Romantismul

Romantismul este un important curent literar si artistic, aparut in Anglia, Franta si Germania in prima
parte a secolului trecut, ca opozitie la clasicism. Romanticii preconizau o literatura inspirata din
realitatile nationale, din traditii folclorice, din istorie si chiar din miturile si legendele unor popoare
indepartate; sustineau valorile sensibilitatii, ale individului, ale naturii; incercau sa elibereze creatia
artistica de rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice, dand totodata acces in paginile romanelor, a
pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa
Marea Revolutie Franceza din 1789.

Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene, cuprinzand toate artele si chiar unele
domenii ale vietii sociale, si determinad existenta unui stil romantic in mobilier, in imbracaminte etc.

Romantismul a fost un curent complex, depasind cu mult limitele stramte ale clasicismului si s-a
manifestat in doua mari directii : romantismului pesimist a nelinisrii existentei, al meditatiei grave,
trecerii universale, zadarniciei, dramei, conditiei umane, marcata de necunoastere in raport cu dorinta
de cunoastere, de aici un refugiu cu problematica religioasa, in natura exotica, in iubire, in sine, mai
reprezentant in romantismul apusean, dar sunt si elemente distinctive si in cadrul romantismului roman
Gr. Alexandrescu, V. Carlova, M. Eminescu si romantismul revolutionist, dinamic, extravertit care a
favorizat, insotit si reflectat marile transformari revolutionare moderne. Reprezentant de frunte este
Victor Hugo, cel mai mare poet al Frantei.

Romantismul revolutionist a fost dominant in tarile aflate sub asuprire nationala, respectiv si in tarile
romane unde expresia dominanta a acestui curent era militantismului si mesianismul, increderea in
viitor, aceasta fiind trasatura dominanta a pasoptistilor romani.

Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria nationala si din creatia folclorica specifica
tarii lor. Personajele romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale, construite adesea pe
principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea ce priveste trasaturile lor de caracter.

Astfel, principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar pot fi rezumate prin:cultivarea
sensibilitatii si fanteziei creatoare, complexitatea personalitatii umane, evaziunea in trecut, istorie, vis,
contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale, interesul pentru folclor, prezenta unor
personaje provenind din toate mediile sociale, eroii extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa
actioneze in imprejurari extraordinare, totul fiind intr-o libertate deplina de creatie.

Versul acesta inseamna, ca oamenii se cred mai presus de altii chiar daca nu sunt, si pana la urma cand o
generatie moare alt va venii in locul ei

Pana la urma, nu noi ne decidem soarte, aceasta este deja scrisa pentru noi

Geneza si izvoare:
 1.) Folclorice: basmul fata in gradina de aur
2.) Izvoara filozofice: a transformat in simboluri lirice elementele filozofiei lui Cant si Schopenhauer
3.) Cultural mitologice: motive din mitologia greaca, Indiana, crestina; propria existenta ridicata la
ranc de symbol

Apartenenta la gen

-forma este narativ-dramatica, prezenta naratorului (naratiune la pers. 3.)

-gradarea subiectului, verbe, dialog

-totusi este un poem lyric deoarece schema epica e doar cadrul intamplarilor personajele fiind simboluri

Tablouri:

1.) Tabloul 1.: povestea iubirii dintre Luceafar si fata de imparat

2.) Tabloul 2.: idina dintre semeni, Catalin si Catalina
3.) Tabloul 3.: calatoria Luceafarului in spatiul cosmic
4.) Tabloul 4.: fericirea omului prin iubire si revelatia Luceafarului a supra diferentelor dintre cele
doua lumi

Alegoria apare formulate in opinia poetului insusi despre text

“Acesta este povestea, iar intelesul allegoric ce l-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si
numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte, aici pe pamant nu e capabil de a ferici pe cineva
nici capabil de a fi fericit el n-are moarte dar n-are nici noroc” -Mihai Eminescu

Afirmatia lui Eminescu expliciteaza simbolul central din poezie in mod evident, geniul care nu cunoaste
moarte este Luceafarul. Apare formulata limpede conceptia romantica asupra geniului nemuritor
(ramane in constiinta oamenilor si insingurat)(nu se poate implini prin iubirea umana)

TEMA ::::: Identifica atributele fetei de imparat in poezia Luceafarul

Singulara prin frumusete si puritate,

Melancolica si visatoare

Iubirea dintre semeni Catalin si Catalina

Catalin

-viclean, copil de casa

-un palj, baiat din flori, indraznet cu ochii

-obrajei ca 2 bujori
Catalina

-frumoasa, mandra, purtata de noroc si soarta

-rusinoasa, dragalasa, mai nu vrea, mai se lasa

Calatoria Luceafarului in spatiu cosmic:

-atmosfera rece, glatioasa, silentioasa

4. Fericirea omului prin iubire si revelatia Lucefarului asupra diferentelor dinctre cele doua lumi

2. Comentarea a doua imagini idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat

3. Analiza a doua elemente de compozitie semnificative pentru textul poetic ales, ex: titlu, incipit, relatii
de opozitie, simetrie, elemente de prozodie