Sunteți pe pagina 1din 2

ECUAŢIILE TIP LANCASTER

Consideraţii generale Istoria conflictelor recente reprezintă o bază indispensabilă


pentru evaluarea rezultatelor oricăror confruntări militare, deoarece ea ne furnizează o bogată
bază de date statistice, care are o reală valoare ştiinţifică. Pe această bază organizaţia
americană Historical Evaluation and Research Organization (HERO), pornind de la evaluarea
adecvată a raportului de forţe, a rezolvat integral, de o manieră deterministă, problema
modelării evaluării rezultatelor luptelor marilor unităţi de arme întrunite.
Prin interpolarea probabilistică a rezultatelor organizaţiei HERO s-a realizat o teorie
matematică a luptei, la eşalonul mare unitate, fundamentată pe raportul de forţe. Teoria poate
furniza şi valoarea pierderilor în luptă, precum şi vitezele de înaintare şi durata luptei.1 Ca un
rezultat al abordării cantitative în studiul luptei, ecuaţiile lui Lancaster oferă posibilitatea
evaluării rapoartelor pierderilor în două situaţii de luptă: 1. când părţile aflate în luptă au
numai informaţii generale despre localizarea celeilalte; 2. când una sau ambele părţi au
informaţii exacte privind localizarea celeilalte.
Cele două condiţii sunt materializate în două sisteme de ecuaţii diferenţiale (ale lui
Lancaster), care furnizează ratele de modificare în timp a forţelor celor două părţi (efectul
pierderilor). Însă unele lucrări (exemplu Giordano şi colaboratorii, 1997, fig. 6.1) au
demonstrat că ecuaţiile lui Lancaster dau valori realiste ale ratei pierderilor numai atunci când
valorile capacităţii de luptă, pentru fiecare din cele două 1 Ştefănescu, T., Contribuţii privind
utilizarea tehnicilor informatice în sistemul de pregătire al armatei, Teză de doctorat,
Academia Tehnică Militară, Bucureşti, 2005 părţi, reflectă cu fidelitate toate variabilele de
luptă ce influenţează o anumită confruntare armată. Fig. 6.1 Variaţia raportului număr de
trupe între două forţe combatante2 6.2. Metode şi modele matematice de apreciere a
pierderilor în dinamica luptei Pentru a exprima matematic acţiunile unităţilor se notează cu m
numărul unităţilor părţii A (trupe proprii) şi cu n numărul unităţilor luptătoare ale
adversarului (inamicului) B.
Deoarece pe timpul ducerii acţiunilor de luptă între părţile A şi B compunerea
acestora se modifică în timp din cauza pierderilor părţilor şi pentru a ţine seama 2
http://www.maa.org/publications/periodicals/loci/joma/an-interactive-use-ofthe-lanchester-
combat-model-applications-of-the-model de această scădere în raport cu timpul, se împarte
durata luptei în etape scurte (dueluri), astfel că fiecare acţiune poate fi privită ca o suită de
evenimente variabile în timp. Din acest motiv, acţiunile de luptă analizate cu ajutorul
ecuaţiilor Lancaster sun considerate dueluri, adică la sfârşitul luptei una din părţi (A sau B)
putând avea două stări: distrusă sau aptă de luptă, aşa cum se întâmplă şi în cazul loviturilor
succesive.3 Legea liniară a lui Lancaster Pentru modelarea matematică a luptei se admite că
una din părţi (A sau B) este superioară celeilalte în armament, în gradul de instruire sau în
stare morală şi disciplină. Aceste considerente pot fi exprimate matematic prin raportul
pierderilor (E) dintre numărul mediu de unităţi nimicite ale părţilor A şi B. De asemenea, s-a
admis că părţile aflate în conflict sunt caracterizate sumar de mărimile trecute în tabelul 6.1.
Tab. 6.1 Mărimile ce caracterizează părţile Efectivele şi pierderile Partea A Partea B Forţele
şi mijloacele de luptă în momentul t Forţele şi mijloacele de luptă iniţiale Pierderile în
efective m m0 k n n0 l Superioritatea părţii A faţă de partea B va fi dată, pe de o parte, de
raportul pierderilor (l/k), E = l/k, iar pe de altă parte, de raportul eficacităţilor armamentelor
celor două părţi (Pm/Pn), E = Pm/Pn. În cazul în care se doreşte să se efectueze diferite
calcule doar în