27. Ce masuri pot fi luate pt evitarea riscului de condens superficial?

O exploatare corecta sub aspectul evitarii riscului de condens

presupune:
- reducerea pe cat posibil a degajarilor de vapori;
- ventilare prin deschiderea ferestrelor sau punerea in functiune a ventilatoarelor dupa sau
in timpul derularii unor activitati cu degajari importante de vapori;
- regim de lncalzire continuu, sau cu intreruperi a carei durata, corelata cu valoarea
temperaturii exterioare sa nu determine o scadere a temperaturii aerului interior sub
valoarea de 18°C.

Evitarea condensului superficial este luata in considerare in faza de proiectare prin

respectarea conditiei:Tsi min >Tr, in zonele cele mai dezavantajoase din punct de vedere al
rezistentei la transfer termic (in dreptul puntllor termice, la colturi etc). (pag 173)

28. Exemple de alcatuiri constructive pt care nu exista risc de acumulare progresiva a apei in
structura:

Sunt necesare masuri constructive pentru reducerea cantitatii de vapori care condenseaza
in structura elementului, in perioada rece a anului.
Asemenea rnasuri constau in:
- dispunerea rationale a materialelor in structurile stratificate, adica in ordinea
descrescatoare a permeabibtatii la vapori, de la interior spre exterior;
- introducerea sau suplimentarea barierei de vapori pe suprafata calda a
termoizolatiei;
- o izolatle termica corespunzatoare realizata prin dispunerea la exterior a materialului
termoizolant;
- reducerea permeabilitatii la vapori a straturilor situate dupa zona sau suprafata de
condens;
- introducerea straturilor de difuzie, in contact cu exteriorul, la acoperisun terasa, sub
bariera de vapori si sub hidroizolatie:
- adoptarea unor structuri fara rise de condens in rnasa cum sunt structurile
omogene, terasele inverse si structurile ventilate
Este de preferat utilizarea unor solutii constructive care nu implica utilizarea barierei de
vapori. Aceasta poate fi perforata in timpul executiei sau exploatarii ceea ce ii afecteaza
eficacitatea. De altfel, bariera de vapori irnpiedica migratia vaporilor in ambele sensuri,
incetinind si procesul de uscare. Se spune, in asemenea situatil, ca peretele nu respira.
Practica a demonstrat ca nici eficacitatea straturilor de difuziune nu este garantata decat
intr-o proportie redusa.

29. Care este modalitatea de sporire a rezistentei termice a unui element fara a-i modifica
greutatea proprie? Explicati.

Un element de inchidere poate include in structura sa si un strat de aer imobil. Teoretic, la

grosimi foarte mici (max. 5 mm), acest strat de aer se cornporta ca si un strat solid prin care
transferul termic are loc exclusiv prin conductie, conductivitatea termica a aerului fiind
foarte mica, aproximativ 0,024 W /mK. Cu cresterea grosimii, valoarea rezistentei termice
creste, ca si diferenta de temperatura dintre cele doua suprafete ce delimiteaza stratul de
aer, care ajungand la o anumita valoare, determina convectia libera in spatiul de aer. In
aceste conditii, transferul de caldura se intensifica, deoarece nu se face prin conductie, ci
prin convectie si radiatie, depinzand direct de emisivitatea celor doua suprafete. Daca
emisivitatea este foarte mica, (aluminiu) transferul prin radiatie se reduce foarte mult in
raport cu cel prin convectie. Aceste fenomene stau la baza conceptiei si realizarii
materialelor cunoscute sub denumirea de izolatii subtiri, reflectante, care se prezinta sub
forrna de saltele si sunt alcatuite din straturi de aer subtiri, delimitate de folii
reflectorizante, cu rolul de a reflecta radiatia infrarosie si de a elimina transferul prin
radiatie. Daca in conditii obisnulte capacitatea de izolare terrnica a acestor materiale nu este
cu mult superioara materialelor cunoscute, de mare eficienta termica, in vid ele devin foarte
eficiente lntrucat conductia prin stratul de aer este elirninata total.

30. Care este principiul de functionare a termografiei in infrarosu si cum se interpreteaza

rezultatele?

Tehnica termografiei ofera posibilitatea masurarii temperaturii la distanta si se bazeaza pe

transformarea impulsului radiatiilor termice emise de diferite zone ale elementului de
constructie in semnal electric. Acesta este decodificat direct in grade de temperatura, pe
ecranul monitorului, obtinandu-se o imagine a campului termic pe o anurnita suprafata,

Efectuarea incarcarilor termografice este conditionata de existenta unei camere IR-

termograf care in principiu este alcatuit din:
- senzor pentru radiatia infrarosie care opereaza cu lungimi de unda intre 3 si 12 μm
care poate detecta temperaturi radiante aparente in domeniul care intereseaza cu o
rezolutie suficienta;
- un dispozitiv care face vizibila si afiseaza sub forma unei imagini termice
temperatura radianta aparenta de pe suprafata examinata;
- un dispozitiv care face posibila inregistrarea unei imagini termice sii daca este
relevanta, masurarea digitala a datelor (intormatiilor).
Se cuvine precizat faptul ca temperatura inregistrata reprezinta o valoare instantanee a
temperaturii suprafetei analizate care, datorita masivitatii termice a elementelor, nu
reflecta si variatia temperaturii interioare,i aceste rnarirni existand un defazaj orar. Ca
urmare, imaginea termografica ofera posibilitatea unei analize calitative referitoare la
omogenitatea structurala, nivelul de umiditate si pierderile de aer, facilitand identificarea
puntilor termice, depistarea fisurilor si a zonelor umede. Desi ofera informatii exclusiv de
ordin calitativ, imaginea campului termic obtinuta prin termografie in infrarosu poate oferi
date referitoare la comportarea in timp a materialelor termoizolante incluse in structura
panourilor mari, starea termoizolatlel din dreptul rosturilor etc. De asemenea, poate fi
apreciata starea imbinarilor din punct de vedere mecanic, fiind cunoscute agresivitatea
chimica a mediului,procesul de coroziune electro-chimica determinat de curentii vagabonzi
si nu in ultimul rand frecventele miscarii seismice din ultima vreme, ca factori cu actiune
distructiva asupra armaturilor din rosturi.