ŞTIINŢĂ

Începuturile terapiei raţional emotive şi comportamentale se regăsesc în anul 1955, când

Albert Ellis, un psiholog clinician format în psihanaliză, a fost dezamăgit de progresele foarte
mici pe care pacienţii săi le făceau. În munca sa a constatat că aceşti clienţi îşi reveneau mai
repede în momentul când făceau schimbări în modul în care gândeau despre ei, despre
problemele lor, despre viaţă şi lume, în general. Ellis a concluzionat că terapia ar avea efecte mai
rapide dacă s-ar acorda o mai mare atenţie cogniţiilor clientului.
Din perspectiva terapiei raţional emotive şi comportamentale distresul emoţional este
consecinţa evaluării (prin intermediul convingerilor iraţionale) de către individ a evenimentelor
nedorite sau neplăcute cu care se confruntă. Această evaluare are ca şi consecinţe emoţii şi
comportamente disfuncţionale. Potrivit lui Ellis (1962), toate fiinţele umane, atunci când se
confruntă cu evenimente care îi împiedică să-şi atingă scopurile sau care contravin valorilor
personale, au tendinţa de a adopta o gândire absolutistă, imperativă (ex. "Trebuie să reuşesc şi să
mi se recunoască meritele"), de a exagera caracterul neplăcut sau greutăţile vieţii (ex. "Este
groaznic de teribil să ai prea mult de lucru şi prea puţin timp să poţi să-l faci."), de a percepe
evenimentele frustrante şi/sau discomfortul emoţional ca intolerabile (ex. "Nu pot să suport să fiu
criticat(ă) sau ca lumea să aibă o părere proastă despre mine") şi de a generaliza valoarea proprie,
a celorlalţi sau a lumii pe baza unui număr limitat de comportamente sau a unei observaţii
limitate (ex : "Din moment ce nu am avut succes în carieră, sunt un ratat"). În ultimii patruzeci de
ani, studiile (Möller, Nortje şi Helders, 1998; David, Schnur şi Belloiu, 2002; Jones şi Trower,
2004; Macavei şi Miclea, 2008) au evidenţiat validitatea teoriei ce fundamentează terapia raţional
emotivă şi comportamentală.
Una din aplicaţiile acestei forme de terapie o constituie educaţia raţional emotivă şi
comportamentală, ele având o filozofie identică cu cea a terapiei. Educaţia raţional emotivă şi
comportamentală reprezintă un program de sănătate mentală al cărui scop major este dezvoltarea
la elevi a unor deprinderi de gândire raţională şi abilitarea lor în utilizarea acestor deprinderi în
viaţa de zi cu zi. Programele elaborate de Knaus (1974), Vernon (1989, 1998) şi Bernard (1987)
au fost utilizate în şcolile de pe întreg mapamondul şi şi-au dovedit eficienţa (Hooper şi Layne,
1985; Trip, 2006; Bernard, 2008). Ellis, Vernon, Morris şi Wolfe (2006) considerau că viitorul
terapiei raţional emotive şi comportamentale îl va constitui programele de prevenţie din mediul
şcolar (pentru elevi, pentru cadrele didactice sau chiar pentru părinţi).
 Gandirea pozitiva - un
mod de viata
Autor: psiholog Camelia Airinei
Psihologia pozitiva s-a dezvoltat in a doua jumatate a
secolului XX, avandu-i ca principali promotori pe
psihologii Martin E.P. Seligman si M.
Csikszentmihalyi, si se concentreaza pe punctele forte
si virtutile care ii ajuta pe oameni sa aiba succes in viata
si sa fie fericiti. Accentul cade pe aspectele personale
pozitive, accentuarea emotiilor pozitive, cautarea si incercarea de a dezvolta talentul si
incercarea de a face viata omului mai implinita.
Aceasta stare subiectiva de bine - fericirea, depinde de gandurile si sentimentele in
legatura cu propria existanta si de intrepretarea pe care o dam evenimentelor din jurul
nostru, nu de lucrurile care ni se intampla. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi are puterea
de a modifica nivelul de fericire personal. Astfel se explica faptul ca persoanele care au o
gandire pozitiva se bucura de mai mult succes, o mai buna sanatate psihica si chiar
fizica. Studiile au aratat ca pacientii afectati de maladii grave si chiar mortale, dar care au
pastrat o gandire pozitiva, au supravietuit mai mult decat cei care au privit realitatea mai
multa obiectivitate. Potrivit psihologiei pozitive, aceasta viziune pozitiva, mai putin
realista, ne-ar putea proteja de imbolnavire.

Atitudine pozitiva si atitudine negativa

Atat gandirea pozitiva cat si cea negativa fac parte din starile psihologice normale ale unei
persoane. In functie de stare, inclinam sa privim lucrurile in bine sau in rau, dar trebuie sa
fim constienti de efectul acestor perspective. O gandire negativa va atrage evenimente
neplacute si va aduce in viata noastra durere, suferinta, tristete si diverse probleme, in
vreme ce o gandire pozitiva va atrage intamplari pozitive si ne va oferi eficienta,
satisfactie, succes si sentimentul de implinire.
Perspectiva asupra vietii si atitudinea in general este contagioasa pentru cei din jur. Fara
sa ne dam seama, fiecare dintre noi afecteaza persoanele cu care se intalnesc si invers,
prin transfer de ganduri si sentimente si prin limbaj corporal. Cu totii preferam sa-i ajutam
si sa fim in preajma oamenilor optimisti, cu atitudine pozitiva si de multe ori ii evitam pe
cei negativisti.
Cum ne ajuta gandirea pozitiva?
Gandirea pozitiva ne va ajuta sa descoperim ca nu avem limite in puterea de a rezolva
orice problema, a indeplini orice obiectiv propus si a ne fauri propriul viitor. Secretul
consta in increderea in fortele proprii, indiferent de situatie. Conceptul de psihologie
pozitiva s-a nascut din dorinta de a forma familii si scoli care permit dezvoltarea
armonioasa a copiilor, slujbe care promoveaza in acelasi timp satisfactia muncii si
productivitatea, comunitati care sprijina implicarea civica, terapeuti care recunosc si
incurajeaza partile pozitive ale pacientilor, invatarea psihologiei pozitive si oferirea
serviciilor acestei stiinte in organizatii si comunitati.
 Vrei sa fii un invingător?
Adoptă o atitudine
pozitivă

Departati-va degetul mare de aratator cam la 6 cm distanta. Ei, bine, cu atat si-a
intrecut adversara castigatoarea medaliei de aur la cursa de 100 de metri de la
Olimpiada de la Barcelona, iar avansul inregistrat a fost de o sutime de secunda.

Putin, dar in acelasi timp enorm, daca ne gandim ca aceasta sutime a facut diferenta dintre
victorie si infrangere.

La fel putem pune problema si in privinta atitudinii fata de viata. Intre doua persoane de
acelasi sex comparabile ca varsta, educatie si inteligenta, atitudinea pozitiva este cea care
face ca una dintre ele sa castige in fata celeilalte, sustine sociologul Alan Zimmerman,
care a conferentiat pe aceasta tema in peste 20 de tari pana acum.

De fapt, toate studiile demonstreaza foarte clar ca atitudinea este elementul cheie care ne
poate asigura succesul in tot ceea ce ne propunem sa facem. Dar cum ne construim o
atitudine pozitiva?

Zimmerman ne propune o "dieta" de patru zile, fiecare cu cate o tema specifica, dieta
care, repetata periodic, ne va ajuta sa gandim pozitiv.

Ziua 1: Umple-ti mintea cu ganduri bune

Ziua 2: Afirma-teFii mai increzator in tine insuti. Fostul campion mondial la box Sugar
Ray Robinson obisnuia sa spuna : "Daca vrei sa fii campion trebuie sa crezi in tine insuti
asa cum nimeni altcineva nu o face".

Ziua 3: Gandeste pozitiv despre ceilalti

Incearca sa descoperi in cei din jur mai intai partea pozitiva, calitatile, indiferent ca este
vorba despre un zambet placut, un simt al umorului dezvoltat sau o remarca inteligenta.
Toti oamenii au si calitati si defecte, incearca sa le privesti cu mai multa atentie pe
primele si sa le accepti cu rabdare pe cele din urma.

Ziua 4: Utilizeaza cat mai multe cuvinte si expresii pozitive