3. Cazul: United Brands vs. Comisia, nr.

27\76, 14 februarie 1978

Situaţia de fapt
Prin această speţă se solicită de către societatea United Brands Co şi de către
reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands Continentaal Bv, anularea deciziei
Comisiei prin care se constată încălcarea articolului 82 al TCE de către cele două societăţi.

Norme comunitare relevante

Articolul 82 TCE - abuzul de poziţie dominantă.

Soluţia şi principiile degajate de CJCE

1. Determinarea pieţei unui produs: pentru ca un produs să poată fi considerat ca făcând

obiectul unei pieţe distincte de cea a altor produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză
poate fi individualizat prin caracteristici proprii faţă de alte produse similare, astfel încât nu
sunt substituibile şi nu sunt se află în concurenţă cu acestea. Este necesară, de asemenea,
determinarea în fiecare caz a pieţei geografice a produsului respectiv, ţinând cont de faptul
că, pentru a cădea sub incidenţa articolului 82 TCE, concurenţa trebuie să fie afectată într-o
parte substanţială a pieţei comune.
2. Noţiunea de poziţie dominantă vizată de articolul 82 se referă la poziţia de putere
economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia puterea să împiedice menţinerea unei
concurenţe efective pe piaţă şi îi furnizează posibilitatea să aibă un comportament
independent de întreprinderile concurente, de clienţii săi şi în cele din urmă de consumatori.
Poziţia dominantă rezultă în general din reunirea mai multor factori, care luaţi izolat, nu sunt
în mod necesar determinanţi: interzicerea de către o societate în poziţie dominantă pe piaţa
unui produs ca distribuitorii agreaţi să revândă acest produs în anumite condiţii, aplicarea de
către societatea în poziţie dominantă a unor condiţii inegale pentru prestaţii echivalente ale
partenerilor comerciali, practicarea unui preţ excesiv faţă de valoarea economică a prestaţiei
etc.

Evaluare
Curtea a apreciat că posibilităţile de concurenţă în condiţiile art.86 din Tratat trebuie
să fie examinate în funcţie de caracteristicile produsului în cauză şi prin referinţă la o zonă
geografică definită, în care este comercializată şi în care condiţiile de concurenţă sunt
suficient de omogene pentru a putea aprecia jocul puterii economice a întreprinderii
interesate. Pentru a fi considerat ca fiind obiect al unei pieţe suficient de distincte, produsul în
cauză trebuie să poată fi individualizat de caracteristici particulare care îl diferenţiază de alte
produse astfel încât să fie foarte puţin interschimbabil cu acestea şi creându-le o concurenţă
nesemnificativă.
Importanţa acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de judecătorul comunitar
pentru determinarea concretă a pieţei produsului în cauză (relevant market), utilizând atât
criterii geografice, cât şi gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.