DREPTUL DE RETENȚIE ÎN OPERAȚIUNILE DE INTERMEDIERE ÎN AFACERI

Dreptul de retenție se poate exercita și în cazul operațiunilor de intermediere în afaceri

prin mai multe contracte, inclusiv contractul de mandat, de comision, de consignație de
expediție, de agenție și contractul de curtaj. Intermedierea în sine este un contract prin
care intermediarul, numit și curtier, își ia obligația față de client să îl pună în legătură cu o
persoană cu care acesta va încheia un contract. Pătrunderea în mediul de afaceri a
intermediarilor reprezintă un lucru benefic în ceea ce privește piața de desfacere locală și
străină, astfel dreptul de retenție vine în sprijinul acestuia cu scopul de a îi apăra
drepturile și obligațiile.
În activitatea comercială serviciul de intermediere desemnează situația în care
mandatarul acționează pe seama mandantului (principalului), fie în nume propriu, fie în
numele mandantului. În funcție de criteriul puterilor conferite intermediarului, distingem
patru tipuri de contracte de intermediere în activitatea comercială: contractul de mandat,
contractul de comision, contractul de consignație, contractul de agenție. Dreptul de retenție
este valabil în toate aceste contracte numai dacă deținerea bunului nu provine dintr-o faptă
ilicită, abuzivă sau nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită.
În cazul contractului de mandat, unde mandatarul încheie acte juridice în nume
propriu, dar pe seama celeilalte părți , numită mandant și își asumă față de terți obligațiile
prevăzute în acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat, pentru creanțele sale
asupra comitentului, comisionarul are drept de retenție asupra bunurilor acestuia, aflate în
detenția sa1. Mandatarul are un drept de retenție asupra bunurilor primite cu ocazia
executării mandatului de la mandant ori pe seama acestuia. În timp ce privilegiul
mandatarului, conform vechiului Cod civil, conferă acestuia nu doar dreptul la retenție, ci
și posibilitatea de a valorifica obiectul garanției pentru a-și stinge creanța, în cazul
dreptului de retenție mandatarul are numai posibilitatea legală de a reține bunurile până
când mandantul achită datoria mandatarului. Noul Cod Civil prevede pentru contractul de
mandat trei specii de contracte fără reprezentare (contratul de comision, de consignație și
de expediție). Alte specii de contracte se regăsesc în mediul de afaceri comerciale, cu
dominație internațională cum este spre exemplu cazul contractului de prestații terminale,
aplicabil în materia transporturilor internaționale de mărfuri.
În ceea ce privește contractul de consignație, acesta este o variantă a contractului de
comision având ca destinație vânzarea bunurilor mobile pe care consignantul le-a predat
consignatarului în scopul respectiv. Părțile contractului de consignație stabilesc prețul
tranzacției bunului luând în considerare prețul actual al pieței iar în cazul vânzării pe
credit, consignatarul este solidar răspunzător alături de cumpărător față de consignant
pentru plata mărfurilor date pe credit dacă în termenul de 90 de zile cumpărătorul nu a
achitat bunurile. În lipsă de stipulație contrară, consignatarul nu are drept de retenție
asupra bunurilor primite în consignație și a sumelor cuvenite consignantului, pentru
creanțele sale asupra acestuia2. Obligațiile consignatarului privind întreținerea bunurilor
rămân valabile în caz de exercitare a dreptului de retenție, dar cheltuielile de depozitare
incumbă consignantului, dacă exercitarea dreptului de retenție a fost întemeiată.3
Contractul de comision se concretizează în contractul de expediție, care poartă uneori
denumirea de contract de comision pentru transport, astfel expeditorul se angajează să
ducă la capăt pe proprie răspundere și în contul comitentului, un contract de transport și
să îndeplinească acțiunile provenite în urma operațiunii. Până la încheierea contractului
comitentul are posibilitatea să refuze transportul având condiția să achite expeditorului
cheltuielile survenite dar și o compensație în urma comunicării anulării transportului.
Dreptul la eventualele acțiuni asupra contractului de expediție se prescrie în termen de un
an, valabil de la momentul predării bunurilor la destinația prevăzută, în cazul
transporturilor efectuate în afara continentului european, termenul de prescriere este de 18
luni. Expeditorul care va prelua toate obligațiile operațiunii de transport va avea aceleași
drepturi ca și transportatorul.
Intermedierea activității comerciale, implicit al domeniului de afaceri este o operațiune
eterogenă prin conținutul său, ale rapoartelor juridice încheiate între parteneri în baza
diferitelor forme contractuale, desfășurate pe planuri interne sau externe. Indiferent de
natura contractelor se poate edifica o trăsătură comună a tuturor formelor de
intermediere, aceea că intermediarul, prin condițiile contractuale în activitatea comercială,
încheie obligații cu anumiți clienți/parteneri în interesul unei persoane sau în schimbul
remunerației. Această trăsătură distinctă oferă contractelor un titlu oneros având la bază
raporturi juridice de intermediere în activitatea comercială.
În concluzie, dreptul de retenție reprezintă un drept pe care îl poate deține o persoană
în condițiile legii, asupra unui bun atunci când creditorul nu își execută obligația sa
provenită din același raport de drept sau când creditorul nu îl despăgubește pentru
cheltuielile necesare pe care le-a făcut pentru acel bun și pentru prejudiciile pe care le-a
cauzat. Deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenție. Cel care exercita
acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripției
extinctive a acțiunii principale și dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de bună –
credință. Din punct de vedere al reglementării actuale, intermedierea reprezintă un
contract ce poate fi uzitat la fel de bine atât de profesioniștii care desfășoară o activitate
lucrativă, cât și de cei care nu desfășoară o activitate lucrativă, precum și de
neprofesioniști. Specific contractelor de intermediere este faptul că, în baza puterilor
conferite intermediarului de către principal, intermediarul acționează în sensul perfectării
de operațiuni civile sau comerciale ale căror efecte se răsfrâng exclusiv ori parțial asupra
persoanei principalului.

1
Codul civil art. 2062 alin. (1)
2
Codul civil art. 2062, alin. (2)
3
Codul civil art.2053, alin. (1)