Elev: Milea Maria Mirabela

Anul IIIB

ASPECTE ETICE IN PRACTICA MEDICALA

Etica este o disciplina derivata din filosofie si teologie, studiind aspectele ideale de
comportament uman si întelegerea moralitatii raportata direct la valori pozitive si negative.

Etica are trei subdiviziuni principale: descriptiva, normativa (generala si aplicata) si

metaetica.

" Etica descriptiva se ocupa de studii comparative si interculturale.

" Etica normativa generala studiaza modelele de comportament si raportarea valorica.

" Etica normativa aplicata are drept preocupare centrala problemele de moralitate, iar "
metaetica studiaza semnificatiile si ratiunea eticii si moralitatii.

Partea aplicata a eticii normative, de care apartine si etica medicala, e diferit teoretizata.

Teoria deontologica afirma o etica a obligatiei în sensul prestabilirii unor norme de conduita
care sa produca un rezultat pozitiv.

Teoria teleologica sustine o etica a finalitatii în care un rezultat bun echivaleaza cu o

conduita buna. Primând rezultatul, dar existând o dualitate de perspectiva, se contureaza din
start doua maniere de conduita: egoismul sau maniera personala de a lua o decizie, si
utilitarianismul sau maniera practica, dincolo de subiectivitate.

Exista si teorii terte, mixte, care îmbina aspecte din primele doua, adica:

Etica aplicata opereaza cu multiple concepte, parte din ele folosite în enuntarile precedente.
Valoarea este o notiune complexa la care se face raportare, deci o masura a rezultatului si o
apreciere directa a conduitei. Valorile pot fi personale, de grup sau sociale; aceasta
stratificare nu are întotdeauna corespondent real, valorile atribuabile fiind de multe ori un
compromis între cele trei categorii enuntate. Exista apoi raportarea la moralitate.

Practic, moralitatea e un cod al conduitei care poate avea drept surs? un contract social, legi
naturale, precepte divine sau standarde individuale. Doua concepte particulare trebuie exact
în?elese, fiind general valabile: oricine are, în orice situatie, obligatii si drepturi. Importanta
lor este egala în mod normal, iar încalcarea uneia o exclude pe cealalta. Dihotomia
antinomica de la baza eticii (relatia bun-rau, sau pozitiv-negativ) se regaseste invariabil în
modul nostru de gândire: definim, de exemplu, virtuti (întelegerea, integritatea) mult mai usor
prin aspectul contraponderal al viciilor (lacomia, înselaciunea), si invers.
Elev: Milea Maria Mirabela
Anul IIIB

Moralitatea nu este, prin urmare, o problema de optiune, ci mai degraba o raportare

bisensuala, cu atât mai mult cu cât "pozitiv" sau "negativ" sunt situational relative.

Etica medicala

Asa cum am mentionat anterior, etica medicala este o ramura a eticii normative aplicate.
Aplicabilitatea ei trebuie înteleasa concordant cu aparitia de tehnologii noi si cu cerintele
publice privind practica medicala.

Aspecele morale pot fi raportate la doua grupuri valorice principale: valorile medicului si
valorile pacientului.

Exista reglementari specifice privind cele doua grupuri valorice si relatia dintre ele. Aceste
coduri de conduita profesionala includ: juramântul lui Hippocrate, principiile etice ale AMA
privind drepturile medicului si drepturile pacientului, si Legea privind drepturile pacientului.

Conform acestor prevederi, pacientii au dreptul legal de a participa la deciziile privind

îngrijirea medicala ce le va fi acordata, dreptul de a primi raspunsuri rezonabile la cererea de
îngrijire, si dreptul de a li se asigura o explicare a costurilor, indiferent de sursa de plata.

Decizia etica nu este întotdeauna atât de facila cât lasa de înteles profilul teoretic. Exista un
model general de urmat în astfel de decizii.

Premiza initiala în fata unui anume caz clinic stabileste ce ar trebui sau n-ar trebui facut în
cazul respectiv. Trebuie cunoscute si definite exact motivatiile (medicale, sociale, legale,
personale) de sustinere a premizei initiale, furnizând totodata si justificarea acestor motivatii -
într-un cuvânt, argumentul etic al premizei.Pentru fiecare premiza trebuie definite una sau
mai multe contrapremize, sustinute si ele de motivatii si justificari.

Evaluarea consta în cântarirea diverselor motivatii stabilite, si alegerea celei mai justificate.
Când persista îndoiala, se poate apela la ajutor exterior (colegi, specialisti, pacient si familie,
comitete etice, alte forme de consiliere) pentru a clarifica aspectele generale ale cazului
(consistenta si coerenta argumentului), si pentru a stabili alternativa de urmat (acceptarea
premizei initiale, acceptarea contrapremizei, sau formularea unei noi premize ca rezultat al
modificarii premizi initiale sau a contrapremizei).

Actiunea medicului e dictata de decizia etica luata, si vizeaza ce este sau nu de facut.

Principii de etica medicala

Si în privinta principiilor generale de etica medicala exista o diicultate de aplicare practica.

Cel mai important lucru ar fi, logic, ca interventia medicului sa nu faca rau. De multe ori alte
principii primeaza, astfel ca stabilirea prioritatilor revine strict medicului, functie de caz.
Elev: Milea Maria Mirabela
Anul IIIB

Fidelitatea este obligatia de a urma juramintele asumate prin profesie, însemnând a spune
pacientului adevarul despre situatia lui si mentinerea confidentialitatii privind cazul
respectiv.Autonomia, mult încurajata etic, presupune accesul liber al pacientului la informatii
privind situatia sa, participarea lui la formularea deciziilor, si ajutorul dat pacientilor
deficienti pentru a-si putea exercita autonomia.Beneficienta presupune obligatia medicului de
a face bine, de a ridica gradul de sanatate al comunitatii respective.Normal eficienta este
obligatia de a nu face rau. Singurele acte de agresiune intentionata acceptate în medicina sunt
cele menite sa faca bine pacientului (ex. interventii chirurgicale, încalcarea confidentialitatii
la cererea autoritatilor în cazul în care un pacient se constituie în pericol pentru o alta
persoana).În anumite situatii medicul poate încalca anumite reguli perfect constient de
posibilele efecte nedorite (ex. citostatice cu toxicitate crescuta peste dozele maxime) pe baza
unui risc calculat.Justitia este chemata sa intervina în multe aspecte de natura etica. În
probleme procedurale (ex. primul venit, primul tratat), probleme de distributie a tratamentelor
(mai ales când exista resurse de tratament limitate), probleme de compensatie, si cele care
interpun medicul între pacient si societate (discriminarea persoanelor cu diverse handicapuri).

Probleme morale

Importanta lor nu e deloc neglijabila, cu atât mai mult cu cât motivatiile nu sunt usor
acceptabile.Limitarea tehnologiei este folosita având în vedere costurile ridicate ale
tratamentelor. Decizia de începere sau nu a sustinerii functiilor vitale, întreruperea acestei
terapii, eutanasierea ridica probleme morale dosebite, ca si controlul/autonomia privind
tehnologia folosita.Limitarea resurselor include doua aspecte: macroalocarea si
microalocarea. Primul are în vedere fondurile alocate sanatatii, direct corelat cu raportul
dintre medicina si alte necesitati sociale (aparare, cultura, educatie). Al doilea vizeaza
alocarea fondurilor pentru fiecare pacient în parte, necesitând stabilirea unei prioritati privind
dreptul la tratament - decizia apartinând în esenta medicului.

Limitarea cercetarii a fost iterata având în vedere unele antecedente istorice (experimentele
naziste practicate pe oameni). Trebuie sa existe si în acest caz un consimtamânt în cunostinta
de cauza al pacientului sau al reprezentantilor sai legali. În cazul copiilor nu este admisa nici
cercetarea nonterapeutica, chiar daca riscurile sunt mici.

Limitarea îmbolnavirii priveste mai ales raspândirea bolilor infecto-contagioase. Un exemplu

particular îl reprezinta SIDA. Problemele de sanatate publica gen fumatul, consumul de
droguri si alcool ridica semne de întrebare privind controlul lor: cine si cum ar trebui limitat.