Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2

BGS 2
GENERAREA SUPRAFEŢELOR
PRIN RABOTARE ŞI MORTEZARE

1. Scopul şi conţinutul lucrării

 Cunoaşterea metodelor de generare a suprafeţelor prin rabotare şi mortezare;
 Însuşirea particularităţilor prelucrării pe maşinile de rabotat şi mortezat;
 Cunoaşterea particularităţilor constructive ale sculelor aşchietoare utilizate la rabotare şi
mortezare;

2. Consideraţii generale
2.1. Particularităţile prelucrării prin rabotare şi mortezare
Rabotarea este procedeul de generare-prelucrare prin aşchiere caracterizat prin
următoarele particularităţi (fig. 2.1):
 mişcarea principală de aşchiere – executată de sculă sau semifabricat – este o mişcare
rectilinie alternativă în plan orizontal, efectuată în cicluri de curse duble (dus şi întors), din
care numai prima este activă;
 mişcarea de avans are loc pe direcţie perpendiculară la mişcarea principală, prin deplasări
rectilinii intermitente, efectuate la sfârşitul cursei inactive (de revenire).

Fig. 2.1. Principiul de lucru la maşina de rabotat transversal (a) şi longitudinal (b):
P ‒ piesă-semifabricat; SA – sculă aşchietoare; I (v,n) – mişcare principală de aşchiere;
II (s) – mişcare de avans; III, IV, V – mişcări de reglare

Mortezarea este un procedeu de prelucrare prin aşchiere asemănător cu rabotarea, cu

deosebirea că mişcarea principală – de asemenea rectilinie şi alternativă – este executată în
plan vertical şi numai de către sculă. Mişcarea de avans este intermitentă, efectuată pe
traiectorie rectilinie sau circulară.
Rabotarea şi mortezarea pot fi studiate simultan datorită particularităţilor lor comune:

BGS 02  2019.02 1
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 forma curbelor directoare şi generatoare şi cinematica de generare a suprafeţelor;

DRAFT  Student
 tipul sculelor aşchietoare folosite – scule monodinte formate dintr-un corp prismatic şi un
dinte confecţionat din oţel rapid sau armat cu plăcuţă din CMS, numite cuţite de rabotat,
respectiv cuţite de mortezat;
 fenomenele fizice care însoţesc procesul de aşchiere – aşchierea se produce cu şoc, la intrarea
sculei în material.
Cuţitele de rabotat sunt solicitate la încovoiere, în timp ce cele de mortezat la compresiune –
situaţie considerată, cel puţin din punct de vedere teoretic, favorabilă.

Studiu individual
Prin rabotare se pot prelucra suprafeţe plane orizontale, verticale sau înclinate, suprafeţe
riglate sau, folosind dispozitive speciale, chiar suprafeţe de rotaţie, pe piese prismatice.
Prin mortezare se obţin suprafeţe plane, circulare sau profilate, poziţionate numai în
plan vertical. Semifabricatele se fixează direct pe masa maşinii (prevăzută cu canale în T), ori
prin intermediul unor dispozitive.
La rabotare viteza de aşchiere este variabilă în timpul cursei active, aceasta depinzând
de tipul mecanismului maşinii-unelte care o asigură. Gradul de neuniformitate a vitezei este
mai mare la acţionarea mecanică – prin folosirea mecanismului cu culisă oscilantă – şi mai

I.E.D.M. 3
redus la acţionarea hidraulică.
Pentru a evita contactul sculă-piesă în zona de inversare a sensului de deplasare (nu este
permis contactul în lipsa vitezei principale), cursa mişcării principale este totdeauna mai mare
decât lungimea suprafeţei de prelucrat. Astfel, se reglează un spaţiu suplimentar de mers în gol
L1 la intrarea în piesă şi un spaţiu L2 la ieşire (v. fig. 2.1, b).
Datorită caracterului discontinuu al aşchierii (la începutul fiecărei curse active, cuţitul
este supus la o solicitare de şoc), precizia de prelucrare obţinută la rabotare corespunde ca
valori medii treptelor de precizie ISO 10...12, pentru degroşare şi 8...11, pentru finisare.
Calitatea suprafeţei prelucrate prin rabotare este limitată la valori ale rugozităţii R a între 12,5 şi
100 µm la degroşare şi 1,6 ÷ 25 µm la finisare. Abaterea de la planitate nu depăşeşte 0,05 ÷ 0,2
mm la 1000 mm lungime – pentru maşinile de rabotat longitudinal şi 0,35 – 0,5 mm/1000 mm
– pentru maşinile de rabotat transversal.
Oportunitatea rabotării, comparativ cu alte procedee similare (broşare, frezare) ia în
consideraţie câteva aspecte:
 unele suprafeţe profilate se realizează prin rabotare în condiţii mult mai eficiente: canale în
V, ghidaje în coadă de rândunică. La unele piese masive (batiuri, ghidaje, carcase, mese ş.a.),
precizia dimensională, de forma geometrică şi de poziţie reciprocă se obţine, prin rabotare, în
condiţii mai avantajoase;
 la prelucrarea suprafeţelor plane şi relativ înguste, a ghidajelor ce urmează a fi finisate prin
răzuire, rabotarea este eficientă şi preferată, deoarece precizia suprafeţei obţinute în aceste
condiţii este mai bună decât cea rezultată prin frezare;
 costul maşinilor de rabotat este aproximativ jumătate din costul unei maşini de frezat de
dimensiuni şi performanţe comparabile;
 rabotarea este mai economică faţă de alte procedee, la producţia individuală şi de serie mică.
Toate particularităţile menţionate sunt valabile şi la mortezare; procedeul se aplică
eficient la prelucrarea unor suprafeţe aflate în zone greu accesibile ale piesei, în special
suprafeţe interioare: canale de pană în alezaje, caneluri şi cuplaje interioare, locaşuri prismatice
interioare, degajări înfundate. Este recomandată pentru producţia de serie mică, chiar şi în
cazurile în care suprafeţele ar putea fi obţinute prin broşare.

2.2. Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare

2 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2

DRAFT  Student
La generarea prin rabotare sau mortezare a unei suprafeţe Sp, curba directoare  este
rectilinie şi obţinută cinematic ca traiectorie a unui punct M de pe muchia aşchietoare, în
deplasarea ei pe direcţia mişcării I de viteză v – realizată într-un plan orizontal la rabotare şi în
plan vertical la mortezare (fig. 2.2).
 Curba generatoarea  poate fi obţinută cinematic sau prin materializare. Suprafeţele compuse
pot fi generate şi cu generatoare Γ mixtă.
 Generatoarea poate fi obţinută cinematic, prin deplasarea punctului M (vârful dintelui

Studiu individual
aşchietor) pe direcţia mişcării II de avans. Avansul, intermitent, este rectiliniu la rabotare (fig.
2.2, a), în timp ce la mortezare poate fi rectiliniu (fig. 2.2, c) sau circular (fig. 2.2, d).
 Generatoarea poate fi materializată prin forma şi poziţia muchiei aşchietoare a sculei în
cazul suprafeţelor de lăţime mică sau a celor profilate (fig. 2.2, b). În acest caz există o
mişcare unică de generare: mişcarea I.
Planul director [D] şi planul generator [G] formează între ele unghiul =90, iar
directoarea  formează cu dreapta de intersecţie gg1 unghiul =90.

I.E.D.M. 3

Fig. 2.2. Metode de generare a suprafeţelor prin rabotare (a, b) şi mortezare (c, d)
(a) – rabotare cu Γ cinematică; (b) – rabotare cu Γ materializată; (c) – mortezare cu Γ cinematică
şi avans rectiliniu intermitent; (d) – mortezare cu Γ cinematică şi avans circular intermitent

2.3. Maşinile de rabotat şi mortezat

BGS 02  2019.02 3
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 După modul de repartizare a celor două mişcări de lucru, se disting mai multe tipuri de maşini
de rabotat:
 Maşini de rabotat transversal (sau şepinguri) numite şi maşini cu cuţit mobil, la care
mişcarea principală este realizată de scula aşchietoare, iar mişcarea de avans – rectilinie şi
intermitentă, este efectuată de semifabricat, fixat pe masa maşinii (v. fig. 2.1, a).

DRAFT  Student
Sunt maşini de gabarit mediu, destinate prelucrării suprafeţelor plane (orizontale sau
înclinate) şi a canalelor deschise, pe piese de dimensiuni mici şi mijlocii, cu lungimea maximă
de 1.000 mm şi lăţime sub 800 mm.
 Maşini de rabotat longitudinal (sau raboteze), numite şi maşini de rabotat cu masă mobilă ‒
asigură mişcarea principală I la nivelul semifabricatului, în timp ce mişcarea de avans
intermitent II este executată de sculă (v. fig. 2.1, b). Sunt destinate prelucrării suprafeţelor
plane sau profilate (cu dispozitive speciale) la piese mari şi foarte mari (plăci, batiuri şi ghidaje
la batiuri, mese pentru maşini-unelte, blocuri de motoare, carcase etc.), lungimea cursei

Studiu individual
ajungând la 15.000...20.000 mm. Există construcţii cu una sau două coloane.
 Maşini de rabotat cu masă fixă ‒ au structura constructivă asemănătoare rabotezelor, dar
ambele mişcări le execută scula/sculele aşchietoare, piesa fiind imobilă.
 Maşini de rabotat muchiile tablelor, la care scula aşchietoare efectuează atât mişcarea
principală rectilinie-alternativă, cât şi avansul intermitent. Prin cinematica maşinii şi prin
construcţia căruciorului (prevăzut cu două suporturi port-sculă aşezate «în oglindă»), ambele
curse ale mişcării principale sunt active.
Cu toate deosebirile dimensionale, de formă şi de repartizare a mişcărilor, maşinile de

I.E.D.M. 3
rabotat au în general aceleaşi caracteristici pentru mişcările de lucru:
 mişcarea principală este rectilinie-alternativă, efectuată în cicluri de curse duble (dus şi
întors), din care una este activă. Ea se obţine cu ajutorul unor mecanisme specifice de
transformare a mişcării de rotaţie (continuă, primită de la cutia de viteze) în mişcare rectilinie-
alternativă: culisa oscilantă ‒ în cazul şepingului cu acţionare mecanică şi mecanismul roată
dinţată-cremalieră ‒ în cazul rabotezei;
 mişcarea de avans, intermitentă, este realizată în afara procesului efectiv de aşchiere, pe
durata cursei inactive (de revenire/de mers în gol) şi se efectuează pe direcţie perpendiculară la
mişcarea principală;
 aşchierea are loc cu şoc, la intrarea cuţitului în semifabricat.
În pofida cinematicii simple şi a robusteţii maşinilor şi a sculelor (ce permite prelucrarea
cu secţiuni mari de aşchie), rabotarea are un randament scăzut (datorită cursei de revenire
productivitatea este sub 50%), iar viteza de lucru este limitată la valori mici datorită inerţiei
subansamblurilor mobile în momentul schimbării sensului mişcării principale. Din această cauză
procedeul a fost înlocuit de frezare, mai ales după dezvoltarea maşinilor de frezat de mare putere
şi a frezelor de înalt randament. Rabotarea se mai utilizează însă în atelierele cu dotare veche, în
cazul producţiei individuale şi pentru îndepărtarea unor adaosuri de prelucrare mari, cum ar fi în
cazul semifabricatelor obţinute prin turnare, forjare sau debitare cu flacără oxiacetilenică.
 Din punct de vedere al modului de acţionare, şepingurile pot fi cu acţionare mecanică
(electromecanică) sau cu acţionare hidraulică. Din punct de vedere constructiv, există mai
multe tipuri: normal, cu berbecul deplasabil transversal şi transportabil.

2.3.1. Construcţia şi cinematica şepingului normal cu acţionare mecanică

Şepingul obişnuit (normal) este destinat prelucrării suprafeţelor plane orizontale sau
înclinate, canalelor deschise şi suprafeţelor profilate riglate (prin ataşarea unor dispozitive
speciale de copiere) pe semifabricate cu masa până la 500 kg şi cu dimensiuni medii (lungime
maximă: 1000 m; lăţime maximă: 700 ÷ 800 mm). Este cel mai răspândit tip de şeping.
Şepingul normal se compune (fig. 2.3) dintr-o placă de bază 1, un batiu robust 2, de

4 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2

DRAFT  Student
formă prismatică, prevăzut cu ghidaje rectilinii orizontale – pe care culisează un berbec 3 – şi
dintr-o masă portpiesă 4, deplasabilă pe ghidajele orizontale ale unei traverse 5 – ce culisează
pe ghidajele verticale 6 (practicate în partea din faţă a batiului 2).

Studiu individual

I.E.D.M. 3

Fig. 2.3. Părţile componente ale şepingului normal cu acţionare mecanică:

1 ‒ placă de bază; 2 ‒ batiu; 3 ‒ berbec; 4 ‒ masă portpiesă; 5 ‒ traversă (sanie verticală);
6 ‒ ghidaje verticale batiu; 7 ‒ cap portsculă; 8 ‒ sanie portsculă; 9 ‒ suport portcuţit; 10 ‒
portcuţit; 11 ‒ clapetă rabatabilă; 12 ‒ consolă; 13 ‒ cercel; 14 ‒ piuliţă blocare; 15 ‒ şurub
reglare poziţie berbec; 16 ‒ ax antrenare şurub; P ‒ piesă semifabricat; SA ‒ sculă aşchietoare

Berbecul 3 ‒ care execută mişcarea principală rectilinie-alternativă ‒ are montat pe partea

frontală un cap portsculă înclinabil 7, ce cuprinde o sanie portsculă 8, un suport portcuţit 9
(orientabil) şi scula aşchietoare SA, fixată în locaşul portcuţitului 10 (cu ajutorul unui şurub
special, cu eclise şi, mai rar, cu bride) pe o clapetă rabatabilă 11 (cu rol de ridicare/îndepărtare
a cuţitului pe durata cursei de revenire, în scopul de a proteja tăişul sculei şi suprafaţa
prelucrată1).
Masa 4 a maşinii este prevăzută cu canale în formă de T pe care se fixează piesa de
prelucrat P, cu ajutorul unor dispozitive de prindere. Pentru rigidizare, masa 4 este sprijinită
suplimentar de o consolă 12.
 Structura cinematică a şepingului normal asigură realizarea următoarelor mişcări de lucru şi
de reglare:

1
Mişcarea de pendulare a cuţitului, pentru scoaterea din contact a părţii active a sculei de suprafaţa de
prelucrat (pe durata cursei inactive) se realizează prin ataşarea unor dispozitive speciale. Mişcarea de
pendulare este obligatorie la finisare sau la utilizarea cuţitelor din carburi metalice.

BGS 02  2019.02 5
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 mişcarea principală de aşchiere I, rectilinie şi alternativă, efectuată pe direcţie orizontală de

berbecul 3 (pe ghidajele superioare ale batiului 4), ce imprimă cuţitului SA o cursă activă cu

DRAFT  Student
viteza va şi o cursă de revenire ‒ cu viteza vi > va.
 mişcarea de avans transversal II, în plan orizontal, rectilinie şi intermitentă (pe direcţie
perpendiculară pe direcţia mişcării principale I), poate fi efectuată de masa maşinii 4 (deci de
piesa P), prin intermediul cuplei cinematice de alunecare dintre masa 4 şi traversa (sania) 5.
 mişcarea de avans vertical II’, rectilinie şi intermitentă, realizabilă de masa maşinii 4
împreună cu sania 5, prin deplasarea în lungul ghidajelor verticale 6.
 mişcarea de avans II”, rectilinie şi intermitentă, pe direcţie înclinată sau verticală, poate fi
efectuată prin deplasarea intermitentă a saniei portsculă 8, în lungul ghidajelor de pe capul

Studiu individual
portsculă 7.
În acelaşi timp, sunt posibile următoarele mişcări auxiliare (reprezentate cu linie
întreruptă) (fig. 2.3 şi 2.4):

I.E.D.M. 3

Fig. 2.4. Mişcările de lucru şi auxiliare la şepingul normal cu acţionare mecanică

 mişcarea de reglare unghiulară III a capului portsculă înclinabil 7, pentru poziţionarea

unghiulară (cu unghiul η) a saniei portsculă 8, în vederea rabotării suprafeţelor înclinate (fig.
2.3 şi fig. 2.4, a şi b). Se stabileşte, astfel, direcţia (înclinată) de avansare a saniei portcuţit (se
lucrează cu mişcarea de avans II’ la nivelul cuţitului, semifabricatul fiind imobil).
 mişcarea de reglare unghiulară IV a suportului portcuţit 9 în raport cu sania portsculă 8,
pentru poziţionarea unghiulară (unghiul θ) a planului de basculare/oscilare a cuţitului la cursa
de revenire. Reglarea concură la obţinerea unghiurilor efective (în special K) optime, precum
şi la evitarea interferenţei dintre elementele capului portsculă 7 cu semifabricatul, la
prelucrarea suprafeţelor verticale sau înclinate (fig. 2.3 şi 2.4, b, c).
 mişcarea pe reglare-poziţionare V a cuţitului SA, prin rotirea portcuţitului 10 (cu unghiul ψ),
în scopul obţinerii unghiurilor efective optime şi pentru evitarea interferenţei (fig. 2.3 şi 2.4 b,
c).
 mişcarea de retragere VI a cuţitului SA, prin bascularea/oscilarea portcuţitului 10 odată cu
clapeta rabatabilă 11, pentru evitarea contactului sculă – piesă pe durata cursei de întoarcere
(fig. 2.3 şi fig. 2.4, d).
Acţionarea şepingului se face de la un motor M electric (v. fig. 2.3), care asigură atât

6 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2
mişcarea rectilinie alternativă a berbecului pe ghidajele superioare ale batiului (mişcarea

DRAFT  Student
principală de aşchiere I), cât şi avansul intermitent (mişcarea II).
Viteza de deplasare a berbecului (şi deci viteza de aşchiere) variază în lungul unei curse
(fig. 2.5), atingând valoarea maximă (v. curba 1) la mijlocul cursei. Pentru ca viteza de
aşchiere să fie cât mai apropiată de valoarea optimă trebuie ca viteza maximă să fie cât mai
apropiată de viteza medie, ceea ce impune ca mecanismul să asigure o curbă a vitezei cât mai
aplatizată. Simultan se doreşte ca raportul dintre timpul de retragere a berbecului (timp
neproductiv) şi durata cursei active să fie cât mai mic, condiţie asigurată prin aceea că viteza
maximă de retragere (v. curba 1’) este mai mare decât viteza maximă în cursa activă. Vitezele

Studiu individual
medii de deplasare a berbecului se află într-un raport invers cu unghiurile α şi β parcurse de
manivelă, ce se roteşte cu viteză constantă (v. fig. 2.3).

I.E.D.M. 3

Fig. 2.5. Variaţia vitezei principale de aşchiere (curba 1 – pentru cursa ctivă şi 1’– pentru cursa de
revenire) şi a acceleraţiei (curba 2 pentru cursa activă; curba 2’ pentru cursa de retragere) la
şepingul normal cu acţionare mecanică, cu mecanism de transformare de tip culisă oscilantă

Raportul favorabil dintre viteza de aşchiere va şi viteza de revenire vi se obţine numai pentru o
cursă LC maximă a berbecului (v. fig. 2.5, c) şi poate atinge valoarea va / vi = 1/3. În cazul
curselor foarte mici (v. fig. 2.5, b) cele două viteze sunt practic egale. De aceea este avantajos
să se lucreze cu curse mari, iar piesele să fie aşezate în pachet, pentru prelucrare simultană.

2.3.2. Construcţia maşinii de mortezat

BGS 02  2019.02 7
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Maşinile de mortezat sunt destinate

DRAFT  Student
prelucrării suprafeţelor plane, profilate, canalelor
exterioare şi interioare, cu diferite forme ale Fig. 2.6. Structura maşinii de mortezat
generatoarei. Aceste maşini-unelte lucrează pe principiul maşinilor de rabotat transversal, cu
deosebirea că mişcarea principală rectilinie-alternativă se efectuează în plan vertical.
Schema de principiu a maşinii de mortezat cu acţionare mecanică este prezentată în
figura 2.6. Sistemul pentru realizarea avansului şi/sau poziţionarea piesei este format din sania
longitudinală 2, sania transversală 3 şi masa rotativă 4, existând două direcţii ortogonale de
translare şi una de rotire. Acestea se pot concretiza în mişcări intermitente de avans

Studiu individual
longitudinal II, transversal III şi circular IV, ori în mişcări de reglare. Berbecul (culisoul)
portsculă 5 execută mişcarea principală rectilinie-alternativă I. Unele construcţii sunt prevăzute
cu o placă rotativă pentru poziţionarea unghiulară a ghidajelor berbecului, oferind posibilitatea
efectuării mişcării principale într-un plan deviat de la verticală. De asemenea, la mortezele cu
curse foarte mari, se introduce o sanie intermediară între montantul 6 şi berbecul 5. Aceasta
permite poziţionarea berbecului în funcţie de înălţimea piesei de prelucrat.

2.4. Prelucrări prin rabotare şi mortezare

I.E.D.M. 3
În condiţiile realizării unei mişcări principale rectilinii alternative şi ale unui avans
intermitent, rabotarea se poate executa în mai multe variante:
 rabotarea longitudinală, la care piesa efectuează mişcarea principală rectilinie şi alternativă,
iar mişcarea de avans este executată de către sculă. Maşinile-unelte ce folosesc acest principiu
de lucru se numesc maşini de rabotat longitudinal (cu masă mobilă) sau raboteze;
 rabotarea transversală este caracterizată de efectuarea mişcării principale de către sculă, iar
avansul intermitent de către piesă (în general). Maşinile-unelte corespunzătoare se numesc
maşini de rabotat transversal (cu cuţit mobil) sau şepinguri;
 rabotarea muchiilor – atât mişcarea principală cât şi avansul intermitent sunt realizate de
cuţitul de rabotat, piesa fiind imobilă.
 La mortezare se execută aceleaşi mişcări ca la rabotarea transversală, cu deosebirea că
direcţia mişcării principale (a sculei) este verticală.
 Indiferent de modul de generare a curbei generatoare, operaţia de rabotare necesită prezenţa a
două mişcări de lucru (fig. 2.7): mişcarea principală, rectilinie-alternativă, I (n,v), realizată în
plan orizontal – necesară generării curbei directoare Δ – şi mişcarea de avans II, intermitentă,
efectuată într-un plan perpendicular pe direcţia mişcării I. La rabotarea longitudinală (pe
raboteză) mişcarea I este efectuată de masa port-piesă, iar avansul II este realizat de cuţit (fig.

8 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2
2.7, a). În cazul rabotării transversale (pe şeping), rolurile sunt inversate: cuţitul execută
mişcarea principală, iar piesa mişcarea de avans (fig. 2.7, b).
Există însă şi construcţii de şepinguri (v. fig. 2.3) la care scula aşchietoare poate realiza
mişcarea de avans (v. fig. 2.3), aspect foarte util la prelucrarea suprafeţelor înclinate (de ex:
canale în coadă de rândunică), fără a necesita înclinarea piesei sau a mesei.
 Rabotarea suprafeţelor profilate înguste se poate realiza cu cuţite profilate, prin metoda
materializării curbei generatoare (fig. 2.7, c).
În pofida faptului că generatoarea Γ, fiind materializată de profilul sculei, nu necesită mişcare
de generare, mişcarea II de avans este indispensabilă; nu pentru generare, ci pentru
îndepărtarea adaosului de prelucrare în mai multe cicluri ale mişcării principale. Mişcarea II de
avans este o mişcare de lucru, fără a fi însă mişcare de generare.

DRAFT  Student

Studiu individual
Fig. 2. 7. Schemele de prelucrare la rabotarea longitudinală (a) şi transversală (b) a suprafeţelor
plane, cu generatoare cinematică şi la rabotarea transversală profilată cu generatoare materializată
(c)

I.E.D.M. 3
 Există operaţii prin care se obţin suprafeţe complexe, cu profil compus din curbe generatoare
realizate cinematic şi prin materializare de către muchia aşchietoare a sculei (fig. 2.8). Este cazul
generării suprafeţelor de colţ (fig. 2.8, a) sau a canalelor deschise (fig. 2.8, b).
Curba generatoare compusă din segmente obţinute cinematic şi porţiuni rezultate prin
materializare se numeşte generatoare mixtă.

Fig. 2.8. Rabotarea suprafeţelor de colţ (a) şi a canalelor deschise (b)

BGS 02  2019.02 9
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Mortezarea se desfăşoară în prezenţa aceloraşi mişcări ca în cazul rabotării transversale, cu

deosebirea că mişcarea principală rectilinie-alternativă a cuţitului are loc în plan vertical (fig.
2.9).
 Un exemplu de cinematică complexă la mortezare este întâlnit la prelucrarea unui cuplaj
interior cu profil evolventic (fig. 2.9, a). Profilul dintelui cuplajului este dat de forma părţii
active a cuţitului de mortezat (curba generatoare Γ este materializată de forma şi poziţia
muchiei aşchietoare). Prin mişcarea intermitentă de avans radial II (care nu este avans
generator) se realizează adâncimea fiecărui gol, iar pentru trecerea la următorul dinte se
introduce o mişcarea auxiliară notată cu III – mişcare intermitentă de divizare circulară.
Prelucrarea se realizează «gol-cu-gol».
 Suprafeţele compuse pot fi obţinute la rabotare prin metoda generatoarei materializate, dar şi
prin metoda generatoarei mixte (fig. 2.9, b). Un caz întâlnit frecvent în practică este mortezarea
canalelor de pană în interiorul pieselor (fig. 2.9, b). Curba generatoare a canalului va fi
compusă din două segmente obţinute cinematic şi unul prin materializare.

DRAFT  Student

Studiu individual
Fig. 2.9. Exemple de mortezare: (a) prelucrarea unui semicuplaj interior cu profiul evolventic;
(b) prelucrarea unui canal de pană.

I.E.D.M. 3
2.5. Scule aşchietoare utilizate la rabotare
Pentru prelucrarea pe maşinile de rabotat se folosesc mai multe tipuri de cuţite,
asemănătoare cu cele de la strunjire. Acestea au partea de prindere-fixare de formă prismatică,
iar partea activă este formată dintr-un singur dinte, cu unul, două sau mai multe tăişuri. Se
deosebesc însă de sculele destinate strunjirii, îndeosebi prin robusteţe şi geometria părţii active ‒
datorită condiţiilor grele de lucru (aşchiere întreruptă; pătrunderea cu şoc în material; secţiunea de
aşchie detaşată mai mare). Ca urmare, corpul sculei are secţiunea de 1,25 ÷ 1,5 ori superioară
cuţitelor de strung, iar geometria este uşor modificată (unghiul λ este negativ), în vedere orientării
convenabile a tăişului (se evită intrarea în material cu vârful dintelui).
Există mai multe criterii de clasificare a cuţitelor de rabotat. Astfel, având în vedere
forma, cuţitele pot fi clasificate după poziţia şi forma părţii active, existând diferite combinaţii
între acestea (fig. 2.10).
 După poziţia părţii active în raport cu corpul, se disting:
 cuţite drepte (pe stânga sau pe dreapta), la care axa de simetrie a corpului este dreaptă atât în

10 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2
plan cât şi în vedere laterală (fig. 2.10, a, b, c, d, f, g);
 cuţite încovoiate (pe stânga sau pe dreapta), la care axa de simetrie a corpului cuţitului este
încovoiată în plan (fig. 2.10, e);
 cuţite cotite (cotite înapoi), la care axa de simetrie este cotită în vedere laterală (fig. 2.10,h).
 După forma şi geometria părţii active, se deosebesc:
 cuţite normale (pentru degroşare) (fig. 2.10 a, b);
 cuţite laterale ‒ pentru degroşarea/finisarea suprafeţelor plane laterale (fig. 2.10 c, d, e);
 cuţite pentru finisare, cu unghiuri de atac κ1 mici ca valoare (fig. 2.10 b, d, f);
 cuţite late (fig. 2.10 f);
 cuţite îngustate (pe stânga, simetrice sau pe dreapta), ce au partea activă mai îngustă decât
corpul şi sunt destinate debitării sau prelucrării canalelor (fig. 2.10 g, h).

DRAFT  Student

Studiu individual

I.E.D.M. 3

Fig. 2.10. Tipuri de cuţite utilizate la rabotare: (a) cuţit normal, drept, pentru degroşare;
(b) cuţit normal, drept, pentru finisare; (c) cuţit drept, lateral, pentru degroşare; (d) cuţit drept,
lateral, pentru finisare; (e) cuţit încovoiat, lateral; (f) cuţit drept, lat, pentru finisare;
(g) cuţit drept, îngustat (pentru canelare); (h) cuţit cotit, îngustat (pentru canelare)

BGS 02  2019.02 11
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Datorită eforturilor dinamice la care sunt supuse, cuţitele de rabotat au corpul

confecţionat din oţel de scule, iar pentru partea activă sunt utilizate plăcuţe (aplicate prin
brazare) din oţel rapid sau din carburi metalice sinterizate (CMS) (se recomandă carburi cu
rezistenţă la şoc, mărcile K10, K40, K50, P10, P40). Se utilizează însă şi cuţite monobloc cu
forme speciale sau construcţii cu plăcuţe dure fixate mecanic [5].
Cuţitele drepte (cu plăcute dure lipite) sunt utilizate la prelucrarea suprafeţelor plane
orizontale, iar cuţitele laterale ‒ pentru prelucrarea suprafeţelor plane verticale şi înclinate.
Cuţitele îngustate, drepte sau cotite sunt folosite la retezare/debitare şi la obţinerea
canalelor.
Cuţitele cotite înapoi sunt destinate degroşării materialelor cu incluziuni de zgură sau a

DRAFT  Student
celor cu crustă dură. Aceste scule au vârful cuprins între planul de simetrie al cozii şi suprafaţa
de sprijin în suport (fig. 2.11). Distanţa h dintre vârful sculei şi suprafaţa de sprijin este
diminuată până la zero. Datorită acestei forme, la creşterea efortului de lucru, este evitată
pătrunderea suplimentară a vârfului în semifabricat odată cu deformarea sculei, eliminându-se
pericolul de deteriorare a suprafeţei prelucrate şi suprasolicitarea cuţitului.

Studiu individual

I.E.D.M. 3
Fig. 2.11. Traiectoria vârfului cuţitului de raboteză la deformarea acestuia,
în cazul cuţitelor drepte (a) şi a celor cotite (b)

2.6. Regimul de aşchiere la rabotare

Stabilirea regimului de aşchiere la rabotare presupune parcurgerea mai multor etape:
 stabilirea adâncimii de aşchiere şi a numărului de treceri;
 stabilirea valorii avansului;
 calcularea vitezei optime de aşchiere şi a frecvenţei optime de lucru;
 adoptarea frecvenţei mişcării principale (numărul de curse duble pe minut) existente pe
maşina-unealtă.
Cu valorile stabilite pentru regimul de aşchiere urmează să se calculeze forţele şi
puterea de aşchiere, să se verifice puterea motorului de acţionare şi să se calculeze timpul de
bază – în vederea normării.
Parametrii regimului de aşchiere se stabilesc având în vedere particularităţile aşchierii
prin rabotare:
 rabotarea este preponderent o operaţie de degroşare, cu utilizarea unor secţiuni mari de
aşchie ‒ ce presupune eforturi mari de aşchiere şi necesită rigiditate crescută a

12 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2
semifabricatului. Ca urmare, la alegerea adâncimii de aşchiere (t) şi a avansului (s), aria
secţiunii de aşchie nedetaşată (s x t) trebuie să fie limitată de rezistenţa mecanică şi rigiditatea
elementelor sistemului tehnologic M.U.S.D.P.
 când procesul tehnologic cuprinde atât treceri de degroşare cât şi de finisare, se urmăreşte ca
numărul de treceri să fie minim; degroşarea să se efectueze cu secţiune mare de aşchie, iar
finisarea cu adâncime de aşchiere sub 3 mm şi cu rază mai mare de racordare la vârf a cuţitului
(pentru diminuarea rugozităţii).
 Adâncimea de aşchiere (t) (măsurată în mm) se stabileşte în primul rând în funcţie de modul
de generare a suprafeţei. Astfel, în cazul prelucrării cu generatoare materializată, adâncimea t

DRAFT  Student
este impusă de lungimea muchiei aşchietoare active, ceea ce limitează avansul s la valori sub
0,5 mm/c.d.
La prelucrarea cu generatoare cinematică, pentru t se adoptă o valoare mare la degroşare
(câţiva milimetri) ‒ pentru a rezulta un număr minim de treceri, iar la finisare adaosul de
prelucrare intermediar va fi îndepărtat într-o singură trecere.
 Avansul de aşchiere (s), măsurat în milimetri pe cursă dublă (mm/c.d.), se stabileşte în
funcţie de tipul operaţiei (degroşare sau finisare), de adâncimea de aşchiere t (se are în vedere
mărimea secţiunii de aşchie), de materialul aşchietor şi cel aşchiat, forma şi poziţia suprafeţei

Studiu individual
de prelucrat, geometria părţii active a cuţitului şi de rugozitatea impusă prin desen, fişa
tehnologică, ori planul de operaţii (pentru trecerea de finisare).
Valorile recomandate şi tabelate pentru avansul s în literatura de specialitate depind de
adâncimea de aşchiere t, de tipul de material aşchietor şi de unghiul de atac principal al
cuţitului; în plus, valorile adoptate sunt corectate de o serie de coeficienţi, care ţin seama de
influenţa (pozitivă sau negativă) unor factori, precum: rezistenţa sau duritatea materialului de
prelucrat şi starea suprafeţei acestuia, rigiditatea sistemului tehnologic, lungimea în consolă a

I.E.D.M. 3
cuţitului [1], [2], [7].
 Viteza optimă de aşchiere (vopt) pentru rabotare se calculează cu o relaţie de forma (2.1),
Cv
v opt = nV
¿ Kv
xV HB
yV Cv (2.1)
m
T ⋅t ⋅s ¿
200 ( ) [m/min]
v opt =
T ⋅t ⋅s
m xV yV
¿Kv

în care: T este durabilitatea sculei (în minute); t – adâncimea de aşchiere (în mm), s ‒ avansul
(în mm/c.d.); HB ‒ duritatea materialului prelucrat. Constanta Cv ‒ ce depinde de
caracteristicile materialul de prelucrat, coeficientul Kv ‒ obţinut ca produs al unor coeficienţi
de corecţie ai vitezei şi exponenţii m, xv, yv, nv se aleg din tabele, în funcţie de condiţiile de
lucru [1], [7]. .
Prin aplicarea relaţiei (2.1) se obţin pentru viteza optimă de aşchiere valori cuprinse
între 12 şi 75 m/min.
Practic, după calcularea vitezei optime de aşchiere, se calculează frecvenţa n a mişcării
principale (în curse duble pe minut) şi se alege de pe maşină valoarea imediat inferioară.
Relaţia de legătură între viteza de aşchiere şi frecvenţa n depinde însă de tipul maşinii-
unelte utilizate sau, mai exact, de tipul mecanismului de transformare a mişcării de rotaţie în
mişcare rectilinie alternativă ce intră în componenţa lanţului cinematic principal al maşinii.
 Astfel, maşinile de rabotat transversal (şepingurile) cu acţionare mecanică utilizează pentru
transformarea mişcării un mecanism cu culisă oscilantă, astfel că viteza de deplasare a
cuţitului este variabilă ‒ cu un maxim pe mijlocul cursei, iar vârful de viteză la cursa activă
este mai mic decât la cursa de revenire (v. fig. 2.5). Se acceptă luarea în calcul a unei viteze
medii de aşchiere vmed, definită prin relaţia:

BGS 02  2019.02 13
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

1+ k LC⋅n LC⋅n ( 1+ k )
v med = ⋅ v med = (2.2)
k 1000 1000⋅k , [m/min]
în care n este frecvenţa mişcării principale, k este raportul dintre viteza de deplasare la cursa de
întoarcere/revenire vi şi la cursa activă va:
k =v i /v a ≥1 (2.3)
iar LC este lungimea cursei berbecului, care se stabileşte în funcţie de lungimea suprafeţei de
prelucrat Lp, cursa în gol la intrarea cuţitului în material ‒ L1 şi cursa la ieşirea din material ‒
L2:
Lc=L1 + L p +L2 , [mm] (2.4)

DRAFT  Student
Considerând viteza optimă calculată cu relaţia (2.1) ca pe o viteză medie, din relaţia
(2.2) se determină frecvenţa n a mişcării principale şi se alege pe maşină valoarea imediat
inferioară celei calculate.
 Maşinile de rabotat longitudinal folosesc un mecanism de transformare de tip pinion-
cremalieră, astfel că viteza de deplasare a mesei port-piesă va fi uniformă şi dependentă de
diametrul de divizare D a roţii dinţate (ultimul element din lanţul cinematic principal aflat în
mişcare de rotaţie) ce angrenează cu cremaliera (rigidizată de masa port-piesă). În acest caz,
frecvenţa n a mişcării principale se va calcula în funcţie de viteza vopt , pe baza relaţiei (2.5):

Studiu individual
π⋅D⋅n
v opt = (2.5)
1000 , [m/min]
 Se precizează că la rabotare şi mortezare, întrucât avansul nu se produce simultan cu cursa
activă a mişcării principale I(v), mişcarea efectivă (rezultantă) de aşchiere se confundă cu cea
principală, drept pentru care este valabilă egalitatea dintre viteze:
v e=⃗v
⃗ (2.6)

I.E.D.M. 3
3. Materiale şi utilaje necesare desfăşurării lucrării practice
 Şepingul S 800;
 Cuţite pentru strunjire, rabotare şi mortezare.

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice

 Se studiază schemele de generare şi de aşchiere la prelucrarea prin rabotare şi mortezare.
 Se analizează forma şi geometria cuţitelor de rabotat şi mortezat, comparativ cu cuţitele
pentru strunjire exterioară şi interioară.
 Se studiază construcţia maşinii de rabotat transversal, dispozitivele specifice şi modalităţile de
poziţionare-fixare a semifabricatului.
 Se identifică mişcările de lucru şi cele auxiliare (posibilităţile de reglare ale cuţitului), precum şi
elementele de comandă şi reglare. Se urmăreşte pe schema maşinii modul de transmitere a
mişcării de la motor la berbecul maşinii şi modul de reglare cursei berbecului.
 Se reglează frecvenţa mişcării principale n (numărul de c.d./min.), avansul de aşchiere s şi
adâncimea de aşchiere t. Se notează gama de frecvenţe de pe maşină.
 Se stabileşte lungimea cursei de lucru LC şi se reglează poziţia mediană a berbecului pentru o
piesă ce urmează a fi prelucrată.
 Se porneşte maşina şi se efectuează câteva comenzi de mers în gol.
 Se prelucrează o suprafaţă plană, urmărind modul de detaşare a aşchiilor, momentul
efectuării avansului mecanic şi mişcarea de basculare a cuţitului în cursa de revenire.
 Pentru reperul impus de conducătorul lucrării se stabileşte ordinea operaţiilor de efectuat şi

14 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2
se reproduc (în 2D) schemele de prelucrare corespunzătoare (după modelul celor din fig. 2.10),
cu evidenţierea mişcărilor de lucru şi a parametrilor secţiunii de aşchie nedetaşată. Se
precizează tipul de cuţit folosit şi geometria acestuia.

5. Conţinutul referatului
 Ca parte teoretică, referatul va trebui să cuprindă în mod obligatoriu următoarele puncte:
 Particularităţile procesului de aşchiere prin rabotare şi mortezare.

DRAFT  Student
 Schemele de generare la rabotarea cu generatoare cinematică şi materializată, precum şi la
mortezarea cu Γ cinematică (cu avansul rectiliniu şi circular) (fig. 2.2).
 Desenul cuţitului drept şi a celui cotit pentru rabotare (fig. 2.11).
 Schema de prelucrare pentru mortezarea canalelor de pană (fig. 2.9, b).
 Ca parte practică:
 Se notează turaţiile motorului de acţionare şi gama de frecvenţe pentru mişcarea principală la
şepingului S 800, din dotarea laboratorului.
 Se schiţează reperul propus a fi prelucrat, se stabileşte ordinea operaţiilor şi se desenează

Studiu individual
schemele de prelucrare pentru fiecare operaţie. Se pun în evidentă mişcările de lucru, secţiunea
de aşchie nedetaşată şi parametrii s şi t.

6. Referinţe bibliografice
1. Aelenei, M., Gheghea, I. ‒ Probleme de maşini-unelte şi aşchiere. Vol.1, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1978
<pag. 165-174>

I.E.D.M. 3
2. Cozmîncă, M., Panait, S. ‒ Bazele aşchierii şi generării suprafeţelor. Îndrumar de lucrări
practice. Iaşi, Tipografia Institutului Politehnic «Gheorghe Asachi» Iaşi.
<pag. 156-165>
3. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi, Editura „Gheorghe
Asachi”, 1995
<pag. 264-274 >
4. Diaconescu, I. et.al. ‒ Maşini-unelte. Vol. IV, Bucureşti, Editura Transporturilor şi
Telecomunicaţiilor, 1962
<pag. 303-320>
5. Rusu, Şt., Rozsa, Fr. ‒ Îndrumar pentru prelucrări prin rabotare şi mortezare. Vol.1,
Bucureşti, Editura Tehnică 1983
<pag. 3-8; 17-21; 34-72; 107-116; 120-128; 135-140>
6. Rusu, Şt., Rozsa, Fr. ‒ Îndrumar pentru prelucrări prin rabotare şi mortezare. Vol.2,
Bucureşti, Editura Tehnică 1983
<pag. 42-44; 65-74>
7. Ţura Livia et.al. ‒ Maşini-unelte, prelucrări prin aşchiere şi control dimensional. Îndrumar
de lucrări practice, Iaşi, Tipografia Universităţi Tehnice «Gheorghe Asachi» din Iaşi,
2003
<pag. 62-72; 298-300>

7. Verificaţi-vă cunoştinţele
 Definiţi procesul de aşchiere prin rabotare şi prezentaţi mişcările de lucru şi de reglare-
poziţionare. Idem pentru operaţia de mortezare.
 Prezentaţi modalităţile de generare a suprafeţelor prin rabotare şi mortezare.

BGS 02  2019.02 15
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Desenaţi schemele de aşchiere a suprafeţelor plane şi a canalelor, cu punerea în evidenţă a

parametrilor regimului, în cazul rabotării şi mortezării.

8. Subiecte de examen
S. Generarea şi prelucrarea prin rabotare a suprafeţelor plane.
S. Generarea şi prelucrarea prin rabotare a canalelor şi a ghidajelor în coadă de rândunică.
S. Generarea şi prelucrarea prin mortezare a suprafeţelor cu generatoare cinematică,
materializată şi mixtă.
S. Parametrii regimului de aşchiere la rabotare/mortezare şi unităţi de măsură.

16 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2

BGS 02
A1. Prezentaţi parametrii regimului de aşchiere la rabotare şi unităţile de măsură.
A2. La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de mortezat ?
B. Schema de generare la mortezarea cu avansul circular
C1. Schema de generare la rabotarea cu Γ cinematică
C2. La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de rabotat ?
D. Schema de generare la rabotarea cu Γ materializată.
E. Schema de mortezare a unui canal de pană

BGS 02  2019.02 17
 BGS 2 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Subiecte TEST

 Particularităţile prelucrării prin rabotare; descrieţi cinematica procedeului.

 Particularităţile prelucrării prin mortezare; descrieţi cinematica procedeului.

 La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de rabotat ?

 La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de mortezat ?

 Cum este generată curba directoare la rabotare ?

 Cum este generată curba directoare la mortezare ?

 Cum este generată curba generatoare la rabotare?

 Cum este generată curba generatoare la mortezare?

 Precizaţi deosebirea dintre cinematica şepingului şi a rabotezei.

 Parametrii regimului de aşchiere la rabotare/mortezare şi unităţi de măsură

 Parametrii regimului de aşchiere la mortezarea cu avans circular şi unităţi de măsură.

A1 Particularităţile prelucrării prin rabotare; descrieţi cinematica procedeului.

A2 La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de rabotat ?
B1 Particularităţile prelucrării prin mortezare; descrieţi cinematica procedeului.
B2 Cum este generată curba directoare la rabotare ?
C1  Precizaţi deosebirea dintre cinematica şepingului şi a rabotezei.
C2  La ce eforturi sunt solicitate cuţitele de mortezat ?
D1  Cum este generată curba generatoare la rabotare?
D2  Parametrii regimului de aşchiere la rabotare/mortezare şi unităţi de măsură
E1  Cum este generată curba directoare la mortezare ?
E2  Parametrii regimului de aşchiere la mortezarea cu avans circular şi unităţi de măsură.

 Cum este generată curba generatoare la mortezare?

18 Iulian ROMANESCU
Generarea suprafeţelor prin rabotare şi mortezare BGS 2

BGS 02  2019.02 19