1.

Comunicare nu este legat de: o singură teorie;

2. Care dintre următoarele nu este considerată teorie a comunicării: teoria şirurilor;
3. Identificaţi afirmaţia falsă: termenului de comunicare nu poate fi definit prin intermediul
comportamentului de comunicare.
4. Care dintre următoarele nu este funcţie a comunicării: de coordonare a acţiunilor;
5. . Care dintre următoarele nu este axiomă a comunicării: comunicarea se dezvoltă pe planul
relaţiei;
6. Comunicarea produce efecte asupra; atât asupra receptorului, cât şi asupra emiţătorului;
7. Relaţia omului cu semenii săi nu poate lua forma: relaţiilor intrapersonale;
8. În funcţie de numărul participanţilor şi tipul de relaţie dintre ei, comunicarea nu poate fi:
comunicare personală;
9. Comunicare intrapersonală presupune: ca emiţătorul şi receptorul să fie una şi aceeaşi persoană;
10. . Comunicarea publică presupune: prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori;
11. Comunicarea de grup este: o ipostază a comunicării interpersonale, dar care presupune mai mult
de doi participanţi;
12. Comunicare interpersonală nu poate satisface nevoia de: divertisment
13. Identificaţi afirmaţia falsă: stocul relaţional este definit ca fiind totalitatea relaţiilor ce se stabilesc
în interiorul organizaţiei.
14. Procesul comunicării nu este întotdeauna: independent de contextul social;
15. În comunicarea interpersonală emiţătorul este un individ care: are un scop implicit (este, de fapt,
motivul transmiterii mesajului, de cele mai multe ori acesta fiind necunoscut receptorului).
16. Codificarea presupune: traducerea gândurilor, atitudinilor, emoţiilor şi sentimentelor în cuvinte,
atingeri, sunete, imagini, caractere scrise, desene, gesturi, mirosuri;
17. Mesajul se comunică simultan printr-un ansamblu complex de: stimuli, limbaje, canale;
18. . Identificaţi afirmaţia falsă: întotdeauna mesajul transmis de emiţător este codificat într-o mare
măsură;
19. Limbajul trupului presupune: întregul complex de stimuli şi semnale transmise prin postură,
fizionomie, mimică, gestică, privire şi distanţe;
20. Printre dimensiunile contextului în care se comunică nu se înscrie: contextul atemporal.
21. Economia informaţională nu este economia în care: prosperitatea firmelor decurge din optimizare
22. . Nu este considerat pilon al economiei informaţionale: negocierea;
23. Care dintre următoarele nu este considerat concept cu care operează economia cunoaşterii ?
tehnologii comerciale
24. Economia digitală sau economia electronică nu se caracterizează prin schimbarea accelerată a
paradigmei: proceselor de învăţare
25. . Printre caracteristicile economiei informaţionale nu se numără: scăderea importanţei timpului
liber;
26. Globalizarea nu este: procesul care determină o reducere a întrepătrunderii economiilor
naţionale;
27. Într-o societatea informaţională, abordarea comunicării se poate realiza din cel puţin două
perspective: perspectiva informaţiei şi perspectiva integratoare.
28. Prin informaţie nu se înţelege: date;
29. Informaţia nu este: cea mai puţin importantă resursă individuală şi socială a oamenilor.
30. Printre elementele specifice ale comunicării în economia informaţională nu se înscrie: debitului mic
de informaţii
31. Care dintre următoarele elemente nu indică raportul de congruenţă în care se află comunicarea şi
cultura organizaţională ? definirea celor două concepte prin variabile similar
32. Identificaţi afirmaţia adevărată: nu există o definiţie unanim acceptată nici pentru comunicare,
nici pentru cultură organizaţională;
33. Cultura organizaţiei este cercetată din punct de vedere al afacerilor şi mai puţin din cel
antropologic de către specialiştii în: management;
34. Cultura organizaţională nu este: uşor de modificat.
35. Asociaţiile profesionale generează o configuraţie socială unică pentru o profesiune, respectiv:
cultura profesională;
36. Existenţa subculturilor într-o organizaţie nu poate fi determinată de: subunităţile din afara
organizaţiei.
37. Identificaţi afirmaţia falsă: profesioniştii nu sunt parte integrantă a organizaţiei de afaceri;
38. Identificaţi afirmaţia adevărată: comunicarea firmei atât în interiorul, cât şi în exteriorul ei
necesită adaptări culturale;
39. Identificaţi afirmaţia falsă: comunicările din cadrul unei firme urmează doar liniile formale, fiind
influenţate de cultura organizaţională;
40. Printre cele mai eficiente mijloace de comunicare în cadrul firme a cărei cultură permite şi susţine
astfel de manifestări nu se înscrie: programe de instruire a partenerilor;
41. . În funcţie de forma de comunicare, comunicarea poate fi: verbală, scrisă şi nonverbală;
42. În funcţie de frecvenţă, comunicare este: permanentă, periodică şi ocazională;
43. După importanţă, comunicarea se clasifică în: comunicare la nivel redus, comunicare medie şi
comunicare strategică;
44. . În funcţie de aria de referinţă, comunicarea nu poate fi: comunicare directă;
45. Comunicarea verbală presupune: limbajul verbal şi limbajul paraverbal
46. Identificaţi afirmaţia adevărată: comunicarea verbală reprezintă o componentă a comunicării
orale;
47. Intervenţia mesajului paraverbal peste conţinutul mesajului verbal nu provoacă: retragerea
cuvintelor;
48. Conversaţia nu este: formă de comunicare scrisă.
49. În vederea creşterii stocului relaţional, în orice conversaţie, trebuie să se evite întrebările: negative;
50. Metalimbajul se referă la: un limbaj care codifică altfel ideile decât limbajul natural;
51. Identificaţi afirmaţia falsă: prin conferinţa de presă firma nu poate decât să difuzeze mesaje de
maximă importanţă pentru publicul larg;
52. Care dintre următoarele nu este considerată etapă în realizarea unei conferinţe de presă eficientă?
redactarea proceselor verbale
53. Evaluarea conferinţei vizează: consemnarea în fişierul de presă a jurnaliştilor prezenţi, a tipului de
întrebări şi interpelări la care au recurs aceştia;
54. Discursul eficient, ca formă de comunicare verbală, este: modulat, curgător şi nuanţat;
55. Identificaţi afirmaţia adevărată: comunicarea nonverbală reprezintă transmiterea mesajelor
printr-un alt mijloc decât scrisul şi/sau vorbitul;
56. În ceea ce priveşte poziţiile capului, care dintre următoarele nu este considerată poziţie de bază:
capul întors.
57. În decodificarea semnalelor ochilor nu se ia în considerare: mişcările picioarelor;
58. Identificaţi afirmaţia adevărată: atingerea interlocutorului şi privirea sunt semnale nonverbale ce
relaţionează în mod direct;
59. Desfăşurarea propriu-zisă a conferinţei se referă la: primirea ziariştilor, deschiderea conferinţei,
susţinerea discursului reprezentantului firmei, dialogul cu presa, închiderea conferinţei şi
cocktail-ul (inclusiv dialogul informal);
60. Lobby-ul reprezintă: în esenţă, eforturile făcute de cineva în direcţia influenţării unei decizii
prezidenţiale, guvernamentale, legislative sau administrative prin diverse mijloace de
persuasiune sau presiune;
61. Comunicarea instituţională reprezintă: totalitatea acţiunilor întreprinse de firmă în scopul
informării opiniei publice, a autorităţilor, a grupurilor de interese, a societăţii civile, a liderilor de
opinie şi a mass-mediei cu privire la produsele şi serviciile oferite pieţei, dar şi la
responsabilităţile sociale asumate;
62. Identificaţi afirmaţia falsă: prin intermediul comunicatului persuasiv se fac anunţuri, se transmit
invitaţii sau se comunică date statistice simple, fără comentarii;
63. Care dintre următoarele nu este considerată formă a comunicării scrise în afaceri ? discursul;
64. În funcţie de destinatar şi de nivelul la care se realizează, comunicarea scrisă în afaceri nu poate fi:
comunicarea internaţională;
65. Literatura de specialitate gestionează două categorii de comunicate de presă: comunicatul de
informare şi comunicatul persuasiv;
66. Comunicatul de presă este: o ştire destinată mediatizării prin presă, dar redactată de oameni din
afara redacţiei sau a studiourilor radio şi TV;
67. Dualismul comunicării nu derivă din tensiunea între: biologic şi liberul arbitru
68. Comunicatorul profesionist nu este: funcţionar.
69. Identificaţi afirmaţia falsă: impactul comunicării asupra indivizilor este doar pozitiv;
70. Procesul verbal reprezintă un document: oficial în care se înregistrează o anumită constatare sau
se consemnează pe scurt discuţiile şi hotărârile unei adunări.
71. . Care dintre următoarele nu este mijloc de comunicare online: conferinţa de presă;
72. Minuta reprezintă un document: care consemnează anumite lucruri (seamănă cu procesul verbal
de constatare);
73. Care dintre următoarele nu este mijloc de comunicare online: scrisoarea de afaceri;
74. Memoriul reprezintă: o prezentare amănunţită şi documentată a unei probleme, a unei situaţii
75. Mijlocul de comunicare online care oferă detalii despre noile produse/servicii, poze, materiale,
comentarii ale oamenilor şi companiei, soluţii oferite de companie la diferitele probleme şi
prezentarea de experienţe mai puţin plăcute ale companiei este: website-ul;
76. Darea de seamă reprezintă un document: care cuprinde prezentarea şi analiza activităţii unei
firme, într-o anumită etapă sau justificarea unei gestiuni;
77. Identificaţi afirmaţia falsă: după caracter, oferta poate fi comercială şi fermă;
78. Documentul oficial în care se înregistrează o anumită constatare sau se consemnează pe scurt
discuţiile şi hotărârile unei adunări este: procesul verbal;
79. Documentul care cuprinde o relatare a unei activităţi, se face din oficiu sau la cererea unui organ
ierarhic, bazându-se pe cercetări amănunţite, schimburi de experienţă, documentări este: raportul;
80. Identificaţi afirmaţia falsă: comunicatul de presă reuneşte o serie de documente şi materiale
informative destinate difuzării la scară mare, prin intermediul ziariştilor
81. Printre barierele în comunicare din cadrul unei firmei nu se numără: calitatea muncii depuse
82. Dificultăţile în comunicare pot fi generate de: receptarea deteriorată a mesajului transmis
(interpretarea greşită a cuvintelor conţinute de un mesaj);
83. Care dintre următoarele este considerat obstacol în gândirea şi comunicarea verbală ? divagarea;
84. Ambiguitatea mesajelor verbale este o consecinţă a: confuziei între denotaţie şi conotaţie, dar şi a
utilizării neadecvate a sinonimelor, omonimelor şi polisemiei;
85. Divagarea presupune: deplasarea de la subiectul unei discuţii.
86. Identificaţi afirmaţia adevărată: erorile de percepţie a mesajelor sunt datorate erorilor de
traducere între analogic şi digital.
87. Percepţia umană este: procesul de conştientizare a stimulilor interni şi externi, care provoacă
simţurile
88. Care dintre următoarele nu se înscrie în categoria erorilor de percepţie umană: erori de gândire
personală;
89. În procesul de percepţie a mesajelor erorile senzoriale normale nu pot fi generate de: buna
dispoziţie a comunicatorilor;
90. Printre cauzele care stau la baza receptării eronate a persoanei comunicatorului, dar şi a
interlocutorului acestui nu se numără: limbajul specific;
91. Identificaţi afirmaţia falsă: strategia comunicării se concentrează asupra modului în care se
comunică în cadrul firmei.
92. Comunicarea strategică este necesară, deoarece: succesul realizării produselor/serviciilor şi a
procesului de afaceri este un rezultat direct al persoanelor implicate: angajaţi, furnizori, clienţi,
finanţatori, intermediari, consilieri etc.;
93. Comunicarea strategică se referă la: modalitatea de integrare a comunicării în sfera problemelor
de afaceri;
94. Mesajele nu pot comunica: un dezavantaj al produsului.
95. În contextul actual o organizaţie de succes trebuie să fie o entitate: cu o structură şi o strategie de
comunicare.
96. În funcţie de relaţiile cu exteriorul strategiile de comunicare în afaceri sunt: strategii de
comunicare internă şi strategii de comunicare externă;
97. În funcţie de obiectivul comunicării, strategia de comunicare (internă şi externă) nu cuprinde:
strategia verticală;
98. Strategiile care definesc politeţea pozitivă nu au la bază: manifestarea dezaprobării faţă de
interlocutor;
99. Printre strategiile pozitive ale politeţii nu se numără: căutarea dezacordului (prin abordarea unui
subiect divergent).
100. Strategiile politeţii negative nu se bazează pe: afirmarea simpatiei, a admiraţiei faţă de
interlocutor;
101. Negocierea este, în acelaşi timp: o artă şi o ştiinţă.
102. Negocierea comercială nu este: o acţiune prin care se tratează cu cineva încheierea unei
convenţii politice;
103. Negocierea comercială nu prezintă următoarea particularitate: este un proces de comunicare
doar a unor date economice (preţ, termene, posibilităţi de finanţare etc.)
104. Care dintre următoarele nu este funcţie a negocierii: funcţia poetică;
105. În funcţie de numărul persoanelor implicate în procesul de negociere, negocierile nu pot fi:
negocieri sociale.
106. Care dintre următoarele nu este criteriu de structurare a negocierilor: spaţiul personal.
107. Negociere integrativă presupune: rezolvarea problemelor prin găsirea de soluţii reciproc
acceptabile;
108. Negocierea distributivă este: dură;
109. Prin negocierea structurală se urmăreşte: modificarea atitudinilor de bază ale părţilor adverse,
deoarece nici una nu-şi poate atinge obiectivul fără cooperarea celeilalte
110. Care dintre următoarele nu este caracteristică principală a procesului de negociere ? caracterul
comun şi convergent al activităţii;
111. Procesul de negociere nu presupune următoarea fază sau stadiu intermediar: structurarea
negocierii
112. Pregătirea organizatorică a negocierii nu se referă la: stabilirea poziţiilor de negociere şi
declararea lor;
113. În ceea ce priveşte elaborarea şi aprofundarea aspectelor de conţinut ale negocierii, pregătirea
pentru negociere nu presupune: soluţionarea problemelor organizatorice;
114. Care dintre următoarele nu este considerat documente-suport elaborat în faza de pregătire a
negocierii ? dosarul privind informaţii despre situaţia economico-financiară a concurenţilor;
115. Printre calităţile unui negociator nu se regăseşte: comportamentul negativ;
116. Specialiştii sunt de părere că un negociator pozitiv nu este: influenţabil;
117. În vederea pregătirii pentru negociere pot fi utilizate anumite metode de pregătire. Care dintre
următoarele metode nu se înscrie în această categorie ? metoda celor mai mici pătrate
118. Poziţia de deschidere a negocierii reprezintă: punctul de plecare în negociere şi ia forma primei
propuneri (ofertă) făcută de către unul din cei doi parteneri de negociere;
119. Poziţia de ruptură a negocierii reprezintă: acel nivel al ofertei sub care unul din negociatori nu
mai este interesat să discute;
120. Poziţia obiectiv reprezintă: interesul real al negociatorului;
121. O întrebare formulată pertinent nu favorizează: stabilirea obiectivelor;
122. Care dintre următoarele nu este considerat principiu al comunicării eficiente: principiul
divergenţei
123. Principiul empatie presupune: acceptarea interlocutorului ca pe o individualitate care are
dreptul să aibă sentimente şi percepţii care pot fi diferite sau asemănătoare de ale vorbitorului;
124. Care dintre următoarele nu se încadrează în categoriile de tehnici de comunicare eficientă ?
tehnici de persuasiune
125. Identificaţi afirmaţia falsă: prin intermediul discuţiei de afaceri, interlocutorul nu poate fi
convins de oportunitatea unei afaceri sau de necesitatea redimensionării stocului relaţional;
126. Care dintre următoarele nu este componentă a discuţiei de afaceri: stabilirea obiectivelor;
127. Care dintre următoarele tehnici nu pot fi utilizate la începutul unei discuţii eficiente: tehnica
observaţiei.
128. Motivele care-l determină pe interlocutor să facă obiecţii şi observaţii nu sunt generate de:
abordarea identică a problemei de către cei doi negociatori;
129. Identificaţi afirmaţia falsă: formularea întrebărilor nu trebuie să plece de la modul în care ea va
fi receptată de interlocutor;
130. O întrebare formulată pertinent nu favorizează: limitarea informaţiilor şi opţiunilor;
131. Identificaţi afirmaţia adevărată: ascultarea empatică presupune interrelaţionarea cu o
persoană aflată în dificultate, în imposibilitatea de a rezolva o problem
132. Tehnicile de ascultare activă nu includ: imitarea interlocutorului.
133. Printre metodele de neutralizare a observaţiilor nu se înscrie: metoda controlării reacţiilor
interlocutorului;
134. Care dintre următoarele tactici nu este utilizată în contracararea observaţiilor interlocutorului ?
apărarea
135. În formularea criticilor nu este folosită tehnica: tehnica aprobării faptei interlocutorului;
136. În funcţie de obiectivul lor, tehnicile de negocieri nu sunt: tehnici de dezaprobare a ofertelor;
137. Tehnicile de tratare a elementelor de negociere sunt: tehnici de abordare globală a
elementelor şi tehnici de abordare în faze sau etape a negocierii;
138. În prezentarea şi discutarea ofertelor nu este folosită tehnica: actorului.
139. Tehnica personalizării negocierii se referă la: faptul că fiecare negociator trebuie să-şi adapteze
mesajul, argumentaţia şi demonstraţia la tipul de partener
140. Tehnica soluţiilor integratoare este o tehnică constructivă utilizată în afaceri atunci când: ambii
parteneri sunt dispuşi să câştige împreună;
141. Argumentaţia nu reprezintă: procesul de administrare a probelor;
142. Identificaţi afirmaţia falsă: negocierea eficientă nu este abordată din perspectiva conţinutului,
adică a argumentelor.
143. Abordarea negocierii din perspectiva argumentaţiei şi demonstraţiei nu presupune parcurgerea
următoarei etape: neutralizarea observaţiilor şi obiecţiilor interlocutorului.
144. Transformarea observaţiilor şi obiecţiilor interlocutorului în argumente se realizează folosindu-
se tehnica: „celor trei paşi”
145. Printre metodele recunoscute de argumentare, prezentate în literatura de specialitate, ce pot fi
utilizate în abordarea eficientă a negocierii, nu se numără: metoda întrebărilor;
146. Metoda bumerangului presupune: folosirea celor spuse de interlocutor împotriva lui însuşi;
147. Metoda „schimbării la timp a macazului”, ca metodă de argumentare, presupune: adaptarea
argumentaţiei la comportamentul interlocutorului;
148. Printre capcanele sau trucurile, specifice argumentării, ce pot fi utilizate de negociator, nu se
încadrează: argumentarea direct
149. Inducerea în eroare a interlocutorului se realizează prin: formularea de argumente pe jumătate
adevărate, bazate pe informaţii eronate, utilizându-se termeni neclari şi omiţând esenţialul;
150. Stilul agresiv de negociere este specific persoanelor: competitive, dominatoare şi care au o
constantă comportamentală agresivă;
151. În funcţie de modalităţile în care negociatorii încearcă să rezolve conflictele ei nu pot adopta
următorul stil de negociere: agresiv;
152. Stilul de compromis presupune: că negociatorul doreşte rezolvarea conflictului astfel încât
partenerii să câştige sau să nu piardă nimic;
153. Ocolirea sau evitarea situaţiilor conflictuale reprezintă un stil specific persoanelor care: schimbă
subiectul în situaţia în care intră în conflict cu partenerul, evită persoana generatoare de conflict
sau chiar lasă baltă afacerea;
154. Stilul concesiv reprezintă un stil personal de negociere de cedare în situaţiile conflictuale,
specific persoanelor care: aprobă dictonul „cel mai înţelept cedează”;
155. Compromisul este un stil personal de negociere caracteristic persoanelor care: caută o cale de
mijloc în procesul negocierii;
156. Negociatorul de tip violet este cel care porneşte în abordarea negocierii de pe poziţia de:
dominator, dar, în procesul negocierii, comportamentul acestuia se schimbă, făcând concesii
pentru a se ajunge la o înţelegere sau invers;
157. Stilul personal de negociere nu variază în funcţie de: cantitatea şi calitatea muncii depusă
158. În funcţie de paradigmele firmelor există 6 stiluri de negociere. Care din următoarele stiluri nu se
încadrează în acest criteriu ? tranzacţionare;
159. Identificaţi afirmaţia adevărată: stilul pierdere/pierdere se manifestă când managerii (indivizii)
cu mentalitate de tip câştig/pierdere se întâlnesc;
160. Negocierea bazată pe principii nu este abordată la nivel: Nivel global.
161. Observaţia poate fi participativă şi pasivă în funcţie de criteriul: implicarea sau nonimplicarea
observatorului
162. .Metoda convorbirii permite: sondarea mai directă a vieţii interioare a membrilor
organizaţionali, a intenţiilor ce stau la baza comportamentului, a opiniilor, atitudinilor,
intereselor, convingerilor, aspiraţiilor, conflictelor, prejudecăţilor şi mentalităţilor, sentimentelor
şi valorilor subiectului;
163. Care dintre următoarele nu reprezintă formă de observare în cercetarea comunicării?
observarea colectivă.
164. Experimentul de laborator presupune: scoaterea subiectului sau grupului din cadrul obişnuit de
activitate şi introducerea lui într-un cadru artificial;
165. Ancheta pe bază de interviu, ca metodă de cercetare a culturii organizaţionale, nu presupune:
schimbarea locului şi rolurilor partenerilor.
166. Identificaţi afirmaţia falsă: analiza de conţinut este structurată pe mai multe etape: formularea
problemei, determinarea indicatorilor şi alegerea unităţilor de analiză (unităţi de înregistrare, de
context şi de numărare);
167. Experimentul natural sau de teren presupune: provocarea intenţionată a fenomenului în cadrul
obişnuit;
168. Observaţia poate fi continuă şi discontinuă în funcţie de criteriul: durata observării;
169. Metoda monografică nu presupune: studiul capacităţilor fizice şi psihice ale comunicatorilor
organizaţiei.
170. În cercetare comunicării de grup nu poate fi utilizată: metoda contabilă;
171. Strategia firmei nu presupune existenţa: procesului de negociere.
172. Identificaţi afirmaţia falsă: formularea unei strategii în negociere, datorită conţinutului
conceptului, trebuie să fie detaliată;
173. Strategia de negociere poate fi definită ca fiind: linia directoare de conduită şi atitudine a
negociatorului în vederea atingerii obiectivelor fixate, utilizând informaţii şi relaţii interumane;
174. Identificaţi afirmaţia adevărată: strategia de negociere reprezintă maniera dinamică şi
adaptabilă în care negociatorul îşi imaginează negocierea ca proces;
175. Prin intermediul strategiei, negociatorul nu îşi stabileşte: un punct intermediar;
176. Strategia negocierilor nu presupune: mijloace de control.
177. Reacţiile spontane ale negociatorilor reprezintă: manifestări impulsive, instinctuale,
necontrolate ale partenerilor de discuţii;
178. Arsenalul tactic al negociatorului nu este alcătuit din: reacţii spontane ale negociatorilor.
179. Alegerea strategiei de negociere nu este: dependentă de stilul personal de negociere al
părţilor;
180. Strategia de negociere nu este dependentă de: orientarea concurenţilor.
181. . Care dintre următoarele nu poate fi considerată opţiune strategică de negociere ? ) orientare
către piaţă;
182. În cadrul opţiuni strategice integrative, stilul personal de negocieri poate fi: câştig/câştig;
183. În cadrul opţiuni strategice distributive, stilul personal de negocieri poate fi: câştig/pierdere;
184. Elaborarea strategiei de negociere nu depinde de: avantajele oferite de domeniul în care se
negociază
185. Printre factorii de influenţă ai strategiei de negociere nu se înscriu: resursele partenerului
186. Care dintre următoarele nu este considerată, de literatura de specialitate, etapă în elaborarea
unei strategii de negociere: analiza mediului intern şi extern firmei, respectiv a contextului,
cadrului, situaţiei în care se desfăşoară negocierea;
187. Printre tacticile defensive de negociere, literatura de specialitate situează: tactica amânării
discuţiilor;
188. În categoria tacticilor de negociere ofensive se înscrie: tactica întrebărilor;
189. Strategia de negociere raţională se bazează pe: o atitudine de găsire a unor soluţii mutual
avantajoase;
190. În funcţie de stilul personal de negociere, strategia de negociere nu poate fi: de aşteptare..