PRONUMELE

I. PRONUMELE PERSONAL

I. 1. Analizați morfosintactic pronumele personale din enunțurile următoare:

a. Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul? El judecă, el spânzură. Ea îşi cântă, ea îşi descântă. El ia de la toţi şi
de la el, nimeni. Fiecare îşi vede de drumul lui. Lui să-i dai, dar să nu-i ceri. Fii după cum te arată chipul. Ai
început să tai lemnul, despică-l. Îi tot dă înainte cu gura. Văzând poliţistul, a băgat-o pe mânecă. Dă-i şi dă-i,
până seara au ajuns la cabană. Ce-i pasă surdului de ce vorbeşte altul? Duşmanul cel mai rău cu pâine ți-l
câştigi. Să-i fie frică de cel ce tace. L-a lăudat vodă în ziua de Paşti. „Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi
între dânsa/Veacuri sunt de cugetare, o istorie, - un popor..." (M. Eminescu) „Om bun ca dânsul nimeni nu-i..."
(G. Coşbuc) Venirea lui era o piedică pentru planurile ei. Și mi ți-l înșfăcă... „Și-mi venea, mări, venea...”
„Dă-i cu bere, dă-i cu vin...” (I.L. Caragiale)
b. „Dacă e aşa, cel mai cuminte e să chemi pe oameni într-o duminică la dumneata...” (Duiliu Zamfirescu) Nici
nu ştii dumneata! „Mă rog, ce doriţi dumneavoastră?" (M. Sadoveanu) „...dumnealui e totdeauna binevenit."
(M. Sadoveanu) „Dumneaei a făcut toată încurcătura, dumneaei face toate încurcăturile." (I.L. Caragiale)
„Ştiu că n-ai vreme mata şi trebuie să pleci..." (M. Sadoveanu) Mi-l ia o dată Făt-Frumos și mi ți-l vâră pe
zmeu în noroi până la glezne. „Ce ţi-am făcut eu matale, de spui că-s urâtă şi încrucişată?" (M. Sadoveanu)
Am citit toate scrierile dumnealui. Nu-i treaba dumitale! Ce te-amesteci d-ta?
c. „Şi ne-o da această învăţătură nu pentru că trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de
bunătate în el.” (M. Sadoveanu) „Dacă-i răspundeai că nu ţi-e bine şi i se părea lui că îţi e bine, parcă-l aud:
«Asta e ca istoria turcului cu scrumbia... şi ne povestea istoria cu scrumbia turcului, de leşinam de râs.»” (I.Al.
Brătescu-Voineşti) „Iată lacul. Luna plină/Poleindu-l îl străbate./El, aprins de-a ei lumină,/ Simte-a lui
singurătate.” (M. Eminescu)
d. A pățit-o. N-a nimerit-o. A făcut-o lată. Le știe. Le vede. Le zice bine. Zi-i un cântec. Le trage cu băutura. A
luat-o la sănătoasa. A pus-o de mămăligă. A băgat-o pe mânecă. A rupt-o-n fericire. O s-o facem și mai lată.
N-o mai duce mult. Au șters-o. A luat-o razna. A nimerit-o bine. O ține tot într-un plâns. Nu le vede la
matematică. Nu le are cu muzica.
I.2. Analizați pronumele şi locuţiunile pronominale de politeţe. Pentru pronumele de politeţe, scrieți cum se
pot prescurta.
a) — Eu pe dumneavoastră, domnule ofiţer, vă cunosc din război. Am fost în regimentul 42 infanterie şi
dumneavoastră eraţi ataşat la regimentul nostru. (M. Sadoveanu)
b) - Apoi coniţa nu mişcă fără voia dumneavoastră, boierule! Luca Talabă iar prinse curaj:
- Noi pe dumneavoastră vă cunoaştem stăpân şi de la dumneavoastră aşteptăm mila! (L. Rebreanu)
c) (...) dumnealor doi mai trăiau. (...) Acesta era obiceiul dumnealor. (Emil Gârleanu)

1
d) - De unde veniţi toţi să-mi scoateţi în vânzare moşia? Ei bine, domnule, îţi spun dumitale (...): nu vând. (L.
Rebreanu)
e) - Mulţumesc dumitale, că nu m-ai lăsat să plec... Acum te mai rog să-mi spui, nu cumva Sfânta-Lună, fiica
dumitale, ştie pe unde s-ar afla bărbatul meu? (P. Ispirescu)
f) - Dumnealui e gata... Ia-ţi pe dumneata ilicul cel albastru. (M. Sadoveanu)
g) - ... Mai spun iarăşi ceea ce Domnul meu a rostit în cartea sa, că solia Măriei Sale este apărarea Domniilor
Voastre. (M. Sadoveanu)
h) - D-apoi să avem iertare, Luminarea Voastră, că acesta mi-i flăcăul (...) care m-a trimis la Măria Voastră.
(Ion Creangă)
i) Cu calda-i generozitate Domnia Sa ne-a arătat tuturor începătorilor înţelegere, nelimitată bunăvoinţă.
Zâmbetul Domniei Sale exprima numai bucurie când auzea un vers bun. (E. Camilar)

II. PRONUMELE REFLEXIV

II. 1. Analizează morfosintactic pronumele reflexive:

a. Şi după ce se strâmbă la urâtul, se spânzură iar cu amândouă mâinile de vergeaua de alamă..." (I.L.
Caragiale) Şi-a pierdut credinţa ca şi Eva raiul. Se uită soarele îndărăt, se strică vremea. Îşi întoarce şuba după
cum suflă vântul. A-şi porunci sieşi este cea mai mare forţă. Fiecare să se sfătuiască cu sine însuşi. Tot omul
trăieşte pentru sine. Aşază-te la masă, dacă ți-ai adus de-acasă. „Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i
verde...” (V. Alecsandri) Te amesteci ca mărarul în bucate. Te vinde fără bani.
b. Se duc furnicile la miere. „Şi de când m-am depărtat,/Multă lume am îmblat." (M. Eminescu) Și-a găsit o
icoană ca să se închine. Fiecare să-și cunoască firea. Şi cioara-și laudă puii. Greu se cunoaşte cineva pe sine.
Lauda de sine nu miroase a bine.
II.2. Analizaţi pronumele reflexive din textele de mai jos, precizând cazul, forma și funcția sintactică a
fiecăruia:
a. - Nu e păcat/Ca să se lepede/Clipa cea repede/Ce ni s-a dat? (M. Eminescu)
b. El îşi opri calul înaintea cârciumii. (I. Slavici) c. Revenii în sine-mi cu farmecul în suflet. (C. Hogaș)
d. Cerul stelele-şi arată. (M. Eminescu) e. Sinele încearcă din sine să iasă. (N. Stănescu)
f. Omul nu petrece cu cineva ori cu ceva, cât cu ce are el în sinea lui. (M. Sadoveanu)
II.3. Subliniați cu o linie pronumele reflexive la dativ cu sens posesiv. Dacă în text se află un adjectiv posesiv
sau un pronume personal la genitiv care precizează sensul posesiv al pronumelui reflexiv, subliniați cu linie
întreruptă aceste părţi de vorbire. Scrieți propoziţiile în care nu se află o astfel de precizare a sensului posesiv
şi verificați acest sens prin adăugarea adjectivului posesiv sau a pronumelui personal. Subliniați cu două linii
pronumele reflexive la dativ, fără sens posesiv. Faceți analiza morfologică şi sintactică a pronumelor pentru
care s-a cerut sublinierea.
a) Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr./Altul caută în lume şi în vreme adevăr. (M. Eminescu)
b) (Graurii) după ce în luna lui iunie şi-au clocit ouăle lor cenuşii, se adună de petrec în stoluri. (Al. Odobescu)

2
 III. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL DE ÎNTĂRIRE

III. 1. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele de întărire:

a. „...Când n-ai de-acum să mai priveşti/ Pe cel frumos, cum însuţi eşti..." (G. Coşbuc) •
însuți-pron de întărire, gen masc, pers. a II-a, nr sg, caz N, nume pred.

Şarpele se teme de însăşi pielea lui când o vede spânzurată.

Însăși-adj. pron. de întărire, pers a II-a, se acordă în gen fem, nr sg, caz Ac cu subst,, pielea”, atr. adj.

Să nu impui nimănui ceea ce tu însuţi nu poţi suferi. •

Însuți-adj. pron de întărire, se acordă în pers a II-a, gen masc, nr sg, caz N cu pronumle ,,tu” , atr. adj

„Când însuşi glasul gândurilor tace..." (M. Eminescu) •

însuși-adj. pron. de întărire, pers a III-a, gen neutru, nr sg, caz N, atr. adj

„Când eşti enigma însăşi a vieţii mele-ntregi..." • (M. Eminescu)

Însăși-adj. pron. de întărire, pers a III-a, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj

• Impune-ţi ţie înseţi un regim auster. •

Înseți-adj. pron. de întărire, pers a III-a, gen fem, nr sg, caz D, atr. adj

Însuşi a scos cartea din bibliotecă.

Însuși-pron de întărire, pers a III-a, gen masc, nr sg, caz N, subiect

• „Chiar moartea însăşi e-o părere..." (M. Eminescu) •

Însăși-adj pron de întărire, pers a III-a, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj.

„S-ar pricepe pe el însuşi acel demon..." (M. Eminescu)

Însuși-adj pron de întărire, pers a III-a, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj

b. Eu Despot, Domn Moldovei, prin însăşi voinţa ţării/Şi-ajuns prin mine însumi la culmile puterii.. (V. Alecsandri)
însăși-adj pron de întărire, pers a III-a, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
însumi-adj pron. de întărire, pers I, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj

Însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzând aceasta mare minune, grozav s-au spăriet.(I. Creangă) •
Însuși-adj pron de întărire, pers a III-a, gen masc, nr sg, caz N, atr. adj

Căci era duh neastâmpărat şi neîmpăcat chiar cu sine însuşi. •

Însuși-adj pron de întărire, pers a III-a, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj

Ingrato! nu mi-ai scris chiar tu însuţi în original? (I.L. Caragiale) •

Însăți- adj pron de întărire, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj

Parcă te măreşte în propriii tăi ochi, parcă îţi sporeşte stima de tine însuţi. (I.Al. Brătescu-Voinești) • Ştii însuşi: moldoveanul e iute la război... (V.
Alecsandri)
Însuți-adj. pron de întărire, pers a II-a, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj
Însuși-pron de întărire, pers a II-a, gen masc, nr sg, caz N, subiect

3
III. 2. Completează locurile libere cu adjectivele de întărire, ţinând seama de genul şi numărul substantivelor sau al pronumelor date.
.........................................bunicul; bunicii......; bunica ....................; bunicile ..........................; discuţia ........... discuţiile.....................; ....................planul; planurile
................................................; bunicul şi tata, ei....................; bunica şi mama, ele................; bunicul şi tatăl tău, noi........................; bunica şi mama ta, noi .................
Meritul este al lui............; al ei...............................; al băieţilor ....; al fetelor...................; al
mamei ............................; al profesoarei.................. . Mă adresez ţie ............, vecine; ţie ................, prietenă; vouă................., prietene; vouă ......................,
prieteni.

Însuși bunicul; bunicii înseși; bunica însăși; bunicile însele, discuția însăși, discuțiile înseși, însuși planul, planurile însăși, bunicul și tatăl, ei înșiși, bunica și mama,
ele însele, bunicul și tatăl tău, noi înșine, bunica și mama ta, noi însene, Meritul este al lui însuși, al ei însăși, al băieților înșiși, al fetelor însăși ,al mamei înseși, al
profesoarei însăși, mă adresez ție însăți, vecine, ție însăți, prietenă, vouă însevă, prietene

3. Puneţi în locul punctelor formele corespunzătoare ale adjectivelor pronominale de întărire:

1. Tu....însuți.......... eşti prietenul meu cel mai bun.
2. Maria, tu ......însăți................ ai luat o notă foarte bună.
3. Ileana, ţie .....înseți.................. ţi s-a acordat premiul.
4. Eu ....însumi........................... sunt apreciată de colegi.
5. Lui...............însuși............i-am dat mingea.
6. Ei....înșiși............................au participat la turneu.
7. El....însuși..............................învaţă cu sârguinţă.
8. Ele...........însele.....................nu au promis.
9. Pe noi................înșine............, pe băieţi, ne laudă toţi.
10. Pe noi..........însene............... pe fete, ne apreciază.
Mie.......însumi.............., prietenul tău cel mai bun, nu-mi poţi reproşa
asta.
12. Cartea Mariei...însăși................................ este curată.
13. Nouă.....însene..........., fetelor, ne-au fost acordate diplome.
14. Lor.....însele....................fetelor, le-am luat un cadou.
15. Lor......înșiși...................., băieţilor, le-am adresat felicitări.
16. Eu ..însumi..........................., colegul tău, am fost acolo.
17. Ea ......însăși....................... are rezultate deosebite.
18. Voi........înșivă................... sunteţi cei mai harnici băieţi.
19. Noi...înșine............................. am fost premiaţi.
20. Noi......însene......................... am cusut această ie.
21. Mie.......însămi................... .... mi-a fost admirată rochia.
22. Fetelor, voi .....însele.............. să faceţi tortul.
23. Fetei......înseși............................... i se cuvin laude.
24. Fetelor.....însele........................... le-am atribuit acest merit.
25. Ioana, ţie ......însăți....................... ţi se cuvin laude.

IV. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL POSESIV

IV. 1. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele posesive din enunțurile de mai jos:
a. • Nu da pâine câinilor altuia, că te latră ai tăi. •
altuia-adj pron posesiv, pers a III-a, se acordă în gen masc, nr pl, caz D, atr. adj
ai tăi-pron posesiv, gen masc, nr pl, caz N, subiect

Între ai mei am fost şi ai mei nu m-au cunoscut. •

ai mei- pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz Ac, compl indirect
ai mei-pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz N, subiect

„Gura înţeleptului când se deschide, tu închide-o pe a ta." •

pe a ta-pron posesiv, gen fem, nr sg., caz G, atr. pron. prep.

„Tata... zicea că sunt ale mele, rămase de la mama." (M. Sadoveanu) •

ale mele- pron posesiv, gen gem, nr pl, caz G, nume pred.

Ai noştri sunt impresionaţi de măreţia munţilor.

Ai noștri-pron posesiv, pers a III-a, nr pl., caz N, subiect

• „Şi fug nevrând s-asculte de şefi, de-ai lor stăpâni."

de-ai lor- adj pron posesiv, pers a III-a, gen masc, nr pl, caz Ac, atr. adj

4
„Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele..." (M. Eminescu) • a ta-adj pron. posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj

„Nu floarea veştejită din părul tău bălai,/Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai..." (M. Eminescu)
tău-adj pron posesiv, gen masc., nr sg, caz Ac, atr. pron
mea-adj. pron posesiv, gen fem, nr sg, caz Ac

b. • „Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine...” (M. Eminescu) •

tău-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj

„În zadar a ta suflare/Apa-n râuri o încheagă..." (V. Alecsandri) •

A ta- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj

Am călătorit cu un prieten al nostru. •

al nostru- pron posesiv, gen masc, nr pl, caz G, atr. pron.

Am cunoscut doi buni colegi ai săi. •

ai săi-pron posesiv, gen masc, nr pl, caz G, atr. pron

„Nu-mi trebuie a ta milă, nu vreau a tale daruri..." (V. Alecsandri) •

a ta- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
a tale-adj pron posesiv, gen neutru, nr pl, caz N, atr. adj

„Pe voi contra voastră la luptă ei vă mân..." (M. Eminescu) •

Contra voastră-pron posesiv, gen masc, nr pl, caz G, atr. pron prep.

„Din pricina ta să-ndur eu observaţii şi ocări...” (M. Sadoveanu)

ta-adj pron posesiv, gen fem, nr sg caz, G, atr. adj

• „Iar timpul creşte-n urma mea." (M. Eminescu) •

Mea- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj

„Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri, rânduri..." (M. Eminescu) •

Deasupra noastră-pron posesiv, gen masc, nr pl, caz G, compl. circ de loc

Cei mai mulţi au fost împotriva voastră. •

Împotriva voastră- pron posesiv, gen masc, nr pl, caz G, compl. indirect

Victoria asupra ta este cea mai frumoasă dintre victorii.

Asupra ta- pron posesiv, gen masc, nr sg, caz G, compl indirect

c. • un coleg de-ai noştri; de-ai noștri-pronume posesiv, pers a II, nr pl., caz G, atr. pron. prep.

5
• o idee de-ale mele; de-ale mele-pronume posesiv pers I, nr sg., caz G, atr.pron prep.
• acestei prietene a sale. a sale- pronume posesiv, pers a III-a, nr sg caz G, atr.pron prep.

d. Au aflat toți de bucuria alor mei. Alor mei- pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz D, compl. ind.
Le-am spus alor noștri. Alor noștri- pron posesiv, pers a II-a, nr pl, caz D, compl ind
Părerea mea este să nu renunțați. mea-adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
Ideea aceasta a ta ne-a surprins pe toți. a ta- pron posesiv, pers a II-a, sg, caz G, atr. pron
Ai mei te așteaptă acasă. Ai mei-pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz N, subiect
Vina este numai a ta. Numai a ta- pron posesiv, pers a II-a, sg, caz N, nume pred
Pe ale tale nu le cunoaște nimeni. Pe ale tale- pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz Ac, compl direct
Se tem de ai voștri. de ai voștri-pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz ac, compl ind.
Înainte de ai mei să intre ai tăi.
Înainte de ai mei-pronume posesiv, pers a III-a, nr pl, caz G, atr. pron prep.
Ai tăi-pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz N, subiect
Poți să o consideri a ta. a ta- pron poseviv, pers a II-a, nr sg, caz G, atr. pron.
Al meu dă toți banii în casă. Al meu-pron posesiv, pers a III-a, nr sg, caz N, subiect
Vezi-ți de ale tale! de ale tale-pron posesiv, caz V, fără funție sintactică
Te votăm noi și ai noștri! Ai noștri-pron posesiv, caz N, subiect
Ce-i al tău e pus deoparte. Al tău- pron posesiv, caz N, nume pred
Am găsit pe masă două creioane. Care este al tău? Al tău-pron posesiv, caz N, nume pred.
Le-am luat pe ale mele și am plecat. Pe ale mele- pron posesiv, caz Ac, compl direct, precedat de prep. simplă ,,pe”
Cartea mea este nouă. Mea-adj pron. posesiv, gen fem, nr sg, az N, atr. adj
Cartea aceasta a mea este nouă. A mea- pron posesiv, caz G, atr. pron posesiv
. O carte a mea este nouă. A mea- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
Trei cărți ale mele sunt noi. Ale mele- pron posesiv, caz G, atr. pron gen.
Le-am spus alor tăi să mai rămână. Alor tăi- pron posesiv, caz D, compl. ind.

IV. 2. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele posesive din enunțurile de mai jos:
a. Și duh din duhul său a dat şcolarilor săi o bucată de vreme. (I. Creangă)
său-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj
școlarilor-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz D, atr. adj
• Ale noastre sunt flori la ureche pe lângă cele spuse în cărți. Ale noastre- pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz N, subiect
La masă povestesc soră-mii fapta mea. • mea-adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
Şi când s-au întors Făt-Frumos şi cu ai săi de la vânătoare, ie nevestele, dacă ai de unde. ai săi- pron posesiv, pers a III-a, nr pl, caz N, subiect
b. - Ruşinea asta e a noastră a tuturor... a noastră- pron posesiv, pers a II-a, nr pl, caz G, nume pred
Ruşinea-i a părinţilor noştri şi a bunicilor noştri.
Noștri-adj pron. posesiv, gen masc, nr pl, caz N, nume pred
a noștri-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz N, nume pred
Căci întâi părinţii şi bunicii noştri au lăsat să li se lenevească săbiile...; iar ruşinea noastră e că şi noi facem ca şi părinţii şi bunicii noştri, lăsându-
ne călcaţi în picioare de necredincioşi. (M. Sadoveanu)
Noștri-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz N, atr. adj
Noastră- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
Noștri-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz Ac, atr. adj

c. Amicul meu este foarte iubit de toată lumea... Ştie să spună o mulţime de lucruri pe care le-a văzut în numeroasele sale călătorii. (Al. Odobescu)
meu-adj pron posesiv, gen masc, nr sg, caz N, atr. adj
6
sale-adj pron posesiv, gen fem, nr pl, caz Ac, atr. adj

d. Un curcubeu a-ntins o punte/Din casa mea pân' la a ta. (D. Anghel) mea- adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
e. Sinan a lăsat cele mai bune oşti ale sale prin cetăţi. (N. Bălcescu) ale sale-adj pron posesiv, gen fem, nr pl, caz Ac, atr. adj
f. Acel împărat mare şi puternic îşi întinsese marginile împărăţiei sale... (Petre Ispirescu) sale-adj pron posesiv, gen fem, nr sg. caz Ac, atr. adj
g. Tufe de pomuşoară şi de agrişe dau... adăpost pasărilor mele... Cucoşul acela negru e ceasornicul curţii mele. (Emil Gârleanu)
mele-adj pron posesiv, gen fem, nr pl, caz D, atr. adj
acele-adj pron posesiv, gen masc, nr sg, caz N, atr. adj
mele-adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz G, atr. adj
h. Sunt suflet în sufletul neamului meu/Şi-i cânt bucuria şi-amarul - (...) meu-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg, caz D, atr. adj
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,/ De-a pururi, nerupta sa parte! (G. Coşbuc, Poetul)
al meu-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg caz G, atr. adj
i. Din pământ, din locuinţa/ Mamei tale, ieşi zâmbind,/ Prahova! Şi stai mirată.../Ochii tăi spre soare cată
tale-adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz G, atr. adj
tăi-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz N, atr. adj
Şi-ai tăi ochi mai vii s-aprind. (G. Coşbuc) ai tăi-adj pron posesiv, gen masc, nr pl, caz N, atr. adj
f. - ...Să-mi dau eu liniştea mea pentru hatârul nu ştiu cui! Acuşi vă tâmâiesc prin casă...; încaltea să nu se aleagă nimica nici de somnul meu, dar
nici de al vostru! (Ion Creangă)
mea-adj pron posesiv, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
nu știu cui-loc. pron., caz D
meu-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj
de al vostru-adj pron posesiv, gen neutru, nr sg, caz ac, atr. adj

V. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

V. 1. Analizați morfologic și sintactic pronumele și adjectivele pronominale demonstrative din enunțurile de mai jos:
a. „Aceasta-i strădania, aceasta-i opera." (Vergiliu)
aceasta- pron demonstrativ de apropiere, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. pron demonstrativ
aceasta pron demonstrativ de apropiere, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. pron demonstrativ

• „Îngâmfarea înseamnă dispreţuirea tuturor celorlalţi.” (Teofrast) • tuturor celorlalți- loc. pronominală. Caz D
„Fii întotdeauna acelaşi în durerile cele mari ca şi în plăceri.” (Marc Aurelius) •
același-pron demonstrativ de identite, gen masc, nr sg, caz Ac, nume pred

Aceea era credinţa mea. • aceea- pron demonstrativ de depărtare, gen fem, nr sg, caz N, subiect
S-au luat la întrecere cu aceia. • cu aceia- pron dem. de depărtare, gen neutru, nr pl, caz Ac, compl. ind
Asta nu se poate... • asta- pron demonstrativ de apropiere, gen fem, nr sg, caz N, subiect
„Pesemne c-aista-i Flămânzilă..." aista- pron demonstrativ de apropiere, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. pron
• Cel care începe multe nu isprăveşte nimic. • cel- pron dem. de depărtare, gen masc, nr sg, caz N, subiect
„Nu ştiu ce să mă mai fac cu copilul acesta." (M. Sadoveanu) • acesta-adj pron de apropiere, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj
„Dacă nimereau ceilalţi toţi, nimeream şi noi." (M. Sadoveanu) • pron dem. de diferențiere, gen neutru, nr pl, caz N, subiect
„Pe aceeaşi ulicioară/Bate luna în fereşti..." (M. Eminescu) aceeași- adj pron dem. de identitate, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
b. • Acum ori c-a fi trăind calul, ori că n-a fi trăind, aceasta nu mă priveşte pe mine. (I. Creangă) •
aceasta- pron dem. de apropiere, gen fem, nr sg, caz Ac, compl direct
Adă-mi o cană de apă caldă şi una rece... Cea rece toarn-o pe mine şi cea caldă pe zmeu. •
cea-pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz Ac, compl. direct
cea- pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz Ac, compl. direct

7
Coliba lui Moş Petru era aşezată în partea astălaltă a vâlcelei, iar păduricea și duruitoarea în partea cealaltă. (M. Sadoveanu) •
astălaltă- pron demon. de diferențiere, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. pron
cealaltă- pron demon. de diferențiere, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. pron

Şi când mă lăsa de capul meu, făceam câte o drăguţă de trebuşoară, nici Sfânta Nastasia... nu era în stare a o desface. (I. Creangă) •

Numai eu, rămas acelaşi,/Bat mereu acelaşi drum. (M. Eminescu) •

Același- pron dem. de identitate, gen masc, nr sg, caz Ac, compl. circ de mod
Același-adj. pron dem. de identitate, gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj
Asta e ăl care scrie la „Vocea Patriotului Naţionale". (I.L. Caragiale) •
Acesta- pron dem. de apropiere, gen masc, nr sg, caz N, subiect
Ăl-pron dem. de depărtare, gen masc, nr sg, caz N, nume pred
Zi-i unul straşnic... să-mi aduc aminte de cea primăvară şi de cea tinereţă. (M. Sadoveanu) •
Cea-adj pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
Cea- adj pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
Minciuna stă cu regele la masă,/Dar asta-i cam de multişor poveste. (Al. Vlahuţă) • asta-pron dem. de apropiere, gen fem, nr sg, caz N, subiect
O caricatură..., un chibrit..., o aia!/Cu piciorul mare şi c-un păr cât claia. (G. Topârceanu)
O aia-pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz N, nume pred
c. ...acesta-i omul/ care a lovit pe tatu-tău. (M. Sadoveanu) • acesta- pron dem. de apropiere, gen masc, nr sg, caz N, subiect
Vulturii s-au oprit în lumină... Unul îşi întinse aripa/ca să-l învăluie pe celălalt. (T. Arghezi) •
Pe celălalt- pron dem. de diferențiere, gen masc, nr sg, caz Ac, compl. direct
Fapta ta cea mai bună e aceea de care ţi-ai adus aminte mai puţin. (N. Iorga) • aceea- pron dem. de depărtare, gen fem, nr sg, caz N, nume pred
...o aristocraţie a banului s-a ridicat, şi, [dacă firmele s-au schimbat,] figurile au rămas aceleaşi. (D. Anghel.) •
Același-pron dem. de identitate, gen masc, nr sg, caz Ac, nume pred
Aceasta era treaba mea. • aceasta- pron dem. de apropiere, gen fem, nr sg, caz N, subiect
- Bine, moşule, asta o s-o vedem noi. (C. Hogaş) • asta- pron dem. de apropiere, gen fem, nr sg, caz Ac, compl. direct
Acesta era obiceiul dumnealor...; stricau prietenia de la un lucru de nimic, stăteau botoşi un ceas-două, pe urmă se aruncau unul în braţele celuilalt.
(Emil Gârleanu) • acesta- pron dem. de apropiere, gen masc, nr sg, caz N, subiect
Celuilalt- pron de. Diferențiere, gen neutru, nr pl, caz Ac, atr. adj
O zi ca altele... • ca altele- pron dem. difetențiere, gen fem, nr pl, caz Ac, atr. pron
Fiul acestuia venea să-şi redobândească drepturile părinteşti. Acestuia- pron dem. de apropiere, gen masc, nr sg, caz G, atr. pron
Ar fi făcut mult rău acestora. Acestora- pron dem. de apropiere, gen masc, nr pl, caz D, compl. ind
El fu respins de voinicii pedestraşi ai acestuia. • ai acestuia- pron dem. de apropiere, gen masc, nr pl, caz G, atr. pron
Îi comunica aceluiaşi că se ocupă de proiectul unei lovituri de stat. • aceluiași- pron dem. de identitate, gen masc, nr sg, caz D., compl. ind.
Cocoşilă se opri la marginea poienii şi rămase acolo în picioare, parcă n-ar fi vrut să se amestece cu ceilalţi. Era îmbrăcat de sărbătoare ca şi
ceilalţi. (Marin Preda) cu ceilalți- pron dem. de diferențiere, gen masc, nr pl, caz Ac, compl. ind
Ca și ceilalți-
e. • Cu aceeaşi grijă a ales pe ceilalţi boieri din treapta a doua şi a treia. (M. Sadoveanu) • - Nu vă miraţi că am avut acest ceas de nebunie, vorbind
fără oprire... Nicoară va ajunge poate voievod al acestui pământ. (M. Sadoveanu) • Împărăteasa era necăjită de cât de rău o arătau oglinzile
meşterului acestuia. • Era ceva blând în faţa omului aceluia bătrân. • Numai ei doi (luceafărul şi lebăda) sunt pâlpâirile nopţii acesteia în care lumea
pare adâncită într-un somn de moarte. (Emil Gârleanu) • Poteca e strânsă... la stânga de o prăpastie oablă; în fundul acesteia mugesc undele albăstrii
ale râului.(Al. Russo) • - Apoi... nu se poate să nu dăm răspuns bun acestui cinstit vornic. (M. Sadoveanu) • Au ascultat fermecătoarele legende ale
acestui minunat fluviu... • De-a lungul acestui măreţ torent, au curs puhoaiele de barbari... • Scheletul acestei atât de armonioase construcţii sunt
munţii Carpaţi... Pe vremea când apele acestora netezeau câmpiile exterioare ale ţării, în centrul ei scoarţa pământului de asemenea lucra,
încreţindu-se treptat. (Geo Bogza)

8
 VI. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

* N.B. Unele pronume nehotărâte întră în componența unor:

- locuţiuni pronominale nehotărâte: de una de alta (= despre diverse lucruri), cu una cu alta (= cu diverse lucruri), care mai de care (fiecare), unul pe
altul, cu toţii (—toţi);
- locuțiuni adjectivale (om în toată firea, om în toate sensurile, nu e în toate facultăţile mintale, nu e în toate minţile, oameni tot unul şi unul);
- locuţiuni adverbiale: toate ca toate, până una alta, cu totul şi cu totul (cu totul şi cu totul de aur), cu totul (e cu totul străin de realitate), de tot (i l-am
dat de tot; e grea de tot; a plecat de tot), cu totul (ia-o cu totul, lucrurile stau cu totul altfel);
- locuţiuni conjuncţionale: cu toate că;
- locuţiuni prepoziţionale (cu tot cu: a plecat cu tot cu zestre).
Statut de locuţiuni pronominale nehotărâte tind să capete diverse alte îmbinări la origine libere, expresive în diferite grade: cine ştie cine (=
cineva), cine ştie ce (= ceva), nu ştiu cine (= cineva), nu ştiu care (= careva), nu ştiu ce (= ceva), nu se ştie cine, nu (se ştie care, nu se ştie ce, te miri
cine (= cineva), te miri care (= careva), te miri ce) (— ceva), dracu ştie cine (= cineva), naiba ştie ce (= ceva), te pomeneşti cine (= cineva), te pomeneşti
ce (= ceva), câte şi mai câte (= ceva).

VI.1. Analizați morfologic și sintactic pronumele și adjectivele pronominale nehotărâte din enunțurile de mai jos:
a. • E loc sub soare pentru toţi. • pentru toți- adj. pron nehot., gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj
Întâi judecă-te pe tine şi apoi judecă pe altul. • pe altul- pron nehot, caz Ac, compl. direct
„Multe i se întâmplă omului - unele dorite, altele nedorite." (Plaut) • unele- pron nehot, caz N, subiect; altele-pron nehot., caz N, subiect
A învăţat ce au uitat alţii. • alții- pron nehot, caz N, subiect
Mulţi sunt chemaţi, puţini aleşi. • mulți/puțini- pron nehot, caz N, subiect
„Este în firea oricui să greşească.” (Cicero) • oricui-adj pron nehotărât, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
Fiecare cu norocul lui trăieşte. Fiecare- pron nehot., caz N, subiect
• Toate sunt trecătoare ca ziua de ieri. • toate-pron nehot., caz N, subiect
Fiecăruia i se pare copilul său mai frumos. Fiecăruia- pron nehot, caz D, compl. ind
• Cu un ochi râde şi cu altul plânge. • cu altul-pron nehot., caz Ac, compl. ind.
Nu pofti la bunul altcuiva. • altcuiva- adj. pron. nehot., gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj.
Orice rar se vede mai dulce ni se pare. • Orice-pron nehot, caz N, subiect
Sau taci, sau spune ceva mai bun decât tăcerea. ceva- pron nehot, caz Ac, compl. direct
• Cineva i-a trimis o scrisoare. • cineva- pron nehot, caz N, subiect
I se va adresa altcuiva. • altcuiva-pron nehot, caz D, compl. ind
Visul orişicui se poate împlini. • orișicui- adj pron nehot, gen neutru, nr sg, caz N, atr adj
Poate fi păcălit de oricine. • de oricine- pron nehot, caz Ac, compl. de agent
Orice lucru este bun la timpul său. • orice-adj pron nehot, gen neutru, nr sg, caz N, atr. adj
Toţi copacii înfrunzesc, dar nu toţi dau roade. Toți- adj pron nehot., gen masc, nr pl, caz N, atr. adj toți-pron nehot, caz N, subiect
• Altă făină se macină acum la moară. Altă-adj pron nehot, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
b. •...la ceartă unul zice una, altul zice alta...; în sfârşit, are parte fiecare de cuvânt. (I.L. Caragiale)
unul- adj. pron nehot., gen fem, nr sg, caz Ac., atr adj. una- pron nehot, caz Ac, compl. direct
fiecare-pron nehot, caz N, subiect
• ...original în civilizaţie nu înseamnă a refuza să înveţi de la alţii; nu înseamnă a face totul, a inventa totul singur. (H. Daicoviciu) •
Alții-pron nehot, caz Ac, compl. ind
...Ce eşti te priveşte la urma urmei numai pe tine. Ce vrei priveşte şi pe alţii. pe alții-pron nehot, caz Ac, compl. direct
Ce faci, aceea poate privi pe toţi. • pe toți- pron nehot, caz Ac, compl. direct
Iubind pe cineva, l-ai luat în sufletul tău fără ca el să piardă ceva. • pe cineva-pron nehot., caz Ac, compl. direct ceva-pron nehot, caz Ac, compl direct
Viaţa nu primeşte să-i dai altceva decât ce-ţi cere. • altceva-pron nehot, caz Ac, compl direct
Cine scrie pentru puţini, scrie pentru aceia; cine scrie pentru sine, scrie pentru toţi. • pentru puțini/aceia/toți- pron nehot, caz Ac, compl ind.
Dă fiecăruia ce i se cuvine, şi ţie ajungă-ţi ce rămâne. • fiecăruia- pron nehot, caz D, compl. ind
Înţelepciunea e a ta numai când o dai altuia, altfel, ea e numai în tine. • altuia- pron nehot, caz D, compl. ind
Arta dă tot tuturora, şi rămâne totuşi întreagă. Tuturora- pron nehot, caz D, compl ind
• - Dumneata, femeie, îl urmăreşti pe careva dintre dânşii pentru o datorie? (M. Sadoveanu) • pe careva- pron nehot, caz Ac, compl. direct
...datoriile fiecăruia erau crestate pe răboj. (E. Camilar) • fiecăruia- pron nehot, caz G, atr. pron
Ce răsare în grădina ta, al tău este, nu (este) al altcuiva. • al altcuiva- pron nehot, caz N, nume pred.
... unii voiau să păstreze în viaţă (pe) vreo câţiva nobili prinşi, iar alţii cereau ca să se omoare îndată...;
Unii-pron nehot., caz N, subiect

9
Pe câțiva-adj pron nehot, gen masc, nr pl, caz Ac, atr. adj
alții-pron nehot, caz N, subiect
se învoiră apoi să amâne... moartea unora dintr-înşii. (N. Bălcescu) •

Se vede în luptă cu ceilalţi... La unii surâde, unora le strânge mâna, cu alţii se ceartă, la urmă se împacă cu toţi. (B. Şt. Delavrancea) •
cu ceilalți-pron nehot, caz Ac, compl ind la unii-pron nehot, caz D, compl. ind
unora-pron nehot, caz D, compl. ind cu alții/cu toții- pron nehot, caz Ac, compl. ind
Dascălul Chiosea... se plimba pe dinaintea băieţilor înarmat cu o vargă lungă, arzând când pe unul, când pe altul...; se oprea dinaintea fiecăruia... (I. Ghica)
Pe unul/pe altul- pron nehot, caz Ac, compl direct dinaintea fiecăruia-pron nehot, caz G, comp. circ. de loc
c. • Fiecare îşi cunoaşte datoria. • fiecare-pron nehot, caz N, subiect
Preţuim deopotrivă pe fiecare. • pe fiecare- pron nehot, caz Ac, compl. direct
Succesul depinde de fiecare dintre noi. • de fiecare- pron nehot, caz Ac, compl. ind.
Am lucrat lângă fiecare. • lângă fiecare- pron nehot, caz Ac, compl. circ loc
I se dă fiecăruia după meritele lui. • fiecăruia-pron nehot, caz D, compl ind.
Datoria fiecăruia este să se pregătească. • fiecăruia- pron nehot, caz G, atr. pron.
Datoria aceasta este a fiecăruia. A fiecăruia- pron nehot, caz N, nume pred.
• Şeful echipei va fi unul dintre voi. • unul-pron nehot, caz N, subiect
S-a aşezat care unde a găsit. • care unde a găsit- loc pronominală, caz Ac, compl. circ de loc
Au venit care călări, care pe jos. • care-pron nehot, caz N, subiect
Și ne luăm noi de la şcoală şi ne ducem cu toţii. • cu toții- pron nehot, caz Ac, compl. circ de mod.
Şi care săpau cu cazmalele, care cărau cu tărăboanţele, care (cărau) cu căruţele, care (cărau) cu covăţile... (Ion Creangă) • care-pron nehot, caz N, subiect
Jur-împrejur, cât cuprindea ochiul, zări numai creste de munţi, care mai mari, care mai mărunţi. Dar mai presus de toţi se ridica creştetul gol, de pe care el privea
şi vedea jos pământul cu verdeţile... (Al. Odobescu) • mai presus de toți-loc pron.
Apoi intră cu toţi înlăuntru, se tologeşte care unde apucă şi... tac mă cheamă. (Ion Creangă) cu toții- pron nehot, caz N, subiect care unde apucă-loc pron
• Stătu să le asculte: toate pe rând cântară, care prost, care bine, talentu-și arătară. (Gr. Alexandrescu). Toate/care/care- pron nehot., caz N, subiect
d. El îşi opri calul înaintea cârciumii, aruncă o privire la Ana, apoi alta la bătrână... Unul din porcari intră iute în casă, iar celălalt se ivi pe prag. (I. Slavici) •
unul-pron nehot, caz N, subiect celălalt-pron nehot, caz N, subiect
Ca şi cocoana Leonora, fiecare lighioană îşi are ghenealoghia ei. Aşa... unul din câini, Garsonică, ăl de curte, este nepot de frate al vestitului Osman...; iar căţelul
din casă, Bijulică, este strănepot al altui Bijulică. (I.Al. Brătescu-Voineşti) •
fiecare-adj pron nehot, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj unul-adj pron nehot, gen masc, nr pl, caz Ac, atr. adj
al altui- adj pron nehot, gen masc, nr sg. caz G, atr. adj
...de-acum înainte mai aveţi şi ceva treabă...; până mâni-dimineaţă să-mi alegeţi macul de o parte..., şi năsipul de altă parte. Nu cumva să găsesc fir de vreun mac
printre năsip sau vreunul de năsip printre mac. (Ion Creangă) • vreunul- adj pron nehot, gen neutru, nr sg. caz Ac, art. adj
Câteva scaune... erau risipite de-a lungul pereţilor... • câteva-adj pron nehot, gen neutru, nr pl, caz N, atr. adj
Compoziţiunea fiecărei linii diferea de celelalte două prin putere... (B. P. Hasdeu) •
Fiecărei- adj pron nehot., gen fem, nr sg, caz G, atr. adj de celelalte- pron nehot, caz Ac, compl ind.
Oamenii domnului fură asemenea trataţi după obrazul fiecăruia. Mihai-Vodă trimise şi el prinţului... vreo câteva blăni de mult preţ. (N. Bălcescu) •
Fiecăruia- adj pron nehot, gen neutru, nr sg, caz Ac, atr. adj vreo- pron nehot, caz Ac, art pron.
A trecut, ajutat de câţiva prieteni, toate piedicile neînţelegerii... şi, la capătul atâtor încercări..., el s-a pomenit, în sfârşit, acolo sus în cer, zburând. (N. Iorga) •
toate- adj pron. nehot, gen fem, nr pl., caz Ac, atr. adj atâtor- adj pron nehot, gen fem., nr pl, caz G, atr. adj
S-a zis, cu drept cuvânt, că la începutul oricărei mişcări de libertate e o poezie, la începutul tuturor biruinţelor mari ale revendicărilor naţionale (e) un mare triumf
literar. (O.Goga) • oricărei/tuturor-adj pron nehot, gen fem, nr sg, caz G, atr. adj
Îi plăcea iarăşi să se uite noaptea la stele şi ar fi voit să ştie care e steaua împăratului cutare sau a cutărui boier. (P. Ispirescu) •
Cutare/cutărui-adj pron nehot, gen masc, nr sg, caz G, atr. adj
Om de o veselie copilăroasă, el râdea din toată inima, încât ochii tuturora se-ndreptau asupra lui. (I. Slavici) •
din toată-adj pron nehot, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj tuturora-adj pron nehot, gen masc, nr pl, caz N, atr. adj
Boierii şi călugării erau puţini,... dar toate pământurile erau ale lor, şi oricine nu era din(tre) ei nu avea nici atâta loc propriu cât trebuia pentru o înmormântare.
(B.P. Hasdeu) puțini-pron nehot, caz N, nume pred oricine-pron nehot, caz N, subiect

e. •Apoi, lângă mescioara preotului, cineva începu să citească ceva, câteva minute, cu glas ciudat. (L. Rebreanu)
cineva-pron nehot., caz N, subiect ceva-pron nehot, caz Ac, compl. direct câteva minute-adj pron nehot, gen neuru, nr pl, caz Ac, atr.
adj
• Cine ţi-a vârât în cap una ca asta, acela încă-i unul. (I. Creangă) • una ca asta- loc. pron, caz Ac, compl direct unul-pron nehot, caz N, nume pred
Mai bucuros ar alege un străin decât pe unul din ei. (P. Ispirescu) • pe unul- pron nehot, caz Ac, comp. direct

10
Mintea strălucirii tale e cu mult mai pătrunzătoare decât a oricăruia dintre noi şi decât a tuturor la un loc. (M. Sadoveanu) •
a oricăruia-pron nehot, caz D, compl ind. a tututor- pron nehot, caz G, atr. pron
De m-ar îngriji cineva,... în zece zile m-aş face de nu m-aş da pe zece ca d-alde ăştia. (P. Ispirescu) •
Cineva-pron nehot, caz N, subiect d-alde-pron nehot, caz Ac, compl. ind
Moş Gheorghe Andruşcă era „cineva” în sat la Liteni. (M. Sadoveanu) •
cineva-pron nehot, caz N, nume pred
De-or trece anii cum trecură/Ea tot mai mult îmi va plăce/Pentru că-n toat-a ei făptură/E-un „nu știu cum”, un „nu știu ce”. (Eminescu) •
-n toat- - pron nehot, caz Ac, compl circ de loc
un ,,nu știu cum”/ un ,,nu știu ce”- loc pron, N, nume pred
Nu te mai pune și mata atâta pentru te miri ce și mai nimica... (I. Creangă) •
te miri ce- loc pron, caz Ac, compl direct
Colo-n colţ acum răsare/ Un copil al nu ştiu cui.” (G. Coşbuc) al nu știu cui-loc pron, caz G, atr. pron
Cine ştie ce putea să se întâmple cu el. (M. Sadoveanu) • Cine știe- loc pron
Cine ştie ce-o fi făcut, gândeam, degeaba, nu l-au condamnat ei... (M. Preda) • cine știe-loc pron
Mi-e frică să nu spună cine ştie ce despre mine. (O. Paler) • cine știe ce-loc pron
Înșfăcăm noi te miri ce mai aveam. Te miri ce-loc pron

f. Deosebiți pronumele și adj. pr. Nehotărât de numeral și de articol:

• La o faptă bună mulţi voinici se-adună. • Un lucru care nu se caută e bun de pus pe foc. • Mai bine o vrabie în mână decât zece pe gard. • Un tată poate hrăni
zece fii, dar zece fii nu pot hrăni un tată. • Cu o mână dă şi cu cealaltă adună. • Un pas după altul departe te duce.

VI .2. Explicați cum s-a realizat schimbarea valorii gramaticale a pronumelor nehotărâte.

Acel cineva era chiar Cuza-Vodă. Acel cineva-își schimbă valoarea gramaticală din pronume neoht. în pronume demonstrativ
. Era un oarecare, necunoscut şi nebăgat în seamă de nimeni. un oarecare-din pronume nehot. în subst de nimeni- din pron nehot. în subst
Nu sunt nici eu un fiştecine. un fiștecine-din pron. nehot. în subst
Acest ceva nu este suficient pentru a trece clasa. acest ceva-din pron nehot. în pron dem.
Era o fată frumoasă şi oarecare. Oarecare- din pron nehot. în adj.
S-a chinuit ceva până a reuşit să intre în casă. Ceva-din pron nehot. în adv. de timp
Acest test a fost ceva mai greu decât cel de anul trecut. ceva mai greu-din pron nehot în adj.

VII. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

*N.B. Pronumele negativ nimic poate fi derivat cu sufixul diminutival —uț (nimic-nimicuţ, nimic-nimicuţa). Se pot
substantiviza: nimic (Spune multe nimicuri., Este un nimic); nimeni (Se crede cineva, dar de fapt este un nimeni.). Există formaţii ad-
hoc, prin analogie cu pronumele nehotărâte: Nu mă interesează părerea nicicui. Împreună cu prepoziţii (şi adjective pronominale/
substantive) formează locuţiuni adjectivale (om de nimic) şi locuțiuni adverbiale (pe nimic, cu nimic(a), întru nimic, pe nimica toată,
în niciun caz). Alături de un cuantificator nehotărât formează o locuţiune pronominală negativă: A spus o nimica toată.; S-au certat
din nimica toată. Intră în structura unor locuţiuni pronominale expresive: nimeni pe lume, nimic în cer şi pe pământ. Rar, se combină cu
alţi cuantificatori, în structuri cvasilocuţionale: nimic altceva/altceva nimic, nimeni altul/altul nimeni, nimic mai mult/mai mult nimic.

VII. 1. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale negative din enunțurile de mai jos:
a. • Nimeni nu moare de lucru. • nimeni-pron negativ, caz N, subiect
Nimic nu se obţine fără osteneală. • nimic-pron negativ, caz N, subiect
Din cărţile recomandate n-a citit niciuna. • niciuna-pron negativ, caz Ac, atr. pron
Niciunul nu poate fi prezent în două locuri în acelaşi timp. • Niciunul- pron negativ, caz N, subiect
Nimeni nu se naşte învăţat. • Nimine-pron negativ, caz N, subiect
„Tot alături călăresc,/ Nu am grija nimănuia..." nimănuia- adj pron negativ, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj (M. Eminescu) •
„Şi vezi, pe-acesta nu-l spui nimănuie...” (M. Eminescu) • nimănuie-pron negativ, caz Ac, compl. direct
Omul curajos nu se teme de nimeni. de nimeni-pron negativ, caz Ac, comp. ind.
. • Nimic nu e mai schimbător ca vremea. • nimic-pron negativ, caz N, subiect

11
„Nu cer nimic, nimic nu mai aştept...” (M. Eminescu) • nimic-pron negativ, caz Ac, compl. direct
„... apoi, văzând că rămâne nepăsător, înţelese că nu e nicio primejdie." (M. Sadoveanu) •
nicio-adj pron negativ, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj
Niciun părinte nu-şi neglijează copiii. niciun-adj pron negativ, gen masc, nr sg, caz N, atr. adj.
b. • ...o mulţime de feciori de crai şi de împăraţi... au venit, şi niciunul din ei n-a făcut nicio ispravă. (Ion Creangă) •
niciunul-pron negativ, caz N, subiect
Încercă inelul, şi la niciuna nu se potrivi. • la niciuna- pron negativ, caz D, compl.ind
Nu se vedea nicio pasăre, nu se auzea niciun glas. (Marin Preda) •
Nicio-adj pron negativ, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj niciun-adj pron negativ, gen neutru, nr sg, caz N, atr. adj
Regreta că n-a strâns avere, ca alţii, să nu-i pese de nimeni şi de nimic. (L. Rebreanu) • de nimeni/de nimic-pron negativ, caz Ac, compl. ind
Nu se auzi nimic. Nimic- pron negativ, caz N, subiect
Nu striga nimeni nimic. (Camil Petrescu) nimeni- pron negativ, caz N, subiect nimic-pron negatib, caz Ac, compl. direct
• Să nu mai spui nimănui nimic. • nimănui-pron negativ, caz D, compl. ind nimic-pron negativ, caz Ac, compl. direct
Nu ieşi în calea nimănui ca să-i arăţi cu sila drumul cel bun; ajunge să mergi pe dânsul. (N. Iorga) •
Nimănui-adj pron negativ, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
...tot aţi venit trei inşi fără de veste şi fără ştirea nimănui... n-avem să ne plângem nimănui... (I. Slavici) •
Nimănui-adj pron negativ, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj nimănui-pron negativ, caz D, compl. ind

Am fost un inconștient toată viața, un orb, un nimeni și nu mi-am dat seama. (A. Buzura) • Căci astăzi dacă mai ascult, nimicurile-aceste,/Îmi pare-
o veche, de demult/Poveste. (M. Eminescu) •
Eu, pe cât m-ajunge mintea, nu mă știu greșit cu nimica și n-am făcut nimănui niciun rău. (M. Sadoveanu) •
cu nimica-pron negativ, caz Ac, compl. ind nimănui-pron negativ, caz D, compl. ind
Era om de nimic. De nimic-loc adj.

VIII. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

*N.B. Pronumele interogativ intră în structura unor locuţiuni pronominale nehotărâte (cine ştie cine, cine ştie ce). De asemenea,
intră în structura unor sintagme cvasilocuţionale, aflate la graniţa dintre pronume interogativ cu prepoziţii şi locuţiune adverbială
interogativă: Pentru ce ai făcut asta?; La ce te-ai băgat în afacerea asta?; De ce vorbeşti fără să ştii?

VIII. 1. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele interogative din enunțurile de mai jos.
a. • „Cine-mi schimbă noaptea-n zi?.../ cine-pron interogativ, caz N, subiect
Cine cântă?.../ cine-pron interogativ, caz N, subiect
Cine-o fi?..." cine-pron interogativ, caz N, nume pred
„Şi pentru cine vrei să mori?” (M. Eminescu) • „ pentru cine-pron interogativ, caz Ac, compl. ind
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?" (M. Eminescu) • ce-pron interogativ, caz N, subiect
„Cine ţip-aşa de tot?” (V. Alecsandri) • cine-pron interogativ, caz N, subiect
„Ce vă doare cui i-aţi spus?” (G. Coşbuc) ce-pron inter, caz N, subiect
„Şi tu de-acum al cui vei fi?” (G. Coşbuc) • al cui-pron inter, caz G, atr. pron int.
„Cu cine am onoarea? întrebă coniţa...” (I.L. Caragiale) cu cine-pron int, caz Ac, compl. ind
• Ce luceşte colo pe stradele adânci?” (V. Alecsandri) • ce-pron interogativ, caz N, subiect
„Voi ce-aveţi de spus?” (G. Coşbuc) • ce-pron interogativ, caz Ac, compl. direct
„Dar care ţi-e veşnica ţintă/De-alergi, călătorule nor?” (G. Coşbuc) care-pron inter, caz Ac, atr. pron
Căruia îi oferi sprijin de această dată? Căruia-pron inter, caz D, compl ind.
• Ale cărora sunt aceste livezi? ale cărora-pron int, caz G, atr. pron
„Ce urmă lasă şoimii-n zbor?" (G. Coşbuc) • ce-adj pron inter, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj.
„...în care timpuri se pierd tristele-mi gânduri?" (V. Alecsandri) • în care-adj pron inter, gen neutru, nr pl, caz Ac, atr. adj
„Câte ceasuri sunt?" (I.L. Caragiale) • câte- adj pron negativ, gen neutru, nr pl, caz N, atr. adj

12
Ce eram noi românii pe atunci? ce-pron inter, caz N, nume pred
Cine ne băga în seamă? Cine-pron inter, caz N, subiect
Care ziar, care revistă sau care scriitor se ocupa de noi? (I. Ghica) care-adj pron inter, gen neutru, nr sg, caz N, atr. adj
Care-adj pron inter, gen fem, nr sg, caz N, atr. adj care-adj pron inter, gen masc, nr sg,caz N, atr. adj
b. • Cine le-a scos acestea? • cine-pron inter, caz N, subiect
Pe cine ai adus, Dumitre? Pe cine-pron inter, caz Ac, compl. direct
• Cu cine vorbeşti tu acolo? Cu cine-pron inter, caz Ac, compl ind
• Ce se naşte cu luna şi piere cu soarele? (Ghicitoare - Bruma). Ce-pron inter, caz Ac, compl direct
• Care-i acolo? Care-pron inter, caz N, subiect
• Pe care ţi-o alegi, băiete? Pe care-pron inter, caz Ac, compl direct
• Câţi au pierit dintre-ai noştri? Câți-pron inter, caz Ac, atr adj.
• Ce e poezia? înger palid cu priviri curate. (M. Eminescu) • ce-pron inter, caz N, nume pred
Moşule, al cui e feciorul acesta?• al cui-pron inter, caz G, atr. pron
Şi pricina fericirii tale care-i? • care-pron inter, caz N, nume pred
- Babo, cui îi zici tu fătu-meu? (I.L. Caragiale) • cui-pron inter, caz D, compl ind
Spuneţi-mi ce-i dreptatea? (M. Eminescu) • ce- prom inter, caz N, nume pred
Măiculiţa tot mă-ntrebă/ Care muncă mi-e mai dragă? Care- pron inter, caz Ac, atr. pron
c. Cine a tras în calul meu de lemn? Cu ce săgeată, cu ce floare? (Nichita Stănescu) •
cine-pron inter, caz N, subiect cu ce-pron inter, caz Ac, compl ind.
În care brad, de care creangă/Plânsoarea ta s-a aninat? (O. Goga) •
în care-adj pron inter, gen masc, nr sg, caz Ac, atr. adj de care-adj pron inter, gen fem, nr sg, caz Ac, atr. adj
- Acum, ...câte bucăţi ai fi avut dumneata, care spui că avuşi două pâni? (Ion Creangă) • cîte- adj pron inter, gen fem, nr pl, caz Ac, atr. adj
Câţi domni a avut Țara Românească? (I.L. Caragiale) • câți-adj pron inter, gen masc, nr pl. caz Ac, atr. adj
Câţi pomi si câte vite ai altoit? Câți-adj pron inter, gen masc, nr pl, caz Ac, atr. adj cîte-adj pron inter, gen fem, nr pl, caz Ac, atr. adj
• Al câtelea pom trebuie scos? •
A cui ești tu, fata mea? • A cui-pron inter, caz G, atr. pron
Ce fel de rochie ți-ai cumpărat? Ce-pron inter, caz Ac, compl direct

13
 IX. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

N.B.1. Pentru a stabili corect funcția sintactică a pronumelor relative, respectați următoarele etape:
1. Citiți fraza.
2. Subliniați predicatele.
3. Încercuiți elementele de relație.
4. Împărțiți fraza în propoziții.
5. După ce ați delimitat propozițiile, menționați funcția sintactică a pronumelui relativ. Pentru a-i afla funcția sintactică, înlocuiți-l cu substantivul
pe care îl substituie.
Ex.1: Scaunul2/ pe care stai1/ este șubred.2/
(pe care  pe scaun stai; Unde stai? pe scaun - c. circ. de loc  pe care - c. circ. de loc)
Ex. 2. Nu cunosc niciun tânăr1/ căruia să nu-i placă muzica.2/
(căruia  tânărului să nu-i placă; Cui să nu-i placă? tânărului - c. ind.  căruia - c. ind.)

6. Dacă nu se poate identifica un substantiv substituit, înlocuiți pronumele relativ cu pronumele nehotărâte: cineva, ceva.
Ex. 1. Ştiu1/ ce vreau.2/ (vreau ceva; Ce vreau?  ceva - c. direct;  ce - c. direct)
Ex. 2. Nu știu1/ cine va pleca.2/
(Cineva va pleca.  Cine va pleca?  cineva - subiect;  cine - subiect)

7. Pentru stabilirea funcției sintactice a pronumelui relativ cumulant, soluția care se impune pentru a le putea analiza este decumularea lui, refacerea
grupării de origine.
Ex. 1. Cartea a dat-o1/ cui n-avea nevoie de ea.2/  Cartea a dat-o aceluia care n-avea nevoie de ea.
Astfel, cui preia cazul dativ de la aceluia și funcția de subiect de la care.  cui - subiect, D.
Ex. 2. Pleacă1/ la cine îi convine.  Pleacă la acela care îi convine.
 Astfel, la cine preia cazul de la pronumele: la acela (Ac.) și funcția sintactică de la care - subiect.

N.B.2. Pronumele relativ intră în structura unor îmbinări cu statut cvasilocuţional rezultate prin elipsă, în care relativele exprimă un sens
nehotărât (care mai de care, care pe care, care cu care, câte şi mai câte). Unele îmbinări au sens adverbial după care, drept care, pentru
care. Altele intră în structura unor locuţiuni conjuncţionale: după ce, pentru ce, până ce.

IX.1.a. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative. Indicați prin săgeată cuvântul determinat de pronumele relativ.
Despărțiți frazele în propoziţii.
• Cine dă din mâini1/ nu se îneacă.2/ • cine-pron relativ, caz N, subiect
Ochii1/ care nu se văd2/ se uită. • care- pron relativ, caz N, subiect
Prostul face1/ ce vede.2/ • ce- pron relativ, caz Ac, compl. direct
Cel ce pierde drumul1/ e bucuros şi de cărare2/. • ce-pron relativ, caz N, subiect
Ştie Dumnezeu1/ al cui e sacul cu făină.2/ • al cui-pron relativ, caz G, atr. pron
Nu tot ce sclipeşte1/ e aur.2/ • ce- pron relativ, caz Ac, compl. direct
Omul de minte1/ nu mai are crezământ.2/ •
Nu se ştie1/ din câte pături se face plăcinta.2/ •
Fiecare ştie1/ ce duşmani are.2/ •
Nu se caută ce ai fost1/, ci ceea ce eşti. • 2/
Dar va veni o zi în care1/ /Ne vom opri deodată-n drum...”2/ (I. Minulescu) •
Se vede1/ ce educaţie a primit.2/ •
„Găsi îndată cenuşa1/ de care avea nevoie...” 2/ (M. Sadoveanu) •
Tu numai nu dai în gropi1/ de prost ce ești.2/ (I. Creangă)
b. Acuma Vitoria se abătea iarăşi într-o ţară cu totul necunoscută, cu nume de sate şi munţi 1/ pe care nu le mai auzise.2/ A făcut popasul obişnuit
într-un sat 1/căruia îi zice Sabasa2/... Iar muntele cu cale şerpuită... se chema Stânişoara. Îi dădea Vitoriei aceste lămuriri un flăcăuaş 1/pe care-l
luase călăuză.2/ (M. Sadoveanu)

c. Şi cum de la o vreme gurile lor (ale clopotelor) amuţiseră1/, căci sunt anumite ceasuri ce învăluiesc cu melancolia lor2/ şi cărora numai tăcerea li
se cade, de undeva, din infinit parcă,3/ ... un sunet argintiu căzu trezind reveria lor. (D. Anghel)

14
d. Aşa-mi vine când şi când 1/ / Să mă iau pe drum plângând2/, /Nici n-am1/ cui să mă jălesc2/, /Să spun1/ pe cine doresc.2/ (M. Eminescu)

e. Pasionat, ca un vânător chemat pe o urmă, am rătăcit înainte în pădurea aceasta de hârtie 1/, ale cărei foi le-au scuturat rând pe rând anotimpurile.2/
Şi figura marelui om se înălţa covârşitoare, întunecând cu încetul pe ceilalţi, pe toate gloriile de o zi... 1/, care reuşiseră să înşele cu aparenţa lor
zgomotoasă ochii miopi ai contemporanilor.2/ (D. Anghel)

f. Împrejurul lor stau grămădiţi optzeci de călăreţi turci1/,... unii cu înalta cucă din vârful căreia atârna, pe şalele calului, o lată pană verde... 2/ (Al.
Odobescu)
g. El (Motrul) coboară... de la poalele muntelui Oslea1/, unde a stat în vechime încolăcit năprasnicul şarpe cu nouă ochi 2, de groaza căruia se
cutremura toată Valea Dunării3/... (Al. Vlahuţă)
h. - ...deşi îmi place prea mult1/, dară mă lipsesc de un aşa odor2/, şi-l las3/ cui mi l-a adus3/... A doua zi împăratul chemă pe Ţugulea şi pe fata de
împărat1/... şi le spuse ce a găsit cu cale sfatul împărătesc.2/
i. Dar vremea trecea cu amăgele1/... şi dorul meu era acum nemărginit/; căci sprinţar şi înşelător este gândul omului3/, pe ale cărui aripi te poartă
dorul necontenit4/ şi nu te lasă în pace5/, până ce intri în mormânt.6/ (I. Creangă)
j. Ieşirăm pe portiţa de din dos a teatrului 1/ şi-n curând ajunserăm în câmpul2/ în care se vedea de departe căsuţa bătrânului muzicant 3/, a(le) cărei
ferestre ardeau în noapte ca două place de argint.4/ (M. Eminescu)
k. Mai lesne poci1/ să număr pe degetele mele2/, /Câți sfinți avem pe lună și câte versuri rele3/, /Decât să bag de seamă 4/ce carte nu e dată5/, /A cui
este mai mică6/ și cine o să bată.7/ (Gr. Alexandrescu)
IX. 2. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative. Indicați prin săgeată cuvântul determinat de pronumele
relativ. Despărțiți frazele în propoziţii.
a) - Du-te chiar acum la stăpânul moşiei1/ şi spune-i2/ că te prinzi3/ să-i dai în girezi tot grâul4/ cât îl are semănat.5/ (Ion Creangă)
b) ...vedeam cât adevăr, câtă culoare, câtă informaţie folositoare1/ se găsesc în aceste comedii2/ pe care Alecsandri le scria mai mult jucându-se.3/
(N. Iorga)
c) Înaintăm pe o şosea1/ ce duce spre graniţă.2/ (Al. Vlahuţă)
d) Eu nu ştiu limanul1/ spre care/Pornesc cu bagajul acum2/, /Ce demon mă pune-n mişcare3/, /Ce taină mă-ndeamnă la drum.4/ (G. Topârceanu)
e) Şi nu se simţea decât vântul1/ care cânta pe mai multe ţevi.2/ (Em. Bucuţa)
f) În care cămeşă s-a măniet1/, într-aceea s-a (se va) dezmânia.2/ (Ion Creangă)
g) Cine mai ştie1/ câte pământuri ai avut sub soare2/, câtă viaţă... ai cheltuit în căutarea strălucitorului aur.3/ Dar... cum nu te înţeleg eu pe tine1/, tot
aşa nu m-ai înţelege nici tu2/, dacă ai vedea3/... cărui altar slujesc.4/ (D. Anghel)
h) A luat1/ care (ce) floare i-a plăcut.2/ A luat 1/câte flori a vrut.2/
IX.3. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative din textele de mai jos:
a) Cel ce în astă lume a dus numai durerea1/ /Nimic n-are dincolo2/, căci morţi sunt cei muriţi.3/ (M. Eminescu)
b) Celui ce-i place linguşirea1/ este vrednic de linguşire.2/ (T. Vianu)
c) Singur şi trist, îmi reiau filele înnegrite peste an1/ şi recitesc2/ cele ce-am scris3/. (D. Anghel)
d) - Preuteasă, preuteasă, strigă el1/, uitându-se prin casă spre a-şi alege cele ce-i făceau trebuinţă la drum.2/ (I. Slavici)
e) ...în casa bunicilor mei am simţit câteodată nevoia1/ să notez2/ ceea ce era chiar sub ochii mei.3/ (I. Teodoreanu)
f) - Tată, a venit vremea1/ să-mi dai2/ ceea ce mi-ai făgăduit3/. (P. Ispirescu)
g) - Tocmai de ceea ce te-ai păzit1/, n-ai scăpat.2/ (Ion Creangă)
h) Vom analiza1/ ceea ce ai propus2/. Au cercetat1/ cele ce s-au întâmplat.2/
i) ...se auzea răsunând glasul unui pârâuaş1/ ce venea ca şi noi din deal la vale2/. (Ion Creangă)
j) Ce ţie nu-ţi place1/ altuia nu face.2/ (Proverb.)
k) ... în viaţă, în simţire, în gând rămâne mai ales1/ ce ai dat altora2/, ce ai lăsat de la tine3/, ce ai jertfit.4/(N. Iorga)
l) Ea este prietena1/ despre al cărei frate ți-am vorbit2/. Ce ţi-am spus1/ e tot ce ştiu2/. M-a întrebat1/ care lucrare e mai bună.2/

15
 IX. 4. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative:
Spune-mi cine lipseşte. Am ascultat acel sfat al cui m-a lămurit. Voi povesti cui mă ascultă. Îl ascult pe care vine primul. N-a spus cine este el. Se
întrebau a cui a fost ideea. Spune-mi pentru cine este cadoul. Îi cunosc pe părinţii ai căror copii au câştigat. Au venit trei, dintre care doi sunt
celebri. Ştiu ce vreau. Mă refeream la ceea ce a spus el. Ai dat ceva din ce ai tu. Spune-mi despre ce vorbiţi. Ştiu cui i-am dat cartea. Am aflat
împotriva cui ai luptat. Se ştie de cine ai fost premiat. Ne-am cunoscut în ziua în care ai venit. Mă plimb prin parcul în care ne-am cunoscut. Am
văzut statuia în faţa căreia ne-am fotografiat. Înverşunarea cu care oamenii îşi apără proprietatea este impresionantă. Nu ştiu care va pleca. Nu ştiu
care coleg va pleca. Ştiu ce citeşti. Ştiu ce carte citeşti. La ce te gândeşti? Spune-mi la ce te gândeşti. Câte cărţi ai citit? Ştiu câte cărţi ai citit. Am
aflat ce copil a câştigat. Am aflat al cui copil a câştigat. Vin în ce zi voi fi liber. Vin în ziua în care voi fi liber. A dat cui a cerut. Cui nu-i e foame
nu mănâncă.
IX.5. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative:
• a. Casa în care stau este din cărămidă. • b. Casa pe acoperişul căreia se află antena cea mai înaltă este a unui prieten. • c. Propunerile pe care le-
am făcut rămân în picioare. • d. Am discutat problema în detaliu cu cei care au fost de faţă. • e. Toate câte le-am văzut au fost interesante. • f.
Situaţia în care te afli nu este de invidiat. • g. Scaunul pe care stai este şubred. • h. Trenul care a plecat este un accelerat. • i. Trenul în care s-a urcat
este un accelerat. • j. Nu cunosc niciun tânăr căruia să nu-i placă muzica. • k. Lacul în jurul căruia ne-am plimbat este mândria oraşului. • l. Băieţii
cu care se plimbă Ion sunt de vârsta lui.
• m. Ieri am vizitat căminul în care am locuit ca student. • n. Ţi-am cumpărat bilet pentru trenul cu care vei pleca la mare. o. L-am cunoscut în ziua
în care şi-a luat bacalaureatul.
IX.6. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale relative:
• Bunurile care se cuvin au fost deja expediate. • Din bărbatul înalt şi viguros ce fusese cândva antrenorul său de lupte nu mai rămăsese decât un
bătrânel uscăţiv şi liniştit. • Toate câte le-am aflat de la voi sunt bune. • Prietenul căruia îi scriu este la mare. • Colegul împotriva căruia ai luat
cuvântul s-a cam supărat.
Nu-mi mai amintesc toate problemele despre care am discutat. • Gândiţi-vă la oamenii de care aţi fost ajutaţi în viaţă. • Oraşul pe deasupra căruia
zburăm este Turda. • Nu voi uita ziua în care ne-am cunoscut.
• Boala de care a murit e nevindecabilă. • Deşi era vorba de o excursie, al cărei traseu îl cunoştea în detaliu, o aştepta totuşi cu nerăbdare. • Oamenii
în a căror familie intrase prin căsătorie erau originari din părţile Aradului. • Dau cartea cui îi trebuie. • Nu ştim ce este taică-său. • Nu ştim a cui
lucrare va fi premiată.
IX.7. Precizați cazul și funcția sintactică a pronumelor relative cumulante din frazele de mai jos:
• Du-te la cine are nevoie de tine. • Bătea pe cine îi ieșea în cale. • Pe la poarta cui mi-e drag,/Treabă n-am, dar tot îmi fac. • Am dat cartea cui mi-a
cerut-o. • Se îndrepta spre ce vedea cu ochii. • Nu se încrede în ce-i spui tu. • S-a aşezat alături de cine s-a nimerit. • Achiziţionarea a tot ce este
necesar îi depăşeşte puterile financiare. • Şi-a dat seama de ce sentimente nutreşte faţă de ea. • Nu-i întotdeauna amabil cu cine trebuie. • Nu-i
vinovat de ce spui tu. • Nu face ce-i spui. • S-a întors de la cine/care l-ai trimis. • Dă cartea cui îi trebuie. • A plecat repede împreună cu cine a
venit să-l anunţe.
IX.8. Unele pronume relative introduc o propoziție, dar îndeplinesc funcție sintactică în altă propoziție (în subordonatele împletite).
Delimitați propozițiile. Precizați cazul și funcția sintactică a pronumelor relative din frazele următoare și indicați elementul regent:
• A cumpărat casa pe care am vrut să o cumpăr eu. • Nu-mi amintesc despre cine trebuie să dau o referință. • Am văzut în fotografie hotelul în care
ni s-a spus că vom fi cazați. • Premiul pe care sperai să-l câștigi tu l-a obținut altcineva. • Arată-mi cartea din care spuneai că ai extras citatul acesta.
• Am citit cartea pe care cred că o am de la tine. Acesta este stiloul cu care trebuie/vreau/poți/e bine să scrii. M-a dezamăgit cu cine s-a aliat. Nu-mi
place cu cine ești prietenă. Am aflat în care ai tu mai multă încredere.
IX.9. Completează spaţiile libere cu articolele genitivale şi cu pronumele relative corespunzătoare, realizând acordul încrucișat:
a. Citesc o poezie (al cărei) autor e cunoscut. Am un coleg ............................ soră e pianistă. Iată băieţii ............................ surori sunt soliste. Am o
casă la .............................. ferestre sunt flori. Am cunoscut un sportiv ............... meci a fost grozav. Am un coleg .......................................... soră este
artistă. Am un coleg .................................... surori sunt artiste. Am o colegă ..................................... frate este artist. Am un coleg
..................................fraţi sunt artiști. Am colege.........................................fraţi sunt artiști.
b. Am urcat pe un munte.................................. înălţime trece de două mii de metri. Am urcat pe munţi ........................... înălţime trece de două mii de
metri. Am urcat pe munți ...................................... înălţimi trec de două mii de metri. Ţi-am adus o carte .................................... autor te interesează. Ţi-

16
am adus cărţi .................................. autor te interesează. Ţi-am adus cărți ................................. autori te interesează. Am intrat într-o cameră
pe .................................... pereţi erau numeroase tablouri.
IX.10. Alte situații. Analizați pronumele și adjectivele pronominale relative din enunțurile de mai jos:
a. Pronumele relative în construcțiile relative infinitivale
N-am ce spune. Nu-i ce mânca. Nu-i cine mă ajuta. N-am cui mă plânge. N-am cât cere de la el. N-are ce face. N-are al cui fi.
b. Pronumele și adjectivele pronominale relative exclamative: Ex.: Ce copil cuminte este! (Toți se mirau ce copil cuminte este.) Câte a mai pătimit!
Câte necazuri a avut! Ce persoană drăguță! ≠ Ce ciudat te porți!

X. PRONUMELE. EXERCIȚII RECAPITULATIVE

X. 1. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale de orice fel din textele de mai jos:
a. Căci nu-i a noastră casa pe care o zidim;/Pământul pentru care am plâns și suferim.
Pe noi ne-ngroapă numai, iar pentru ei e darnic. (Panait Cerna)
b. Ei brațul tău înarmă ca să lovești în tine/Și pe voi contra voastră la luptă ei vă mân (...)
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară. (M. Eminescu)
c. Mama lor îi aşeza la rând şi-i întreba: „Gata?" „Da", răspundeau ei. (...) şi mama lor le spunea că-i învaţă să
zboare pentru o călătorie lungă. (I. Al. Brătescu-Voineşti)
e) Mama apăru în tindă şi nu aşteptă să se spună ceva; ridică fruntea la bărbaţi şi vorbi:
- Perceptorule, nu ne lua cămaşa din spinare! O să vindem, o să plătim, dar nu ne jupui!
- Nu vă jupoi, vă amân. (Marin Preda, Moromeții.)
f) Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate. Îmi recunosc greșeala. Ți-am ghicit gândul. Vezi-ţi de treabă! V-aţi realizat
visul. Care ți-e numele? I-am cunoscut familia. Îi apreciez eforturile. În casa-i a strâns numeroase opere de
artă. El își întoarse capul. Și-a irosit viața.
X. 2. Analizaţi morfologic şi sintactic pronumele din următoarele texte:
• a. Mai ştiu şi eu la ce gândeam? Aveţi şi voi un frate. (G. Coşbuc) • b. Nu ieşi?... Din ograda mea? ...mă
înfrunţi tu pe mine? ... Ei, stai atunci că te învăţ eu pe tine omenie, tâlharule! (L. Rebreanu)
• c. Lucrurile sunt ele încâlcite dacă stai să te gândeşti. (M. Preda) • d. Nu ştiu de ce vă miraţi, mira-v-ați de
frumuseţe-vă! (I. Creangă) • e. Scorpia ospăta pe Făt-Frumos şi mai și decât Gheonoaia, iar el îi dete înapoi
dânsei capul ce i-l luase cu săgeata. • f. Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău. (I. Creangă) • g.
Mergeam dar totdeauna cu el, de el ascultam totdeauna şi la dânsul căutam scăpare. (I. Slavici) • h. De
la „dumneavoastră” am fost retrogradat la „dumneata” fără niciun fel de complexe. (C. Costin) • i. „Aşa-i,
cuconaşule, cum porunceşti mata.... şi puşca dă-o mata la mine, să mă mai minunez de dânsa.
(M. Sadoveanu) • j. „Eu ți-oi arăta-o pe unde se ascunde, iară tu să mi-o prinzi, cum ți-e meșteșugul.” (I.
Creangă) • k. Că-i fățărnicie și-ntre animale: «Sunt al dumneavoastră», «sluga dumitale».” (T. Arghezi)
X.3. Analizați morfosintactic pronumele și adjectivele pronominale din enunțurile de mai jos:
a. „Voi sunteţi urmaşii Romei?" (M. Eminescu) • „Nimeni nu e atât de rău, încât să nu poată fi educat."
(Horaţiu) • „E temeiul că acestea fericit pe el îl fac..." (M. Eminescu) • „Pedeapsa este aceeaşi şi pentru făptaş,

17
şi pentru complice." „Fiecăruia i se pare mai frumos tot ce-i al său.” (Cicero) „Îmi vine a crede că toate-s
nimica." (M. Eminescu) • „Nu-i pe pământ decât un singur lucru vrednic de străduinţele noastre: acela de a
practica adevărul şi dreptatea." (Marc Aureliu) „Eu unul mă duc să deschid." (I. Creangă)
b. „Tuturor prietenilor mei le doresc să aibă ceea ce am şi eu.” (Plautus) • „Una crezi, alta spui." (Horaţiu) •
„Înţeleptul nu afirmă nimic până nu verifică.” (Cicero) • „Dacă vreţi să nu vă temeţi de nimic, gândiţi-vă că
trebuie să vă temeţi de orice.” (Seneca) • Omul când se pricopseşte, la ai săi nu se gândeşte. • Porcul tot
strânge, se-ngraşă bine, dar pentru alţii, nu pentru sine. • Drumul cel mai scurt, pe unde-i de alţii rupt. • „Cel ce
trebuie să aibă conducerea, trebuie să fie ales de toţi." (Plinius cel Tânăr) • „Uităm uşor greşelile noastre când
nu sunt cunoscute decât de noi." (La Rochefaucauld) • „Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla
legii..." (M. Eminescu) • „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,/Prin care trece albă regina nopţii
moartă... " (M. Eminescu) • „El s-aşază lângă dânsa...” (M. Eminescu) • După noi - potopul.
c. • „Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece/Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm...” (M. Eminescu) • După
aceasta au ieşit amândouă împărătesele în grădină ca să se plimbe. • „Măgulit e fiecare/Că n-ai fost mai mult
ca dânsul." (M. Eminescu) • ...ajunsese a citi la ceaslov mai bine decât mine..." (I. Creangă) „Eu socot că
treaba asta se face şi fără de noi." (I. Creangă) • ...ţi-i găsi beleaua cu dânsul pentru asta." (I. Creangă) „.. .dac-ai
sta să faci voie rea de toate, zău, ar trebui de la o vreme s-apuci câmpii." (I. Creangă) • • „Ca tine nu-s, ca tine
nu-s." (M. Eminescu) • Naşterea omului e pentru alţii: moartea e a lui. • „Lumea-i cum este.. .şi ca dânsa
suntem noi." (M. Eminescu) • Nu crede nici la cămaşa de pe tine. • Ceea ce numim în om bunătate sau simţ
moral este bunăvoinţă faţă de alţii! (Helvetius) • „De aceste şi altele ca aceste a vorbit bunicul David cu mama
şi cu tata..." (I. Creangă) • Nu se cade să te lauzi cu munca altuia. (Phaedrus)
d. „Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă..." (M. Eminescu) • „Dedicând broşuri la dame a căror bărbaţi ei
speră/ C-ajungând cândva miniştri le-a deschide carieră..." (M. Eminescu) • Lupta contra acestuia este
necesară. Oamenii din jurul lui îi admirau curajul. • „Tot ce respiră-i liber, a tuturor e lumea..." (M.
Eminescu) • „Apoi bine că ştiu a cui eşti măi ţâcă..." (I. Creangă) • „Cine a azvârli buzduganul ista mai tare în
sus, ai aceluia să fie banii." (I. Creangă) • „Exemplele rele se răsfrâng asupra celor care le fac." (Seneca) •
„Murdară este raza-i ca globul cel de tină/Asupra cărui dânsul domneşte pe deplin." (M. Eminescu” • „...mă
scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei..." (I. Creangă) • Din cauza unora s-a amânat concertul. • În
urma lui a rămas o imensă avere pentru copii. • Au avut alt profesor înaintea acestuia. • „Bun cu adevărat e
acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui." (N. Iorga) • „Naintea lor se mişcă pădurile de brad..." (M.
Eminescu) • „Şi-apoi în urma lui veneau cârduri nenumărate de paseri...." (I. Creangă)
e. „Realitatea nu este totdeauna cum ni se pare nouă că o vedem. "(Cicero) • Parcă a cărat altora apă cu ciurul.
• „Şi-am zvârlit asupra-ţi, crudo, vălul alb de poezie..." (M. Eminescu) • „Să nu-i răspunzi prostului pe măsura
prostiei lui şi nici să devii asemenea lui." (Cato) Mulţi sunt aidoma dumnealui. • „Prefer moartea decât să-mi
pierd onoarea." (Cicero) • Şezi, că ti se răceşte locul! • „Azilul îşi află în sânu-i de dor.. ."(M. Eminescu) • „Că-
ndărătu-i şi 'nainte-i întuneric se arată..." (M. Eminescu) • „...Deasupră-mi teiul sfânt/Să-şi scuture creanga..."
(M. Eminescu) • „...în urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt..." (M. Eminescu) înainte-i are mulţi ani de trăit. •

18
„Toate înflorind din mila/Codrului, Măriei Sale..." (M. Eminescu) • „Să dea domnul, cucoane, să fie altfel, că
mie unuia nu mi-a pare rău..." (I. Creangă) • „Ne ducem pe la casa cui ne are..." (I. Creangă) Oferă ajutor
oricui îţi cere. • „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă.” (M. Eminescu) • „Cu toţii vorbesc şi nimeni nu
ascultă." (M. Eminescu) • Ai lui sperau să reuşească. • Al nimănui nu va ajunge până acolo.
X.4. Explicați schimbarea valorii gramaticale. În ce părți de vorbire s-au convertit pronumele? Analizați-le.
• „Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,/N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată..." (M. Eminescu) • Să vină un
ăsta să-mi dea sfaturi? • Ce repede trece timpul! • Locuiau pe aceeaşi stradă. • Tot olarul laudă oala sa. • Însuşi
înţeleptul nu ştie întotdeauna ce drum să aleagă. • Câte slugi ai, atâţia duşmani hrăneşti. • Niciun lucru nu
rămâne nerăsplătit. • Se ocupă cu lucruri de nimic. • „...unde nu dă o căldură ca aceea...”
(I. Creangă)
X.5. Scoateţi din textul următor pronumele şi analizaţi-le morfologic şi sintactic:
„- Eu ziceam cătră domnu' subprefect că trebuie să mai fi fost cineva de faţă, care-a văzut banii, ş-acela-i
făptaşul. Dar s-a dovedit că n-a mai fost nimeni. (...) Dacă n-are bani, cine să-l ucidă?" (M. Sadoveanu)
X.6. Identificaţi adjectivele pronominale din fragmentul următor, precizând felul lor:
„Flăcăul meu a însemnat pe hârtia asta câte burdufuri de brânză (...) mi-au mai rămas." (M. Sadoveanu)
Ce fel de pronume este mi în fragmentul de mai sus?
X.7. Numiţi două tipuri de pronume care nu se pot adjectiviza.
X.8. Ce părţi de vorbire sunt cuvintele subliniate?
a. „Cei de la spate voiau să treacă peste cei dintâi."
b. „Unul era mai puţintel de trup şi negricios ca mine. Celălalt, mai voinic decât toţi.
c. „Şi stăpâni erau toţi trei, călări - unul pe-un cal negru."
d. „Caută în cuibare vreo două ouă. Scoate şi nişte brânză."
e. „Poate pân-atuncea vine vreo ştire."
f. „Nechifor Lipan plecase de-acasă după nişte oi." (M. Sadoveanu)
g. Pe cine așteaptă cei de acolo?

19