Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin originea sa, conceptul de concurenţă s-a format şi este folosit în orice relaţii
sociale. Reglementările juridice l -au preluat din vocabularul uzual, adăugându -i unele note
1
Emilia Mihai, Dreptul concurenței, Ed. All Beck, 2004, București, pag. 229.
2
Ph. Le Tourneau, Le parasitisme.
par asitisme. Notion. Prévention. Protections, Ed. Litec, 1998, Paris, nr.17, apud Emilia
Mihai,
3 op. cit ., pag. Le
Ph. Le Tourneau, 229.parasitisme.
par asitisme. Notion. Prévention. Protections, Ed. Litec, 1998, Paris, nr.17, apud Emilia
Mihai, op. cit .,., pag. 229.
Concurența anticontractuală este cea care înfrânge o clauză stipula tă într -un -un contract.
Adeseori una din părțile unei convenții se angajează față de cealaltă să abțină de la orice act
de concurență, fie pe durata relațiilor contractuale, fie după expirarea acestora. Astfel de
clauze se întâlnesc în contractele de muncă, în contractele de mandat comercial, în actele
constitutive ale unor societăți comerciale, precum și în vânzările sau închirierile fondurilor de
comerț. Toate aceste clauze aduc atingere libertății comerciale, mai precis libertății de
inițiativă7.
Condițiile de validitate a clauzelor de nonconcurență sunt următoarele: existența unui
interes legitim al beneficiarului și menținerea libertății economice a debitorului obligației de
nonconcurență.
Clauza de nonconcurență trebuie să asigure existența și menținerea echilibrului între
interesele debitorului și cele ale creditorului obligației de nonconcurență. De exemplu, în
cazul închirierii unui fond de comerț, restricția impusă libertății debitorului obligației se
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991. Legea a fost modificată prin
Legea concurenței nr. 21/1996 și prin Legea nr. 298/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale.
5
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 359 din 2 august 2000. Legea a fost modificată și
completată prin Legea nr. 283/2002.
6
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000. Ordonanța a fost aprobată,
cu
7
Amodificări
se vedea șișicompletări, prin Legea
Octavian Căpățână – nr. 650/2002.
„ Dreptul
Concurenței Comerciale. Concurența neloială pe piața
internțională ”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994, pag. 313-332.
internă și internțională
clientelă sa sunt mai strânse, cu atât durata interdicției poate să fie mai lungă iar raza
teritorială a protecției mai întinsă.
Caracterul excesiv al restricțiilor poate conduce, după caz, la sancțiunea nulității
clauzei de nonconcurență sau la reducerea duratei ori ariei de manifestare a interdicțiilor.
Violarea interdicțiilor valide de către debitorul obligației determină în sarcina acestuia
răspunderea civilă contractuală, pe când actele de concurență neloială generează răspunderea
civilă delictuală sau cvasi -delictuală, în temeiul dispozițiilor art 998, 999 C. civ. 8, de aici
rezultând diferențe esențiale de regim juridic.
8
În urma modificărilor survenite, respectiv Legea 287/2009 privind Noul Cod Civil, republicat în Monitorul
Oficial nr. 505/2011, aplicabil din 1 octombrie 2011, dispozițiile privitoare la raspunderea civilă contractuală și
raspunderea civilă delictuală sun t cuprinse în art. 1349- 1350. Astfel, art. 1349 prevede că: ˮ(1) Orice persoană
are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă
atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau inte reselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care,
având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare
integral. (3) În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare preju diciul cauzat de fapta
altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. (4) Răspunderea pentru
prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileşte prin lege specialăˮ , iar art. 1350: ˮ(1) Orice persoană
trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte
această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest
prejudiciu, în condiţiile legii. (3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura
aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i -ar fi mai favorabile.ˮ
9
Publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 650/2002,
republicată în Monitorul Oficial nr. 603 din 31 august 2007, modificată prin O.U.G. nr.22/2012.
10
Potrivit art. 2 pct. 2 bis din Directiva nr. 84/450 (Directiva Consiliului CC.E.E.
.E.E. din 10 septembrie
septembrie 1984,
modificată prin Directiva Parlamentului și Consiliului C.E.E. nr. 97/55, din 6 octombrie 1997), prin publicitate
comparativă se înțelege, în sensul Directivei, ˮorice publicitate prin care, în mod explicit sau implicit, este
identificat
11
un concurent
A se vedea Cristinelsau bunurile
Murzea, ori serviciile
Noțiuni oferite deintelectuală
de proprietate un concurentˮ.
, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000,
Yolanda Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, Ed. Lumina Lex, București, 1996, p. 205 -2011.
concurență interzisă, opusă în mod tradițional concurenței neloiale. Deosebirea dintre aceste
forme de concurență este de esență (cel puțin teoretic): contrafacerea înseamnă violarea unui
drept absolut, exclusiv, în timp ce concurența neloială înseamnă violarea unei îndatoriri de
respectare a bunelor moravuri în afaceri. În consecință, acțiunile care le sancționează sunt
fundamental diferite; ele au izvoare și finalități diferite. Prima dintre ele este exercitată de
către titularul unui drept de proprietate intelectuală în scopul de a obține sancționarea
atingerii aduse dreptului său exclusiv: ea conscră un monopol ocrotit juridic împotriva
concurenței. A doua este exercitată de către un operator economic în scopul obținerii reparării
prejudiciului cauzat
cauzat printr-un act neloial al unui concurent: ea consacră libertatea concurenței.
12
Articolul 59 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.
212 din 21 octombrie 1991.
13
Articolul 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial,
partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 350 din
d in 27 mai 2010.
14
Articolul 40 din Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor circuitelor integrate ( în prezent intitulată
Legea privind protecția topografiilor produselor semiconductoare, publicată în Monitorul Oficial al României
partea I, nr. 45 din 9 martie 1995, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 824 din 6
octombrie 2006.
15
Articolul 42 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, publicată în
Monitorul Oficial,
decembrie 2007, cupartea I, nr.1 ulterioare.
modificările din 8 ianuarie
1993, republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 876 din 20
16
Cristinel Murzea, op. cit., pag. 228.
17
Emilia Mihai, op. cit., pag. 235.
18
Emilia Mihai ,
, op. cit .,
., pag. 236.
19
Între dispozițiile Legii nr. 11/1991 și prevederile Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile gegrafice
există, referitor
contrafacere, la stabilirea
numeroase conținutului
suprapuneri infracțiunii
producătoare de concurență
de confuzie, care fac neloială, respectiv
deosebit de al trasat,
dificil de infracțiunii de
în unele
cazuri, granița dintre cele două categorii de infracțiuni.
Concurența neloială a primit mai multe definiții, unele dintre ele fiind prezentate în
capitolul anterior, însă consider necesar a mai aminti încă una mai complexă, conform căreia
concurența neloială este o formă de manifestare a concurenței ilicite ce are în vedere acte sau
fapte juridice (acțiuni omenești), incriminate ca infracțiuni, contravenții, sau doarca delicte
civile, după caz, prin care comercianții sau alți subiecți calificați (salariații comercianților ori
funcționarii publici, după caz) încalcă cu intenție ori numai din culpă prevederile legale care
cârmuiesc concurența și/sau normele (uzanțele) moralei afacerilor preluate și considerate ca
izvoare de către dreptul pozitiv, în scopul atragerii unui număr cât mai mare de clienți dinspre
concurenți20.
Dacă vom face o incursiune în timp, vom observa faptul că, iniţial, faptele de
concurenţă erau supuse regimului juridic de drept comun al răspunderii delictuale prevăzute
în art. 998 C. civ. Mai târziu
t ârziu au fost adoptate acte normative specifice ca: Legea din 17 martie
1884 asupra comerţului ambulant, Legea concurenţei neloiale din 18 mai 1932 şi Decretul
pentru reglementarea şi controlul cartelurilor din 10 mai 1937 completat prin Legea din 26
septembrie 1939.
Textul legal de primă însemnătate în sfera concurenței este art. 135 din Constituție
care prevede că ˮEconomia României
României este economie de piață (...), iar statul trebuie să asigure
libertatea comerțului, protecția concurenței neloiale...ˮ.
În anii regimului comunist nu a existat o legislație specifică în domeniul concurenței.
Economia era bazată aproape exclusiv pe proprietatea statului asupra mijloacelor de
producție și avea un caracter planificat. Aceasta explică faptul că după trecerea la economia
de piață a fost nevoie de o lungă perioadă de timp în care comercianții să învețe ˮuzanțele
cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor,
precum și de efectuare a prestărilor de serviciiˮ21, în ciuda faptului că legea privind
combaterea concurenței neloiale a apărut încă din 1991. Se poate afirma chiar că nici
autoritățile publice nu au desfășurat cu adevărat o activitate energică pentru combaterea
concurenței neloiale, de vreme ce practica judiciară în domeniu este destul de redusă.
minat în principal această situație este, în opinia unora 22, lipsa
Ceea ce a deter minat
cunoștințelor în domeniu a agenților statului și a comercianților, dar și inflația de legi care
reglementează faptele periculoase pentru societate din acest domeniu. De menționat că există
nu mai puțin de patru texte penale, din legi diferite, care au incidență în domeniul concurenței
neloiale.
Primul text, în ordinea cronologică a apariției este art. 301 din Codul penal din 1968,
care prevede că: „Fabricarea ori punerea în circulație a produselor care poartă denumiri de
20
A se vedea Titus Prescure, Curs de dreptul concurenței comerciale, Ed. Rosetti, București, 2004, pag. 100.
21
Definiția legală a concurenței neloiale, cuprinsă în art. 2 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței
neloiale.
22
C. Cristinel Ghigheci, O privire comparativă asupra incriminării faptelor de concurență neloială, Dreptul nr.
11/2007, pag. 141.
origine ori indicații de proveniență false, precum și aplicarea pe produsele puse în circulație
de mențiuni false privind brevetele de invenții, ori folosirea unor nume comerciale sau a
denumirilor organizațiilor de comerț or i industriale, în scopul de a induce în eroare pe
beneficiari, se pedepsesc
pedepsesc cu închisoare de la 1 lună la 2 ananii sau cu amendăˮ.
amendăˮ.
Introducerea acestui text în Codul penal a fost făcută mai degrabă ca efect al aderării
țării noastre la unele convenții internaționale23, decât pentru a se preveni unele fapte
periculoase pentru
pentru societatea vremii
vremii respective.
Cel mai important text de lege care incriminează faptele de concurență neloială este
art. 5 din Legea nr. 11/1991, care stipulează următoarele: „Constituie infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani ssau amendăă de la 2 500 lei la 5 000 lei:
au cu amend
a) folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model
industrial, unor tipografii ale unui circuit integrat, unei emebleme sau unui ambalaj de natură
să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;
b) punerea în circulație de mărfuri contrafăcute și/sau pirat, a căror comercializare
aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității
produsului/serviciului;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări a căror obținere a
necesitat un efort considerabil sau a altor informații secrete în legătură cu acestea, transmie
autorităților competenteîn scopul obținerii autorizațiilor de comercializare a produselor
farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care conțin compuși chimici noi;
d) divulgarea unor informații prevăzute la lit.c), cu excepția situațiilor în care
dezvăluirea acestor informații este necesară pentru protecția publicului sau cu excepția
cazului în care s-au luat măsuri pentru a se asigura căinformațiile sunt protejate contra
exploatării neloiale în comerț, dacă aceste informați provin de la autoritățile competente;
e) divulgarea, achiziționarea sau utilizarea secretului comercial de către terți, fără
consimțământul deținătorului său legitim, ca rezultat al unei acțiuni de spionaj comercial sau
industrial;
f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane aparținând
autorităților publice, precum și de către persoane împuternicite de deținătorii legitimi ai
acestor secrete pentru a-i reprezenta în fața autorităților ublice;
vânzareag) unor
producerea în orice mod,
mărfuri/servicii importul,
privind exportul,
mențiuni depozitarea,
false privind oferirea
brevetele spre vânzare
de invenții, sau
mărcile,
indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate,
alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exter ior
ior al firmei, designul vitrinelor
sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și
caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al
comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalalți comercianți și pe beneficiari.
Prin mențiuni false asupra originii mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. g, se înțelege orice
indicații de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse într -o anumită localitate,
într-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socotește mențiune falsă asupra originii
mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic și indică în comerț nu mai
23
De exemplu, aderarea prin Decretul nr. 427/1963 la Convenția Uniunii de la Paris pentru protecția proprietății
industriale din 1883.
natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoțită de o mențiune care ar putea face să
se creadă că are acea origineˮ. 24
Așa cum s-a remarcat25, se poate constata o foarte mare similitudine (aproape de
identitate) între reglementarea de la art. 301 C. pen. și cea de la art. 5 alin. 1 lit. g) din Legea
nr. 11/1991, aceasta din ur m măă fiind mai extinsă sun aspectul obiectului material al
infracțiunii. Se apreciază că prevederile art. 301 C. pen. ar trebuie abrogate, deși abrogarea
implicită nu ar trebui admisă în materia penală.
Prin Legea nr. 140/1990 pentru modificarea și completarea Codului penal26 a fost
majorat maximul special al pedepsei prevăzute de art. 300 C. pen. de la 2 ani la 3 ani.
Spre deosebire de infracțiunile prevăzute de art. 298, art. 299, art. 300 și art. 301 C.
pen., pentru care acțiunea
acțiunea penală se exercită
exercită din oficiu, pentru infracțiunea prevăzută de art. 5
din Legea nr. 11/1991, în toate modalitățile, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
părții vătămate ori la sesizarea
sesizarea Camerei de
de comerț și industrie teritoriale sau a altei organ
organizații
izații
profesionale sau
sau la sesizarea persoanelor împuternicite de Oficiul Concurenței.
Alte texte de lege ce trebuie me nționate sunt cele de la art. 52 din Legea nr. 129/1992
privind protecția desenelor și modelelor industriale, art. 3827 din Legea nr. 16/1995 privind
protecția topografiilor produselor semiconductoare, art. 90 din Legea nr. 84/1998, privind
mărcile și indicațiile geografice.
În ceea ce privește efectul pe care l -a produs succesiunea în timp a legilor penal
menționate anterior, care reglementează infracțiuni identice, în doctrina penală au fost
exprimate mai multe opinii. Deși aceste opinii se referă doar la infracțiunile prevăzute de art.
301 și respectiv de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 11/1991, argumentele exprimate rămân valabile
r ațiunea fiind identică.
și pentru celelalte infracțiuni menționate anterior, rațiunea
Într-o opinie28 se consideră ce deși textul art 301 C.pen. nu a făcut obiectul unei
abrogări exprese, trebuie totuși să se considere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.
11/1991 acesta a fost implicit abrogat, întrucât art. 5 din Legea nr. 11/1991 acoperă faptele
incriminate de art. 301 C. pen. Acestei opinii i se po ate reproșa incertitudinea pe care o
creează în aplicarea legii penale, care ar trebuie să fie caracterizată, mai mult decât oricare
altă lege, printr -o reglementare clară a faptelor incriminate și a pedepselor aplicabile.
24
Această formă a infracțiunii este cea din anul 2001, când articolul a fost modificat și completat prin Legea nr.
298/2001 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 313 din 12/06/2001.
25
A se vedea Titus Prescure, op. cit., pag. 122.
26
Publicată în Monitorul Oficial al Românei, partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
27
Alin. 1 al art. 38 prevede că „Constituie infracţiune de contrafacere, în sensul prezentei legi, exploatarea
comercială sau producerea fără drept a unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor în care este
încorporată o topografie protejată sau a unui element de circuit care încorporează un astfel de produs
semiconductor, în măsura în care acest element continuă să conţină o topografieˮ, iar alin. 2 al aceluiași articol
„Acţiunile prevăzute la alin. (1) sunt calificate contrafacere dacă au fost săvârşite după data publicării
înregistrării topografiei în Registrul naţional al topografiilor şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau
28
Acu
seamendă de la 10.000
vedea Yolanda lei la 30.000
Eminescu, leiˮ . neloială. Drept român și comparat, Ed. Lumina Lex, București,
Concurența
1993, pag. 123.
Într-o altă opinie29 se consideră că incriminarea prevăzută de art. 301 C. pen. rămâne
în vigoare ca o incriminare
i ncriminare generală, în vreme ce incriminarea din Legea nr. 11/1991 este una
specială, ce ține strict de sfera dreptului comercial. Atunci când fapta de concurență neloială
este săvârșită de un comerciant împotriva altui comerciant vor fi aplicabile prevederile Legii
nr. 11/1991, iar atunci când aceasta este săvârșită de un comerciant sau împotriva unui
necomerciaant
necomerciaa nt este incident art. 301 C. pen.
Nu poate fi primit acest punct de veder e deoarece legea nu face distincția între fapte
săvârșite de comercianți și fapte săvârșite de necomercianți.
Problema este deosebit de delicată întrucât privește o materie care nu suportă prea
multe discuții, și anume materia dreptului penal. Desigur, este de preferat ca legiuitorul să
opereze cu instituția abrogării exprese, dar după anul 1989 s -a putut observa că această
instituție a fost foarte rar folosită, deși a existat o inflație de legi speciale cu dispoziții penale,
care reglementează infracțiuni ce se regăsesc și în legi anterioare30.
Această practică a legiuitorului este criticabilă, deoarece, conform jurisprudenței
Curții Europene a Drepturilor Omului, o lege trebuie să îndeplinească condițiile de
previzibiliate și de accesibilitate. Condiția previzibilității presupune ca o lege să aibă
suficientă precizie și claritate pentru a permite destinatarilor să -și regleze comportamentul
după acea regulă de conduită31. În cazul în care textul normativ nu este suficient de clar,
precis, Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă că „o jurisprudență constantăˮ, ce dă
o anumită interpretare acelei dispoziții normative, poate acoperi această lipsă32, ceea ce nu se
poate spune despre jurispruden ța instanțelor române în materia analizată.
jurisprudența
29
A se vedea Dorin Ciuncan, Semnificația reglementării prin două texte distincte a infracțiunii de concurență
neloială, art. 301 și art. 5 din Legea nr. 11/1991, în „Dreptulˮ nr. 5/1996, pag. 66.
30
C. Cristinel Ghigheci, op. cit., pag. 151.
31
A se vedea2005,
Magistraturii, Dragoș Bogdan, în Jurisprudență C.E.D.O. – studii și comentarii, Institutul Național al
pag. 218.
32
Ibidem, pag. 219.
Ibidem,
putea realizafapt
a pedepsei, o individualizare corectă
pentru car e acest tipa de
pedepsei
pedepse cu este
amenda în caz
respins dedemajoritatea
atenuare sau agravare
legislațiilor
penale. În literatura de specialitate se apreciază că acest tip de pedepse este admis doar în
acele cazuri în care, datorită naturii lor, acestea nu sunt posibile de a avea o durată variabilă (
de exemplu, detențiunea pe viață). Este adevărat că, cuantumul amenzii prevăzut de art. 86
din Legea nr. 84/1998 se încadra în limitele generale ale pedepsei amenzii însă, în dreptul
român, legiuitorul român a consacrat sistemul potrivit căruia pedeapsa amenzii poate să fie
pedeapsa închisorii fără a-i arăta limitele (în acest caz aplicându-se
prevăzută fie alternativ cu pedeapsa
dispozițiile art. 63 C. pen. – stabilirea amenzii), fie alternativ cu pedeapsa închisorii
prevăzând limitele minime și maxime speciale în care aceasta să fie încadrată, dar cu
respectarea dispozițiilor art. 53. pct. 1 lit. c C. pen 33. Această problemă a fost rezolvată de
legiuitorul român din 2010 prin art. 90 pe care l-am amintit în rândurile de mai sus.
34
În literatura de specialitate s-a arătat că și în dispozițiile art. 301 din Codul penal de
la 1968, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu sunt protejate prin incriminarea
infracțiunii de concurență neloială care constă în „fabricarea ori punerea în circulaţie a
produselor care poartă denumiri de origine ori indicaţii de provenienţă false, precum şi
aplicarea pe produsele puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii, ori
folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaţiilor de comerţ ori industriale , în
scopul de a induce în eroare pe beneficiariˮ. Autorii citați apreciază că potrivit acestor
dispoziții, constituie infracțiune și fapta de fabricare ori de punere în circulație a unor produse
care oartă indicații de proveniență false, aceste indicații desemnând în primul rând mărci care
nu aparțin celor ce nu le folosesc în modurile prevăzute de textul de lege.
33
Amenda de la 100 la 50.000 lei.
34
A se vedea E. Holban, S. Marinescu, Legea mărcilor de fabrică, de comerț și de serviciu, texte comentate ,
Editura Științifică, București, 1970, pag. 256, apud Ciprian Raul Romițan, Concurența neloială în domeniul
și indicațiilor geografice, în „Dreptulˮ, nr. 9/2006, pag. 172.
mărcilor și
cazul în care
concentrar există înparalelisme,
ea materiei
ea reglementăriacestea
uniceˮ. vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin
Din analiza acestui text, deși cea mai mare parte a doctrinei acceptă abrogarea tacită
în cazul infracțiunii de concurență neloială, consider că în dreptul nostru penal ar trebui să se
foloseasca procedura abrogării exprese a legii și nu admiterea abrogării tacite sau implicite.
Abrogarea tacită poate fi acceptată în chestiuni secundare, de formă, cum ar fi înlocuirea unor
denumiri ale unor organe și instituții.
35
A se vedea Yolanda Eminescu, Concurența neloială. Drept român și comparat , Ed. Lumina Lex, București,
1995, pag. 123.
36
Publicată în „Journal officiel des Communautés Européennesˮ, nr. L. 4 0 din 11 februarie 1989.
37
Publicată în „Journal officiel des Communautés Européennesˮ, nr. L. 207 din 19 iunie 1994.
38
Ciprian Raul Romițan, op. cit .,
., pag. 173.
39
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.139 din 31 martie 2000, republicată în Monitorul
Oficial
A se al
40 României,
vedea Curteapartea
Curtea I, nr.Versailles,
de Apel 777 din s,25dec.
Versaille augustDin
2004.
4 noiembrie 1993, în „Revue Internationale
Internationale du Droit D’
Auteurˮ (R.I.D.A.), nr. 752, nr. 6/1994, apud Ciprian Raul Romițan, op. cit., pag. 177.
Tribunalul Comercial din Sena a admis că utilizarea pe o sticlă de băutură a uneiu etichete
redactate în întregime în limba englezăconstituie un act de neconcurență neloială întrucât face
produsul este de origine engleză41. De asemenea, Curtea de Apel
pe consumatori să creadă că produsul
din Bruxelles a considerat că mențiunea aplicată pe ambalajul unui produs, prin care se
afirma că zaharina oferită înlocuiește zahărul, este înșelătoare, întrucât duce în eroare
consumatorii, cele două având proprietăți diferite și nu sunt echivalente42.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile patrimoniale
și nepatrimoniale ale titularului mărcii sau indicației geografice, precu și pentru întărirea
probității în activitatea industrială sau comnercială și totodată apărarea intereselor
consumatorilor.
Între acțiunea incriminată și urmarea imediată trebuie să existe o relație de la cauză la
efect, legătură de cauzalitate care, de regulă, rezultă din însăși materialitatea faptei comise.
Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, calificată
prin scop, adică făptuitorul acționează în scopul de a induce în eroare consumatorul. Pentru
existența laturii subiective nu este necesar ca inducerea în eroare a consumatorilor să se fi
realizat în fapt, ea servește numai la calificarea intenției făptuitorului prin scopul acțiunii sale.
Infracțiunea analizată se consumă în momentul în care fapta de utilizare a mărcilor
sau indicațiilor geografice, contrară practicilor loiale în activitatea industrialăs sau
comercială, a fostpenală
Acțiunea dusă până
se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecată în primă
la capăt.
instanță revine Tribunalului.
1) Răspunderea civilă
Potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 faptele de concurenţă neloială atrag răspunderea
civilă în condiţiile acestei legi. Comerciantul care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va
fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi după caz să plătească despăgubiri pentru daunele
pricinuite. În măsura în care actele sau faptele de concurenţă neloială constituie contravenţii
sau infracţiuni şi au cauzat daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se
adreseze instanţei competente cu acţiune în răspundere civilă delictuală. Când fapta a fost
săvârşită de un salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, comerciantul răspunde solidar
cu salariatul, cu excepţia situaţiei în care dovedeşte că potrivit uzanţelor nu putea îm piedica
fapta.
Condițiile generale ale răspunderii pentru concurența neloială sunt: raportul de
concurență, vinovăția, prejudiciul concurențial, raportul de cauzalitate.
Calitatea procesuală activă revine comerciantului-victimă, cel lezat sau susceptibil d e
a fi lezat printr-un act de concurență neloială.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, în principiu, sunt aplicabile regulile
generale, fiind chemat să răspundă autorul comportamnetului neloial, de regulă un
41
A se vedea Trib. Comercial, Sena, sent. Din 16 iunie 1953, în „Annales de la proprieté industrielleˮ, 1954,
pag. apud Yolanda Eminescu, op. cit., pag. 90.
A 136,
42
se vedea Curtea de Apel Bruxelles, dec. din 8 mai 1980, în „L’ingenieur conseilˮ, 1980, nr. 9, pag. 221,
apud Yolanda Eminescu, op. cit., pag. 93.
2. Răspunderea penală
Art. 5 din Legea nr. 11/1991 incriminează ca infracțiuni un număr de șapte fapte,
considerate că prezintă un grad de pericol social mai ridicat decât delictele civile și
contravențiile
Modul (lit. -g).
de aredactare a textului impune o observație preliminară. Spre deosebire de
forma inițială a art. 5, care califica cele două fapte pe care le incrimina drept infarcțiuni de
concurență neloială, actuala reglementare renunță la această calificare, pentru a indica simplu,
că faptele la care se referă constituie infracțiuni. Credem că deosebirea de redactare nu este
întâmplătoare, ci se explică prin includerea în categoria infracțiunilor a unor fapte care deși
nu sunt săvârșite de comercianți, ci de persoane neimplicate în calitate de părți în raporturile
de cocncurență, au un impact nemijlocit asupra mediului concurențial [art. 5 lit. d), e), f) ].
Sub acest aspect art. 5 se prezintă ca un conglomerat, al cărui numitor comun îl constituie
obiectul juridic generic al respectivelor infracțiuni, constituit din relațiile sociale legate dde
construirea și menținerea unei concurențe neviciate prin acte contrare moralei în afaceri44.
Vom întâlni, astfel, ca posibili subiecți activi ai infracțiunilor, alături de comercianți –
concurenți sau nu cu comercianții victime -, și alte categorii de persoane: prepușii
autorităților competente să elibereze autorizațiile de comercializare a produselor farmaceutice
sau a produselor chimice destinate agriculturii, peraoanele care au desfășurat activități de
spionaj comercial sau industrial, persoanele aparținând autorităților publice care, în această
calitate, au intrat în posesia unor secrete comerciale, mandatarii comercianților deținători
legitimi de secrete comerciale. Actele de divulgare a unor i nformații științifice secrete sau a
unor alte secrete comerciale sau industriale ce pot fi săvârșite de aceste persoane nu constituie
acte propriu-zise de concurență neloială, dar reprezintă mijlocul imoral prin intermediul
căruia se pot manifesta unele acte de concurență, la rândul lor, contrare moralei afacerilor.
43
Termenul de trei ani prevăzut de lege este un termen limită, înăuntrul căruia trebuie introdusă acțiunea, sub
sancțiunea stingerii dreptului la acțiune, chiar dacă prejudiciatul nu a luat cunoștință de pagubă și de cel care a
cauzat-o. AEd.
„Juridicaˮ, seAll
vedea
Beck,G.nr.Boroi, D.pag.
4/2001, 151.Considerații referitoare la acțiunea în concurență neloială, în
Boroi,
44
Emilia Mihai, op. cit., pag. 264.
Elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni este alternativ, fiecare din
ele putând fi săvârșită prin oricare din acțiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește latura subiectivă, remarcă, că, pentru infracțiunea prevăzută la art.5
lit. c), forma de vinovăție impusă de legiuitor pentru existența infracțiunii este intenția
directă, în timp ce pentru celelalte infracțiuni intenția se poate manifesta și în forma ei
indirectă, în toate variantele alternative prevăzute de lege.
Pedeapsa prevăzută de legea în vigoare pentru săvârșirea acestor infracțiuni este
închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000.
Potrivit art. 8 din lege, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea părții vătămate
ori la sesizarea camerei de comerț și industrie teritoriale sau a altei organizații profesionale.
Acțiunea penală poate fi însoțită de acțiunea civilă – în adune interese sau pentru
repararea prejudiciului moral. Ele pot fi susținute fie concomitent, în cadrul procesului penal,
potrivit regulilor de procedură ie separat.
procedură penală, ffie
Ca trăsătură caracteristică generală, în pofida lărgirii sferei faptelor incriminate prin
modificările aduse Legii nr. 11/1991, constatăm că protecția legală cu titlu penal a onestității
concurenței are un caracter secundar, protecția de drept civil și cea administrativă având un
rol principal. Semnificativ în acest sens este faptul că cele mai numeroase acte de concurență
neloială sunt sustrase complet de sub incidența sancțiunilor penale45.
3. Răspunderea administrativă
Necunoscută în legislațiile vest europene, răspunderea administrativă pentru faptele
Necunoscută
de concurență neloială acoperă în dreptul românesc un spațiu larg între răspunderea civilă,
care constituie dreptul comun în materie, și răspunderea penală, care constituie excepția. Ea
este amplu organizată în toate actele normative adoptate de legiuitorul român în această
materie.
Art. 4 din Legea nr. 11/1991 consacră ca fiind contravenții unele acte clasice de
concurență neloială, din categoria celr de dezorganizare a activității unei întreprinderi
concurente, de denigrare, de deturnare a clientelei, de publicitate mincinoasă. La rândul său,
Legeanr. 148/2000 instituie un ansamblu complex dde sancțiuni contravenționale pentru
faptele de concurență economică neleală, săvârșită prin intermediul publicității înșelătoare,
publicității subliminale, publicității șocante sau imorale, sau al unor forme de publicitate
comparativă (art. 6, 7, 8, 10-16).
Răspundereaa contravențională și răspunderea penală pentru aceeași faptă se exclud. În
Răspundere
schimb, acțiunea civilă în concurență neloială poate coexista cu acțiunea administrativă. În
consecință, constatarea
constatarea și sancționarea
sancționarea oricărei contravenții poate fi dublată de acțiunea civilă
– în oricare dintre modalitățile sale - , promovată de comerciantul victimă.
45
În dreptul românesc însă acest caracter subsidiar nu este atât de marcat ca în alte sisteme de drept. De pildă, în
legea elevețiană contra concurenței neloiale din 19 decembrie 1986, acțiunea penală este subordonată acțiunii
civile de așa manieră, încât posibilitatea aplicării sancțiunii penale depinde de promovarea acțiunii civile. În
mod asemănător
102 din este concepută
Legea asupra practiciloracțiunea penală
comerciale din în
14Germania (art.
iunie 1991) sau22îndin Legea din(art.
Luxemburg 7 iunie 1909),
23 alin. în Belgia
2 din Legea(art.
din
27 noiembrie 1986 privind practicile comerciale și sancțiunea concurenței neloiale).
înregistrare ambelor
pretențiilor a unei mărci
părțiceasupra
conține semnulsemn,
aceluiași pe -baza
disputat , ar echivala cu analiza
unor elemente comparativă
precum prioritateaa
cererii și, nu în ultimul rând, similaritatea mărcilor în conflict.
Or, asemenea analiză excede cadrului procedural dedus judecății, cel al ordonanței
președențiale, vizând fondul cauzei, cu consecința neîndeplinirii cerinței de admisibilitate
privind neprejudecarea
neprejudecarea fondului.
46
Potrivit art. 96 din Legea nr. 84/1996 , republicată, „OSIM este organul de specialitate al administrației publice
centrale, unică autoritate care asigură pe teritoriul României protecția mărcilor și indicaț iilor geografice, potrivit
prezentei
47 legi”.
Publicată în Proprietate intelectuală – practică
practică judiciară, Octavia Spineanu-Matei, Ed. Hamangiu, București,
2006.