoare pentru ţesuturile nervoase şi musculare. Acţiunea
principiilor considerate active asupra sistemului nervos se caracterizeaza prin
modelarea sistemului nervos de relaţie. Efectele sedative se manifestă atît asupra
encefalului cît şi asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe
bază de rizomi şi rădăcini de valeriană au efecte sedative în special în nevroze
prin diminuarea excitabilităţii măduvei spinării şi a creierului. Acţiunea
exercitată asupra musculaturii netede şi striate se obţine printr-un dublu
mecanism: unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. După cercetări mai
recente s-a constatat că nu există un singur principiu activ responsabil pentru
acţiunea terapeutică, produsele farmaceutice din această specie acţionînd prin
complexul de principii active. S-a pus în evidenţă şi acţiunea hipotensivă a
acestei specii.

Preparatele pe bază de Valeriană sînt recomandate ca sedativ în stări de

excitaţie manifestate prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie şi
senzorială, în nevroza cardiacă şi ca antispastic uşor.
Rizomii şi rădăcinile de Valeriană intră în compoziţia ceaiurilor: calmant,
calmant împotriva tulburărilor cardiace, gastric şi sedativ.
Indicatii:

 Insomnie
 Dezintoxicare tabacica
 Anxietate, angoasa
 Un complement la tratamentul clasic al epilepticilor.

Tratamente cu valeriana

Insomnie - Administrarea de valeriana inlatura dificultatea in a adormi,

micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei
de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte
cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si - foarte important -
imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani. Efectele
evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in
cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare - valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se

administreaza, atunci cand este nevoie, pe o perioada nu mai lunga de trei zile.
Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare
datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa. Un tratament

dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele
cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului,
pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm,
multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea
durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale - valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii

netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale.

Adjuvant in sindromul premenstrual - Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile

inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual.
Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de
sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca - cu ajutorul valerianei se trateaza in mod

special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu
efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de
valeriana, de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de
stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea
valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.
  Anghina pectorala - un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana
a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza
de trei ori pe zi in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce
semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala,
imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea
evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate - valeriana este cel mai bun remediu natural anti-anxietate.

Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament. Tratamentul
se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca
intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie,
dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie - se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii

ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte
de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si
astenie.