APELE CONTINENTALE

Apele continentale cuprind totalitatea apelor de pe uscatul terestru.

După poziția față de suprafața scoarței terestre, se împart în ape subterane și ape de suprafață.
A) Apele subterane
Din apa care cade pe suprafața Pământului, o parte se scurge la suprafață, o parte se evaporă iar o parte se
infiltrează în scoarța terestră prin porii rocilor și/ sau prin fisurile acestora, în rocile permerabile (nisipuri,
pietrișuri, bolovănișuri, gresii etc.), până ajunge la stratul impermeabil (alcătuit din argile, marne, șisturi
cristaline, granite etc.), unde începe să se acumuleze, formând o pânză/ un strat acvifer de apă subterană.
Din punct de vedere al adâncimii la care sunt localizate, se deosebesc:
1.-ape subterane freatice-localizate la adâncimi mici (de sub 40 m), se formează prin infiltrarea apelor
provenite din precipitații lichide, topirea precipitațiilor solide sau infiltrarea apelor de suprafață, sunt
alimentate pe toată suprafața și alimentează la rândul lor fântânile.
2.-ape subterane de adâncime-se formează prin infiltrarea apelor provenite din precipitații și din
condensarea vaporilor aflați la suprafața scoarței terestre, la adâncimi mari; uneori sunt prinse între strate
de roci impermeabile, fiind denumite strate acvifere captive.
Atunci când pânza de apă freatică sau stratul acvifer de adâncime sunt intersectate de o vale, apa iese la
suprafața scoarței formînd izvorul.
Tipologia izvoarelor:
1. După regimul de scurgere a apei există izvoare cu scurgere permanentă și cu scurgere intermitentă.
Accestea din urmă cuprind izbucurile (izvoare din zone carstice; de exemplu Izvorul Bujor, Izvorul de la
Călugări Vașcău-ambele în Munții Apuseni) și gheizerele (izvoare termale din zone cu manifestări vulcanice;
se află în număr mare, în Islanda, SUA (Yellowstone), Noua Zeelandă, Federația Rusă (Kamceatka).
2. După temperatura apei există izvoare reci-cu temperatura apei mai mică sau egală cu temperatura
medie a aerului și izvoare calde-cu temperatura apei mai mare decât temperatura medie a aerului :
hipotermale-cu t°C a apei de 20-35°C (Vichy-Franța, Băile Tușnad) , izotermale-cu t°C a apei de 36-37°C
(Chaudfontaine-Belgia), mezotermale-cu t°C a apei de 38-45°C (Băile Felix, Băile 1 Mai), hipertermale-cu t°C
a apei de peste 45°C (Karlovy Vary-Cehia, Wiesbaden-Germania, Budapesta, Băile Herculane).
3. După cantitatea de substanțe minerale dizolvate în apă există izvoare cu apă dulce (săruri dizolvate sub 1g/
l), izvoare minerale (săruri dizolvate între 1-5 g/ l), saramuri (săruri dizolvate peste 50g/ l).
4. După compoziția chimică a apei există izvoare carbogazoase (Karlovy Vary-Cehia, Spa-Belgia, Borsec, Zizin),
izvoare feruginoase (Charbonnières-Franța, Vatra Dornei), izvoare sulfuroase (Aachen-Germania, Springs of Florida-
SUA, Căciulata, Olănești) etc.
1. Utilizând diferite surse de informare, marcați, pe harta de mai jos, unități de relief în care
există izbucuri, izvoare calde, izvoare carbogazoase, izvoare feruginoase, izvoare sulfuroase,
izvoare clorosodice, izvoare iodurate.

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.1

 APELE CONTINENTALE

B) Apele de suprafață
1. Ghețarii
Ghețarii sunt mase de gheață compactă, persistentă la suprafața scoarței în zonele climatice de la latitudini
mari și altitudini ridicate care favorizează acumularea zăpezii și formarea ghețarilor, precum și în peșteri.
Există ghețari montani și de calotă.
Ghețarii montani actuali (de circ, de vale, de platou etc.) sunt întâlniți în munți cu altitudini de sub 1000 în
zonele reci, peste 3000 m în zonele temperate și peste 5000-5500 m în regiunile calde.
Ghețarii de calotă sunt mase de gheață din zonele polare, cu întinderi foarte mari și cu grosimi care
depășesc pe alocuri 3000 m. Din calotele glaciare (antarctică, groenlandeză) se desprind aisberguri care
plutesc în derivă până spre zona caldă, unde se topesc. Calota antarctică se întinde și deasupra domeniului
oceanic înconjurător, unde formează ghețari de șelf sau plutitori. În apele oceanice din regiunile polare se
formează banchiza (câmp de gheață marină), prin înghețarea directă a apei oceanice, cu grosimi de la
câțiva metri, la zeci sau chiar sute de metri.
1. Utilizând diferite surse de informare, marcați, pe harta de mai jos și denumiți munți în care
există ghețari montani actuali, regiuni cu ghețari de calotă continentali, regiuni cu aisberguri
și regiuni cu banchiză.

Unitățile majore de releif ale Terrei (Sursa: https://www.wikiwand.com/ro/Relief)

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.2

 APELE CONTINENTALE

2. Apele curgătoare
Cuprind ape temporare (ogașe, ravene, torenți) și ape permanente (pâraie, râuri, fluvii), cu proveniență din
precipitații și izvoare.
Elementele hidrografice ale râului:
1. - izvor
- este locul (izvor, ghețar, lac) de unde începe formarea râului;
2. - curs
- este locul prin care se scurge apa râului, între izvor și gura de vărsare;
- este încadrat de maluri și prezintă, de regulă pe mijloc, talvegul (linia celor mai mari adâncimi);
- râurile cu lungimi mari care străbat unități de relief diferite, prezintă mai multe sectoare, cu caracteristici
diferite:
- cursul superior: - desfășurat de regulă în zonele înalte ale reliefului; albia minoră are lățimi și
adâncimi reduse, panta râului și viteza de scurgere a apei sunt mari, debitul apei este redus, în
albia minoră predomină eroziunea în adâncime, există repezișuri și cascade;
- cursul mijlociu: - desfășurat de regulă în zonele mai puțin înalte ale reliefului; albia minoră are
lățimi și adâncimi mai mari, panta râului și viteza de scurgere a apei sunt mai mici, debitul apei
este mai mare, în albia minoră predomină eroziunea laterală și transportul materialelor erodate,
există lunci, terase și încep să apară meandre (bucle/ sinuozități ale cursului râului);
- cursul inferior: - desfășurat de regulă în zonele mai joase ale reliefului; albia minoră are lățimi și
adâncimi mai mari, panta râului și viteza de scurgere a apei sunt mici, debitul apei este mare, în
albia minoră predomină sedimentarea, există lunci largi, meandre, despletiri.
3. - gura de vărsare
- este locul în care un râu se varsă într-un râu mai mare, fluviu, mlaștină, lac, mare, ocean; vărsarea în
Oceanul Planetar se poate face printr-o gură de vărsare simplă, deltă (Gange, Brahmaputra, Mekong, Lena,
Nil, Niger, Okawango, Mississippi, Orinoco, Volga, Dunăre, Rin, Ron etc.) și estuar (Obi, Enisi, Amur, Congo,
Sf.Laurențiu, Amazon, Elba, Tamisa, Duero, Tajo etc.);
- locul în care un râu (afluent - de ordinul I, II, III, IV, V etc.) se varsă în altul (colector) se numește
confluență.

Ordinul afluenților unui râu (Sursa: https://www.sevre-nantaise.com/dossier/mieux-connaitre-les-tetes-de-bassin-versant)

4. - lungimea râului
- este distanța dintre izvor și gura de vărsare;
- cele mai lungi fluvii de pe Glob: Nil (6671 km), Amazon, Chang Jiang, Obi cu Irtîș, Mississippi cu Missouri,
Enisei cu Angara, Selenga și Ider, Amur cu Argun și Kerulen, Huang He, Mekong, Lena, Congo, Volga Dunăre,
Nipru, Orinoco.
5. - bazinul hidrografic
- reprezintă suprafața de pe care un râu/ fluviu își adună apele.
6. - cumpăna de ape
- este linia celor mai mari altitudini care separă douăm bazine hidrografice învecinate.
PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.3
 APELE CONTINENTALE

Alimentarea râului:
- se realizează cu apă provenite din ape subterane (în zone cu roci permeabile), mlaștini, lacuri, ploi
(pluvială), ploi și topirea zăpezii (pluvio-nivală), ploi și topirea gheții (pluvio-glaciară), topirea zăpezii
(nivală), topirea zăpezii și a gheții (nivo-glaciară);
- debitul reprezintă volumul de apă scurs în unitatea de timp prin albia minoră a râului (m3/ s sau l/ s);
debitul influențează nivelul (înălțimea suprafeței apei) în albia minoră; debitul este influențat de: suprafața
bazinului hidrografic, cantitatea de precipitații, temperatura aerului, roci, relief, vegetație; precipitațiile
bogate/ de lungă durată pot determina creșteri ale debitului și nivelului, determinând apariția de viituri și/
sau inundații;
- variațiile debitului și nivelului apei reprezintă regimul de scurgere/ regimul hidrologic al râului.

Elementele râului
(Sursa: https://www.google.com/search?q=desen+bazin+hidrografic) (Sursa: https://sage-cher-aval.fr/page/2/)

Regimul hidrologic al râului:

1. - regim hidrologic simplu
- străbat doar un tip de regiune climatică, de la izvor la vărsare (Tamisa, Sena, Tibru, Ebro, Volga, Don,
Peciora, Vistula, Amazon, Shatt-el-Arab etc.);
2. - regim hidrologic complex
- străbat mai multe tipuri de regiuni climatice, de la izvor la vărsare (Rin, Ron, Dunăre, Parana, Mackenzie,
Nil, Niger, Gange, Indus etc.).
1. Utilizând diferite surse de informare, marcați, pe harta de mai jos și denumiți 20 de râuri
care curg parțial sau integral pe teritoriul României.

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.4

 APELE CONTINENTALE

3. Apele stătătoare
Cuprind ape care stagnează în diferite tipuri de depresiuni (microdepresiuni din lunci, între dune de nisip,
crovuri, depresiuni tectonice, cratere, circuri, doline etc.), formând mlaștini, bălți și lacuri.
Există lacuri cu suprafețe foarte mari, de zeci de mii de km2 (Superior, Huron, Michigan, Victoria,
Tanganyika, Ladoga, Aral, Baikal) și chiar sute de mii de km2 (Marea Caspică).
Cel mai adânc lac de pe Glob este Baikal (1620 m).
Tipologia lacurilor după origine:
a) naturale - rezultate prin acumularea apei din ploi și topirea zăpezilor în cuvete lacustre create de factori
naturali interni sau externi
Exemple:

- lacuri tectonice - formate în depresiuni tectonice: Tanganyika, Malawi, Kiwu, Mobutu Sésé Seko, Turkana,
Marea Moartă, Baikal, Balhaș, Aral, Marea Caspică, Balaton etc.;
- lacuri vulcanice - formate în cratere vulcanice: Crater, Albano, Bolsena, Pinatubo, Sf.Ana etc.;
- lacuri glaciare - formate în depresiuni create de ghețari: Marile Lacuri (Superior, Huron , Michigan, Erie,
Ontario), Lacul Urșilor, Lacul Renilor, Lacul Sclavilor, Lacul Winnipeg, Lacul Athabasca, Ladoga, Onega,
Como, Garda, Maggiore, Bucura (cel mai întins lac glaciar din România), Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar
din România), Bâlea etc.;
- lacuri carstice - formate în doline: Plitvice, Vărășoaia, Ighiu, Zăton etc.;
- lacuri litorale - lagune (formate prin închiderea unor golfuri prin cordoane de nisip): Lagune von Lagos,
Veneția, Szczecin, Razim, Sinoie, Siutghiol (ultima dintre ele cu apă dulce) etc. și limane maritime (formate
prin bararea gurii de vărsare a unui râu: Tașaul, Babadag, Mangalia, Techirghiol, Tuzla, Agigea etc.);
- limanuri fluviatile - formate prin bararea gurii de vărsare a unor afluenți: Snagov, Căldărușani, Mostiștea,
iar în Lunca Dunării Bugeac, Oltina etc.;
- lacuri eoliene - formate între dune de nisip: Desa, Piscu etc.;
- lacuri de tasare - formate în crovuri: Ianca, Plopu, Lacu Sărat etc.;
- lacuri în masive de sare - formate în foste ocne: Ocna Șugatag, Coștiui, Lacul Ursu de la Sovata, Turda etc.;
- lacuri de baraj natural - formate prin bararea cursurilor unor văi de către mase de rocă și sol alunecate
sau prăbușite: Lacul Roșu.
b) antropice - rezultate prin bararea unor râuri în diverse scopuri: hidroenergie, irigații, piscicultură,
alimentare cu apă potabilă și industrială, agrement etc.
Exemple:

- iazuri - amenajate pe râuri în vederea acumulării de apă pentru irigații, adăpatul animalelor, alimentare
cu apă potabilă: Drăcșani;
- heleștee - amenajate pentru piscicultură: Cefa, Țaga, Zau de Câmpie etc.;
- lacuri de agrement - amenajate în marile orașe sau în apropierea acestora pentru agrement: Băneasa,
Herăstrău, Tei, Floreasca, Pantelimon-amenajate pe râul Colentina;
- lacuri hidroenergetice - amenajate pentru producerea de energie electrică: Nasser pe Nil, Kariba și
Caborra Bassa pe Zambezi, Itaipu pe Parana, Mead pe Colorado, Rîbinsk, Samara, Volgograd pe Volga,
Țimleansk pe Don, Porțile de Fier I și Ostrovu Mare pe Dunăre, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru etc.
1. Utilizând diferite surse de informare, marcați, pe hărțile următoare și denumiți principalele
ape curgătoare și lacuri reprezentate.

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.5

 APELE CONTINENTALE

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.6

 APELE CONTINENTALE

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.7

 APELE CONTINENTALE

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.8

 APELE CONTINENTALE

Bibliografie și webografie
DONISĂ I., DONISĂ Angelica, ANASTASIU Viorela (2019), Geografie. Manual pentru clasa a IX-a,
Ed.Didactică și Pedagogică S.A., București.
MÂNDRUȚ O. (2013), Atlas geografic școlar, Ed.Corint, București.
NEGUȚ S., IELENICZ M., APOSTOL Gabriela, BĂLTEANU D. (2015), Geografie fizică generală. Manual pentru
clasa a IX-a, Ed.Humanitas Educațional, București.
RĂDUCANU V., RĂDUCANU RODICA, ȘANDOR C.G. (2002), Geografia României pentru Examenul de
Capacitate, Ed.Orator, Brașov.
ȘANDOR C.G. (2015), Geografie și didactica specialității. Note de curs, Facultatea de Psihologie și Științele
Educației, Universitatea Transilvania din Brașov.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bazin_hidrografic#/media/Fi%C8%99ier:Hydrographic_basin.svg
https://sage-cher-aval.fr/page/2/
https://www.google.com/search?q=desen+bazin+hidrografic
https://www.sevre-nantaise.com/dossier/mieux-connaitre-les-tetes-de-bassin-versant
https://www.wikiwand.com/ro/Relief

PROF.DR. ȘANDOR CIPRIAN-GABRIEL Pag.9