Sunteți pe pagina 1din 24

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXIII • NR. 7-8 (261-262) • 2020 • 24 PAG. • 6 lei

Mircea Ciobanu
„ NICOLAE MARINESCU

AVANTEXT
Nr. 7-8 (261-262) z 2020
minunea,
ca paradox
Nicolae MARINESCU: Minunea, ca
paradox cotidian z 2

MIªCAREA IDEILOR
Constantin Eretescu
Coodonator: Mihaela Albu
Mircea ANGHELESCU: Constantin cotidian
a rvantext

Eretescu scriind din exil pentru publicul


de acasã z 3 O istorie emancipatã a literaturii
Constantin Eretescu, de vorbã cu române, de la origini pânã la 1941
Maica Alexandra, prinþesa Ileana a Ro-

A
mâniei z 3 þi observat, desigur, consensul
Mihaela ALBU: Constantin Eretescu: misticilor tuturor vremurile cu
te

privind cu ochii în zare… z 4 cercetãtorii din domeniile cele Revista de culturã editatã de
Iordan DATCU: Prozatorul ºi povesti- mai avangardiste ale ºtiinþei în recunoaº- AIUS Printed
torul Constantin Eretescu z 5 terea minunii ca realitate cotidianã a exis-
Dan ANGHELESCU: Constantin tenþei. Capacitatea de a percepe minunile
Eretescu – sau farmecul secret al fiecãrei care ne înconjoarã este Duhul ce ni s-a
clipe z 6 dat spre a fi nu numai parte a Creaþiei ci ºi DIRECTOR
Constantin ERETESCU: Revista Lupta agent al desãvârºirii ei, dincolo de izvoa- Nicolae Marinescu
z7 rele ºi marginile Timpului.
Iolanda MÃNESCU: Dramaturgia lui Acceptarea minunii este o formã su- REDACTOR-ªEF
Constantin Eretescu z 7 perioarã a inteligenþei umane, care poate Petriºor Militaru
proiecta dincolo de sine nu numai ceea ce
BELETRISTICÃ scapã simþurilor ce ne orienteazã în pre-
Lazãr POPESCU: Cenuºã ºi eter z 8 zentul fizic sau spiritual, dar ºi spre viito- SECRETAR DE REDACÞIE
rul pe care, dupã puterile noastre, suntem Maria Dinu
CRONICA LITERARÃ chemaþi a-l inventa. Liberul arbitru în-
Ion BUZERA: Literaturã ºi prea mult seamnã în speþã sã ne înnobilãm puterea, REDACTORI
postcomunism z 9 câtã e, cu responsabilitatea. Marius Cristian Ene
O prolixã introducere pentru a împãr-
tãºi, cu smerenie, bucuria revelaþiei unei
Cristi Nedelcu
LECTURI
Mihaela ALBU: Necunoscutul scriitor minuni: „cãrþulia” lui Cãtãlin Ghiþã O scur- Anca ªerban
Virgil Ierunca z 10 tã istorie ironicã a literaturii române. În
Petriºor MILITARU: Literatura herme- contrapunctul lui G. Cãlinescu, aflatã în REDACTORI ASOCIAÞI
ticã a lui Mihai Mircea Ciobanu z 11 curs de apariþie la Editura AIUS. Mihaela Albu
Anca ªERBAN: Expoziþia „Centenar O surprizã ºi o confirmare deopotrivã a naþionalã, ºtiinþificã, didacticã ºi publicis- Cosmin Dragoste
Paul Celan” z 11 unui „viitor” intuit, aºteptat ºi la care, cu ticã, fiu al unui profesor de „românã” cra-
Geo Fabian
prea modestele-mi mijloace, dar ºi cu prie- iovean – propune o recitire inteligentã,
teni de încredere, încercam sã contribui ºi eruditã ºi lipsitã de inhibiþie, cum stã bine Silviu Gongonea
FILOZOFIE
eu. Promovarea consecventã, mai bine de unui tânãr reformator competent ºi res- Mihaela Velea
Jean-Jacques WUNENBURGER:
Marea poveste a epidemiei între tragedie douã decenii, a valorilor culturale europe- ponsabil, a literaturii române din perspec-
ºi absurd. Traducere de Ionel Buºe z 12 ne ºi universale, atât la AIUS, cât ºi la Mo- tiva actualitãþii sociale ºi culturale, pro- COLEGIUL DE REDACÞIE
zaicul, cu contribuþia revelatorie a „Avan- vocând „profesorii gravi ºi pedanþi” sã Gabriel Coºoveanu
LECTURI gardei” româneºti ºi a „Exilului” românesc iasã din schemele de interpretare anchilo- Gheorghe Fabian
Spiridon POPESCU: Arghezianã; Vrã- postbelic, mãrturisea speranþa mai multor zate ale citãrii criticilor care „s-au grãbit sã
intelectuali cã lumea dezmãþului „materia- producã tomuri grele”, în care „erudiþia” Viorel Pîrligras
jitorul din Mãrþiºor z 14
list” va face loc unei noi spiritualitãþi, re- ucide spiritul viu al creaþiei ºi dialogul
Toma GRIGORIE: Modernitatea revis-
cuperatoare, superioare. operei cu cititorii.
tei Mozaicul z 14
Ana IONESEI: Instinctul mortificãrii: Chiar în numãrul anterior al Mozaicu- Lucid, stãpân pe obiectivele ºi pe mijlo- CONCEPTUL GRAFIC
cazul pictorului Strauch z 15 lui, anticipând „a doua ºansã” a societãþii cele sale, Cãtãlin Ghiþã ºtie, asemenea comu- Lucian Irimescu
Iulian BITOLEANU: Noica ºi fascina- româneºti de dupã Decembrie 1989, nicatorilor cu vocaþie ºi artã a dialogului,
scriam, invocându-l pe Titu Maiorescu sã-ºi pregãteascã cititorii pentru a rezista
þia pentru Eminescu z 16
la aventura spiritualã pe care le-o propune,
COORDONARE DTP
Elena BÃLêANU: Ipostaze ale femi- care la 28 de ani publica „În contra direc-
þiei de azi în cultura românã”: „E timpul avertizându-i dintru început: „Pentru cã nu Mihaela Chiriþã
nitãþii în poezia Irinei Lazãr z 16
generaþiei nãscute ºi formate în libertate!” mã pot rãzboi, [...], absolut cu toatã lumea,
ªi iatã minunea: tânãrul universitar cra- mi-am luat drept obiect al ironiei o voce
ARTE Revista „Mozaicul” este membrã
iovean Cãtãlin Ghiþã – prof. univ. dr. habil. canonicã” (id est G. Cãlinescu).
Mihai GHIÞÃ: Vivarium sau coºmarul Sigur cã „alegerea” nu e inocentã, iro- A.R.I.E.L.
al Facultãþii de Litere a Universitãþii din
domestic z 17 Craiova ºi membru al ªcolii Doctorale „Ale- nia rafinându-se în cazul autorului nostru
Andreea Alina PÎRªU: Frumuseþe, ce- xandru Piru” a aceleiaºi universitãþi, al în autoironie. Ilustrei ºi monumentalei Isto- Partener al OEP (Observatoire
lebritate ºi aparenþe z 17 cãrei, de altfel, absolvent a ºi fost, cu o rii a literaturii române de la origini pânã Européen du Plurilingvisme)
Gheorghe FABIAN: Arta interpretati- activitate prodigioasã naþionalã ºi inter- în prezent (1941) opunându-i o „cãrþulie”,
vã în carantinã z 18 „puºcã de catifea”, o „plimbare agreabilã”
Geo FABIAN: Vioara în prim-plan. etc., compendiul În contrapunctul lui Tiparul: Aius PrintEd
Pagini concertante alese (IV) z 18 G. Cãlinescu devine un subtil, ºi firesc!,
omagiu creator adus ilustrului înaintaº. Tiraj: 300 ex.
SERPENTINE Exonerându-se de orice tentativã orgo-
Davian VLAD: Xenia Negrea ºi ferici- ADRESA REVISTEI:
lioasã, Cãtãlin Ghiþã îºi justificã demersul
rea incertitudinii z 19 Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
obiectiv, provocându-ne în acelaºi timp la
Anca ªERBAN: Calea visului z 19 implicare lucidã ºi responsabilã: „În ulti- Tel: 0351 467 471
Vianu MUREªAN: Dramaturgie tera- mii 30 de ani, cultura românã s-a maturizat E-mail: mozaicul98@yahoo.com
peuticã în ªamanul Aurorei Dumitrescu [...] mai mult decât în ultimele douã sute
(I) z 20 cincizeci de ani, în bunã mãsurã pentru cã
Florin COLONAª: Marcel Iancu ºi aceasta a încetat sã fie obsesie naþionalã, ISSN 1454-2293
revista „Puntea de fildeº” z 21 devenind [...] un simplu epifenomen al
activitãþilor de relaxare.” Da, e, cu certitu-
BELETRISTICÃ dine, mult de lucru!
Raluca FARAON: Bocceluþele z 22
P. S.
9 771454 229002
UNIVERSALIA Fericit fiind sã apuc „a doua ºansã”, nu
Nora BOSSONG: Poeme înseamnã, fireºte, cã împãrtãºesc toate
Responsabilitatea asupra
Traducere de Roxana Ilie z 23 opþiunile estetice ale autorului. Gusturile ºi conþinutului textelor revine autorilor.
formarea rãmân, inevitabil, personale! Manuscrisele nepublicate
AVANGARDE Important este cã suntem provocaþi cu nu se înapoiazã.
Rodica Nicoleta CONSTANDA: ªaºa graþie sã citim ºi sã gândim cu propriul cap.
Panã ºi suprarealiºtii de la revista unu www.revista-mozaicul.ro
z 24 Mircea Ciobanu – Le Prophete assis

2 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


„ MIRCEA ANGHELESCU

Constantin Eretescu

m iºcarea ideilor
scriind din exil pentru
publicul de acasã
C
onstantin Eretescu s-a tru literaturã, frecventând un ce- 18-24 februarie 2006).
nãscut la 21 mai 1937 naclu al sindicatelor, care aduna Constantin Eretescu este un
în oraºul Cetatea Albã într-o salã a Observatorului astro- exilat de un tip deosebit pentru
din Basarabia ºi, copil venit în nomic de pe Bd. Magheru mai cã viaþa i-a rezervat ocazia nedo-
Bucureºti odatã cu familia sa ca mulþi admiratori ai muzelor, dintre ritã ºi rarã de a se exila nu o datã,
refugiaþi, trãieºte probabil o pri- care unii vor deveni scriitori cu- ci de douã ori: mai întâi în 1944,
mã traumã, pe care n-o invocã noscuþi: Virgil Mazilescu, Iosif din Basarabia ocupatã, împreu-
decât fugitiv într-un excelent vo-
lum memorialistic, intitulat Peri-
scop. Mãrturiile unui venetic,
Ed. Eminescu, 2003. Luat în sen-
Naghiu, Tudor George (zis Ahoe,
care era ºi antrenor de rugby),
Teodor Pâcã ºi alþii.
Eretescu continuã sã scrie
nã cu familia ºi apoi în 1980 în
Statele Unite. Rãmas dincolo de
ocean, unde ºi-a luat firul unei
activitãþi bogate de antropolog
Constantin
sul tehnic, cuvântul periscop
evocã atitudinea celui care este
obligat sã exploreze lumea din
ascunzãtoare, dintr-un spaþiu
prozã ºi dupã ce terminã faculta-
tea, dupã ce ajunge cercetãtor la
Institutul de etnografie ºi folclor
ºi debuteazã – oarecum anticipa-
ºi de scriitor ºi unde a scris cele
mai multe dintre cãrþile care l-au
fãcut cunoscut, Constantin Ere-
tescu scrie – ca mulþi dintre scri-
Eretescu
securizat ºi apãrat de repetate
incursiuni duºmãnoase. Aºa ºi
trãieºte epoca definitorie a ºco-
lii, ascuns printre oameni ºi tra-
tiv pentru statutul sãu viitor de
exilat – cu o schiþã tradusã în
nemþeºte de Max Demeter Pey-
fuss ºi apãrutã într-o revistã de
itorii exilaþi români sau alþi oameni
din Est – pentru acelaºi public:
cel de acasã. Lor li se adaugã,
bineînþeles, cititorii din exil, din
scriitorul exilat
versat de nedumeriri ºi de experi-
enþe abisale: între ele, cea pe care
i-o confirmã profesorul Popovici,
de românã, care gãseºte cã ver-
la Viena în 1967. Ea va fi publica-
tã în româneºte abia dupã ce plea-
cã în exil în 1980, împreunã cu
soþia (Sanda Golopenþia, cunos-
Statele Unite sau din Europa, care
i-au putut cunoaºte literatura din
paginile revistelor exilului româ-
nesc, Lupta sau Origini/ Roma-
care nu ºi-a trãdat
surile pe care le încerca elevul sãu
dovedesc talent. Peste aceastã
descoperire, de un interes încã
incert, bãiatul trãieºte primii ani
cutã lingvistã, eseistã ºi semioti-
cianã, fiica sociologului Anton
Golopenþia, mort în închisoare în
1951). În exil publicã ºi primul sãu
nian Roots, ambele publicaþii im-
portante ºi larg rãspândite în lu-
mea liberã; aceste reviste, la care
au colaborat scriitori cunoscuþi
românitatea
„Constantin Eretescu ºi-a scris întreaga operã în limba
de ºcoalã ca o iniþiere într-o lume roman, intitulat Noaptea (Provi- stabiliþi în strãinãtate, au pãtruns românã, renunþarea la ea considerând-o o mare pierdere. Pe
fascinantã, dar plinã de pericole. dence, Hiat, 1988), care este ca- uneori ºi în þarã în pofida unei de altã parte, a fi continuat sã vorbeascã doar în limba româ-
Între ele, stihiile ostile care se racteristic pentru proza mai mul- cenzuri draconice. Dupã schim- nã ar fi însemnat o limitatre intelectualã. A adoptat calea de
manifestã mereu, dar parcã doar tor scriitori emigranþi în acei ani, bãrile de la sfârºitul anului 1989 mijloc. /…/ (Dar) chiar ºi atunci când a scris despre realitãþi
pentru a-l ocoli: trãznetul care un roman despre imposibilitatea însã, cãrþile sale au putut sã cir- ale societãþii americane, spiritul care poate fi gãsit în toate
ameninþã sã-i loveascã zmeul ud, de a suporta rãul funciar de aca- cule ºi sã aparã liber în þarã ºi textele este gândul la România. În tot ceea ce a scris nu ºi-a
apele înºelãtoare ale lacului în sã. Nu era însã prima carte pe care astfel activitatea sa de scriitor, trãdat românitatea.” Iordan Datcu
care se îmbãiazã, maºinile care a scris-o în exil, cãci prima, înce- dar ºi aceea de folclorist ºi antro-
lovesc ºi ucid în jur, marea sece- putã probabil încã înainte de a polog, desfãºuratã în timpul exi-
tã din 1946 ºi foametea care îi ur- ajunge în Statele Unite, este jur- lului în spaþiul didactic (a predat la Rhode Island School of De-
meazã. Experienþele cele mai im- nalul celor câteva luni de purga- ca visiting professor la Indiana sign, în Providence), au putut fi (Fragmente din vol. Am fost mar-
portante sunt însã întâlnirile cu toriu petrecut într-un lagãr de re- University, Bloomington, ºi apoi mai larg cunoscute ºi discutate. tor, ed. Spandugino, 2017)
oamenii, copiii din cartier, rudele fugiaþi la Roma, în aºteptarea vi-
sale basarabene, dintre care fa- zei americane: Pensiunea Dina,
milia vãrului Igor va fi trimisã în-
apoi acasã, pe un pãmânt deve-
nit sovietic, vecinii din Ferentari.
apãrutã în foileton în jurnalul
Lupta, în 1984, ºi apoi în volum,
în þarã, în 1995.
de vorbã cu Maica Alexandra,
prinþesa Ileana a României
Peste toate experienþele pe care Cercetãrile de folclor, care de-
le trãieºte cu un rar simþ al aven- finesc o laturã importantã a per-
turii, se contureazã ca o conclu- sonalitãþii sale, nu au fost nicio-
zie senzaþia miraculoasã cã revi- datã abandonate, ele au fost doar (fragmente)
ne într-un loc deja cunoscut: „Bu- ocultate de imposibilitatea parti- Moto: „… noi, românii, sun- sã le arãt ºi altora. Pe urmã mi-a dar, în genere, erau foarte nobili,
cureºtiul mi-a fost familiar din cipãrii efectiv la viaþa ºtiinþificã tem legaþi de pãmântul þãrii venit ideea cã ar fi frumos sã avem oamenii. Foarte. ªi din Bucureºti,
primul moment de parcã aº mai fi din þarã. O aratã cu strãlucire vo- noastre ºi nu ne simþim la fel ni- cartea odatã cu sfinþirea crucii. Cotrocenii era ceea ce rãmâne
trãit în el cândva.” lumele apãrute în ultimii zece ani, cãieri altundeva. Acest simþã- C.E.: Am gãsit traducerile pentru mine cel mai drag loc. Bu-
Reuºit, spre surpriza sa, prin- monografii ample ale unor mituri mânt mi-a fost atât de puternic, foarte frumoase. Emoþionante. cureºtiul reprezenta pentru mine,
tre primii la Facultatea de filosofie caracteristice, Fata pãdurii ºi încât am avut un vas cu pãmânt Maicã Alexandra, alegând via- ºtii? Ceea ce trebuie sã faci, cum
în 1955, Constantin Eretescu este Omul nopþii sau ªtima apei, ori din þarã sub pat când mi-am þa monahicã, aþi renunþat la sã spun? Erau obligaþii multe la
dat afarã din UTC ºi pentru afir- sinteza sa istoricã implicând largi nãscut copiii, astfel ca ei sã se opiniile politice? Bucureºti. Pe urmã politica se
maþia, cel puþin imprudentã atunci, deschideri teoretice despre Folc- nascã pe pãmânt românesc.” M.A.: Da, sigur. amesteca în viaþa noastrã de toa-
cã Basarabia este pãmânt româ- lorul literar al românilor. O pri- (Principesa Ileana, I Live Again/ C.E.: Nu vã mai intereseazã? te zilele. Adicã a pãrinþilor, nu?
nesc. Urma, ineluctabilã, exmatri- vire contemporanã, în care se Trãiesc din nou) M.A.: Mã intereseazã tot ce se Nu era aceeaºi atmosferã pe care
cularea din facultate ca element pot observa efectele benefice ale întâmplã în þarã. Nu pot sã spun o aveam la Sinaia, unde era în-
duºmãnos politic, dar vinovatul unei acþiuni de recuperare ºi de Constantin Eretescu: Am ci- cã nu îmi dau seama, înþelegi? Dar cântãtor. Sau la Bran. ªi pe urmã
este salvat de cãtre decanul Fa- actualizare a unui domeniu „co- tit de curând traducerea dum- nu m-aº amesteca eu în ceva. Balcicul, la mare. Balcicul rãmâ-
cultãþii, profesorul Tudor Bugna- tropit de prejudecãþi ºi denaturat neavoastrã din poeziile din în- Asta nu mai e viaþa mea, din feri- ne pentru mine un vis. Ceva care
riu, ginerele lui Blaga, fost ilega- de manipulãri”. Sinteza sa indicã chisori. Mi s-a pãrut o carte ad- cire. Nu mai am de-a face cu asta, n-a mai fost ºi n-are sã mai fie
list ºi deci persoanã cu autoritate o cale prin care folclorul, în linia mirabilã. De ce aþi ales s-o tra- dar ascult ºi ºtiu ce se petrece, niciodatã. Ceea ce a creat mama
politicã, care i-a luat apãrarea, cum adevãratei tradiþii, dar într-o per- duceþi? bineînþeles. Mai ales ceea ce se acolo.
aminteºte în Periscop. Astfel de spectivã cuprinzãtor antropolo- Maica Alexandra: Îþi spun eu petrece în România. /…/ C.E.: În România vã plac mai
culpe nu se uitã însã ºi viitorul gicã, ne poate ajuta „a ne recu- de ce. E mult mai vechi interesul C.E.: Relataþi-mi câteva amin- mult locurile sau oamenii?
exilat va fi exmatriculat în 1959, noaºte ºi a ne înþelege ca identi- decât pare. Când au ieºit întâi tiri dragi din România. M.A.: Ambele, cred. Sunt ºi
într-o perioadã când se dezlãnþu- tate culturalã”. (Rodica Zane, în aceste poezii, era o micã carte, pe M.A.: Sunt aºa multe. Curios oameni, bineînþeles. Oameni pe
ie represiunea în lumea universi- CREL, 1, 2005) La fel, cercetãrile care de altfel am pierdut-o, ºi a lucru, cu toate cã nu am locuit în care i-am iubit foarte mult. /…/
tarã, mai ales printre studenþi. Pa- consacrate legendelor urbane (în trebuit sã þin o conferinþã la Uni- Oltenia, Oltenia mi-e teribil de
ginile pe care le scrie despre at- Vrãjitoarea familiei ºi alte le- versitatea din Pitsburgh despre dragã. Am avut un mare senti- (Fragmentele de mai sus sunt
mosfera difuzã de teroare care se gende ale oraºelor lumii de azi, literatura româneascã. Despre ment pentru partea asta de þarã. selectate din interviul luat de
instaleazã în Universitate, pentru urmat de Visul lui Owen ºi, mai care, spre ruºinea mea, ºtiu foar- ªi-mi aduc aminte o searã foarte Constantin Eretescu la Boston –
cã denunþurile ºi exmatriculãrile se recent, Cerbul din Cadillac) te puþin. ªi atunci i-am spus Dom- frumoasã. Pe malul Oltului era o mai 1986 – Principesei Ileana, care,
fac mai întâi fãrã mare gãlãgie, apoi deschid un numai un capitol nou nului Duca sã îmi dea el ceva sã insulã, acolo unde erau þigani. ªi alegând calea monahismului, ºi-a
despre marile adunãri din 1958- în cercetarea româneascã, dar in- citesc ca sã mã pregãtesc. ªi m- ne-am dus seara ºi lucrau în lemn. luat numele „maica Alexandra”,
1959 reamintesc o epocã greu de dicã ºi direcþia cea mai producti- am gândit ce sã fac? Atunci am Erau frumoºi ºi cântau. Era o at- fondând Mânãstirea ortodoxã
înþeles astãzi, care ºi-a lãsat am- vã în folclorul contemporan, tradus primele poezii din închi- mosferã nemaipomenitã. Pe urmã, „Schimbarea la Faþã” din
prenta asupra unei întregi gene- unde factorul dinamic al unui pro- sori, care au fost publicate într-o natural, Hurezu, Mãnãstirea Ellwood City (Pennsylvania), a
raþii. Va fi curând reprimit în Uni- ces neîntrerupt se mutã la oraº. carte scoasã de universitate. Iar dintr-un lemn, unde era o atmo- cãrei stareþã a fost pânã la moarte.
versitate, dar nu la filosofie – dis- Toate aceste studii îi confirmã lui pãrintele Roman are o carte mare, sferã cu totul specialã. Acum, la Interviul a apãrut în Lupta, Provi-
ciplinã cu statut special, înnobila- Constantin Eretescu „prestigiul groasã cu poezii de închisori, Bran, eram, natural, mai aproape dence, Rhode Island, SUA, nr. 58-
tã de caracterul marxist al predãrii pe care îl are în interiororul lumii publicatã de Zahu Panã. Am în- de lumea de acolo. De þãranii de 60/ 1986 ºi republicat în vol. Cu
– ci la filologie. În acelaºi timp, el etnologice româneºti.” (Otilia ceput sã le traduc, înainte de toate acolo. Erau aºa de minunaþi. Dã- ochii în zare, ed. Paideia, 2011)
îºi afirmã deschis opþiunea pen- Hedeºan, în România literarã din pentru cã mã interesau ºi voiam deai de alþii care erau pezevenchi,

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 3


S criitor prolific, cu volume
ce acoperã mai multe
genuri, Constantin Ere-
„ MIHAELA ALBU

Constantin Eretescu:
m iºcarea ideilor
tescu semneazã, în timp, romane,
prozã scurtã, piese de teatru, me-
morii ºi jurnale, studii ºi eseuri,

privind cu ochii în zare…


articole în revistele româno-ame-
ricane, iar dupã 1990 ºi în cele din
România.
Alegem sã prezentãm o carte
care reuneºte eseuri, cronici li- poruncit sã scrie ºi sã se mire pen- tenticitate. De aici, desigur, va-
terare ºi interviuri apãrute iniþi- tru noi toþi de ce ni se întâmplã.” loarea documentarã, dar, mai pre-
al în diverse reviste: de la Ori- (p. 137) sus de atât, valoarea esteticã, de
gini. Romanian Roots (majori- Acestea sunt doar douã exem- vreme ce datorãm volumul unuia
tatea!) ori Lupta la Vatra, Viaþa ple dintre „oamenii”- scriitori rea- dintre cei mai importanþi cãrturari
Româneascã, Dilema Veche, duºi în memoria noastrã. Operele ºi scriitori români, care, trãitor în
Orizont º.a. discutate sunt ºi mai multe, ana- alte spaþii, are privirea permanent
Deºi este un volum compozit, liza lor surprinzând pertinent îndreptatã spre „zarea” natalã,
textelele sunt reunite sub o temã esenþa fiecãreia. continuând sã creeze în limba
comunã, formând astfel un tot ce În afara articolelor teoretice ºi românã.
dezvãluie – la o lecturã completã a celor de prezentare ºi analizã a þine astfel un jurnal de veghe a
– experienþa de exilat a autorului, unor scriitori ºi ale operelor aces- propriei condiþii, a propriului
precum ºi aspecte din creaþia al- tora, un al treilea tip, neîncadrat
…din Turnul de veghe destin de exilat într-o þarã pe
tor scriitori români care au trãit însã separat în economia cãrþii, îl Pentru scriitorul C. Eretescu, care a crezut-o spaþiul libertã-
(sau trãiesc) departe de þarã. constituie câteva interviuri. jurnalul, în cazul sãu un jurnal þii, o þarã total opusã practicilor
Titlul ales de autor (Cu ochii Unul („Poezia în libertate. De de exil, apãrut sub un titlu sim- din cea în care îºi trãise tinere-
în zare) dezvãluie cititorului foar- vorbã cu ªtefan Baciu”) contu- bolic – Turnul de veghe (în patru þea. Realitatea se dovedeºte însã
te repede conotaþiile incluse, mai reazã, prin întrebãrile lui C. Ere- volume la editura Vremea: I – diferitã, iar episoadele (frecven-
ales dacã acesta îl coroboreazã tescu, profilul spiritual al scriito- 2013, II – 2016, III – 2016, IV – te) în care se simte urmãrit o
cu subtitlul (Exilaþi, emigranþi, sã spun cã nu. /.../ Cele mai multe rului din Hawaii, opinia acestuia 2019), pe lângã rolul de salvare a demonstreazã nu de puþine ori.
pribegi). Scriind el însuºi de pe reintroduceri în circuit s-au fãcut, despre „generaþia de aur” din timpului, devine ºi „o formã de Cele patru volume ale jurnalu-
poziþia celui aflat „dincolo”, C. mai degrabã, la întâmplare ºi nu care fãcea parte, ca ºi despre „at- terapie sufleteascã.” Explicaþia lui acoperã perioada 1995-2018.
Eretescu pune în discuþie feno- integral”), dar ºi idei constructi- mosfera literarã a Braºovului ºi pare a fi simplã: „Scriind ce te Autorul noteazã evenimente sem-
menul desþãrãrii încã puþin dis- ve: „Între aceastã primã operã Bucureºtiului” a anilor ’30, rela- doare, transferi asupra hârtiei nificative (pentru el însuºi) ale
cutat (ori neînþeles) în adevãra- semnificativã (Dumnezeu s-a tând totodatã ºi despre lumea parte din necazul care te macinã unei zile (specific oricãrui jurnal),
tele sale dimensiuni. nãscut în exil, n.n.) din perioada cultural-politicã a Americii de ºi nu-þi dã pace.” (III, p. 87) dând totodatã cititorului prilejul
Autorul a structurat volumul exilului ºi pânã la sfârºitul vieþii, Sud, în care acesta se integrase Necazul suprem – condiþia de de a întâlni o galerie însemnatã de
în douã mari capitole – „Cei de Vintilã Horia a mai publicat o se- pânã a deveni „consul onorifoc” exilat – transpare însã din fiecare personalitãþi culturale – mai mult
dincolo” ºi „Oameni ºi cãrþi”. Pri- rie întreagã de romane în france- al Boliviei în Honolulu ori profe- paginã. ªi de aici tema recurentã sau mai puþin mediatizate în Ro-
ma parte, de mai micã întindere, zã ºi spaniolã. Prin grija unor tra- sor de literaturã brazilianã la uni- care este singurãtatea – în varii mânia. Este vorba în principal de
este însã cea care exprimã idei ºi ducãtori ºi editori din þarã, unele versitãþile din Seattle ºi Hawaii. ipostaze – de la cea a omului aflat scriitorii care au trãit/ trãiesc în
concepte asupra „exilului ca ina- au vãzut lumina tiparului. Dar se Un interviu cu totul special pe pãmânt strãin, departe de rude exil/ diaspora. Aceºtia sunt cei pe
decvare”, ca ºi asupra acelei con- poate vorbi oare despre o reinte- este cel pe care i l-a acordat Mai- ºi prieteni, departe de locurile fa- care autorul i-a întâlnit în viaþã,
diþii duale în care emigrantul se grare a operei scriitorului în cul- ca Alexandra, cea nãscutã prin- miliare, ºi pânã la tema existenþi- ale cãror cãrþi le-a citit, despre care
situeazã permanent, lupta interi- tura româneascã? În mod ferm, þesã ºi dusã de istorie ºi viaþã sã alã a singurãtãþii omului în uni- a scris, cu care a colaborat de-a
oarã (ºi exterioarã) ducându-se nu. Singurul mod în care se va construiascã o mãnãstire în Ame- vers. ªi de aceea, recurgând la lungul timpului. Nume ca Brutus
„între rezistenþã ºi capitulare”. face aceasta este prin editarea rica ºi sã-ºi ajute semenii în ne- un termen cu puternice conota- Coste, Paul Miron, Vasile Posteu-
De altfel, toate textele demon- integralã a operei (versuri, prozã, voie. Personalitate cu totul apar- þii, autorul considerã cã jurnalul cã, Aron Cotruº, ªtefan Baciu,
streazã, într-o manierã sau alta, jurnalism, memorialisticã, cores- te, nu numai prin naºtere, dar mai sãu dã seamã despre viaþa „unui Arcade-Mãmãligã, Antonia Con-
ideea prin care C. Eretescu a ales pondenþã), în seriile consacrate ales prin faptele sale, principesa orfan de þarã”. (II, p. 470) stantinescu, Gabriel Stãnescu,
sã deschidã volumul, adicã acea marilor scriitori români ºi prin stu- Ileana, intratã în viaþa monahalã, Multe comentarii, presãrate Vintilã Horia, Cornel Dumitrescu
stare de „inadecvare” în raport diul acestei opere.” (pp. 28-29)1 ºi-a închinat viaþa lui Dumnezeu din loc în loc, dezvãluie singurã- (unul dintre fondatorii ziarului
cu noua lume, în raport cu „cei- De aceea, o cãrãmidã pusã la ºi oamenilor. Rãspunsurile sale, tatea în care trãieºte cel ce parcã Lumea liberã din New York, n.n.)
lalþi”, pornind de la un dat consi- edificiul recuperãrilor va fi chiar ºi pline de înþelepciune, modestie, nu mai aparþine cu adevãrat nici- ºi încã mulþi alþii populeazã pre-
derat drept caracteristicã aproa- al doilea capitol al cãrþii, cel dedi- precum ºi de dragoste de þarã o unui spaþiu. Când ºi memoria scri- zentul unei zile sau amintirile dia-
pe definitorie pentru orice emi- cat „oamenilor” (Maica Alexan- dovedesc. Motto-ul ales de au- sã, manuscrisele ºi cãrþile sunt în ristului. Despre unii dintre aceºtia
grant. „Inadecvarea este starea dra, prinþesa Ileana a României2, tor este semnificativ: „Noi, româ- pericol de a se pierde, durerea se aflãm în treacãt, la alþii se referã în
de bazã a emigrantului”, o spune apoi Aron Cotruº, ªtefan Baciu, nii, suntem legaþi de pãmântul þãrii amplificã. Dezinteresul celor în- mai multe rânduri.
sentenþios chiar prima frazã a Gabriela Marin-Thorton, Domink noastre ºi nu ne simþim la fel ni- drituiþi sã le pãstreze ºi „instabi- Despre Paul Miron, de exem-
volumului, autorul încercând mai Nicol ori Silvia Cinca), dar ºi „cãr- cãieri altundeva. Acest simþã- litatea politicã” îi trezesc accente plu, scrie cu regret la moartea
apoi sã-i explice sensurile, exem- þilor” (din care amintim, printre al- mânt mi-a fost atât de puternic, de revoltã. Astfel, scriind despre acestuia, alcãtuind din câteva
plificând cu diverse comporta- tele, False obiecte preþioase ºi încât am avut un vas cu pãmânt manuscrisele lui Ionel Perlea, cuvinte portretul unui om (ºi un
mente ce exprimã „îndepãrtarea Pantoful Cenuºeresei de Alexan- din þarã sub pat când mi-am nãs- pentru care nu se gãsea posibili- prieten special), dar ºi un mare
de centru”. Este vorba despre „o dra Târziu, eseurile lui Horia Ion cut copiii, astfel ca ei sã se nascã tatea aducerii în þarã, diaristul patriot: „A murit Paul Miron, un
incapacitate de armonizare la Groza adunate în volumul Sfârºit pe pãmânt românesc.” (p. 93) deplânge faptul cã „sunt atâþia om drag ºi generos, deºtept ºi cu
comportamentul general accep- de veac românesc în America, ori Despre pãmântul þãrii sau mai oameni de culturã români împrãº- mult har. Aflãm cã ºi-a dorit sã fie
tat al grupului.” Exemplele tipice cele „douã cãrþi-manuscris ale lui exact despre diferite locuri dragi tiaþi prin lume ºi nu avem unde înmormântat la Vama Veche. /…/
fac înþelegerea fenomenului mult ªtefan Baciu”, încredinþate de sufletului sãu ºi pãstrate în amin- sã ne lãsãm manuscrisele dupã Un emigrant cu iubire de þarã. Nu
mai uºoarã, dar îi compun ºi uni- poet lui C. Eretescu). Multe dintre tire, va aminti ea de asemenea. ªi moarte. Bibliotecile noastre, mul- degeaba semna el Cutzara.” Cu
tatea în diversitate. aprecierile analistului ar putea fi astfel, pe lângã cele la care ne te dintre ele excepþionale, se îm- acelaºi regret semnaleazã ºi dis-
Pentru cine i-a urmãrit activi- citate pentru a exemplifica moda- puteam aºtepta – Bran, Cotro- prãºtie, ajung la gunoi, fiindcã pariþia unui alt exilat – patriot,
tatea, va fi evident cã o preocu- litatea superioarã de a vedea ºi ceni, Balcic – , prinþesa vorbeºte nimeni nu poate sã le înþeleagã Victor Frunzã – „micuþ, agitat, vi-
pare constantã a autorului Con- înþelege deopotrivã „oamenii” pe cu specialã cãldurã despre ... Ol- importanþa. ªi odatã cu ele se duc gilent, a fãcut neaºteptat de mult
stantin Eretescu, aflat el însuºi care i-a cunoscut sau cãrþile pe tenia: „Oltenia mi-e teribil de la gunoi ºi vieþile noastre.” (I, p. în rãstimpul cât a stat în afara
în exil, este aceea a receptãrii lite- care a ales sã le prezinte. Vom da dragã. Am avut un mare senti- 90) Un exemplu concret este ºi României.” (III: 62)
raturii româneºti scrise în afara numai câteva exemple. Astfel, ment pentru partea asta de încercarea sa – blocatã de biro- Un alt important scriitor (ºi el
graniþelor. Asupra „politicii de „marele poet” care a fost Aron þarã.” (p. 107, s.n.) craþie – de a dona Bibliotecii încã aproape necunoscut citito-
recuperare” întreprinse în þarã Cotruº, omul care „face parte din Un alt set de interviuri (trei la Academiei colecþia revistei Lup- rilor contemporani, chiar dacã a
dupã 1990 are numeroase rezer- grupul scriitorilor cu vocaþie no- numãr) devin o modalitate (indi- ta, precum ºi altul – de-a dreptul trãit în þarã) este Traian Chelariu.
ve („S-a fãcut totul, s-a fãcut des- bilã ºi destin tragic” (p. 83) este rectã) de autoprezentare pentru hilar dacã nu ar fi tragic – al re- Lectura jurnalului acestuia, Stra-
tul? Nu ºtiu dacã se poate vorbi „încã nerecunoscut ca unul din- autorul cãrþii. Unul i-a fost luat ceptãrii manuscriselor lui ªtefan da Lebedei nr. 8, precum ºi a su-
de o politicã coerentã de recupe- tre marii noºtri fãuritori de cultu- de Gabriel Stãnescu, editor al re- Baciu, manuscrise care „erau sã plimentului unui numãr din revis-
rare a operelor scriitorilor de peste rã” (p. 91). ªtefan Baciu, de ase- vistei Origini, iar „dialogul” fie aruncate la gunoi, pe motiv cã ta Origini, dedicat scriitorului
hotare. Sunt mai degrabã tentat menea, este „un poet (care) sapã (con-vorbirea aºadar) este pus dl. director s-a simþit jignit cã bucovinean, îi prilejuieºte un co-
tãcut piatra cuvintelor româneºti sub semnul „Emigraþiei ca expe- Baciu a publicat Mele la xerox ºi mentariu amar asupra destinului
undeva, la capãtul lumii”, fiind rienþã cognitivã”; celelate douã cã revista aratã aºa de pãdu- acestuia marcat de vitregiile is-
apreciat totodatã drept „unul din discuþii au fost purtate cu Andra chios.” (I, p. 96) toriei: „E greu sã înþelegi, la o ju-
marii poeþi ai exilului românesc, Rotaru ºi Costinela Drãgan. Toa- ªi totuºi, din exil, din Provi- mãtate de secol distanþã, cã a
supravieþuitor al generaþiei de aur te aceste trei interviuri conturea- dence, SUA, scriitorul Constan- existat un grup compact de scrii-
a anilor ’30, cea care fusese meni- zã aºadar, pe rând, dar ºi în tota- tin Eretescu stã întors cu faþa tori ºi intelectuali bucovineni care
tã sã intre în literatura mondialã litate, profilul personalitãþii auto- spre þarã, priveºte cu ochii în veniserã în inima patriei numai ca
pe uºa principalã ºi de care s-a rului cãrþii, experienþa sa de emi- zare, vegheazã adicã realitatea sã fie batjocoriþi. A-l folosi pe Tr.
ales praful ºi pulberea.” Iar mai grant „într-o lume care (se con- înconjurãtoare, dar mai cu deo- C. ca hingher este atroce, de ne-
departe, folosind chiar un voca- feseazã exilatul), orice-ai face, te sebire pe cea româneascã. De aici închipuit.” (I, p. 229)
bular uºor colocvial, tocmai pen- trateazã ca pe un strãin ºi pe care ºi titlul volumelor! Este evident cã, departe de
tru a sublinia valoarea poetului, sfârºeºti prin a þi-o înstrãina.” Cu luciditate, cu un acut sen- þarã, Constantin Eretescu nu stã
dar ºi importanþa creaþiei sale, C. (p. 239, s.n.). timent al însingurãrii creat de în- departe de cultura româneascã.
Constantin
Constantin Eretescu va continua: „Dintre toþi
barosanii generaþiei lui, Dumne-
Pe ansamblu, avem în faþã o
carte care surprinde câteva din
depãrtarea de locul natal, cu une-
le accente de tragism, dar ºi cu
El þine legãtura cu scriitori, citeº-
te presa, publicã în edituri româ-
Eretescu zeu a pus ochii pe ªtefan Baciu,
l-a luat de subsuori ºi l-a aºezat
pe insula Oahu, în Hawaii. ªi i-a
laturile esenþiale ale exilului ame-
rican, condiþia proprie de exilat a
autoironia specificã unui spirit
superior, capabil de a privi cu
umor unele situaþii, C. Eretescu
neºti ºi vine periodic sã-ºi lanse-
ze cãrþile. Cu alte cuvinte – lo-
autorului conducând ºi ea la au- cuieºte în cultura românã de vre-

4 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


me ce scrie ºi citeºte româneºte,
preocupându-se deopotrivã de „ IORDAN DATCU
prozatorul ºi povestitorul
literatura românã scrisã în þarã sau

m iºcarea ideilor
pe alte meridiane.
Exilatul îºi pune firesc ºi pro-
blema revenirii definitive. Uneori,

Constantin Eretescu
gândul reîntoarcerii „ia tot mai mult
forma aspiraþiei paradisiatice.” Dar
îndoiala nu poate sã nu aparã.
„Chiar dacã o asemenea întoarce-

E
re se va împlini, oi fi oare mai fericit ste de domeniul evi- ele este Basarabia anilor 40 ai se- Romanul poliþist Party cu un
acolo? Nu voi dori un alt loc, un al denþei cã, stabilit, în colului trecut, pe care a abordat-o ceas mai devreme (2001) are ca
treilea?” (II, p. 375) Alteori, cu lu- 1980, în Providence, în Periscop. Mãrturiile unui ve- protagonist un sociolog român
ciditate, realizeazã condiþia dezrã- Constantin Eetescu a voit sã se netic (2003), în publicistica din aflat de câteva zile la un congres
dãcinatului, nemaiavând loc de
îndoialã în ceea ce priveºte impo- afirme iniþial ca prozator ºi poves- Lupta. The Fight (1983-1992), în la New York, înainte de decembrie
sibilitatea reîntoarcerii: „Mã îndo- titor, tipãrind în foileton trei ro- Turnul de veghe. Jurnal de exil 1989, care, ca un real detectiv, ani-
iesc serios cã ne vom întoarce vreo- mane, toate în Lupta: Mat în trei (I -2013, II, III - în 20161) ºi în ro- hileazã acolo o reþea criminalã, is-
datã în România. Suntem prea bã- mutãri, în colaborare cu Alexan- manul În cãutarea Alexandrei pravã pentru care, la înapoierea
trâni, avem prea multe proiecte dru Calais, Party cu un ceas mai (1999). Eroina este originarã din în România, nu este felicitat, ci bare lagãre de muncã din Deltã,
nerealizate, prea multe cãrþi, prea devreme ºi Ultima naºtere. Pen- Cetatea Albã, unde a cunoscut-o arestat. Un comentator al cãrþii, Gorgova. O îndreptãþitã laudã a
puþin timp. În þarã nu avem pe ni- siunea Dina. Jurnal de emigra- sublocotenentul Horia Husar, ori- eseistul ªtefan Stoenescu, a opi- cãrþii a publicat Cristina Manole
meni. Te-ai aºtepta ca dupã o via- þie a apãrut iniþial tot în foileton. ginar din Maramureº, dupã ce, în nat cã „Arta prozatorului, inven- (Bedros Horasangian): „…Roma-
þã de muncã, dupã cãrþi publicate, Volumele tipãrite pânã în 2003 timpul rãzboiului, strãbãtuse cu þia, rapiditatea schimbãrilor de di- nul A doua naºtere e bine alcã-
cineva din patria ta sã te doreascã confirmã aceeaºi prioritate acor- plutotul sãu toatã Basarabia, recþie, ritmul debordant, scurtimea tuit, scriitura e curatã, naraþiunea
acolo2. Dar nu te vrea nimeni, nu datã prozei, teatrului ºi publicis- pânã la Nistru, unde s-a oprit cu frazelor (toate în jur de 6-8 cuvin- nu are burþi ºi divagaþii inutile,
trebuie ºi nu lipseºti nimãnui.” (III, ticii. /…/ convingerea cã aceasta i-a fost te) fac din romanul sãu un tur de tensiunea este gradatã, ca ºi at-
p. 356) Romanul Noaptea (1988), ese- menirea, sã elibereze Basarabia, forþã ºi un experiment, pentru cã mosfera unui Bucureºti unde,
Tragismul desþãratului devine istic ºi polemic, contrautopic, a dincolo de Nistru fiind pãmântul rareori întâlnim atâtea procedee cum necum, în comunism, neco-
vizibil, cãci autorul jurnalului, ca cãrui acþiune se petrece într-un altcuiva. /…/ Roman modern, magistral stãpânite, în acest gen, munism, se trãieºte ieri, ca ºi azi,
ºi mulþi alþi exilaþi – chiar ºi cei care oraº de pescari, pe þãrmul ocea- bine scris, În cãutarea Alexan- pânã la urmã minor, de scriere. ca ºi mâine. Un prozator care ar
au apucat sã trãiascã dupã 1989 – nului, în timpul unei stranii sece- drei îºi datoreºte importanþa ºi Minor, dar nu efemer, pentru cã merita citit de acum înainte la fie-
înþeleg, precum Monica Lovines- te, evocã ascensiunea unui ins grupurilor de personaje prove- Eretescu a creat o operã clasicã ºi care carte.”/…/
cu, cã paranteza exilului a avut/ ºters, Antim Întâiul, care se ridi- nind din medii diferite ºi cu psi- a înscris eroul exponenþial, româ- Ca o concluzie la receptarea
are, de fapt, în cele mai multe ca- cã din nimic ºi se autoproclamã, hologii diferite, construite cu vã- nul, în peisajul newyorkez. Sur- prozei originale a lui Constantin
zuri, durata unei existenþe. Eretescu, remarcãm cã cei care au
Cititorul, parcurgând, împreu- fãrã alegeri ºi în numele revolu- ditã iscusinþã. /…/ priza (asul din mânecã) o consti-
nã cu diaristul, zile, luni, ani – cu þiei, conducãtor politic al oraºu- Opiniile critice care s-au expri- tuie rãsturnarea din Epilog.” scris despre ea nu s-au rezumat
bune ºi cu rele, cu multe rele, dar lui, preluând apoi ºi funcþia de mat despre carte consunã cu cele Dacã despre unele cãrþi de la aprecierea tematicii, persona-
ºi cu bucurii – îi este alãturi ºi primar ºi provocând un lanþ de ale autorului ei. Mircea Anghe- prozã originalã ale lui C. Eretes- jelor, tehnicilor narative, cele tra-
omului, ºi scriitorului. Omul e acte abominabile./…/ Dincolo de lescu a gãsit formele cele mai cu nu avem informaþii privind diþionale ºi cele moderniste, me-
supus condiþiei trecãtoare, dar ºi întreaga construcþie romanescã adecvate pentru definirea notei procesul de creaþie, cum este ca- diilor în care se desfãºoarã acþiu-
vremurilor în care trãieºte, scrii- despre nãpasta cãzutã asupra specifice a cãrþii. „În cãutarea zul romanului Noaptea, despre nea, ci au încercat sã defineascã
torul se constiuie însã în martor, unei localitãþi pescãreºti de la Alexandrei este o carte tulburã- care nu ºtim nimic în acest sens, factura artisticã a romanelor ºi
stã „de veghe” în timpul sãu ºi Ocean, este strãveziu faptul cã toare, cartea unei sfâºieri ºi unei fiindcã Turnul de veghe. Jurnal povestirilor sale, le-au raportat
vrea sã „dea samã”. autorul vizeazã realitãþi ale comu- obsesii pe care le trãieºte sub de exil 1 (2013) – unde apar date performanþa stilisticã, formulele
ªi astfel, între 1995 (începutul nismului din România. Faptul a apãsarea unor forþe obscure – ca despre geneza operelor sale – în- sale stilistice la altele similare din
notaþiilor din primul volum) ºi ºi fost observat de comentatori în vechiul sãu roman Noaptea, cepe cu anul 1995, despre Dragã literatura românã ºi chiar din cea
2018 (anul cu care îl încheie pe al ai cãrþii. /…/Cele mai pãtrunzãtoa- din 1988, dar nu o carte dispera- Maria avem informaþii esenþiale, universalã. Marcel Pop-Corniº,
patrulea), cititorul Turnului de re pagini critice scrise despre ro- tã; este romanul unei experienþe ea fiind una dintre cãrþile cu cel scriind despre romanul Noaptea
veghe. Jurnal de exil semnat de manul Noaptea, cum sunt cele ale care înseamnã ºi o devenire, deci mai lung proces de creaþie ºi spune cã tema a fost „introdusã
Constantin Eretescu are în faþã o lui Alexandru Sincu, nu omit as- o iniþiere, pentru cã eroul, reve- aceasta pentru cã scrierea pro- prudent de Dumitru Radu Popes-
frescã a lumii contemporane de pecte ale artei romancierului: nit în þarã, ca sã participe la pa- priu-zisã a romanului a fost pre- cu în Vânãtoarea regalã (1973)
dincolo ºi de dincoace de ocean, „Arta acestei cãrþi aºezate sub rastasul mamei moarte cu ºapte cedatã de o îndelungatã docu- ºi continuatã, printre alþii, de
o lume în care un intelectual ro- luminile înºelãtoare ale nopþii stã ani în urmã, puþin înainte de ple- mentare asupra romanului epis- Augustin Buzura în Vocile nop-
mân trãieºte, dar o ºi analizeazã în evocarea stãrii de somnie so- carea lui definitivã, trãieºte în cele tolar, vãzut ca „incomparabil mai þii (1980) ori de Constantin Þoiu
cu luciditate. în Însoþitorul (1981). ªtefan Sto-
Turnul de veghe. Jurnal de cialã printr-un joc al estompãrii ºapte zile, ca în basme, cât alþii în complicat decât romanul de tip
exil, prin toate cele patru volu- orientate a reperelor ºi prin osci- ºapte vieþi. La sfârºitul perioadei clasic.” Unitatea structuralã a enescu apreciazã cã Pasãrea de
me, rãmâne un document preþios laþia vagã a raporturilor lor reci- de iniþiere dupã cele ºapte zile, el operei lui Constantin Eretescu o fier ºi fluturii, din volumul cu
al vieþii unui om, dar mai cu sea- proce.” /…/ îºi regãseºte trecutul, descifrea- confirmã ºi Dragã Maria (2009), acelaºi titlu, este „o adevãratã
mã al unui scriitor-martor ºi con- La 14 martie 1998, Constantin zã figura difuzã pânã atunci a o carte a exilului legatã cu multe novella (sau scurt roman de fac-
ºtiinþã a vremii sale. Eretescu a încheiat la Providence morþilor, înþelege raþiunile viilor fire de Pensiunea Dina, de În turã jamesianã sau nabokovianã,
scrierea romanului În cãutarea ºi, prin toate aceste acte de im- cãutarea Alexandrei ºi de Tur- cu un final demn de Kafka).” În
1
Între timp, editura Vremea ºi-a Alexandrei, pe care îl va publica, plicare, devine el însuºi. /…/ Con- nul de veghe. Un roman structu- Jurnalul unui optimist ºi jumã-
asumat aceastã nobilã misiune, edi- peste un an, la Bucureºti, la editu- stantin Eretescu este astãzi unul rat pe multe date realiste, dar ºi tate din acelaºi volum, descope-
tând o serie de autor Vintilã Horia. ra Cartea Româneascã. Un roman dintre romancierii noºtri de pri- cu inserþii fantastice. /…/ rã „inflexiuni din Ggogol ºi Ce-
2
Adeseori în interviuri sau în jur- de altã facturã decât primul, adicã mã linie.” Comentând Pensiunea Dina. hov”, iar în ultima prozã din vo-
nal, C. Eretescu va aborda problema un roman psihologic ºi mai amplu Jurnal de emigraþie – (1995), lum, Strãinul, „pare a-ºi fi dat în-
locului pe care îl ocupã scriitorii, „in-
telectualii care trãiesc ºi scriu într-un (431 p.) decât Noaptea. /…/ Dan C. Mihãilescu spunea între tâlnire Dostoievski, Conrad ºi
alt spaþiu cultural decât cel în care s- Existã teme pe care le întâlnim 1
Între timp a apãrut ºi vol. IV al altele: „Nicãieri n-am mai vãzut la Faulkner”. Ca trãsãturã generalã
a format”. (v. „Exilul intelectual”, în în toate formele de creaþie ale lui Turnului de veghe. Jurnal de exil, un loc atâtea cazuri de inventivi- a scrisului lui Eretescu îi pare a fi
Origini, nr. 1-2-3/ 2005) Constantin Eretescu. Una dintre ed. Vremea, 2019 (n. red.) tate în materie de fugã din þarã.” un anticalofilism camilpetrescian,
Prezentã în mai tot care, „prin decenþa pregnanþei
ceea ce a scris C. Ere- stilului sãu, îl impune ca un mo-
tescu, tema exilului ro- del de rigoare ºi de modestie
mânesc face ºi obiectul ºtiinþificã, totodatã.”
unui roman, A doua
naºtere (Humanitas,
2012, 185 p.). Trei tineri (Fragmente din vol. Constan-
eºueazã în tentativa lor tin Eretescu, ed. Bibliotheca,
de a trece graniþa în Iu- Târgoviºte, 2017)
goslavia ºi au soarta
tuturor celor prinºi. Car-
tea evocã viaþa lor într-
unul din cele mai bar-

Mihaela Albu,
Mircea Anghelescu,
Constantin
Constantin
Silvia Colfescu,
Constantin Eretescu
Eretescu
(foto: adevarul.ro)

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 5


„ DAN ANGHELESCU

Constantin Eretescu – sau farmecul secret


m iºcarea ideilor

al fiecãrei clipe
N
umele lui Constantin În toate este evident felul în care doar de Jurnalele asumate ca tros de la Tierra) Vintilã Horia filul/ perspectiva celui care vor-
Eretescu ºi al soþiei sunt modelate situaþiile, sensuri- atare, ci – într-un mod subtil – ea spune cã a scris „Jurnalul seco- beºte, cât ºi – sau mai ales – a
sale, Sanda Golopen- le ºi reverberaþiile/ halourile fie- se repercuteazã indirect ºi asu- lului în care trãim”, secol al celui care tace, aparent fãrã iden-
þia, îmi deveniserã cunoscute cãrui cuvânt. Se observã totoda- pra ficþiunilor semnate de el. unui exil extins asupra a tot ceea titate ºi chip. Prin indicibilul sãu,
într-o vreme în care încercam sã tã o veritabilã ºtiinþã a imagisti- Asta pentru cã ºi de aici scrisul ce este omenesc, prea-omenesc. acesta din urmã este prezenþa
mã apropii de publicistica exilu- cilor virtuale zãmislite prin cu- induce în memoria cititorului leit- Dar, spre deosebire de autorul continuu iradiantã unde, ca ºi în
lui românesc. Îi întâlnisem ca edi- vânt. În prozastica eretescianã motivul tragic al ideii de exil, pre- tulburãtorului roman Faleze de jurnal, fie el Turnul de veghe ori
tori ai revistei Lupta. The Fight, subzistã un fenomen oarecum zent sau reverberat în tot ceea ce marmurã, o personalitate abso- Periscop, scrisul pune un accent
pandant al celei iniþiate la Paris misterios: ca în orice autentic fapt s-a petrecut, se petrece, ca ºi în lut convinsã de utilitatea jurna- pe dramatica disonanþã dintre
de Mihai Korné ºi Antonia Con- de artã transpare ºi aici fantasma tot ceea ce nu se (mai) poate pe- lului sãu, C. Eretescu pare cu to- scriitor ºi lume, aducând la lumi-
stantinescu – Lupta/ Le combat. unui peisaj diafan al interioritãþii trece în realitatea ante ºi post- tul nesigur privitor la valoarea li- nã acel taediun vitae pe care îl
În paginile redactate pentru SUA auctoriale, probabil acel indicibil decembristã care îl atinge, îl in- terarã a ceea ce scrie. Astfel, în resimte sub semnul marilor înnop-
ºi Canada, de o facturã tensivã, pe care Gilles Deleuse îl întrezãri- tereseazã ºi asupra cãreia auto- notaþiile lui, citim: „…jurnalul tãri ale sensului (Heidegger).
mereu polemicã, atrãgeau aten- se pânã ºi în arta non-iconicã a rul revine cu obstinaþie în toate este o activitate recuperatorie. Ascultând rumoarea neclarã a
þia voit-eclatantele dezbateri cul- muzicii. Este ceva despre care ar reflecþiile sale. Dã iluzia scrisului, a unui efort timpurilor ce se ridicã sub orizon-
turale ºi, implicit, politice, deman- fi nevoie încã sã se mai vorbeas- Sunt tentat sã afirm cã, în rea- intelectual, fãrã sã fie totuºi. Te turi, este cât se poate de limpede
telând falacioasele promisiuni ale cã, pentru cã impresia/ amprenta litate, tot ce a scris Constantin poþi chiar înºela cã faci ceva, cã în tot ceea ce a scris C. Eretes-
utopiei comuniste. lui este prezentã în multe din pagi- Eretescu nu este decât un neîn- atunci când în fapt nu faci ni- cu vibreazã amprenta a douã leit-
Editorul Constantin Eretescu nile lui C. Eretescu. trerupt ºi interminabil jurnal; pen- mic. Mici notaþii fãrã valoare. motive fundamentale: exilul ºi
semna numeroase texte, atât cu Cu o sobrietate nu lipsitã, to- tru el, a trãi, a reflecta ºi a scrie Baþi pasul pe loc, în loc sã stai neuitarea! Utilizez cuvântul leit-
numele sãu, cât ºi cu pseudoni- tuºi, de un fast al desfãºurãrilor, – altfel spus – a fi mereu Turn de ºi sã scrii.“ motiv dat fiind cã în rostirile lui
mele Nicolae Andrei sau Mihai scrisul sãu captiveazã instanta- veghe, a aºtepta Cu ochii în zare Din fericire, asemenea reflec- diaristice se presimt oarece adi-
Deliu. Amãnunte asupra acelei neu, chiar ºi atunci când încear- sunt ipostaze de-ne-despãrþit. De þii amare nu l-au împiedicat pe eri ºi chiar umbre ale unor para-
perioade aveau sã fie consemna- cã sã iniþieze în legendele ºi mi- altfel, într-o asemenea privinþã, diarist sã continue nu numai cu digme de naturã muzicalã. Sunt
te chiar de el, mult mai târziu, în turile constitutive pentru reala suprapunându-se ºi cu starea de pagini, ci ºi cu volume. Conside- pe acolo surveniri, întoarceri ºi
2010, în revista Origini. Roma- actualitate a trãitorilor din Lumea exil, Augustin Giovannoni se raþiile respective nu-ºi pun pro- reluãri motivice, într-o ciclicitate
nian Roots, editatã de regretatul Nouã. În Feþele lui Ianus, ficþiu- pare cã a limpezit definitiv esen- blema dacã Jurnalul este sau nu specificã artei sunetelor. Nu-i de
poet Gabriel Stãnescu. nile sale pun adesea în paginã þa relaþiei, cu o memorabilã rosti- o operã literarã. Îl percepe doar mirare de vreme ce periplurile
În exilul american, pe mãsurã imagini devastatoare. Aici aº face re: „…L’exil ne se constitue ca „formã de comunicare. Vor- autorului prin lumile Eutherpei
ce lista cãrþilor ce continuau sã trimiteri la modul cum procedea- qu’a travers l’acte meme de se bitul singuratecului. Tu vorbeºti, sunt nu numai frecvente, ci ºi –
aparã cu numele sãu pe copertã, zã în epilogul acelui Party cu un raconter, qu’a travers son écri- tu te auzi, tu te rabzi./…/ Tu sin- într-o mãsurã apreciabilã – de o
acestea cãpãtau, în scurtã vreme, ceas mai devreme, a cãrui scrii- ture.” Evident, exilul, dar în ca- gur te judeci, ºi nimeni dupã tine competenþã ce nu e la îndemâna
ritmuri ºi consistenþe de-a drep- turã – pot spune, fãrã rezerve, zul acesta ºi post-exilul, chiar n-are sã mai parcurgã rânduri- simplului meloman. Iatã-l mono-
tul miraculoase, uimind ºi la capi- magistralã – demonstreazã mari trebuie sã se povesteascã. Cu le acestea./…/ Cine-ºi va mani- logând dupã audiþia unei Simfo-
tolul diversitate: romane, nuvele, virtuozitãþi prin ritmurile uneori atât mai puþin cu cât epoca pe festa interesul pentru un caiet nii de Brahms, unde notase cu o
studii de folclor, de etnologie ºi debordante, iar – într-o oarecare care o traversãm resimte o tot scris într-o limbã inexistentã?” scrupulozitate (ºi ea semnificati-
antropologie, articole ºi eseuri pe mãsurã – ºi cu un gust apreciabil mai vizibilã tentaþie sã se aban- (Turnul de veghe, I, p. 118) vã) prezenþa lui Daniel Baren-
teme politice ºi culturale, jurnale. pentru experiment prin lapidari- doneze uitãrii. Cu toate acestea, pare evident boim la pupitrul orchestrei din
Vocaþia literarã a lui C. Eretes- tatea rostirilor. Dar, dincolo de Dintr-o asemenea perspecti- cã, subsidiar, genul diaristic l-a Chicago: „Mi-a plãcut finalul.
cu surprinde cititorii prin inefa- toate acestea, scriiturile fac sã se vã, întreaga literaturã a lui Con- dominat în toate scrierile sale, Altminteri mi-am amintit de Wag-
bile capcane narative. Relatãrile resimtã prezenþa unui întreg stantin Eretescu se vãdeºte – în chiar ºi atunci (sau mai ales ner care, referindu-se la Brahms,
au ritm, iar când e vorba de sus- neant, dezesperant, ce bântuie în esenþele ei abisale – o memoria- atunci) când se afla sub magiile îl numea Johann cel de Lemn. Nu
pans, ei bine, ºi el se articuleazã lume, neant pe care înþelegerea listicã ori, mai aproape de adevã- ficþiunii. Scriindu-ºi romanele, înþeleg de ce i s-a pãrut Clarei
cu o evident rafinatã ºtiinþã (v. umanitãþii nu a mai reuºit sã îl rurile acestui Acum, un timp al uneori spontaneitatea izbucneº- Schumann aceastã simfonie cea
romanul Party cu un ceas mai cuprindã. Indiferent de modalitã- mãrturisirii. Iatã de ce ea intere- te ca un gheizer. Discursurile nu mai bunã lucrare de la moartea
devreme). Atrage atenþia ºi o al- þile literare pe care le adoptã în seazã ºi ca un dincolo de condi- se adreseazã unui destinatar lui Beethoven. Poate doar ca sã
chimie a construcþiilor epice, exprimare, imaginile ce rãmân par þia de experienþã strict personalã postum, ci unuia cu care – în nu-ºi contrazicã bãrbatul care-i
eºafodate cu un remarcabil simþ sã trimitã la una dintre rostirile (care o plasa în siajul unui Mon- esenþã – vrea sã dezbatã trecutul prezisese tânãrului Brahms un
al proporþiilor. În Pasãrea de fier de alt-cândva ale lui Blaise Pas- taigne: Je suis moi meme la recent, prezentul ºi viitorul, mai viitor de mare compozitor.”
ºi fluturii, scriitorul (scriitorul de cal: etre en agonie jusqu’a la fin matiere de mon livre). Evident, ales viitorul, în perfectã cunoº- Parantezele – cum e cea de mai
„serious literature”) cultivã o du monde. diaristul nu uitã ºi nici nu-ºi tinþã de cauzã. Într-o astfel de sus – ar trebui sã punã în vizibil
anume naturaleþe care, suprapu- pune – teoretic – problema greu- perspectivã, el se apropie de Vin- o anume esenþã a fiinþãrii – lite-
sã unui dinamism al rostirilor, În siajul impresiilor deosebit tãþii specifice a exilului din interi- tilã Horia, alãturi de care roma- rarã, dar nu numai – ce îl singu-
configureazã o trãsãturã ce pare de puternice datorate unora din- orul cãruia scrie. El se alãturã unei nul, ca ºi jurnalul, devin totali- larizeazã pe Constantin Eretescu
a fi definitorie în carura operei tre cãrþile cu o anume pondere în mari congregaþii (chiar mondia- tãþi capabile sã cuprindã sinele, în ipostaza personajului care
sale. Experienþa ºi vizibil exersa- creaþia sa (Pensiunea Dina, Pe- le) a scrierilor diaristice, alãturi sã îl reflecte. Dar, potrivit lui Paul oferã tuturor celor din preajmã
tul exerciþiu diaristic se lasã în- riscop, Turnul de veghe), ceea ce de jurnalele unor Vintilã Horia, Ricoeur, ºi aici va fi vorba despre irepetabilul farmec secret al
trezãrite în caracterul sobru ºi, pare sã domine este o certã ape- Virgil Ierunca, Monica Lovines- o reflectare a eu-lui ºi din proxi- fiecãrei clipe.
atunci când trebuie, lapidar al dis- tenþã a autorului pentru jurnal. cu, dar ºi alþii, de pildã Jünger, mitatea unui cu totul altul. Ceea
cursului. Decupajul, atent supra- Impresia respectivã nu se leagã despre care (în Viaje a los cen- ce înseamnã o situare atât în pro-
vegheat, al frazelor în deplierile
sale publicistice acordã o specialã
limpezime relatãrilor, oferind
totodatã o tentã de vie, stenicã
spontaneitate. Nu mai puþin re-
marcabile se vãdesc dezinvoltu-
rile ºi abilitãþile de „povestaº” în
romanele Dragã Maria (roman
epistolar) sau în A doua naºtere.

Constantin
Constantin
Eretescu
Sanda Golopenþia ºi Constantin Eretescu la Chiºinãu, 2011 (sursa foto: radiochisinau.md)

6 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


„ CONSTANTIN ERETESCU „ IOLANDA MÃNESCU

dramaturgia lui

m iºcarea ideilor
revista Lupta1
M
-am pomenit editorul
american al ziarului
Lupta absolut din
stern, cu inima ºi plãmânii pul-
sând spasmodic în toracele des-
chis. Doctorul a întocmit-o la loc,
Constantin Eretescu
C
întâmplare, cum ar spune poetul. aºa cum ar fi trebuit sã fie ºi ºi-a onstantin Eretescu se sonajul din „Sfântul” este o re-
În toamna anului 1983, aflân- pus speranþa în voinþa ei de a trãi, numãrã printre perso- prezentare parodicã a lui Stalin,
du-mã la Paris, i-am fãcut o vizitã care s-a dovedit remarcabilã. nalitãþile reprezentati- în „Împãratul Antarcticii” perso-
Antoniei Constantinescu, veche În editorialul primului numãr, ve ale exilului românesc, oameni najele se considerã revoluþionari,
prietenã din timpurile când lo- directorul, care prevãzuse cã su- de culturã, savanþi, artiºti, care, fiind de fapt pacienþii unui spital
cuiam în acelaºi Drumul Taberei. biectul va stârni patimi, anunþase
cu dorul în suflet, au reuºit sã de boli mintale, acþiunea din
/…/ Aflasem cã scotea o publi- cã materialele trimise ziarului vor
ducã mai departe, în lume, o parte „Dezvãluirile târzii ale unui pre-
caþie bilunarã. Þinea sã mi-o ara- apãrea în ortografia autorului. Aºa
te. Aºa cã m-am dus la St. Cloud cum se ºtie, exilul rãmãsese importantã din spiritualitatea spe- tins martor ocular” este plasatã
de la marginea Parisului. Chiar la credincios ortografiei vechi, dar cificã tãrâmului românesc. Fap- sub semnul uni eveniment din
intrarea în suburbie, dominând de la adoptarea celei noi trecuserã tul cã scriitorul este de douã ori perioada interbelicã, iar „Sala de
peisajul, se afla Bureaux de la trei decenii. Cei mai mulþi refugiaþi emigrant a marcat profund crea- aºteptare” este o parabolã a par-
Colline, o clãdire giganticã, adã- ajunseserã în apus în ultimii 10-20 þiile sale. Amintirile legate de Ba- cursului vieþii înseºi.
postind birourile a nenumãrate de ani, dupã ce urmaserã ºcolile sarabia natalã, pe care a pãrãsit- Ritmul desfãºurãrii acþiunilor
firme. Undeva pe la etajul al ze- în ortografia nouã. Cea veche le o la o vârstã fragedã, „se ameste- este alert, autorul capteazã aten-
celea îºi afla sediul Paris Chemi- apãrea de aceea desuetã, indiciul cau cu visul”, dupã cum afirma þia intuind reacþiile potenþialului
cal, de sub comanda compatrio- apartenenþei la o altã generaþie, autorul într-un interviu. (v. For- spectator ºi reuºind sã îi þinã treaz
tului nostru Mihai Korne. una cu o filosofie diferitã, la care mula As, nr. 1228, 2016) interesul, replicile se deruleazã
Publicaþia, care purta titlul nu subscriau în mod automat. Ataºat sufleteºte de noua sa coerent, nefiind lipsite de umor,
Lupta (Le Combat), nu arãta M-am trezit prezentându-i acest patrie, România, Constantin Ere- cu sau Iosif Naghiu, dar ºi din de dialoguri absurde, de jocuri de
prea bine. Cinci file format coalã punct de vedere. Spre surprinde- tescu a fost pus apoi în situaþia cea universalã, fãcând referire la cuvinte, de exprimãri pline de tâlc:
ministerialã, cu textul dactilogra- rea mea l-a acceptat fãrã vreo
de a pleca din nou, rãmânând însã dramaturgi contemporani, cum ar „Mai trece vremea. Cã aºtepta-
fiat pe trei coloane. Filele prinse rezervã. Din acel moment ziarul a
pentru totdeauna cu sentimentul fi, de exemplu, Edward Albee. rea e grea. Mai ales atunci când
cu un capsator. Era formatul pre- apãrut într-o singurã ortografie,
luat de la fostul director al lui cea folositã în þarã. unei „dureroase îndepãrtãri de Gama largã de genuri literare nu ºtii la ce sã te-aºtepþi” (Sala
B.I.R.E., un Buletin destinat in- Apoi, pe neaºteptate, m-a ru- România”. Scrierile sale poartã abordate de Constantin Eretes- de aºteptare, p. 241), dar ºi, ade-
formãrii românilor din zona Pa- gat sã-i fac o vizitã în biroul lui. pecetea acestei „lingori”, dupã cu cuprinde astfel ºi dramatugia, sea, de fior poetic:
risului. Dar erau ºi deosebiri. Acolo mi-a propus sã extindem cum o defineºte scriitorul, ºi a prima sa piesã de teatru publica- „BÃTRÂNUL: Uneori veneau
Materialele erau redactate într-o difuzarea ziarului în Statele Uni- sentimentului de non-apartenen- tã fiind Dezvãluirile târzii ale nãvalnic, semãnau cu un râu care
bunã limbã româneascã, artico- te. Ideea era tentantã, dar cerea þã la niciuna dintre þãri, sentiment unui pretins martor ocular, apã- ºi-a ieºit din matcã, alteori cu o
lele erau tãioase, iar analizele bine depãºirea câtorva dificultãþi. În pe care îl au, mai mult sau mai rutã la Criterion Publishing, cascadã. ªi nu arareori arãtau ca
argumentate ºi coerente. Se cu- primul rând, ziarul nu putea apã- puþin conºtient, toþi dezrãdãcina- Atlanta, în 2000, lucrarea drama- niºte gheizere, uriaºe fântâni arte-
noºtea cã ziarul intrase pe mâna rea în forma în care ieºea la Paris. þii. În America se simte izolat, lip- ticã având la bazã o primã schiþã ziene. Câteodatã arãtau ca un
unor oameni de meserie. Presa de limba românã din exil sa totalã de prieteni a dus însã la din 1996, „Mãrturie târzie”. gheþar. Îi dãdeai ocol, încercai sã intri
Primul numãr se deschidea cu avea în acel moment publicaþii cultivarea asiduã a altor pasiuni, Tot în 1996 terminase actul în- în el. Degeaba. Nu ieºea nimic.
un editorial al lui Mihai Korne, aspectuose care nu difereau de printre ele, muzica ºi teatrul: „poa- tâi din Doamna noastrã cea de TÂNÃRUL: Cine venea aºa?
care anunþa profetic, într-un text cele de limbã englezã. Era apoi te sã fie viscol, poate sã fie prã- toate zilele, piesã care, odatã fi- BÃTRÂNUL: Cuvintele.”
intitulat Începem, declaºnarea chestiunea dimensiunii. Dacã era
pãd, noi ne ducem sã ascultãm nalizatã, avea sã se numeascã (Sala de aºteptare, p. 245).
luptei pentru instaurarea demo- sã fie tipãrit la rotativã, minimun
muzicã sau sã vedem o piesã de Sala de aºteptare. În 2003 ºi în
craþiei în România. /…/ Într-un de pagini pe care urma sã-l aibã
timp când nimeni nu vorbea încã erau 16. Finanþarea era problema teatru”, mãrturisea scriitorul în 2011 revista Vatra îi publicã pie- Dacã elementele de teatru al
de globalism ºi de integrare eu- cea mai spinoasã. Cum abona- interviul citat. sele de teatru Împãratul Antarc- absurdului ne pot duce cu gân-
ropeanã, el se referea la ele ca la mentele nu aveau sã acopere ticii ºi Sala de aºteptare. În cele dul la apropierea de creaþia dra-
niºte concepte pe deplin accep- cheltuielile, supravieþuirea impu- Constantin Eretescu a scris de din urmã, dupã câteva tentative maticã a lui Eugen Ionescu, ames-
tate. Acesta este de altfel deta- nea apelul la reclamã. Mai uºor la studii ºi eseuri de mitologie, nefinalizate de a i se pune în sce- tecul meºteºugit între metafora
liul care m-a uimit dintotdeauna de obþinut într-un oraº mare ca etnologie, antropologie, folclor nã unul dintre textele dramatice, înaltã ºi limbajul comun ne suge-
la directorul publicaþiei: cunoaº- New York-ul, dar anevoie într- urban contemporan, pânã la ro- Constantin Eretescu publicã, în reazã o posibilã analogie cu tea-
terea dinainte a felului în care va unul în care românii puteau fi mane, jurnale ºi teatru: „Lucrez 2014, un volum intitulat Sala de trul lui Marin Sorescu.
evolua situaþia politicã. Am trãit numãraþi pe degetele unei singu- alternativ, mã ocup de folclor, aºteptare. Teatru la editura Eikon Chiar dacã trãieºte ºi creeazã
aceastã senzaþie de repetate ori, re mâini. Niciuna din obiecþiile pe mitologie ºi antropologie, apoi, din Cluj-Napoca. în America, scriitorul Constantin
cel mai intens în zilele premergã- care le-am formulat nu pãreau sã când vreau sã îmi schimb gându- În ceea ce priveºte semnifica- Eretescu este un fin cunoscãtor
toare ultimului Congres PCR, la îl descurajeze pe Korne ºi, într- rile, scriu romane: am posibilita- þia titlului volumului, ne putem al realitãþilor din România ºi un
care Ceauºescu urma sã fie rea- adevãr, douã sau trei luni mai târ- tea aceasta de a trece dintr-o gândi cã viaþa însãºi, observatã temeinic cercetãtor al culturii
les secretar general, dar ºi în mie- ziu ieºea de sub tipar la Provi-
zonã în alta ºi sã mã liniºtesc fã- atât din interior, cât ºi de la dis- noastre, fiind totodatã ºi un re-
zul unor evenimente care schim- dence primul numãr al Luptei
când altceva.” (v. interviul citat). tanþa cu care o percepe însigura- prezentant valoros al literaturii
bau configuraþia lumii comunis- americane, într-un format pe care
te. Materialul, intitulat Ultimul l-am menþinut ani buni. Pasiunea scriitorului pentru tul trãitor între lumi, între þãri, este exilului.
congres, apãrea la 15 noiembrie Revoluþia din 89 a schimbat teatru este bazatã deopotrivã pe asemenea unei sãli de aºteptare: Afirmaþia sa „mi-e dor cu mã-
1989. Mihai Korne, fiul unui ge- datele problemei. În þarã ºi-au fã- lecturile sale temeinice din litera- „Vin aici aproape în fiecare an ºi surã de România!” (Formula As,
neral erou din ultimul rãzboi mon- cut apariþia sute de publicaþii noi, tura dramaticã româneascã, din mã reîntorc cu rezerve în þara mea nr. 1228, 2016) ne poate pune pe
dial, mort asemenea altora la Jila- scoase de oameni care participau care aminteºte în jurnalele sale, nouã, în America. Nu mai aparþin gânduri ºi ne face sã înþelegem o
va, fãcea o analogie între ceea ce la viaþa politicã. Toate erau acce- dupã cum subliniazã ºi Iordan niciuneia dintre ele, ci sunt pe la datã în plus cã mai sunt multe de
se petrecea în zilele acelea la Bu- sibile, bogate în informaþii pe care Datcu în monografia pe care i-a mijloc, sunt în... Oceanul Atlantic, fãcut pentru ca istoria literaturii
cureºti ºi evenimentele asemãnã- cei din exil nu le aveam decât cu dedicat-o (Editura Bibliotheca, ha-ha-ha!” (Formula As, nr. 1228). române sã integreze firesc crea-
toare petrecute în Germania. /…/ întârziere. Scena româneascã de- Târgoviºte, 2017), din autori ca De altfel, în chiar primele pa- þia diasporei româneºti ºi sã îi
În ziua aceea, în biroul Anto- venise extrem de dinamicã. Eve- Tudor Muºatescu, Eugen Iones- gini ale piesei care dã titlul volu- confere locul cuvenit în memoria
niei Constantinescu, ºi-a fãcut nimentele se succedau într-un mului, dat fiind cã personajele culturalã a þãrii de origine.
apariþia directorul ziarului. Numã- ritm care depãºea capacitatea de sunt în aºteptarea sosirii Doam-
rul proaspãt scos de sub tipar, ca cuprindere a gazetarilor de depar- nei, concluzia pare simplã: „De aia
sã zic aºa, îi stimulase apetituri te. /…/
locul se cheamã Sala de aºtepta-
polemice. Venea cu sugestii. Ci- Am suspendat apariþia ziaru-
tea fiecare rând al numãrului aflat lui. Ultimul numãr apãrut a fost re” (Sala de aºteptare, p. 240).
în lucru ºi cerea corecturi, modi- 186 din 15 iulie 1992. Versiunea Volumul de teatru cuprinde, de
ficãri, reformulãri. Proaspãta an- francezã a continuat însã sã apa- fapt, patru texte dramatice: „Sfân-
gajatã se îndârjea sã reziste pe rã cu regularitate pânã la moar- tul”, „Împãratul Antarcticii”,
poziþii, ofta, schimba. Tema cea tea Antoniei, unul din ultimii pur- „Dezvãluirile târzii ale unui pre-
mai intens disputatã era cea a tãtori de drapel ai presei româ- tins martor ocular” ºi „Sala de
ortografiei care urma sã fie adop- neºti din afara graniþelor, un om aºteptare”.
tatã. Antonia îºi bãga bãrbia în cãruia i se cuvine de asemeni o Textele se referã la situaþii ºi
piept ºi afirma cã ea nu scrie de- recunoaºtere de care încã nu se personaje absurde sau parodice,
cât în ortografia pe care o cu- bucurã. cu multe trimiteri la istoria recen-
noaºte. O femeie diminutivã, cu tã, toate fiind legate într-un fel
trãsãturi fine ºi o claie de pãr ca o
aurã neagrã. Simplul fapt cã trãia
1
Titlul acestor fragmente (care
fac parte din vol. Periscop, ed. Emi-
sau altul de realitãþile din Româ-
nia, care se pot aplica însã lumii
Constantin
Constantin
trebuia socotit un miracol. Se
nãscuse cu pieptul despicat la
nescu, 2003) aparþine redacþiei.
întregi, aflate în momente capita-
le ale existenþei sale. Astfel, per-
Eretescu
, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 7
„ LAZÃR POPESCU

cenuºã ºi eter
– fragment de roman –
I. Întoarcere în Valea când eu realizez maya lui ego sunt dul dã Fiinþã în Timp? Cam aºa,
b eletristicã

Frasenului obiectiv? Sau obiectiv se dizol- nu? Timpul familiar ce-i? Mãsu-
vã ºi el în vid? Parcã… În confor- rare, calculare…Trece vara, vine
„ªtiu ce este timpul, dar nu ºtiu mitate cu ce? toamna… Cum ziceam: ca o
sã vã spun.” (Sfântul Augustin) Vlãduþ, dragã, e varã. E iulie doamnã bãtrânã, Vlãduþ …
ºi-i foarte cald. Dar, desigur, la ªi atunci, ºi de atunci suntem
1 tine, în Canada, acolo la Vancou- primitori. Oameni primitori. Pri-
Ce poate fi eu, dragã Vlãduþ? ver, nu-i aºa de cald. Poate din mim datul din Se dã… Încep sã
Nu mã refer aici nici la maya, la când în când aveþi câte o brizã. te plictisesc? Poate ºi sã mã
iluzie, la fenomenal, la egoul ce Marinã. Oceanicã, mã rog, cã-i ºi plictisesc… Dar nu!… Ceva pare
trebuie anihilat în favoarea nemu- oceanul aproape. Pe plaiurile cã vine spre noi ºi deja a început
ritorului sine! Sine care-i, de fapt, noastre, aici, înfloreºte nimicul. viitorul! Un interval de timp. In-
spirit… Stai puþin! Da, eu mã re- Cel puþin asta-i percepþia mea. Pe tervalul e chiar deschisul. Des-
fer aici la subiect… Asta vreau care încerc mereu s-o modific ºi chiderea. Dar mai e ºi extinderea.
sã spun. Eu pot fi altfel decât nu prea reuºesc… Cea care determinã tot. Dar dacã
subiectiv? Nu eu îmi reprezint Revin. Se zice cã prezenþa e om nu este, nici timp nu este. Prin
lumea? Ba da, eu. Dar dacã eu nu aºezatã conform, am zis, am spus urmare: omul dã sau primeºte
vãd o bacterie sau un virus, asta deja, cu timpul. Iar dacã natura e timp? În acest caz Se este Tim-
nu înseamnã cã acestea nu prezenþã, e ºi iluminare? Cum? pul. O ipostazã. Dar e greu cu Se.
sunt… ªtim. ªtim, da…Eu pun Sau presupune aºa ceva, nu? O Se rãmâne enigmã. Mister. Al Fi-
problema altfel: existã obiectiv? iluminare a fiinþei, dar ºi a omu- inþei în limpeziri de Timp… Care,
Parcã nu prea…Nu eu creez lu- lui? Nu? Ceva ne dã deci fiinþã ºi în mod enigmatic, chiar Timp ar
mea cumva? Tulburãtoare e teo- timp. Ceva ne dã ºi omul. Se dã. cam fi… Fãcând apel la om sã fie
ria cuanticã, Vlãduþ! Dar tocmai Se dau fiinþã, timp ºi om. Nu, Vlã- gânditor. Vizitându-l cumva. temul solar ºi-n galaxie. Aºadar cã o sã vã parvinã ºi sã vã spun
ea se pare cã ne confirmã spiri- duþ? Atunci? Spaþiu ºi Timp. Intuiþii pure. sã vedem, sã revedem, îºi zice el. despre acest manuscris. Titlul
tul… Am citit undeva cã Einstein A început sã plouã, iatã. E sea- Condiþii ce fac existenþa posibi- E încã tânãr poate, deºi pãrul mai sãu este Secretul lui Anton
era oarecum înfricoºat. E locul ra, deja. ªi, în timp, vine ºi toam- lã. Regãsite în sensibilitate. Prin rar ºi mai alb îi este… Ce scrie Necºulescu, este o scriere, zic eu,
unde ºtiinþa se întâlneºte cu na. Ca o doamnã în vârstã… Len- sensibilitate. simpaticul, originalul boier Radu interesantã, care, cred cã o sã vã
ºamanismul. Nu, Vlãduþ? tã. Aºadar… Ce zici tu de expre- E târziu. Am lãsat televizorul Steluþã, fiul fostului prim-procu- placã ºi vouã, are doi autori, deci
Reiau. Aºadar, cum spunea sia asta? A face capul calendar. deschis. Politicã de nimic. Politica ror de Romanaþi, celebru de mic e scrisã la douã mâini, cum s-ar
cineva, dacã existã fiinþã în sine Ceva ce încã nu este… Ãsta-i nimicului. Asta fac ãºtia… Revin. copil ca vuvar în perpetuã deve- zice, doi autori care, – din câte
ºi timp în sine, ce poate însemna viitorul, nu? Simplu de tot! Duratã. Opoziþie. Intuiþie. Ana- nire, care a bãgat mãgarul în îmi amintesc eu, – se numesc (ºi
în sine? Iar ajungem la sine… Ne Se ca element ultim. Ce poate lizã. Prezent veºnic ºi clipe ale celebrul salon plin de oglinzi aici cred cã memoria nu mã
învârtim oare în cerc? fi el? Se dã. Cine dã? Se este vid? duratei. Cam aºa ceva, cred. Spa- numai ºi numai, cum a zis mai înºealã deloc ) Andrei Cornescu
Trecut, prezent, viitor. Timp Sau spirit? Poate… Poate cã da! þializarea timpului uneori. Nu e târziu, experimental, aºa, adicã sã ºi Mihai Aurescu. Dar, desigur,
cu aspecte. ªi statornica pre- Cãci din vid, din spirit, din se apa- OK, desigur. Nu prea… Duratã ºi vadã ce reacþie are încãpãþânatul manuscrisul nu se aflã la mine.
zenþã, ajungerea la prezenþã, sta- re manifestatul. Se dã pe sine, întindere. Când scapi de eu devii patruped când se va vedea multi- Mai bine spus, mai exact, nu se
tornicia statorniciei, nu? Un fel nu? ªi atunci când moare un om, creativ. Deci scriitorul scrie fãrã plicat?…Scrie aºa, scrie astfel. mai aflã la mine, cãci într-o vreme
de iluminare… zicem cã i-a sosit timpul. Timpul eu. Or, cel puþin aºa se pare… Nu a fost ºi la mine ºi-l pãstram în
Cum spunea mult vechiul de îl numim, Fiinþa n-o gãsim. Ni- se poate vorbi de ordine, vorbind Dragã Lucian ºi Vlãduþ, ladã, dragii mei profesori…
grec? De grec nu de latin… Cã cãieri n-o gãsim. Dar orice lucru de energie! Psihologic, putem Probabil cã n-o sã ne mai ve-
lucrurile se nasc ºi pier în con- îºi are timpul sãu. ªi atunci… aboli timpul. Dacã abolim eul, nu? Dragii mei profesori, eu mã aflu dem în aceastã viaþã, pe lumea
formitate cu timpul din ºi în apei- Atunci se dã Fiinþã ca Adevãr Miºcarea care nu se miºcã. Su- tot la sanatoriu, tot la Dobriþa, asta, aºadar. ªi de asta cred eu
ron. Adicã în in-determinat, ne- propriu al Temeiului, nu? Cine dã, primare a separãrii intelectuale unde-s cam de vreo doi ani… Prea de cuviinþã sã vã spun cã acest
determinat. Da, ºi ãsta ce-i? Ce-o totuºi? Spiritul? Dacã da, pãi între ce-i al meu ºi ce-i al lumii… bine nu-i cu mine ºi prea bine nu- manuscris îl puteþi gãsi la singu-
fi? Sã zicem cã e vidul orientali- atunci avem urmãtoarele: Spiritul, Aºadar ce poate fi eu? Sau ce mi e… Adicã, vreau eu sã spun ra mea rudã, un nepot, care se
lor, iar acesta e spiritul. Vidul e Vidul dã Fiinþã ca Adevãr propriu nu poate? ªi ce facem cu eu? acum, sã vã spun vouã cã nu mai numeºte Remus Goarnã ºi lo-
spiritul? Da, deºi pare ciudat… unui Temei. Care îi este intrinsec Ajungem fãrã el la sine? am mult… Nu mai e mult pânã de- cuieºte la Þicleni. A avut ºi el
la prima vedere… La prima vede- Spiritului, Vidului poate… Spiri- Verb inundat, Vlãduþ! Eºti sã- parte, chiar aºa, invers decât spu- unele necazuri despre care nu o
re pare ciudat. Atunci sã citim în tul, Vidul întemeiazã, aducând în nãtos, sper!? Cu bine, prietene! nea Jean Constantin, actorul meu sã vã mai relatez aici, cãci cred cã
felul urmãtor: lucrurile se nasc ºi prezenþã, admiþând manifestare. Cu bine din trista-mi Românie… preferat, într-un film de al cãrui ti- veþi putea afla ºi voi. El ºtie cã
pier în conformitate cu timpul din Parcã am înþelege ceva mai clar tlu nu-mi mai aduc aminte eu manuscrisul trebuie sã ajungã la
ºi în vid… Din ºi în spirit… Nu? acum, nu-i aºa? 2 acum. Nu pot sã zic. E frumos ºi voi, cã, atunci când îl veþi cãuta,
Dar ce înseamnã în conformi- Dar, la început, nu era Se dã. Cam cu vreo douã sãptãmâni bine sã trãieºti… Nu mã mai gân- el trebuie sã vi-l dea vouã, iar voi
tate cu timpul? ªi n-am lãmurit Era Fiinþa este într-adevãr. Aºa înainte de a muri, aflat în sanato- desc eu acum nici la echipa de poate cã o sã-l puteþi ºi publica
nici problema subiectivitãþii. Su- este… ªi l-am putea gãsi pe Se în riul de la Dobriþa de vreo doi ani cocoºi pe care am lãsat-o acasã ºi la vreo rubricã, ºtiu eu, de resti-
biectiv ºi obiectiv. Adicã atunci Timp? Zicem deci cã Spiritul, Vi- de zile, boier Radu Steluþã trimise- la care cocoºi le-am pus numele tuiri. Voi cãutaþi-l aºadar pe ne-
se o scrisoare lui Lucian Ionescu, fotbaliºtilor de la Craiova Maxi- potul meu, pe Remus Goarnã care
mai exact pe adresa acestuia, dar ma… Voi puteþi sã vã amuzaþi, dar – din câte ºtiu eu – e popã acum.
ea, scrisoarea, nu-i era numai lui eu vorbesc serios. Acum. Ce sã Vã rog mult, chiar vã las la
Lucian adresatã, ci ºi lui Vlãduþ, vã spun eu vouã, ºtiþi cã am fãcut amândoi, cu limbã de moarte,
prietenul acestuia ºi rudã a fami- ºi de douã ori, de vreo douã ori aceastã rugãminte, în ultima scri-
liei Podgoreanu din Valea cu Tres- pârnaie politicã, ocnã, cã m-au pri- soare, cred, pe care o mai scriu
tii, aºa dupã cum ne amintim ºi aºa ponit comuniºtii, cã nu-mi puteam cuiva…
cum ºi Lucian Ionescu îºi amin- þine gura… Dar rãu nu-mi pare ºi Cu drag, al vostru,
teºte în acest prezent înserat care- de-ar fi sã mai am ocazia la fel aº Radu Steluþã,
ºi aºteaptã stelele palide, reci ºi face… Altceva vreau însã sã vã boier Radu
depãrtate, stelele care încã nu se spun. ªi cred cã vã intereseazã, (Scrisã sus, la Dobriþa, azi 4
vãd, dar care, cu siguranþã, sunt Luciene ºi Vlãduþule! Tãrãºenia e aprilie 1994).
acolo undeva, undeva… urmãtoarea. E cam aºa…Nu prea
Revede, reciteºte Lucian acum de mult, nu prea de multã vreme, 3
acea scrisoare aproape îngãlbe- am gãsit printre puþinele lucruri rã- Cum poþi face cât mai exact o
nitã, cu hârtia în bunã parte uza- mase de la tata, de la tatãl meu, descriere? Atunci când vrei sã pic-
tã, cãci timpul, duºman omului, care, sã ºtiþi cã într-o vreme, cum tezi gândul. Gândurile. Linii frân-
inamic imposibil de învins, dea- s-ar zice mai demult ºi înainte de a te, linii frânte… Culori fracturate.
supra ei ºi a noastrã ºi-a pus, veni bolºevicii la putere, aºa spu- Ba nu, cuvinte. Poate. Aºadar.
desigur, inconfundabila-i semnã- nând atunci când era lumea lume, Pânã unde sã. ªi cum anume ar.
turã, cãci, deºi de distanþe n-ai a a cunoscut multã lume, mulþi oa- Poate ar mai dura pânã în clipa.
te teme ºi spaþiul a-l cuceri poþi, meni ºi, fiind ºi un om cu o oare- Pariuri nemãsurate, oglinzi…
desigur, de vrei s-o faci, cu el, cu care influenþã, se învârtea în une- Raze. Raze firave. Cât de mult ar.
timpul altfel stau lucrurile… ªi le cercuri poate chiar înalte… Nu ºtiu precis, chiar nu ºtiu… Sã
stai aºa, în albastrul acela al Am gãsit la el un manuscris, aºtepþi o descriere… Poate.
spaþiului ºi timpului, albastru dragã Luciene ºi dragã Vlãduþu- Acum? Mai târziu. Cum cade bru-
mental ºi subtil, aºa cum ºi Lu- le! ªi cum eu cred cã, în ce mã ma peste. Mai e puþin timp. Puþin
cian stã în aceastã searã în Olte- priveºte, s-a apropiat funia de timp mai e. Puþin mai ajunge pânã
nia sa, în þara încã a sa, pe plane- par, mult nu mai am, cãci mã simt, la noi. Acum. Un timp când. Tabla
ta tot albastrã, în sunetul timpu- pe zi ce trece, din ce în ce mai întristãrii se vede ºi se strãvede în
lui care dã formã ºi romanului încã slãbit, m-am gândit sã vã scriu luminã pe dealuri…
Mircea Ciobanu – La Tete en Platre
nescris ºi celorlalte lucruri, în sis- aceastã scrisoare, care, sper eu

8 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


„ ION BUZERA

c ronica l iterarã
literaturã ºi prea mult sã fie dur ºi delimitativ: „Oportu-
nismul lui G. Cãlinescu este o
evidenþã ºi, oricare ar fi motiva-

postcomunism þiile lui, el trebuie taxat ca atare.


Rãmân destule aspecte ale operei
lui ce meritã cu adevãrat admi-
raþia noastrã.” (p. 108) A interio-
389 p. E o lecturã cvasi-energi- rizat uºor forme de trãire ºi
zantã, numai bunã pentru reclu- reactivitate pariziene, pentru cã
ziune, dându-þi o puternicã sen- anamneza culturalã a funcþionat

P
laneta a fost suficient zaþie cã literatura are resurse su- ireproºabil în cazul lui: gãsise cu
sedatã. E momentul ca plimentare încã necunoscute. In- mult înainte ce cãuta. (Cele trei
activitãþile specifice an- teracþiunea cu ceea ce ne propu- interviuri sunt concludente ºi în
tropocenului sã-ºi revinã din mi- ne Alexandru Cãlinescu e una aceastã privinþã.) Într-o literaturã
rare. (Sã nu vã treacã mai mult de vioaie ºi captivantã, îþi activeazã în care a o lua vesel pe câmpii a
câteva secunde prin minte ideea sau reaminteºte pasiunea plura- devenit obiºnuinþã (poziþionarea
cã va fi uºor!) Între ele, literatura: litãþii bibliopolisului, a nesfârºi- tenebroasã se vede, de pildã, în
a zãbovit suficient în contemplãri tei sale geografii tihnite, multie- croºetarea argumentativã strict
nombriliste ºi în autoizolãri la tajate, „lejere”, babelice ºi rãsco- partizanã, în imposibilitatea, altfel
domiciliul scriitorilor. N-o fi dân- litoare, care se cere descusutã cu spus, în care se aflã participantul
sa cea mai importantã, dar, atunci grijã, în mãsura posibilului ºi a de a-ºi extrage mintea din iluziile
când îºi propune, e cea mai rezis- facultãþilor interpretative puse la pe care le fabricã neîncetat!),
tentã la intemperii. În rest, servi- bãtaie. Comentariile te þin în pri- Alexandu Cãlinescu aduce un
ciile secrete zumzãie fericite zã, purtându-te prin multe spaþii preþios simþ al echilibului, nuan-
ca-ntr-o prisacã de-nceput de lu- ficþionale ºi concrete, istorice, tu þãrii obiective ºi plasãrii corecte,
me, studiind resturi de posibi- stând, evident, pe loc, dar lãsân- neviscerale, a observaþiei critice:
litãþi: L, U, V, W, VW, dublu, triplu du-þi imaginaþia scormonitor-eu- „Depinde de noi, în consecinþã,
W ºi alte asemenea mici aberaþii, risticã ºi pe cea factual-rememo- sã nu lãsãm câmp liber populis-
menite sã seducã mintea, inima rativã sã zburde, în stilul „cãlãto- mului ºi demagogiei.” (p. 248) De
ºi glandele salivare ale celor care rului sedentar” al lui Pierre Bay- altminteri, din colarea conside-
nu cuvântã, dar voteazã. Cãci a ard, schiþat/reconstituit la p. 11. raþiilor sale pe marginea unor cãrþi
fost, în astea trei-patru luni, Cele peste o sutã de texte, între franþuzeºti se poate scoate o
suficient gol istoric, manifestat care trei interviuri, sunt doldora imagine auctorialã indirectã:
fãrã efort ºi fãrã preparative. de informaþii, filtrate de un spirit „combinaþie bine dozatã între
Globalizarea ºi-a arãtat, brusc, cea critic de o clarã integritate ºi care inventivitate, ludic ºi umor” (p.
mai asprã faþetã: nevãzutul. se plaseazã, fãrã discuþie, în afa- 15, despe Pierre Bayard);
Aproape implicit, informaþia dis- ra cultului improvizaþiei, domi- „talentul era dublat de caracter”
torsionatã a atins, zilnic, dimen- nant-parazitar astãzi, într-o tot (p. 157, despre Jean Cau; am
siuni apoplectice, confirmând, la mai sleitã viaþã literarã. (Contri- apreciat ºi ce spunea acesta din
scarã maximã, cã locuitorii Terrei buþia pandemicã e numai cireaºa urmã despre Mauriac: „nãscut
s-au nãscut poeþi. Compulsiv-de- amarã…) E unul dintre puþinii pentru a deveni portret”!); „în-
presivii au primit o nesperatã autori români care reuºeºte sã semnãtatea eleganþei era datã ºi
ºansã, „complexul lui Ilie” (Zeno- unifice componente textuale alt- de faptul cã fãcea parte dintr-un
bia Niculiþã) a prosperat, iar sin- fel greu de strunit, de þinut îm- fãrã a omite, lucid, sã menþioneze în intervenþiile unor tineri care set de valori ºi de practici socia-
gurãtatea s-a topit ºi a curs pe preunã: enciclopedice, critic-te- cãrþi, statistici etc. care aratã cum aplicã, în fond, aceleaºi tipare: le, alãturi de politeþe, galanterie
pãmânt. Prizonieri ai unor euri tot oretice, afectiv-recuperatoare, stãm realmente (v. prezentarea lupta de clasã, ideologie progre- ºi de arta conversaþiei.” (p. 145).
mai debile, oamenii au început politologice etc. Instantaneele… cãrþii lui Johan Norberg în Moti- sistã vs ideologie reacþionarã, I se potriveºte, neîndoielnic, ºi
sã-ºi ajusteze prioritãþile, care, la vin în prelungirea volumelor In- ve de optimism, pp. 246-248, cu exploatare capitalistã etc., promo- constatarea lui Valéry referitoare
rândul lor, se plimbau tot mai terstiþii (Polirom, 1998) ºi Adria- mai multe decât lãmuritoare com- vând, prin contrast, o imagine aceeaºi calitate: „Uºurinþã în
absente. Inconºtientul colectiv na ºi Europa (Polirom, 2004), cu paraþii.) Identificã, riguros, exce- pozitivã a României comuniste. lucrurile dificile. A gãsi fãrã a avea
mondial e destul de nervos. Vor un spaþiu, de data aceasta, mai sele ca rãspunsuri greºite date Mã consolez cu gândul cã stân- aerul cã ai cãutat.” (p. 143) Iar
urma adevãrurile. China va încer- amplu acordat cãrþilor „politice”, altor stupizenii. Se vede cã ceea gismul e, de regulã, o boalã exemplele pot continua. De preci-
ca – normal, agresiv ºi multilateral respectiv cu trimitere la analiza ce afirma într-un interviu e ºi pus juvenilã.” (Caraghioslâcuri cu zat cã rareori astfel de exerciþii
– sã profite, dar nu-i va fi deloc la din mai multe unghiuri a comu- în aplicare: „Dimpotrivã, în ulti- Tel Quel, p. 254) Stultiþia n-are – „starobinskian-saussuriene” îºi
îndemânã. „Stupizii” occidentali nismului ºi la reconstituirea vie- mii ani am eliminat pe cât se poa- nu-i aºa? – frontiere, ca sã para- gãsesc vreo justificare, adicã nu-i
s-au trezit din pumnii comerciali þii de zi cu zi din totalitarism/e. te lecturile din obligaþie. Citesc frazez pe cineva important. Arti- gãseºti prea uºor pe cei care sã
ºi dau semne cã-ncep sã înþe- Tripleta are unitate, contureazã ce mã intereseazã ºi ce-mi place. colul trebuie pus în conexiune semene cu cãrþile valoroase
leagã ce se întâmplã: sã-i vedeþi un profil intelectual foarte credi- E ideal.” (p. 360) Aºa cã bogãþia cu altul, la fel de memorabil, Po- despre care scriu.
când îºi vor da seama pânã la bil, elastic-performant în pune- de idei amintitã se manifestã po- veºti cu Tel Quel, publicat în In- Alexandru Cãlinescu aduce în
capãt, întrucât medici sobri, rea, de fiecare datã, a cãrþii co- lifonic, spontan, alegru, dar vine terstiþii: „Aþa roºie ºi groasã cu critica de la noi câte ceva din ra-
belgieni, ne asigurã cã ar trebui mentate într-o luminã adecvat- pe un extins, fie ºi subtil disimu- care era cusutã minciuna nu poate finamentul, graþia ideaticã ºi sen-
sã ne obiºnuim cu ideea perma- exploratorie ºi desfãºoarã reflec- lat, fond de acumulãri. Iar dacã deveni, prin miracol, subþire ºi zualitatea politropicã proprii ce-
nenþei virusale. USA vor spori, þii pe mai mai multe dimensiuni: vom rãzbi în câteva contexte pu- transparentã, ca ºi cum nimic nu lei franceze. Atunci când, bene-
cu verificatã dexteritate, pax glisajele între ele sunt nu numai þin mai ample ale cãrþii/cãrþilor, s-ar fi întâmplat, ca ºi cum nu s-ar fic, se îndepãrteazã de aceasta
americana, pe fond de secetã a permise, ci ºi solicitate. Sunt re- vom putea înþelege mai bine in- fi încercat travestirea adevãrului din urmã se apropie de ce are pri-
implicãrii. Miliardarii, spãºiþi, cenzate cãrþi apãrute în francezã, clusiv ceea ce am descris în pri- ºi mãsluirea istoriei”. (p. 133) ªi ma mai valoros ºi invers.
dupã cum vedem pe Bloomberg, unele „exotice” (despre Liane de mul paragraf. aici expunerea gânditorului român
Fox News º.c.l. vor face ºi ei ce Pougy!, O viaþã fabuloasã, pp. Revine, pe bunã dreptate, mi se pare impecabilã. Cineva ar
pot: se vor îmbogãþi. Ceilalþi, 130-135), traduceri în francezã, iar cred, asupra gupãrii Tel Quel, cu putea spune cã intelectualul estic O întrebare pentru
sãrãci ºi cinstiþi, vor continua sã literatura românã de azi e vizitatã propensiunile ºi opþiunile ei tur- era/este mai predispus sã vadã Virgil Nemoianu
„posteze” pe FB, adicã sã-i cu o anume discreþie ironicã. Pa- pid-incredibile: „A fost, totoda- mizeria unei cedãri care numai
alimenteze pe amintiþii bogãtaºi. risul e omniprezent, de la „Parij” tã, o cumplitã operaþie de tâmpi- „poésie”, cum zicea Sollers, nu Ion Buzera: Cum aþi trecut/
Dacã nu þine morþiº, UE nu se va la subteranele, strãzile, cafenele- zare cãreia i-a cãzut victimã nu era. Numai cã autoextirparea treceþi prin pandemie?
demantela. Restul lumii (inclu- le, librãriile, bistrourile ºi locurile doar poporul chinez, ci ºi… o gândirii critice nu poate cauþiona Virgil Nemoianu: Nu iau prea
ding UK!) va participa fãrã sã se lui secrete, pânã la multele cãrþi parte a intelectualitãþii occiden- niciodatã uimitoarele, ce-i drept, în serios „pandemia”. Numãrul
bage. În sintezã, þãrile inteligen- despre el ºi la cele mai fantasma- tale.” – p. 252. (În treacãt fie zis, anamorfoze ale aberaþiei. victimelor la gripele „normale”
te (Finlanda, Coreea de Sud, tice imagerii care i se pot asocia. îmi amintesc groaza cu care – prin Mã ºi despart, în câteva, puþi- sau la accidentele auto etc. este
Elveþia, Japonia, Canada, Austria, Proustianismul, normal pentru un 1990, citind mai multe „interven- ne, locuri, de autor: despre Celã- considerabil mai mare. Fireºte,
Luxemburg etc. – v. José Anto- (filo-)„parizian”, e-n floare, apar þii” ale acestor imunzi „intelec- lalt Simion, romanul lui Petru un minimum de atenþie ºi grijã
nio Marina) vor investi accen- destule decupaje autobiografice, tuali”, practicanþi ai jocului con- Cimpoeºu, am scris altfel, am nu stricã.
tuat, cum au fãcut ºi pânã acum, inclusiv jurnale pariziene, parþial fuziei miorlãitului habitual cu avut destule reticenþe faþã de În ce mã priveºte, personal,
în educaþie, sãnãtate ºi hranã bio: în siajul lui R. Barthes, scriitorul „maoizarea” din plictis ºi sterili- Numãrul zero, romanul lui U. Eco nu mã pot plânge, n-am avut de
celelalte vin aproape de la sine. român nefiind, totuºi, un barthe- tate – observam necuviinþa de a etc. Stilistic, am fost descumpã- suferit. De altfel, decesele în
În sfârºit, sã trecem peste mãrun- sian. Et pour cause!: v pp. 161- mã invita în peºtera din care toc- nit o singurã datã: „Principalii lui marea lor majoritate au fost
þiºuri ºi sã ne apropiem de ce ne 312, pe care francezul, cu mici mai ieºisem ºi în care ei se adã- protagoniºti…” (p. 240) Dar urmarea unor boli sau condiþii
intereseazã, întrucât are valabili- excepþii, nu le-ar fi putut scrie. (În posteau, liberi ºi nesiliþi de ni- acestea sunt diferenþieri/obser-
medicale pre-existente. Sigur,
tate transpandemicã. fine: „Roland Barthes, om foarte meni.) Oricât ar încerca sã „cara- vaþii inerente în orice micro-
de stânga…”, p.144) Paleta e, de mai bine ar fi fost sau este sã nu
Din stocul subþirel al apariþii- gializeze”, firesc într-o primã in- câmp interacþional. Alexandru
lor viabile din acest prim semes- fapt, ºi mai largã. Scrie, bunãoa- stanþã, Alexandru Cãlinescu nu-ºi Cãlinescu are un soi de lumino- aparã aceastã pacoste, dar, ce sã
tru am ales cartea lui Alexandru rã, despre Weinsteingate, pp. 264- poate reprima un fior: „Dar aces- zitate galicã ºi o disponibilã, faci. Mi-e teamã cã viruºii aceºtia
Cãlinescu: Instantanee cu final 266. E preocupat de multele de- te reflexe de gândire n-au dis- neforþatã serenitate disociativã. se vor perpetua, ca urmare a glo-
deschis, Editura Junimea, 2020, rapaje ale lumii contemporane, pãrut; le regãsesc, spre exemplu, Nu e pamfletar nici când e nevoit balizãrii.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 9


„ MIHAELA ALBU

necunoscutul scriitor Virgil Ierunca


N
iciodatã nu credem cã scoate în evidenþã ºi componen- în altã parte vorbeºte de „strâm-
ar fi prea mult sã ta majorã a lucrãrilor publicate de bãtatea” pe care ar provoca-o
scriem azi despre cei Ierunca, cãci „dincolo de aceas- orice discriminare de genul „po-
care, ieri, trãind în exil, au fost tã parte moral-ideologicã ºi com- eþi din þarã ºi din exil” (Subiect ºi
interziºi în România ºi, drept con- batantã, Ierunca e un exeget li- predicat), moartea lui Vulcãnes-
secinþã, nu s-a vorbit despre ei terar cu deschidere spre filoso- cu în temniþele comuniste e nu-
decât cu ferealã, în particularul fie ºi teologie, cu un instinct si- mitã „sãvârºire”, „voinþa ordinii
bine capitonat ca sã nu audã ure- gur al valorii, cu dialectica viva- comuniste” era aceea de „a dez-
chile Securitãþii (cãci se ºtia prea ce a ideii ºi cu un discurs care se bãra spaþiul spiritual românesc”,
bine cã… pânã ºi pereþii aveau aprinde instantaneu (atât în ad- iar pentru procesul lui Mircea
urechi!). miraþie, cât ºi în polemicã).” (v. Vulcãnescu foloseºte o formã
l ecturi

Nu s-a vorbit aºadar oficial – „Virgil Ierunca si documentarul verbalã veche mult mai expresi-
în prioada comunistã – despre de moravuri literare”, în Cultura vã: acesta, ni se spune, „a avut
exil ºi nici nu s-a scris despre cãr- mozaic, nr. 318/ 2011, s.n.) În ide- probabil loc ca sã se plineascã
þile scriitorilor plecaþi, despre pre- ea complexitãþii cunoºtinþelor ºi nenorocul istoriei noastre”.
sa în limba românã publicatã în a varietãþii ariilor abordate de Ie- Neologismele nu lipsesc, desi-
alte þãri. runca, Al. Cistelecan insista ºi pe gur, la intelectualul rafinat ºi cu o
Dacã nu s-ar reedita în timpul faptul cã acesta „se miºca dezin- culturã atât de vastã. Exemplele
nostru scrierile apãrute atunci, volt pe toatã gama culturalã, de ar putea fi numeroase ºi nu ne pro-
dacã nu am scrie noi acum despre la cãrþi de publicisticã la cãrþi de punem o inventariere. El scrie
acestea, ar însemna sã participãm teologie, cu o constantã aplica- astfel despre „finitudine”, despre
cu bunã ºtiinþã la ceea ce Virgil þie.” (s.n.) „procesul de derelecþiune” sau
Ierunca numise o „pedagogie a Cel mai discutat – ºi, poate, îmbinã neaºteptat un arhaism cu
uitãrii” ºi chiar o „voinþã de clasã apreciat dintre volumele publica- un neologism: „sloboziþi de con-
a uitãrii”. te în þarã – (într-un sens pe linia tingenþe”, „istovire generoasã”.
Aºadar, ca sã nu ne aliniem la deschisã de Eliade) pare a fi Tre- Metaforele frecvente ne trimit
fenomenul „uitãrii totalizante”, cut-au anii…, jurnalul din care la poet, în orice paginã scrisã aces-
aducem în atenþie – prin cãrþi ºi Ierunca a ales sã publice numai o ta dând seamã de o subtilã ºtiinþã
articole ori prin revista Antilethe parte, restul fiind distrus chiar de a raportãrii abstractului la concret,
– activitatea literar-jurnalisticã a autor.ªi criticul Nicolae Manoles- a folosirii cuvântului adecvat, care
scriitorilor din exil. Un volum în cu, în ultimul capitol al cunoscu- poartã cititorul pe cãile
curs de apariþie la editura Aius – tei sale Istorii critice…, ia în con- nebãtãtorite ale limbii ºi-i
„Necunoscutul scriitorVirgil siderare – dintre toate scrierile lui întregesc imaginea despre omul
Ierunca” (autori: Mihaela Albu ºi Ierunca – mai cu deosebire Jur- sau situaþia expuse anterior. În
Dan Anghelescu). nalul, socotindu-l „unul dintre cazul lui Mircea Vulcãnescu, de
cele mai bune jurnale intime din pildã, fãcând trimiteri la spirituali-
S-a remarcat nu o datã – în ter- câte avem” ºi-l situeazã pe autor sul sãu plini de frumuseþe ºi de ªi alte exemple asemenea: tatea noastrã – cãreia acesta îi este
meni diferiþi, dar care acopereau la loc de cinste, printre „memo- noi conotaþii. „impuritate de cristal”, „incen- nobil exponent –, Ierunca vor-
aceeaºi idee – cã Virgil Ierunca ar rialiºti de ieri ºi de azi”, alãturi de Vom lua ca exemplu capitolul diile limbii”, „nepotolirea de beºte despre „omenia de proverb
putea reprezenta modelul de scri- Steinhardt. Petre Pandrea, Petru „Concesii” din volumul la care singurãtate” etc., etc. neîntrerupt”; judecãtorii lui Vul-
itor care nu a dat în planul litera- Comarnescu, Lena Constante ori „þinea cel mai mult”, dupã cum el În eseurile ºi cronicile lui Ierun- cãnescu sunt numiþi „caiafe roºii”,
turii o operã pe mãsura potenþia- I.D.Sîrbu. însuºi mãrturisea, Româneºte. ca întâlnim folosite adesea arta sovieticã n-a produs ani ºi ani
lului sãu, cheltuindu-se ºi sacri- ªi totuºi, scrierile lui Virgil Ie- Unele pagini dezvoltã idei despre infinitive lungi substantivizate – nimic altceva decât „catehisme
ficând scrisul pentru o cauzã runca, fie ele polemice (ca Dim- literaturã, iar multe au valoare de cu o situare astfel în spaþiul ve- plastice”, Rusia sovieticã este „un
consideratã net imperioasã la potrivã) sau „cãrþi de dragoste” maxime, gânduri de înþelepciune, chimii frumoase a graiului nostru imens pãianjen al istoriei”, clipa
momentul respectiv. În cazul sãu, (cum e numitã Subiect ºi predi- impresia aceasta venind ºi din –, unele încã în uz, altele par a fi este „stãtutã” în vremea sa (supra-
militantul – cel puþin în timpul cat), precum ºi Româneºte sau puterea scriitorului de a alãtura ce creaþii personale, ca murire… sau punerile de sens sunt evidente!),
vieþii – se pare cã a pus în umbrã Semnul mirãrii ori articolele pu- pare imposibil de apropiat. În fra- substantive rare: „vrajã a infini- iar timpul „pãrea cã se oprise sã-ºi
scriitorul. blicate în revistele exilului ºi ne- zele lui se întâmplã ceea ce el însuºi tudinii literare”. Nu de puþine ori contemple netemeiul.”
Ceea ce vrem sã demonstrãm cuprinse într-unul din aceste vo- spunea – meºteºugit – despre frazele sale trimit cu gândul la În portretul dedicat lui C.
aici – succint, desigur – este fap- lume, precum ºi poezia sa, toate M. Blanchot, scriitorul modern Constantin Noica, la acea infini- Brâncuºi, trimiterile, asocierile
tul cã Virgil Ierunca trebuie sã demonstreazã un nobil reafina- „prin care literatura devine reli- re, la n-a fost sã fie ori va fi fiind… (care susþin argumentele), coro-
rãmânã în istoria literaturii româ- ment al cuvântului. gie, o altã religie”. ªi un alt exem- „Sã sporeºti natura în sânul borãrile cu celelalte arte, cu
ne ºi ca autentic scriitor. plu: „Moartea lui Drieu are ceva naturii. Sã sporeºti natura, nu poezia lui Mallarmé de pildã,
Paleta abordatã în scrierile sale Þinând cont de potenþialul pe din dificultatea unei rugãciuni”. numai s-o înregistrezi”, îndem- sunt fãcute într-un stil ce amin-
este diversã. Polemist cu verb acid care scriitorul îl demonstreazã în Mai totdeauna, când vorbeº- na C. Noica. Virgil Ierunca „spo- teºte el însuºi de poezie. Arta ºi
ºi intransigenþã totalã, Ierunca a tot ceea ce a aºternut pe hârtie, cu te despre un scriitor, portretistul rea” cu ajutorul cuvântului sãu, meºteºugul lui Brâncuºi, misti-
semnat cronici literare, portrete de atât mai mare este regretul în ceea accentueazã specificul, esenþa „natura” limbii române, cre- ca ºi „iubirea de simbol” sunt
scriitori, necrologuri chiar (un alt ce priveºte dimensiunea oarecum personalitãþii acestuia într-o pro- ând, nu de puþine ori, „o închi- explicate în cuvinte prin metafo-
fel de portrete, de fapt), poezie, redusã a operei. Am arãtat cã poziþie sau douã, în care surprin- dere ce se deschide”, o „lumi- re ºi comparaþii. Mai mult. În
sinteze de literaturã românã în militantul cultural ºi politic s-a de cu o comparaþie indirectã ºi nare” a sensurilor neaºteptate, încercarea de surprindere cu aju-
ediþii franceze ºi germane cheltuit pe sine în slujba unei total neaºteptatã, cu epitete ºi nebãnuite în limbajul denotativ. torul cuvântului a esenþei ºi a
(Encyclopédie de la Pléiade, cauze determinate de vitregiile metafore inedite ori cu termeni Cãci putem fãrã îndoialã trans- originalitãþii creaþiei brâncuºie-
Histoire générale des litérature, istoriei. Diversitatea în plan literar antitetici ºi din sfere semantice fera ºi în scrisul lui Ierunca (ceea ne, asocierea cu poetul Oului
Dictionaire des Litératures, demonstreazã totodatã profunda incompatibile în vorbirea comu- ce Noica observa scriind despre dogmatic vine firesc. Formele
Lexicon der Weltliteratur im 20 sa implicare în viaþa culturalã a nã: „Pluralul lui Rabelais e cerut nebãnuitele valenþe în conju- geometrice perfecte – „ovalul,
Jahundert, Dictionaire du sur- exilului românesc. de lumea lui de belºug ºi noroi, gãri ale verbului a fi) ºi anume parabola ºi elipsa” – apreciazã
réalisme et ses environs), fiind în Dar poate pe primul plan ar tre- o lume care furnicã, se înghesuie cã ºi prin paginile sale „limba cunoscãtorul subtil al artei ºi
acelaºi timp ºi un atent ºi fin analist bui sã-i reliefãm proprietatea pe pãmânt ca personajele lui Bru- românã avea o experienþã proprie poeziei, fin mânuitor de cuvânt
al epocii, care nu s-a sfiit nicioda- termenilor folosiþi, aflarea cuvân- eghel. Singularul lui Robert Des- de exprimat.” totodatã – „duc toate la un fel
tã sã acuze Occidentul de orbire tului perfect pliat pe idee. nos e o consecinþã a retuºãrii De aceea, cititorul care se o- de mit al oului, ca rezumat al vie-
în faþa pericolului comunismului Încã din articolele din tinere- acestei lumi; o expresie a reduce- preºte asupra oricãrei pagini scri- þii, ca sintezã de finitudine ºi
adus de tancurile sovietice. þe, jurnalistul dovedise un spe- rii ei, e singularul unei iniþiative se de Virgil Ierunca nu va putea rod.” Întâlnirea dintre arta lui
Prin conþinutul articolelor sale, cial simþ al limbii ºi nu de puþine subþiri. Les Quatre sans cou au sã nu doreascã a reciti aproape Brâncuºi ºi turnarea în cuvinte
prin rubricile de la radio, prin ati- ori surprindea cu lexicul folosit ceva din personajele îmbãtate de fiecare frazã, sã nu îºi bucure a esenþei reprezentatã în poezie
tudinea sa intransigentã faþã de ori cu alãturarea de termeni ce tri- geometrie ale lui Chirico”. mintea ºi sufletul întâlnind de Ion Barbu o apreciazã Ierunca
compromisurile unor scriitori (ale miteau la un limbaj din sfera poe- Alteori pune verdicte severe cuvintele vechi pe care scriitorul drept „prilej de sãrbãtoare în
oamenilor de culturã, în general), ziei. Transferul de sensuri – de la – „Breton e de multe ori un mag le scoate din lada de zestre a isto- destinul artei româneºti.”
Ierunca este perceput aºadar în- concret la abstract, de la un do- zgomotos” – dar tot prin caracte- riei limbii române, recitind îmbi- Ne oprim aici cu exemplele. Am
deosebi ca jurnalist ºi cronicar, meniu la altul – aproape cã îi este rizãri denotate din comparaþii ºi nãrile meºteºugite de termeni ori putea aduce, desigur, nenumãra-
ale cãrui comentarii, cum subli- marcã definitorie. Desigur cã, în alãturãri de termeni neaºteptaþi calificativele neaºteptate date te în sprijinul ideii cã scriitorul
nia Al. Cistelecan, „chiar ºi în timp, formele expresiei se ampli- ori antitetici. Chiar ºi o þarã poate unor substantive. Astfel, „parti- Virgil Ierunca se dovedeºte în tot
partea lor de militantism antito- ficã ºi, surprinzãtor poate, având fi definitã printr-o frazã emblema- ciparea” lui Blaga la „transcen- ceea ce a publicat un mare fãuri-
talitar ºi anticomunist, sunt un în vedere absenþa fizicã din me- ticã ºi cu termeni antagonici ori denþa coborâtoare”, se face, ni tor de limbã ºi stil, un creator de
documentar de moravuri literare diul lingvistic românesc de mai incompatibili, cu putere sugesti- se spune, „cu hãrnicie ºi falã”, cuvinte ºi de sensuri noi sau, pre-
– laºitate, compromis, fricã, min- multe decenii, cuvântul i se în- vã tocmai prin aceastã punere sinonimul „mândrie” nefiind, de- luând sintagma cu care el însuºi
ciunã, disimulare etc., pe care carcã ºi mai mult de sens, terme- împreunã: „Numai Spania cu- sigur, adecvat în cazul superbiei îl caracterizare pe autorul Cuvin-
Ierunca le amendeazã prompt.” nii vechi, aproape uitaþi în litera- noaºte puterile triste ale morþii, creatoare a poetului care „spo- telor potrivite, „un gospodar al
Însã criticul merge mai departe ºi tura ºi presa din þarã, revin în scri- numai în Spania moartea e vie”. rea cu lumina” sa „a lumii tainã”; cuvântului”.

10 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


C „ PETRIªOR MILITARU
unoscut în Europa ºi în chard, Katia Granoff, Simona
Statele Unite ca pictor, Konradi, Zahu Panã etc.), Biblio-
sculptor, desenator, li- grafie ºi Iconografie. Publicarea
tograf, orfevrier sau ceramist,
Mihai Mircea Ciobanu (15 aprilie
1950, Bucureºti – 9 ianuarie 1991,
literatura hermeticã literaturii antume ºi postume a lui
Mircea Ciobanu reprezintã un
eveniment editorial menit sã recu-

a lui Mihai Mircea Ciobanu


Geneva), revine în atenþia publi- pereze opera literarã a unei perso-
cului prin tipãrirea volumului Ini- nalitãþi artistice aparþinând dia-
þieri ºi iluminaþii1, un gest de re- sporei româneºti din secolul XX.
cuperare a unui autor ce aparþine
literaturii exilului: „Dacã zestrea minaþii se întoarce acasã din exil curenþã incredibilã. Dupã cum Bosschart (1919-1998) cu gnomi
sa artisticã a rãmas în bunã parte un SCRIITOR.”, noteazã Ioan existã un concubinaj între cel ce ºi spiriduºi stranii. Vastul roman 1
Mircea Ciobanu, Iniþieri ºi ilu-
«sub pecetea tainei», cãci sute Adam în Prefaþa cãrþii. se aflã într-o încãpere ºi cãrþile satiric ºi filosofic Estetica morþii minaþii, Ediþie îngrijitã de Georgeta
dintre lucrãrile sale au fost «în- Cartea este structuratã în ce stau acolo rânduite pe raftu- reprezintã, dupã Ioan Adam cea Adam ºi Ioan Adam, Prefaþã, notã
ghiþite» ºi dosite de o cabalã douã pãrþi: prima, cuprinzând tex- rile unei biblioteci. Cred cã în mai rabelaisianã carte din litera- asupra ediþiei, dosar critic ºi biblio-
tele antume, se deschide cu o spiritul european ãsta ar fi sin- tura românã ºi vârful de lance al grafie de Ioan Adam, Traduceri ºi
multinaþionalã, literatura lui s-a
cronologie de Ada-Michaela Cioba-
salvat graþie familiei. Acest tezaur serie de „Destãinuiri”, texte scur- gurul lucru care ar putea cores- operei literare semnate de Mircea

l ecturi
nu, Editura Curtea veche, Bucureºti,
literar este pus în luminã în volu- te cu valoare aforisticã, sapienþi- punde haremului islamic. Pen- Ciobanu. Prima parte se încheie 2018.
mul de faþã. Prin Iniþieri ºi ilu- alã, ce rezoneazã cu filosofiile er- tru cã, fãrã sã ºtim, facem dra- cu o serie de patru texte scurte
metice occidentale. Un exemplu goste cu o carte. Pui mâna pe o ce aparþin genului liric: „Morile
în acest sens: „Valoarea unui carte, iar apoi o laºi deoparte, de vânt”, „Rost”, Ediþie noua”,
spectacol constã în revelarea se- pentru a o regãsi mai târziu dacã „Moartea saltimbancului” A doua
cretului sãu.” (p. 61). Cu adevã- aceastã carte conteazã pentru parte a cãrþii, intitulatã „Din
rat fascinant este dialogul dintre tine. ªi a o reciti. De aceea, ca manuscrise”, include o secþiune
ziaristul Patrick Ferlal ºi artistul printr-un fenomen de transsub- de trei texte dramatice (Când bat
nãscut la Bucureºti intitulat „Cio- stanþiere, cãrþile devin un fel de clopotele tandre, Impresarii ºi
banu zice” în care ne familiarizãm gnomi. Spiriduºi care vã bântu- Ciobanul la rãspântia vârstelor.
cu cele mai intime credinþe ale ie toatã viaþa. Am acasã o încã- Balet în cinci tablouri. Libret) ºi
unui artist original în gândire pere în care nu þin nicio carte; eseul Estetica morþii, elogiu
dupã cum putem observa din niciun fel de suport material ipocriziei ºi slavã minciunii, text
opinia sa despre cãrþi, dar nu ca impregnat de semne sub orice considerat de îngrijitori o posibilã
simple obiecte ci ca „întrupãri” formã ar fi. Socotesc asta o ches- prefaþã a romanului omonim.
metafizice: „Prin natura lucrurilor tiune de pudoare. O chestiune de Volumul de închide cu trei sec-
cãrþile devin cãrþi de cãpãtâi, pen- pudoare intelectualã masculinã.” þiuni de Referinþe critice (unde
tru cã ele au toate, fiþi convinºi (p. 79). Ceva din viziunea lui întâlnim nume ca Edgar Paou,
de asta, o viaþã proprie. Existã Mircea Ciobanu îmi aminteºte de George Ganã, Alex. ªtefãnescu,
în viaþa intimã a cãrþilor o con- picturile olandezului Johfra Grigore Arbore, Dominique Volli-

„ ANCA ªERBAN
expoziþia „Centenar Paul Celan”
A nul acesta se împli-
nesc 100 de ani de la
naºterea lui Paul Celan,
poet evreu de limba germanã, ori-
într-o manierã aparte propria dra-
mã existenþialã. O problemã adu-
sã deseori în prim-plan este ace-
ea a limbii: „poetul scrie în limba
liile de ordin biografic ºi fotogra-
fii, scrisorile ºi cãrþile poºtale tri-
mise, o parte dintre ele fiind pre-
zente în expoziþie, alãturi de un
ziþia reconstituie prin intermediul
unor panouri coordonatele prin-
cipale ale biografiei sale, alãturi
de fotografii, poeme sau scrisori,
ginar din România. De aceea, acelor care l-au ucis ºi o ucide” filmuleþ ce reconstituie momen- începând de la naºterea sa pe 23
Muzeul Naþional al Literaturii Ro- (Henri Meschonnic). Între Celan tele cheie ale vieþii celor doi prie- noiembrie 1920 la Cernãuþi, pânã
mâne în parteneriat cu Ministe- ºi Petre Solomon a existat o fru- teni, pãstrând însã ca sursã de la moartea sa pe 20 aprilie 1970 la
rul Federal al Afacerilor Europe- moasã prietenie, ce avea sã re- bazã cele relatate de Petre Paris, punând în evidenþã activi-
ne ºi Internaþionale ale Republi- ziste de-a lungul anilor, o mãrturie Solomon în volumul Paul Celan. tatea sa literarã de poet ºi tradu-
cii Austria prin Forumul Cultural în acest sens fiind pe lângã deta- Dimensiunea româneascã. Expo- cãtor. Sunt aduse în prim-plan
Austriac Bucureºti ºi Facultatea momentul cunoaºterii mentorului
de Litere din Bucureºti au realizat sãu Alfred Margul-Sperber ºi
o expoziþie intitulatã Celan 100, prietenia sa cu Nina Cassian,
Printre cuvinte/ Unter den apariþia primelor poeme (inclusiv
Wörtern ce poate fi urmãritã într- celebrul poem Fuga morþii), emi-
un preview online în forma unei grarea la Viena, unde o întâlneº-
video-expoziþii în variantele ro- te pe Ingeborg Bachmann (în
mânã-germanã ºi românã-france- casa pictorului Edgar Jené) cu
zã, începând de pe 1 iunie 2020, Decuble, autorul bogatei docu- care are o scurtã idilã ºi leagã prie-
sau vizitatã la sediul MNLR din mentaþii biobibliografice ºi An- tenii cu Klaus Demus ºi Milo Dor.
Calea Griviþei, 64-66. Este a doua drei Corbea Hoiºie º.a. Expoziþia Aici apare ºi primul lui volum de
expoziþie dedicatã lui Paul Celan a fost gânditã ca itinerantã, ur- versuri Nisipul din urne. În 1948
la Bucureºti, prima, intitulatã Þara mând ca din martie 2020 sã fie ajunge la Paris, unde volumul
fagilor, a avut loc în 2010 ºi urmã- prezentã în majoritatea capitale- Mac ºi memorie îi va aduce no-
rea includerea lui Paul Celan în lu- lor europene înainte de a se în- torietatea, iar în 1952 se cãsãto-
mea Bucovinei, arãtând cã s-a toarce la Bucureºti în noiembrie, reºte cu Giséle de Lestrange. În
nãscut într-o zonã româneascã ºi dar din cauza pandemiei acest 1955 are un fiu, Eric. În 1960 avea
punând în valoare arhiva Sperber lucru nu a mai fost posibil. sã primeascã cel mai prestigios
din patrimoniul MNLR. Deºi nu suficient de vizibil la premiu din spaþiul germanofon,
Conform lui Ioan Cristescu, noi, Paul Celan este o figurã im- Premiul Georg Büchner. Tot în
directorul MNLR, expoziþia cu- portantã atât pe scena literaturii perioada parizianã îi cunoaºte ºi
rentã este diferitã, fiindcã se do- germane din România, cât ºi la pe Claire ºi Yvan Goll, o întâlnire
reºte aducerea unui omagiu aces- nivel internaþional. El a locuit nefastã, deoarece la moartea lui
tui mare poet de limbã germanã, numai câþiva ani în România, însã Yvan, Claire îl acuzã pe Paul Ce-
includerea lui printre marii poeþii evenimentele din aceºti ani ºi-au lan de plagiat, ceea ce nu face
ai secolului al XX-lea, marcarea pus puternic amprenta asupra decât sã-i înrãutãþeascã starea
principalelor momente ale exis- evoluþiei lui ulterioare: începând fragilã a poetului ºi sã-i slãbeas-
tenþei sale (Cernãuþi, Bucureºti, cu prigonirea evreilor bucovineni cã dorinþa de a trãi. Dupã ce pe-
Viena, Paris), aducerea în prim- ºi culminând cu moartea pãrinþi- trece o vreme internat la psihia-
plan a prieteniilor, invidiilor ºi, nu lor sãi într-unul din lagãrele de trie, în 1970 Paul Celan se sinuci-
în ultimul rând, a suferinþelor sale. peste Bug ºi plecarea sa în Fran- de, aruncându-se în Sena. Expo-
Expoziþia Celan 100, Printre cu- þa, unde în anul 1970 se sinucide ziþia Celan 100, Printre cuvinte/
vinte cuprinde materiale din ar- aruncându-se în Sena. Numele Unter den Wörtern reprezintã un
hiva Sperber fondul Alfred Mar- poetului Paul Celan este pseudo- bun prilej pentru a face cunoº-
gul-Sperber (scos la luminã încã nimul lui Paul Peisach Antschel. tinþã cu poetul ºi traducãtorul
din anii ’70 de George Guþu), Pseudonimul Celan provine din Paul Celan, parcurgând cele mai
precum ºi documente foto ºi fac- anagramarea numelui sãu de fa- importante momente din viaþa sa
simile din arhiva personalã Petre milie Antschel. Poetul trãieºte în ºi având posibilitatea de a vedea
Solomon, o contribuþie semnifi- opera lui pentru cã ºi-a învestit- documente inedite precum: scri-
cativã la realizarea acestei expo- o cu propria-i viaþã, mai ales în- sori, cãrþi poºtale, fotografii, dar
ziþii având-o specialiºtii operei cepând cu volumul Sprachgitter ºi volume ce poartã autograful
celaniene precum Gabriel H. (Zãbrelele vorbirii), ilustrând poetului.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 11


„ JEAN-JACQUES WUNENBURGER Profesor emerit de filosofie, Université Lyon 3
Membru al biroului Espace éthique azuréen (CHU Nice)

marea poveste a epidemiei


între tragedie ºi absurd
Rezumat tragediei epice, care vede cã via- ce mai îndatorate etc. În apogeul
þa oamenilor se inflameazã, atin- epidemiei se precipitã veºtile

U
n ciclu epidemic ur- ge un prag critic, o crizã, înainte bune ºi rele, diagnosticele ºi pro-
ilosofie

meazã o curbã, din ce ca, pe panta descendentã, sã se nosticurile cele mai anxioase ºi
în ce mai mare, care îndrepte spre un deznodãmânt tabelele cu cele mai înfiorãtoare
ilosofie
filosofie

culmineazã, înainte de a coborî, (fericit sau nefericit). Nu se în- consecinþe socio-economice.


potrivit unui model preluat de la tâmplã, oare, aºa ºi acum? Însã episodul epidemic devi-
Hipocrate de cãtre Platon ºi Aris- ne ºi mai complicat pe mãsurã ce
totel, cu o poveste în genul mari- avanseazã spre un punct culmi-
lor mituri umane ºi al teatrului Prolog de panicã nant ºi spre un rezultat întrevã-
antic. Am analizat aici aceastã zut din evoluþia curbelor. Nu nu-
succesiune de episoade, natura- Prologul crizei sanitare din mai cã apar veºnicii profitori ai
le ºi culturale, care, prin relatãrile 2020, înrãutãþit de rãspândirea crizelor, cu cortegiul lor de mici
ºi întrebãrile puse, dezvãluie anu- geograficã rapidã ºi de contagio- afaceri, înºelãciuni sau delapidãri,
mite incoerenþe ale istoriei. Pânã zitatea virusului, remarcã apari- dar mai ales precursorii inovaþii-
la urmã, este o tragedie, un tea- þia unei noi boli virale, unei ne- lor oportune, intraþi prin surprin-
tru al absurdului sau ambele? norociri umane. Actorii povesti- dere în viaþa de zi cu zi, fãrã tam-
Urmarea acestei drame globale ar rii provin din diverse registre: bur sau trâmbiþe, care vor avea,
putea avea de câºtigat, devenind dintre cei lipsiþi de griji sau in- fãrã îndoialã, o parte activã la
mai uºor de povestit, mai credi- conºtienþi (politicienii, jucãtorii sfârºitul poveºtii. Încetul cu în-
bilã ºi mai încãrcatã de valori ºi de fotbal), orbi la primele semne cetul, noii protagoniºti pregãtesc
de sens. de contagiune, primele victime deja post-covidul, o nouã sec-
sau cele temãtoare sã fie conta- venþã, ºi o altã poveste urmeazã,
În mai 2020, o mare parte a minate, cu simptome uºoare sau ca ºi cum teatrul epidemic ar fi
umanitãþii a început sã iasã maligne, personalul medical care doar primul ciclu al unei trilogii
dintr-un coºmar care a durat mai se teme sã fie copleºit de necu- sau tetralogii, care se va juca
mult de 2 luni, de neconceput noscutele terapeutice ºi de peste câþiva ani. Astfel, intrã în
pânã nu demult: oamenii sã fie fluxurile exponenþiale, oficialii joc laboratoare farmaceutice care
izolaþi la domiciliu, împreunã cu oraºului, care ordonã, în cele din îºi propun sã obþinã cota din pia-
cei dragi ºi îndepãrtaþi de toþi urmã, izolarea cetãþenilor ºi þa mondialã a moleculelor ºi a
ceilalþi, chiar ºi de cei care au fost încetarea întregii activitãþi (non- vaccinurilor, operatorii de tehno-
transportaþi de urgenþã la spitale. esenþiale din viaþa socialã), corul logii digitale care doresc sã rãs-
De sus, din staþia sa spaþialã, un mass-media (torilor) care expune, pundã nevoilor unui nou experi-
cosmonaut n-ar fi putut vedea zi de zi, figurile vindecate, resus- ment de sãnãtate publicã, actorii
decât un pãmânt imobilizat, citate sau decedate, precum spor- de excepþie juridicã (legiuitori,
drumuri, cãi ferate, piste de turile sau performanþele pieþei judecãtori, avocaþi), bãncile cen-
aeroport pãrãsite, o multitudine bursiere. Intriga se dezvoltã pe trale ºi pieþele bursiere, care îºi
de puncte luminoase, cu ecrane diferite planuri: atacuri patologi- vor asuma taxele datoriei ºi pro-
luminate aproape zi ºi noapte. Ce ce, paradoxuri ºi dezorientãri fiturile speculative generate de
matic). ªi dacã trupul rãmâne interzice medicilor sã utilizeze un
s-a întâmplat în mod atât de cognitive, consecinþe economi- crizã, partidele politice care pre-
ce ºi financiare. Ritmul epidemiei sãnãtos, mintea este pusã la în- medicament cunoscut pentru
radical ºi nemaivãzut, ce pare a fi cercare, demnã de „double bind”, ameliorarea simptomelor (cloro- gãtesc conversii mari în benefi-
copia unui dezastru tip block- este punctat de o experienþã fãrã ciul suveranitãþii, ecologiºti care
precedent de nedumerire ºi de generator de psihozã, atât de dra- quina), dar autorizeazã un alt
buster de la Hollywood? gã ªcolii Bateson din Palo Alto. medicament care faciliteazã o vor anexa virusul la evaluãrile lor
La început, a apãrut un nou uimire intelectualã, alimentând critice, integrând lupta sa în pla-
Cum sã-þi pãstrezi luciditatea moarte uºoarã (revotril)? Când
coronavirus (dupã multe altele), continuu o cacofonie de cuvinte nurile lor pentru tranziþia energe-
atunci când þi se cere sã rãmâi referentul „barierei” sau „grani-
din aceeaºi tulpinã cu gripa fami- ºi texte. Patosul epidemiei orga- ticã ºi în transformãrile moravu-
nice este dublat, foarte devreme, acasã, dar sã ºi votezi, sã lucrezi, þei”, care pãrea reacþionar în vi-
liarã ºi al cãrui pacient zero sau sã te dispensezi de teste ºi mãºti, ziunea unui nou vis cosmopolit, rilor. Saga post-virus promite sã
kilometru zero ar fi în China la de o epidemie nocivã de Logos, fie bogatã în noi actori, intrigi,
de informaþii, discursuri, teorii, presupuse inutile (pentru cã nu devine o datorie civicã (statul
sfârºitul lui 2019 (existã inexacti- sunt disponibile), fãcându-le ra- restabileºte graniþele ºi obligã sã rãsuciri ºi transformãri. Istoria
tãþi curente ale scenariului). Di- decizii, din cele mai confuze etc. scurtã ºi dramaticã a virusului
pid obligatorii ºi vitale pentru se „creeze bariere” pentru orice
ferit de bacterii, virusul inert pro- Din start, anunþarea epidemiei pregãteºte probabil un alt ciclu
personalul medical ºi, în final, întâlnire cu alþii)? Ar fi o listã lun-
lifereazã, câºtigã teren în organis- a dus la o teamã surdã, apoi la o de mari povestiri, care vor forma
cvasi-panicã în rândul actorilor pentru oricine accede în spaþiul gã de ordine ºi de contra-ordine,
mele receptoare, evoluând prin public? Cum sã interpretãm de decizii represive ºi de altele un opus civilizaþional cãruia nu-i
aerosoli, apãrând la un numãr tot ºi al populaþiei: teama de a rãmâ- cunoaºtem încã numele.
ne fãrã alimente, teama de a fi aceastã contabilizare morbidã zil- laxe, de valori altruiste ºi de ne-
mai mare de pacienþi, cu sau fãrã nicã a cifrelor ºi procentelor de garea lor. La drama bolnavilor
simptome, dar devenind letal la contaminat sau de a-i contamina
pacienþi, care însumeazã atât de grav ºi la a celor decedaþi vin Trezirea criticã
2-3 % din cazuri, afectând, prin- pe alþii necunoscuþi, frica de a nu
multã disparitate de cazuri ºi de constant sã se adauge scene din
tre altele, respiraþia (care trebuie fi capabil sã te protejezi (lipsa
gelului dezinfectant, a mãºtilor, a metode eterogene de numãrare, teatrul absurdului, unde Sofocle Cum sã judeci ºi sã evaluezi
asistatã artificial), ajungând chiar dacã nu sunt neapãrat pãr- sau Camus se învecineazã cu Io-
testelor etc.), teama de a nu avea aceastã poveste dramaticã, cu
uneori pânã la agonie (sedatã) ºi tinitoare? Cum sã menþinem în- nesco sau cu Ubu Rex.
tratament, teama de a fi dus în dimensiune globalã? Care sunt
moarte (în special pentru un anu- crederea în profesia medicalã
camera de urgenþã, cu riscul de a izvoarele, reuºite sau ratate, ale
mite forme de boalã). atunci când asistãm la denunþa-
fi considerat ca neprioritat etc. Unda de ºoc a unui acestei naraþiuni fãrã autori? Po-
Dupã cum arãta deja Hipocra- rea publicã ºi savantã a tratamen-
Toatã lumea se confruntã, astfel, vestea acestui episod al sãnãtã-
te, orice boala începe cu un epi- telor, recomandate cu convinge- dezastru þii ºi colapsului social este coe-
sod, continuã cu diverse forme cu o dilemã fãrã precedent: între a
se izola, a-ºi limita activitatea, a-ºi re de cãtre alþii? Cum sã gãsim rentã, de înþeles, sau nu ne vom
evolutive, pentru a ajunge la un informaþii fiabile pe internet, unde De-a lungul sãptãmânilor de-
suspenda viaþa socialã ºi riscul de putea descurca din cauza numã-
prag critic (akhme), înainte de a se concureazã cele mai ipotetice vine din ce în ce mai clar cã, dacã
a fi trimis la medicina de urgenþã rului de anomalii dintr-o istorie
regresa ºi a dispãrea (cu sau fãrã analize ºi cele mai incompatibile virusul a semãnat boalã ºi moar-
sau chiar la cea de rãzboi. haoticã, rebelã oricãrei interpre-
ajutor terapeutic). Nu numai cã sfaturi terapeutice? Cum putem te (deºi nu este prima datã!), în
povestea unei patogeneze epi- tãri inspirate? Dezastrul Covid19
înþelege cã transporturile de ma- forme spectaculoase (asfixiere, atestã, la nivel global, fragilita-
demice (studiatã deja de Hipocra- Uimirea intelectualã teriale din China se confruntã cu leziuni neurologice), mai ales în tea ºi vulnerabilitatea marilor for-
te) pare sã urmeze acest ritm tem- obstacole administrative sau majoritatea þãrilor care fac obiec- me dominante ale raþionalitãþii
poral, dar acest scenariu serveº- sunt deturnate de pe aeroporturi tul izolãrii, acesta este pe cale sã
Însã, dincolo de frica impulsi- sistemice a modernitãþii ºi globa-
te drept cadru pentru întreaga sau cã mãºtile sunt distribuite antreneze ºi o catastrofã socio-
vã, apare perplexitatea care an- lizãrii. Un grãunte de nisip a fã-
istorie culturalã (socio-politicã) a mai rapid de cãtre întreprinderile economicã ºi politicã, în fiecare
bolii. Aristotel a refãcut matricea treneazã incertitudine ºi dezori- cut sã se prãbuºeascã casa cãrþi-
entare în faþa discursurilor alar- private decât de cãtre stat? zi tot mai prezentã. Astfel, o serie lor de joc a prometeismului mo-
mithos-ului (prin distingerea, în Cum sã nu devii perplex când de factori se combinã pentru a
miste, oficiale sau improvizate, dern. Prin efectul fluture, virusul
Poetica, a prologului, episodu- vezi normalizat principiul mascã- face din epidemie un concentrat
medicale ºi politice, amplificate presupus a proveni de la un ani-
lui ºi exodului), a unei istorii pe rii feþei pentru a limita contagiu- de rele colaterale: eºecul statului
sau conjugate de zvonuri, de cre- mal din China, a prãbuºit marile
care o povestim (în teatru, oglin- nea, când legea a interzis ani de prins în actul de anticipare, în in-
dinþe pripite, de certitudini intui- infrastructuri materiale ºi institu-
da oraºului antic, iar, în zilele zile sã ai o faþã acoperitã (în nu- stabilitatea ºi inconsecvenþa de-
noastre, la televiziune) cu un în- tive. De fapt, dacã doar o micã þionale ale societãþilor occiden-
parte a populaþiei este într-adevãr mele secularismului)? Sau când ciziilor, a gradului de slãbire sau tale (ce viitor pentru companiile
ceput, un conþinut ºi un sfârºit. vezi o agenþie (ANM – agenþie prãbuºirea întreprinderilor ºi afa-
bolnavã, cea mai mare îºi pierde aeriene, pentru companiile de di-
Întreaga istorie umanã rãmâne care autorizeazã punerea pe pia- cerilor (salvate în grabã), în abi-
rostul. Poþi fi infectat ºi contagios vertisment, pentru Europa, pen-
dominatã de versiunea anticã a þã a medicamentului, n.tr.) care sul financiar al statelor din ce în
fãrã sã ºtii, fãrã sã simþi (asimpto- tru OMS?). Societãþile noastre

12 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


hiper-tehnice au reuºit sã creeze unei revoluþii digitale generaliza-
arme sofisticate (nucleare), sã tri- te, teleconsultarea, utilizarea „big
mitã roboþi în sistemul solar, sã data”, instrumente de urmãrire
producã obiecte folosind impri- digitalã etc.,va salva ºi va remon-
mante 3D, dar nu reuºesc sã se ta etica îngrijirii individuale, în-
dezmeticeascã pentru a se prote- grijire nãscutã din experienþa
ja de o epidemie, devenitã ende- umanizatã faþã în faþã între îngri-
micã sub alte forme etc. Revenind jit ºi îngrijitor, pe fondul unei ex-
la lanþul de actori ºi de fapte, nu perienþe de viaþã slãbite ºi ame-
ne putem abþine sã credem cã ninþate? Cum sã garantãm liber-
versiunea dramaticã a epidemiei tatea individualã, sã asigurãm
þine mai puþin de soartã, de fata- protecþia vieþii private în faþa atâ-
litate, de tragedie cât, mai ales, tor dispozitive statistice ºi algo-
de o serie de alegeri umane, ade- ritmice, dacã noi transferãm (ºi nu

ilosofie
sea necorespunzãtoare sau con- numai delegãm) statului o putere
traproductive, pe punctul de a de- discreþionarã de a conduce po-

ilosofie
filosofie
veni uneori absurde. Într-adevãr, poarele, în numele unui bun co-
– cum este posibil ca actorii mun sacrificial, mereu suspect de
din sãnãtate – ºi politicienii – sã interese private?
parã atât de neputincioºi, atât de
surprinºi, faþã de ceea ce se în-
tâmplã? În timp ce scenariile De la o poveste
privind schimbãrile climatice dau sinistrã la o alta care
naºtere la atâtea speculaþii ºi stã sã vinã
modelãri la scara deceniilor
viitoare, aproape nimeni (unele Nimeni astãzi nu ºtie sfârºitul
contraexemple rãsunãtoare au poveºtii sau ce se va întâmpla cu
rãmas în sertarele ministerelor), ea. Aceastã epidemie a fost, în
nu a putut prevedea riscurile orice caz, conformã cu o mare is-
imediate asupra sãnãtãþii con- torie a umanitãþii copleºite,
temporanilor (nu a generaþiilor aproape de o tragedie, dar al cã-
viitoare)? Nivelul mãrilor este mai rei rezultat ar trebui sã surprindã
bine anticipat ºi combãtut decât ºi sã lase deschis ceea ce va
ameninþãrile imediate, dar urma. Nu ºtim încã dacã este o
tangibile? Contrar celebrei vorbe, poveste profundã, plinã de sens,
nu avem nicio îndoialã cã, privid precum marile poveºti ale trecu-
luna, am uitat sã privim degetul tului sau o poveste a nebunilor
(gangrenos ...). în împãrãþia orbilor; nici dacã ac-
– era necesarã plasarea isto- torii ºi evenimentele au fost sufi-
riei epidemiei într-un decor de cient de consistente pentru a
rãzboi (în Franþa, de exemplu), face povestea ºi episoadele ei,
aducând în intrigã arsenalele, lup- câteodatã tragice, alteori la fel de
tele, teatrul de luptã, profilul ro- absurde, sã se înalþe. Nu ne pu-
bot al inamicului? Sau puteam Jean-Jacques Wunenburger ºi Ionel Buºe tem abþine sã ne gândim cã în
plasa intriga într-un climat irenic, anumite momente ale acestei is-
mai interiorizat, mai încrezãtor, ecranele lor în fiecare searã, de fapt izolaþi, de suferinþã psihosocialã a sfârºit prin a servi drept oglin- torii, actorii erau prea inegali în
cum a procedat cancelarul ger- nu le-a fost niciodatã atâta teamã legatã de prãbuºirea pieþei mun- dã crudã pentru abandonarea caracter, pasiunile prea pline de
man, care a preferat sã invoce sã vadã toate acestea faþã în faþã. cii? Am þinut noi suficient cont celei mai numeroase grupe de viaþã, discursurile ºi ordinele prea
responsabilitatea civicã sub sem- – cum au putut actorii ºtiinþei de creºterea inegalitãþii accesu- vârstã (în urma prelungirii vieþii) contradictorii, corul (media) prea
nul unei „datorii a umanitãþii”? Cu biomedicale sã coboare de pe pie- lui la îngrijire? Am cântãrit noi su- pãzitoare a legãturilor intergene- puternic, întratât încât unele epi-
siguranþã, dramatizarea rãzboini- destal, lãsând experþi, mai mult ficient de bine beneficiile ºi ris- raþionale? Cum poate o societate soade s-au transformat în come-
cã (a unui preºedinte care iubeº- sau mai puþin carismatici sau curile, un instrument totuºi pri- care apreciazã atât de mult tine- die absurdã sau burlescã, în ori-
te teatrul ºi admirã oamenii mari) competenþi, sã se angajeze în vilegiat în orice situaþie de risc? retul (în afaceri ºi politicã), în de- ce caz, într-un amestec de prost
a legitimat o „mobilizare” sanita- controverse devastatoare pentru – cum neputinþa de a asigura trimentul persoanelor în vârstã, gust. Dar, chiar fãrã sã ºtim încã
rã, dar cu preþul creerii unui cli- opinia publicã? Deºi diferenþa urmãrirea pacienþilor ºi îngrijirile sã facã cu adevãrat drum, dupã sfârºitul, aceastã poveste – sinis-
mat profund anxiogen, ca în ori- dintre biomedicinã ºi medicina de urgenþã, în special a celor care aceea, unei gerontologii umane, trã – este deja plinã de sens ºi de
ce rãzboi, mai ales atunci când alternativã este mare (cu poziþii sunt izolaþi în ospiciile EPHAD din ce în ce mai urgente, în nu- viitor. Depinde de noi toþi sã-i
nu este rezervat, ca azi, numai intolerante, condamnãri uneori (cãminele pentru persoanele în mele respectului ºi al demnitãþii pregãtim o continuare mai puþin
profesioniºtilor? demne de vânãtoarea de vrãjitoa- vârstã dependente, n. tr.), a cã- persoanei ? dramaticã ºi mai puþin haoticã.
– cum imaginarul infecþiei-con- re), arena foarte mediatizatã a etio- ror contabilitate mortalã a fost – în sfârºit, cum creºterea pu-
tagiune, care este folosit drept logiilor ºi a alegerilor terapeuti- folositã într-un mod spectaculos, terii sãnãtãþii publice, pe fondul Traducere din francezã
matrice pentru toate temerile an- ce, nu s-a gãsit ea oare, în situa- de Ionel Buºe
cestrale ºi care alimenteazã cele þia privãrii de serenitate, de con-
mai obscure comportamente, a fraternitate profesionalã ºi de
putut câºtiga atât de repede spi- prudenþã ºtiinþificã?
ritele, reuºind sã izoleze popula- – ca un corolar, o datã rãzboiul
þia ca niciodatã (la care ne-am fi contra virusului declanºat, nu am
putut aºtepta dupã o contamina- lãsat prea multã responsabilitate
re radioactivã severã ºi care nici politicã generalilor, adicã solda-
nu a fost folositã dupã Cernobâl þilor în alb, încredinþându-le sar-
ºi Fukuyama)? Pe mãsurã ce so- cinii nu numai în a trata, dar ºi de
cietãþile noastre înstãrite se îm- a organiza societatea în vederea
pãuneazã cu triumful raþionalitã- îngrijirii? Vom generaliza ºi legiti-
þii, se regãsesc brusc într-o stare ma aceastã intrare în scenã ºi de
de panicã, lãsând sã iasã la su- acum încolo? Ar fi realist sã ne
prafaþã suspiciunea ºi neîncrede- gândim cã pentru a evita situaþia
rea faþã de celãlalt, tentaþii de de- criticã a spitalelor, vom putea opri
nunþare, stereotipuri de þapi rãzboiul (frumoasã utopie, fãrã
ispãºitori, interpretãri nebuloase îndoialã), prin interzicerea folo-
ale epidemiei ca semne ºi pedep- sirii automobilului, care costã în
Mircea Ciobanu – La Tentation des Mythes

se divine? plus atât de scump securitatea


– scala disproporþionatã a epi- socialã etc.? A face din medicina
demiei, din lipsã de rãspunsuri de urgenþã, expusã inevitabil la
adecvate, nu trãdeazã oare în vre- suprasarcini ºi eºecuri, o politicã
mea noastrã, o nouã domnie a generalã de sãnãtate care sã sub-
emoþiei (nicio epidemie nu a dus ordoneze societatea medicinei ºi
la o astfel de mobilizare colectivã) nu medicina societãþii, cedând
ºi o fricã fãrã precedent faþã de astfel unei „bio-politici”
moarte? Moarte pe care am fãcu- denunþate de zeci de ani? Nu am
o, în acelaºi timp, invizibilã, pierdut din vedere faptul cã, dacã
deritualizatã, desocializatã, rece izolarea a redus fluxul de bolnavi
pentru cei dragi, în numele pre- ºi riscurile crescute de deces, nu
cauþiei pentru sãnãtate? Chiar a fost, fãrã îndoialã, ºi o sursã de
dacã contemporanii noºtri pot întârzieri în îngrijirea altor pato-
vedea cadavrele, crimele, sãlile de logii care nu sunt legate de vi-
operaþie (foarte la modã) pe rus, de tulburãri psihologice la cei

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 13


Tudor Arghezi – 140 de ani de la naºtere
„ SPIRIDON POPESCU
Vrãjitorul
Arghezianã din Mãrþiºor contenit ºi, vã jur cu mânã pe ini-

N
Un biet monah, retras într-o chilie, u am avut norocul sã-l mã, niciodatã nu mi se pare ace-
Încearcã, ispitit de apogeu, zãresc pe Arghezi tre- laºi. Mereu gãsesc câte ceva care
Sã-l pipãie c-un braþ pe Dumnezeu, când pe Calea Victo- îmi scãpase la lectura anterioarã.
Dar pipãirea lui tot întârzie riei, aºa cum l-a zãrit Domnia Sa Asta mã face sã cred cã dacã lu-
pe Eminescu. Am avut, în schimb, crurile s-ar fi întâmplat invers,
Probabil, Demiurgul, pe furiº, norocul sã mã îndrãgostesc de adicã dacã Eminescu s-ar fi nãs-
L-a prins rostind, în loc de psalmi, agate
l ecturi

Cuvintele sale potrivite la o vâr- cut cu treizeci de ani în urma lui


ªi nu mai vrea acum sã i se-arate stã când alþii încã îl venerau pe Arghezi, eseul acestuia despre
Nici când îl vede singur ºi pieziº. Topârceanu sau pe alþi poeþi de Vrãjitorul din Mãrþiºor ar fi înce-
raftul doi sau trei. Dumnezeu, pro- put exact cu aceleaºi fraze: „A
Monahul, obosit de aºteptare, babil având remuºcãri cã nu mi vorbi de poet este ca ºi când ai
Vãzând cã ruga-i este în zadar, l-a scos în cale, a vrut sã mã re- striga într-o peºterã vastã. Nu
Coboarã printre gâze, plin de har compenseze cu aceastã dragos- poate sã ajungã vorba pânã la el
ªi iscã frumuseþi nemuritoare. Tudor Arghezi - Autoportret te. Din clipa aceea îl citesc ne- fãrã sã-i supere tãcerea”.

modernitatea revistei Mozaicul


M
ozaicul, o importan- nalismul cultural are acest rol rino (Ed. Aius, 1993), semnat de Zamfirescu, ªtefan Bârsãnescu.
tã revistã de culturã termosferic, sã-i zic, care ne Constantin M.Popa. Criticul a Audienþa a gustat calitatea idei-
a Craiovei, cu o tradi- conecteazã la lumea noastrã vie apreciat cartea ºi l-a invitat pe lor emise de autorii comunicãri-
þie venerabilã, fiind succesoare din mintea artiºtilor. Iar pe la noi, autor s-o lanseze la Cluj. lor care au contribuit la fixarea
apreciatã a publicaþiei cu aceeaºi prin þãrile ex-comuniste (nu ne În acest sens al relaþiei cu cri- parcursului evoluþiei ideologiei
titulaturã fondatã în 1938 de putem elibera de acest atribut), ticul clujean, este de urmãrit ar- literare a revistei.
Constantin Lecca, prima revistã jurnalismul cultural mai este ticolul din carte Adrian Mari- În alt segment, sunt reprodu-
de culturã din Oltenia. chemat ºi sã ne civilizeze.” (p. 7) no ºi Craiova, în care este in- se numeroasele aprecieri ale ar-
Apariþia în Serie nouã a revis- Compartimentarea cuprinde seratã ºi corespondenþa lui cu ticolelor publicate în Mozaicul,
tei din 1998 a beneficiat de spri- capitolele mari: Revista Mozaicul Constantin M. Popa, criticul consemnate de personalitãþi im-
jinul Inspectoratului pentru Cul- 1998-2000, Revista Mozaicul craiovean, ºi cu Editura Aius. portante ale culturii, printre
turã al judeþului Dolj, având un 2009-2018, ADDENDA, Biblio- Nicolae Marinescu, impor- care: Acad. Constantin Ciopra-
colegiu de redacþie format din: grafia Mozaicul 1998-2018, Al- tant susþinãtor al presei cultura- ga: „Mozaicul – impresie de se-
Nicolae Marinescu, Ilarie Hino- bumul foto: Colocviile ºi premii- le ºi a cãrþii oltene ºi nu numai, riozitate ºi atitudine intelectua-
veanu ºi Constantin M. Popa. le Mozaicul în imagini. ne informeazã, cu autoritate ºi lã!”; Ion Zamfirescu: „Salut cu
Din 1999, revista va apãrea în Ideocriticul Adrian Marino, pe temeinicie, despre parcursul cãldurã ºi cu interes reapariþia
colaborare cu Editura Aius avân- care l-a atras alãturi de revistã celei de a doua serii a revistei Mozaicului (...) Þin sã mã în- faþã de celelalte reviste craiove-
du-l ca director pe Nicolae Ma- Constantin M. Popa, fixeazã di- de la apariþia sa din 1998 ºi pânã scrieþi printre devotaþii acestei ne, cât ºi faþã de sine, ceea ce i-a
rinescu ºi ca redactor-ºef pe recþia noii serii a Mozaicului: „Sã în 2018, data apariþiei celei de a publicaþii.”; Gheorghe Grigurgu: dat un aer de prospeþime ºi un
Constantin M. Popa. nu uitãm cã Mozaicul este de doua ediþii a monografiei. „Revista Mozaicul – o publica- plus de vizibilitate”.
O lucrare monograficã im- fapt, seria a doua a unei reviste Începuturile sunt bine releva- þie interesantã al cãrei colabo- Gabriela Gheorghiºor, redac-
presionantã ºi indispensabilã a paºoptiste fãcute de C. Lecca. Ei te sub titlul, Mozaicul. Primul rator mi-ar plãcea sã fiu.”; Ion torul-ºef adjunct al celeilalte re-
revistei a conceput ºi publicat bine, paºoptismul actual a reîn- numãr” (p. 64), unde autorul ne Cristofor: „Mozaicul este o re- viste importante a Craiovei, Ra-
Nicolae Marinescu sub titulatu- viat prin Mozaicul. Deci noi sun- asigurã cã „Rubricile, grafica, de vistã de nivel european, fãcutã cu muri, dupã ce frecventase Mo-
ra Revista Mozaicul. Moderni- tem într-o fazã de neopaºoptism, la titlu la vignetele pentru rubrici o seriozitate ºi o pasiune zaicul, apreciazã programul se-
tatea tradiþiei, în 2009, prima de liberalism, de spirit critic, de ºi scheme de tehnoredactare lãudabile.”; Emil Manu: „Revista rios al revistei de culturã, dar ºi
ediþie, reluatã prin a doua edi- europenism ºi de iniþiative locale erau proiectate într-o formulã îmi face o bunã impresie, atât în întinerirea echipei ºi faptul cã „s-
þie, revãzutã ºi adãugitã (Editura creatoare.” De la neopaºoptism rãmasã, în linii mari, stabilã pânã privinþa colaborãrilor, cât ºi în pre- a diminuat în paginile sale eseis-
Aius, Craiova, 2018). Un tom la neomodernism n-a fost decât astãzi” ºi îi numeºte pe colabo- zentarea tipograficã” º.a., alãturi tica «militantã», însã a rãmas ideea
masiv acesta, de 590 de pagini, un pas. ratori care sunt numeroºi, difi- de multiple laudaþii ale mai mul- de promovare a culturii de
incumbã întreaga activitate a Nicolae Marinescu va devoa- cil ºi nedrept de prezentat doar tor publicaþii din þarã. calitate.”.
acestei publicaþii moderne, a co- la cu acribie conjuncturile eve- în parte. Un singur nume se poa- Revista ºi-a menþinut la cote În compartimentul ADEN-
laborãrilor unor scriitori însem- nimenþiale care au dus la apari- te transcrie fãrã nicio rezervã. reprezentative profilul de exem- DA, dupã o reverenþã adresatã
naþi, pânã la Colocviile revistei þia noii serii a revistei. S-a în- Este vorba de redactorul ºef al plaritate, fapt consemnat ºi la înaintaºului Constantin Lecca la
deosebit de fructuoase ºi utile ceput cu apariþia unor publicaþii revistei, profesorul Constantin aniversarea celor 20 de ani de aniversarea a 200 de ani de la
pentru dezvoltarea literaturii efemere, printre care Demnita- M. Popa, cãruia îi este remar- exitenþã din 2018, când are par- neºtere (2007), Nicolae Mari-
române. Cartea este prefaþatã de tea, avându-l drept fondator pe catã personalitatea inconfunda- te de alte aprecieri semnificati- nescu , robace cum îl ºtim, inse-
un studiu aplicat sub titlul Presa însuºi autorul acestei monogra- bilã, hãrnicia, disciplina, tenaci- ve: Eugen Negrici în consemna- reazã cu acribie o bibliografie
culturalã în cãutarea sinelui, fii. Un moment important în de- tatea ºi responsabilitatea, dar ºi rea, Un fapt eroic, subliniazã completã a tuturor autorilor ºi a
semnat de Xenia Negrea. Publi- cursul evenimentelor anticipa- discreþia ºi bunul-simþ. continuitatea stoicã a revistei scrierilor lor, în ordine alfabeticã,
cist ºi critic avizat, autoarea oferã toare a fost ºi acea atragere a În capitolul, Ieºirea în lume. felicitându-l pe directorul Nico- publicaþi în revistã în cei 20 de
o definiþie sintetizatoare presei lui Marino de partea culturii cra- Colocviile Mozaicul, (p.74) lae Marinescu pentru cã „nu a ani de la apariþie. Monografia se
culturale din toate timpurile, cu iovene prin publicarea eseului, este relevatã calificarea ca eve- cedat tentaþiei abandonului (...) încheie cu un sugestiv grupaj
trimitere la starea de la noi: „Jur- Hermeneutica lui Adrian Ma- niment ºi devenirea publicaþiei strãduindu-se sã-i menþinã cota fotografic de la colocviile ºi pre-
ca instituþie. Sunt semnalate ºi prestigiul”. Ion Bogdan Lef- miile Mozaicului.
persoanele publice care au spri- ter, un apropiat al revistei, îºi O realizare indubitabilã a Edi-
jinit revista: Marian Jean Mari- publicã laudaþia cu titlul Bravo turii Aius ºi a revistei Mozaicul
nescu, fost prefect de Dolj; Ion cetãþenilor Constantin Lecca ºi o constituie sprijinirea neinter-
Voiculescu, preºedinte al Con- Nicolae Marinescu! apreciind mediatã a formãrii ºi evoluþiei
siliului judeþean, Octavian Po- gruparea „de zeci de autori, re- tinerilor scriitori craioveni ºi nu
deanu, viceprimar al Craiovei, dactori ºi colaboratori apropiaþi, numai: Gabriela Gheorghiºor,
Cezar Avram, preºedintele Co- poeþi, prozatori, dar mai ales Petriºor Militaru, Ion Buzera,
misiei învãþãmânt, culturã, sãnã- «metaliteratori», critici, eseiºti, Xenia Negrea, Silviu Gongonea,
tate a Consilului Local. teoreticieni, exegeþi ºi ai celor- Cosmin Dragoste, Mihai Ghiþu-
Sub conducerea redactorului lalte arte, specialiºti în ºtiinþele lescu, Ion Militaru, Mihai Ene,
ºef, Constantin M. Popa, s-a de- socio-umane”. Gabriel Nedelea, Luiza Mitu,
Mircea Ciobanu – Le Musicien

rulat, supunând dezbaterii Miº- Petriºor Militaru, cel care a Mihaela Velea, Maria Dinu, Da-
carea ideilor, pe tema Colabo- preluat ºefia redacþiei dupã tre- niela Micu, Alina Gioroceanu,
raþionism ºi legitimitate, acti- cerea în nefiinþã a regretatului Eleanor Mircea, Aurora Dumi-
vitatea primului Colocviu Mo- Constantin M. Popa, contureazã trescu, Ioana Repciuc, Anca ªer-
zaicul, din 10-11 octombrie, realizãrile revistei care a promo- ban, Roxana Ilie º.a.
1998, ale cãrui lucrãri au fost vat cu insistenþã formarea ºi evo- Bucurându-se de o construc-
publicate în numãrul 2 al revis- luþia tinerilor scriitori craioveni ºi þie bine conceputã ºi redactatã,
tei, din noiembrie 1998. Au sus- olteni: „Pe lângã faptul de a oferi cartea Revista Mozaicul. Mo-
þinut comunicãri: Adrian Mari- texte critice ºi literare de calitate dernitatea unei tradiþiei poate
no, Ovidiu Ghidirmic, Nicolae sau de a reflecta bogata viaþã contribui ineluctabil la cunoaº-
Marinescu, Ion Militaru, Fãnuº spiritualã a oraºului nostru, revis- terea istoriei presei culturale ro-
Bãileºteanu, Rodica Firescu, ta Mozaicul a susþinut o perma- mâneºti, dar ºi a literaturii române.
Doru Pãtru, Pavel Þugui, Ion nentã stare de emulaþie(...) atât
„ Toma Grigorie

14 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


„ ANA IONESEI

instinctul mortificãrii: cazul pictorului Strauch


În simfonia ce-i divinã lãsându-se fascinat de aceste însuºi se preschimbã în spaþiu,
deliruri verbale. Pictorul Strauch el e peisajul sensibil în care se
Nu-s eu un glas dezcordat,
Un sunet sumbru, sfâºiat, nu face decât sã adauge noi tuºe desfãºoarã evenimentul; ceea ce
De ironia ce-nveninã? sumbre într-un monolog nesfâr- nu-l împiedicã sã fie ºi un perso-
ºit, conform axiomei „totul e ab- naj suplimentar, un Eu fãrã nume
...
Sunt rana sãrutând cuþitul! surd” (p. 55). ºi fãrã chip, pe care figurile ale-
Obrazul, palma aºteptând! Aceastã fervoare de a identi- gorice îl prind în hora lor, unde
fica reversul a orice, pentru a-l va fi mãgulit sau martirizat” (Me-
ªi roata durã, trupul frânt,
Cãlãul sunt ºi osânditul! suprima, se concentreazã în aº- lancolie, ironie, nostalgie, Edi-
teptarea zilei când „totul va fi tura Meridiane, 1993, p. 9).

l ecturi
Charles Baudelaire, negru” (p. 132) ºi asimileazã din Agamben supune analizei o
Heautontimorumenos oficiu dictonul „totul e trecãtor” serie de teorii medievale ºi renas-
(traducere de (p. 201). centiste asupra melancoliei, ca
Radu Cârneci) „M-am gândit la legãtura din- ulterior sã le treacã prin filtrul
tre toate durerile. Pe tot drumul freudian. Pentru melancolic,

D
incolo de poza ro- am rumegat ideile astea. Dar mi-am meditaþia ºi fantasmarea fac corp
manticã ºi avantaje pierdut brusc cheful, poate comun: „Intenþia eroticã ce de-
le sale estetice, mâh- fiindcã apariþii înspãimântãtoare clanºeazã dezordinea melancoli-
nirea este perfect echipatã pen- încercau sã se impunã voinþei cã este prezentatã aici (la Marsi-
tru a demistifica narcisismul, mu- mele. Deveneau din ce în ce mai lio Ficino n.n.) drept aceea care
tilându-l pânã la obþinerea unei puternice. Deodatã, m-au scos vrea sã posede ºi sã atingã ceea
teribile eviscerãri a egoului. Sfâ- din joc. Încã o datã, a trebuit sã ciile trupului sau cu cele ale ce ar trebui sã facã doar obiectul
ºierea omului lãuntric este un recunosc ce absurd e sã te laºi dorinþei. ªi în unele, ºi în altele, doxul derivat din aceastã atitudi- contemplãrii” (Agamben, Stanþe,
fenomen al exasperãrii sufleteºti cu totul în voia gândurilor, cre- ajungi sã cunoºti o anumitã volup- ne gnosticã a unei lumi din oficiu Humanitas, 2015, p. 43). Rezultã
ce se ramificã într-un cult al tor- zând cã n-o sã mori ca într-un tate.” (Cartea neliniºtirii, Editura defectã constã într-o destrãmare urmãtoarea definiþie a melanco-
turii, consacrat prin dedublare ºi tunel. Cã n-o sã te sufoci în el” Humanitas, 2009, pp. 161-162). a gândirii, generatoare de gândi- liei: „doliul pentru un obiect ce
punerea sub urmãrire a dedublã- (p. 224). Însã, în cazul lui Strauch, pen- re, respectiv în conexiuni inedite nu poate fi apropiat” (op. cit., p.
rii. Viaþa interioarã, întreþinutã cu Strindberg semnala faptul cã, tru care „trupul e cap” (p. 310), nu dintre sentimente. Astfel, picto- 47). La ce viseazã Strauch, dacã
obstinaþie, duce la colapsul ani- „ceea ce catolicii numesc con- mai avem de-a face cu „acea asprã rul Strauch conchide cã moartea nu la nunta cu neantul orches-
malului social, iar solitudinea îºi scientia scrupulosa, o conºtiinþã bucurie proprie voluptãþilor echivaleazã cu viitorul (p. 212), trat de el însuºi?
grefeazã demonii pe un plan mai scrupuloasã, îºi trage originea din spiritului care te face sã suferi” iar propria suferinþã produce fri- Dacã natura are oroare de
real decât orice realitate dialogi- spiritele rele care trezesc remuº- (Fromentin, Dominique, Editura cã (p. 189). vid, potrivit fizicii aristotelice, re-
cã. „Omul cu ºobolani”, celebrul cãri fãrã cauzã chiar ºi pentru pentru Literaturã, 1968, p. 25). Depãºind stadiul gândirii ana- gimul melancolic al naturii
caz de nevrozã obsesionalã su- fleacuri. Bucuria lor constã în Strauch nu mai poate fi, propriu litice, subiectul dizolvã obiectele umane dicteazã transformarea
pralicitat în psihanaliza freudia- aceastã încãrcare a conºtiinþei ºi zis, un subiect gânditor, fiind în gândirii, iar gândirea înceteazã sã spaþiului interior într-o scenã a
nã, suferea de „atotputernicia nu are nimic de a face cu pedepsi- schimb, confiscat de ruminaþie mai fie gândire odatã cu supri- fantasmelor, dar ºi golirea spa-
gândurilor, a sentimentelor ºi a rea pãcãtosului” (Inferno, Editu- mentalã ºi de somatizare. marea de sine. Acest proces ar þiului interior, datoratã lipsei de
dorinþelor bune sau rele” (Ope- ra Univers, 1999, p. 239). Cu o siguranþã explozivã, putea fi numit sinuciderea lentã materie fizicã a iluziei.
re VII, Editura Trei, 1999, p. 83). Cioran se recunoaºte vinovat Strauch denunþã rãul simbiotic de prin dez-gândire. Am putea circumscrie existen-
În romanul Frig (Editura ART, de o „melancolie maghiarã” care nu se poate lipsi, anume ima- Melancolia pictorului Strauch þa melancolicului ºi prin raporta-
2016),Thomas Bernhard explorea- (Caiete III, Editura Humanitas, ginaþia. „O boalã pe care n-o iei, confirmã ipoteza lui Starobinski, re la imaginaþia morbidã a liberti-
zã o nebunie lucidã ce secretã fãrã 2005, p. 80), atrãgându-ne aten- fiindcã ai avut-o întotdeauna. O potrivit cãreia, conºtiinþa melan- nilor de speþa Marchizului de
oprire conþinuturile disperãrii hi- þia cã omul nu e doar un animal boalã care e rãspunzãtoare de colicului devine atât teatrul, cât Sade. Pentru aceºtia, voluptatea
perbolice. Chirurgul Strauch trimi- bolnav, el e „produsul maladiei” orice, mai cu seamã de ridicul ºi ºi actorul maladiei: „Conºtiinþa obþinutã prin durere ºi violarea
te un stagiar spre a-l observa pe (Caiete I, p. 339), iar „melancolia de rãutate” (p. 48). Strauch se lau- alegorizatã (...) nu mai e decât te- legilor naturii obligã la mobiliza-
fratele sãu. Intrusul începe sã des- haoticã”... vine din faptul cã dã: „Am jucat rolurile cele mai atrul în care se frãmântã niºte rea energiilor distructive într-un
luºeascã mecanismele psihice ale „adâncim lucruri care n-ar trebui nobile ºi pe cele mai abjecte. Am personaje ce-ºi urmeazã lupta prezent continuu, proiectând în
pictorului Strauch, ba chiar se con- adâncite”. (Caiete III, p. 157) fost întotdeauna un maestru al sau cãutarea. Teatrul acesta nu viitor noi ºi noi crime. Strauch
tamineazã, parþial, cu acestea. Pessoa ne-a avertizat de exis- travestirii” (p. 341). este un loc neutru; el îºi are con- face, însã, figura nevroticului
Analizatorul reproduce gân- tenþa unor „martiraje mai subtile Strauch este fascinat de pro- figuraþia lui simbolicã; dacã eul care îºi sechestreazã viaþa pulsi-
durile paroxistice al analizatului, decât cele la care s-au supus sfin- priile contorsiuni mentale, exact lasã în seama figurilor alegorice onalã, recurgând la o pletorã de
ºi, ca printr-un soi de dragoste þii ºi schimnicii. Existã suplicii ale în mãsura în care îºi exprimã la o libertate ºi o iniþiativã pe care acte absurde ce anunþã o desfiin-
de transfer cu semn schimbat, inteligenþei care seamãnã cu supli- fiecare pas oroarea de sine. Para- el nu ºi le mai asumã, atunci el þare programatã.

Mircea Ciobanu – Atelierul principal ºi operele definitivate sau în curs de realizare

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 15


Noica ºi fascinaþia pentru Eminescu
„Fenomenul Eminescu” esen- telor lui Eminescu” ºi anume „Iar agreabilã, nu de puþine ori strã-
þializat la un singur volum de ver- peste tot în filele acestor caiete lucitoare a imbatabilului eseist ºi
suri ºi, cel mult, douã de prozã, ar simt urmele vieþii cum nu erau în filosof de la Pãltiniº.
însemna o împietate, o colosalã caietele lui Valery.”9 Pulsul vieþii,
injustiþie fãcutã „omului deplin al cotidianul cenuºiu l-a determinat 1
Constantin Noica – „Eminescu
culturii româneºti”, de aceea pe reflexivul poet sã-ºi noteze sau gânduri despre omul deplin al
cãrturarul Constantin Noica1 s-a pânã ºi datoriile (la fila 88)10. Din culturii româneºti”, Ed. Eminescu,
aplecat cu infinita rãbdare, înþe- structura cãrþii am mai menþiona 1975
2
Idem, op. cit., p. 5
legere ºi curiozitate asupra capitolul Un uomo universale, 3
În viziunea istoricului N. Ior-
„cufãrului” cu însemnãri emines- pledoarie pentru universalitatea ga, Eminescu ar fi înfãptuit „cea mai
ciene predate de Maiorescu lui Eminescu, comparabil cu uma- vastã sintezã fãcutã de vreun suflet
Academiei Române. Creator de niºtii europeni, aidoma lui Pico de român”
versuri „rãscolitoare” ºi de prozã, della Mirandola.11 4
C. Noica, op.cit., p.20
totuºi, „neîmplinitã”2, Eminescu De altfel, aratã C. Noica, pu- 5
Titlul unui capitol, derulat de
îºi complineºte imaginea doar þini intelectuali îi stãteau în faþã la p. 30 la p. 54
M. Eminescu, Manuscrisul
a r te

6
acordând credit axiologic ºi în materie de filosofie, istorie, eco-
2289, fila 15, apud C. Noica, op. cit.,
publicisticii, „operei de sertar”, nomie ºi lingvisticã: „Eminescu,
p.30
caietelor intime, totalizând 7000- în realitate, este omul care ar fi 7
C. Noica, op.cit, p. 82
8000 de pagini, care – estimeazã putut avea o întâietate în cel pu- 8
Idem
Constantin Noica – nu constituie þin patru specializãri.”12 În fine, 9
Idem, p 92
„nici a zecea parte din ce a lãsat se analizeazã cauzele neîmbrãþi- 10
Apud C. Noica, op. cit, p.92
scris Eminescu”. Formularea lui sãrii de cãtre Eminescu a carierei 11
Ovidiu, Ghidirmic, „Moºteni-
Iorga „un nou Eminescu apãru” universitare la Iaºi, post ocupat rea prozei eminesciene”, Ed. Scrisul
persistã ºi astãzi, iar constatarea mai târziu de mai modestul C. Leo- Românesc, 1996, p.6
maiorescianã de „rege al cugetãrii nardescu. Pe lângã avalanºa de
12
C. Noica, op.cit, p. 129
omeneºti” câºtigã tot mai mulþi informaþii noi ºi de hermeneutica
aderenþi, în ciuda prudenþei cãli- realã, concretã, vom evidenþia „ Iulian Bitoleanu
nesciene, cã Eminescu nu ºtia suculenþa ideaticii ºi scriitura
englezã, cã nu-ºi croise o filoso- prioritãþi în artã. Capitolul Un nou Eminescu apã-
fie originalã. Cu toate acestea, fi- La inofensiva întrebare noicia- ru aliniazã cele douã puncte de
losoful ostracizat de comuniºti, nã „Ce cuprind caietele lui Emi- vedere contrastante – aparþinând
care ºi-a fãcut un cult din Emi- nescu?”5, rãspunsul sunã cât se lui Ibraileanu ºi Iorga – despre
nescu, acceptã ºi unele idei cãli- poate de clar: lucruri de calitate, manuscrisele eminesciene, une-
nesciene, ataºate la cele venite inedite, cu condiþia debarasãrii de le deja date publicitãþii pe la 1911-
dinspre Iorga3, concluzionând în „zgura care e în ele”. Iatã un frag- 1912. Capitolul Caietele lui Emi-
aceeaºi manierã cu a teoreticia- ment eminescian bombardat cu nescu ºi caietul lui Valery indu-
nului de la Semãnãtorul: „un mi- figuri de stil, cu epitete, compa- ce un paralelism inegal între des-
racol al culturii româneºti”4 s-a raþii, personificãri, respirând par- tinele celor douã genii. Caietele
produs. Se reproºeazã cercetãto- cã un aer platonician: „Oamenii lui P. Valery au vãzut lumina tipa-
rilor români faptul de a nu fi sur- învãþaþi, dar fãrã talent propriu, rului în 1957, abia la un deceniu
prins viaþa manuscriselor, tre- adicã purtãtorii ºtiinþei moarte, ºi ceva dupã moartea poetului,
când lejer peste adnotãrile lui mi-i închipuiam ca o salã întune- ele însumând 29 de volume.
Eminescu, peste ceea ce a scris catã, cu o uºã de intrare ºi una de „Ceea ce uimeºte în cele peste
el pe lateral, comparativ cu acri- ieºire. Ideile strãine intrã printr-o 25.000 de pagini este biruinþa
bia francezilor aflaþi într-o cir- uºã, trec prin întunericul sãlii ºi gândului”7, încercarea creatoru-
cumstanþã similarã: sã facã – ºi ies prin cealaltã, indiferente, si- lui de a se regãsi pe sine. ªocant
au fãcut! – ordine în manuscrisul gure, reci... Capul unui om de ta- sau nu, dar acolo tu, cititorul se-
lui P. Valery. De fapt, þelul lui lent e ca o salã iluminatã, cu pe- rios, „nu vei gãsi nici mãcar
Noica este acela de a raporta reþi ºi oglinzi. De afarã vin ideile poezie (… ) nu vei întâlni situaþii
opera eminescianã la fabulosul într-adevãr, reci ºi indiferente – de viaþã, nici mãcar auto-
artist francez, a cãrui înreaga ope- dar ce societate, ce petrecere gã- biografice cum am sugerat, cã
rã a fost cunoscutã mai târziu, sesc!”6 Tot mergând direct la este al lui M. Teste”8. Ideea
postum. Artizanul lui „Monsieur matcã, C. Noica ne vesteºte des- desprinsã este aceea a detaºãrii
Teste” a lãsat în urma sa, Acade- pre „apicultorul” interesat de artistului de operã ºi transfera-
miei franceze, 29 de tomuri reci, „naºterea albinei”, despre biolo- rea gândurilor, frãmântãrilor
din domeniile artei ºi ºtiinþei, gul ºi chimistul, filologul pasio- personale cãtre eroul sãu, dl. Tes-
examinate meticulos de filologii nat de greacã, de scribul ce a tran- te. Trei pagini mai târziu, aflãm:
din þarã cu atâtea iniþiative ºi scris un tratat de fizicã pe 117 file. „cu totul altul este sunetul caie-
Mircea Ciobanu – Aux Pieds du Symbole

ipostaze ale feminitãþii în poezia Irinei Lazãr


Irina Lazãr, Subliniazã-mã cu tul s-a terminat/ sau, pur ºi sim- ce/ iubiþi toxici/ bãrbaþi însuraþi culele, fiecare parte,/ fiecare
roºu, Editura Charmides, 2019 plu, e timpul/ sã mã lepãd de tot ºi femei infertile/ azi sunt în vogã/ camerã/ pentru a o mânca ºi a o
ce am fãcut/ nu mã mai pot îm- în acest oraº/ viaþa îmi trece suge/ a o goli/ pentru a o rupe cu

I
rina Lazãr debuteazã în pãrþi cu nimeni/ un lucru care mã dincolo de catastrofele nucleare/ dinþii/ a o tãia,/ pentru a o sorbi,
anul 2016 cu volumul nedumereºte ca un deget anes- de saloanele de nebuni/ de datã prin fresh-maker,/ prin tocã-
Fragment de joc, Editura teziat/ în acest moment în care fericirea nesigurã a fiecãrui pas/ tor, fãcutã pastã, strivitã, cãlcatã
Grinta, Cluj-Napoca, distins cu simþurile plate se arcuiesc/ spre (un om strigã în fiecare noapte în în picioare/ doar sã disparã/ pen-
mai multe premii literare. În 2019 ceva nou, oare mai existã ceva? ” rahova,/ îl aud de la fereastrã/ la tru a o sfâºia,/ viaþa ta care a pul-
îi apare cel de-al doilea volum, (Oare ce) fel cum aud pescãruºii) ”. sat acolo, pentru a o scoate,/ pen-
Subliniazã-mã cu roºu, ce vine Cartea se deschide cu o re- De asemenea, minimalismul se tru a o dezbãra/ de tot ce ai fost.”
oarecum în complementaritate cu scriere blagianã prin poemul Nu întrepãtrunde cu autobiografis- Gãsim în volumul Irinei Lazãr
primul deoarece Irina Lazãr pãs- am distrus care vine ca un poem mul aºa cum avem în poemul un amestec de poezie din gene-
treazã traiectoria poeticã asuma- manifest ce denotã revoltã prin Poem toxic: ,,în blocul în care raþia sa ºi de dinainte, dar foarte
tã anterior, una curajoasã, atât conþinutul sãu, poeta mãrturisind miroase a canal, iar gândacii bine asimilatã, foarte bine prelu-
prin tematica abordatã, cât ºi prin ,,nu am distrus pe nimeni pânã sapã/ în cojile de cartof eu îmi cratã, cu rezultate neaºteptate,
forþa pe care o imprimã poemelor. acum/ deºi m-am strãduit din prãjesc carnea/ îmi ascut unghii- într-o tonalitate post-douãmiistã
Întrega carte stã sub semnul con- greu”. Observãm cã nu lipseºte le/ le vopsesc cu roºu”. ce are propria vibraþie. Prin aerul
fesiunii, cu o puternicã notã per- nici autoironia din acest volum. Nu în puþine cazuri, feminita- decongelatã, o metaforã a apro- confesiv aminteºte mai mult de
sonalã ce nu ia din valoarea aces- Un alt poem care m-a dus cu gân- tea interfereazã cu rutina zilnicã pierii, aceastã inimã decongelatã Domnica Drumea decât de cele-
teia, ci dimpotrivã, o individuali- dul tot la o rescriere este Vogue, ºi cu artificialitatea camuflatã în ºi supusã unui proces gastrono- lalte poete cum ar fi Oana Cãtãli-
zeazã, îi conferã originalitate. o rescriere din mai multe unghiuri gesturile normalitãþii. În fapt, ar- mic minuþios pentru a scoate din na Ninu sau Elena Vlãdãreanu.
Irina Lazãr mizeazã aici pe ex- care uneori traseazã liniile clare tificialitatea sexualitãþii reprezin- ea ,,viaþa ta care a pulsat acolo”: Poemele atrag atenþia tocmai prin
plorarea feminitãþii care este de- ale palimpsestului poetic sau tã firul roºu, firul conductor al Îndrãznesc sã-þi decongelez ini- simplitate ºi prin forþã. Este o
voalatã cu graþie în multiplele ei alteori le ascunde abil: ,,Azi sunt acestui volum. Poemele sunt bine ma/ doar pentru a o fierbe încet/ poezie directã, incisivã.
ipostaze: ,,Mã simt goalã pe di- în vogã/ o sã vorbesc despre construite, bine conduse, au pro- a o tãia în bucãþele, mãrunt, mã-
nãuntru ºi nu ºtiu dacã/ lehami- îngerii graºi/ din carnea mea/ pria lor respiraþie. Masochism trei runt, a o prãji/ a o mesteca/ a o „ Elena Bãlãºanu
tea asta are ceva sexy în ea/ ca despre liniile care se întind zilnic este un superb poem de dragos- roade încet, pentru a o savura,/
atunci când juisezi ºi simþi cã to- pe pereþi/ despre mame pshihoti- te cu imaginea inimii care este pentru a-i gusta/ atriile ºi ventri-

16 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


Vivarium sau coºmarul domestic
Vivarium (2019; o producþie un tip straniu, ceva între un misi-
Lovely Productions; Irlanda, Bel- onar psihopat ºi un android
gia, Danemarca; regia: Lorcan translucid, cu un zâmbet înfrico-
Finnegan; scenariul: Lorcan Fin- ºãtor. Acesta îi conduce cu maºi-
negan & Garret Shanley; cu Imo- na pânã în zona rezidenþialã, unde
gen Poots, Jesse Eisenberg, Jo- apar ºiruri nesfârºite de case par-
nathan Aris; genuri: thriller, mis- cã imprimate în 3D, toate vopsite
ter, science-fiction, comedie, în acelaºi verde bolnãvicios, toa-
groazã; disponibil online). te cu acelaºi gard care împrejmu-
ieºte acelaºi petic de iarbã de la

C
el de-al doilea lungme- Dedeman. Aici îi aºteaptã casa cu
traj al regizorului irlan- numãrul nouã, pe care Martin le-
dez Lorcan Finnegan o vinde ca pe cãminul ideal pentru
ne aruncã în iadul familismului întemeierea unei familii,
suburban standardizat, un para- articulând diverse mercantilisme
dis verde artificial a la Truman histrionice: „Încap multe amintiri

a r te
Show, centralizat de o forþã male- în spaþiile ample ale acestei lo-
fic-obscurã. Vivarium e un thriller cuinþe”. Casa e complet mobilatã
existenþialist ce frizeazã horror-ul ºi utilatã, ca ºi cum ar fi deja lo- aici cu prospeþime. Progenitura ºi filozofând. Gemma întreabã acolo iar cuplul a rãmas singur în
ºi e totodatã o satirã suprarealis- cuitã – dormitorul are pânã ºi o imitã virtuos tot ce fac ºi tot ce zic progenitura cu ce i se pare cã sea- cartierul fantomã. Aºa începe
tã a conformismul social. micã garderobã. Grãdina pare re- Tom ºi Gemma cu strania voce mãnã unul dintre norii suspen- Foxes (disponibil pe youtube),
Imogen Poots ºi Jesse Eisen- lativ spaþioasã însã locuinþa nu dublatã a unui adult care se pre- daþi pe cerul unde nu trece nici- unde o fotografã rãmasã fãrã job
berg îi joacã pe Gemma ºi Tom, prea e pe placul celor doi, care îl face cã e copil ºi þipã din toþi un avion. „Cu un nor”, îi rãspun- se refugiazã în naturã pozând sin-
un tânãr cuplu care îºi cautã pri- cautã pe Martin sã plece înapoi rãrunchii pânã când e hrãnit, ase- de bãieþelui pentru care realita- gurii ei vecini, niºte vulpi care
ma lor casã; ea e educatoare iar spre oraº, doar cã Martin a dis- menea cucului insidios, iar noap- tea ºi reprezentarea ei sunt totu- atenteazã la tomberoane. În Fo-
el e un grãdinar încã necopt, un pãrut. Cuplul se urcã în maºinã ºi tea stã cu ochii lipiþi de televizorul na. Directorul de imagine MacGre- xes, cartierul suburban are tot
tânãr adult hazliu din repertoriul pornesc spre casã, însã pe orica- care nu difuzeazã decât niºte gor îmbracã acest simulacru în nesfârºitele case trase la indigo,
obiºnuit al lui Eisenberg. Titlul re strãduþã ar lua-o, toate cãile desene animate psihedelice, niºte culori saturate, în stil doar cã totul e real.
filmului invocã paradigma ecosis- labirintului duc înapoi cãtre nu- nonfigurative, ca un Discovery publicitar bolnãvicios, ilustrând În timp ce debuta în lungme-
temului – vivariul e un loc în care mãrul nouã. Strãzile sunt pustii, Channel pentru extratereºtri. jocul unor pioni care dau ture pe traj cu Without Name, Finnegan
e amenajat mediul natural al unor casele par nelocuite, nu e nicio Copiii sunt de neînþeles pentru cei o tablã de Monopoly transforma- ºi-a extins cãutãrile pregãtind Vi-
animale. Finnegan citeazã ca in- adiere de vânt iar norii de pe cer mai mulþi adulþi, oricum. tã în grãdinã antropologicã. Pare varium, unde a mers mai departe
spiraþie un documentar despre sunt absolut identici. A doua zi Acest iad castrant al subur- cã Lorcan Finnegan vrea sã se în ilustrarea distopicã a ecosis-
cucul care uneori se infiltreazã în dimineaþã, apare o misterioasã biei e simptomul unui sistem aflat revolte împotriva persistenþei temului. Fãrã sã insiste pe lupta
cuibul altor pãsãri ºi îºi face loc cutie. Înãuntru, un bebeluº. în putrefacþie, ai cãrui indivizi se retiniene a tuturor reclamelor pe darwinistã de clasã, metafora cu-
gonind puii din casa lor. În pro- „Creºteþi copilul ºi veþi fi elibe- pierd într-o prefãcãtorie mic bur- care le-a fãcut. cului ca un copil teribil intrus
logul tip animal planet din Viva- raþi” apare scris pe cutie. ghezã ºi se regãsesc în pielea alt- El ºi co-scenaristul Garret puncteazã bine aici pariul integri-
rium, un pui de cuc îi adreseazã Copilul creºte ireal de repede cuiva, luaþi în posesie de cãtre Shanley au mai colaborat la alte tãþii în sânul familiei mic burghe-
mamei lui surogat niºte ultra-þi- ºi e îmbrãcat ca Martin, în cãmaºa orice spirit cu vocea suficient de douã filme, Without Name (2016) ze. Acest film are potenþialul unei
pete de foame. O fetiþã gãseºte albã de misionariat bãgatã în rãsunãtoare, fie cã e spiritul con- ºi Foxes (2011), scurtmetrajul de bune îmbãtrâniri: o premisã su-
în faþa grãdiniþei un pui mort cã- pantalonii de stofã. Pãrinþii desem- sumatorului ideal sau doar spiri- la care a pornit Vivarium, unde realistã captivantã pusã într-o
zut din copac, victimã a cucului. naþi îl privesc cu silã ºi îl numesc tul celuilalt. Tom ºi Gemma de- regãsim afinitatea autorilor atât formã cinematograficã ineditã cu
Gemma încearcã sã o consoleze: „it”, ca pe un obiect/ monstru. vin aºadar deposedaþi. Nimic nu pentru horror-ul supranatural cât o imagine hipnoticã ºi o sceno-
„Aºa e natura, aºa-s lucrurile”. Copilul teribil a devenit o þintã mai e al lor – nici copilul, nici casa ºi pentru tematica abandonului grafie meticuloasã iar Jesse Ei-
Constrânºi de preþurile din ce supralicitatã în horror-ul cu tot e e înãuntru. Lui Tom i-a postcapitalist ºi consolarea unei senberg ºi Imogen Poots sunt
în ce mai neprietenoase ale pieþei contemporan, ceea ce pare sã re- mai rãmas grãdinãritul obsesiv iar fantezii furibunde. La marginea credibili ºi înduioºãtori, primitori
imobiliare, Tom ºi Gemma decid flecte atât recurenþa conflictualã Gemmei reflexul unei curiozitãþi oraºului irlandez Carlow, tocmai se cu privitorii în intimitatea unor
sã arunce un ochi noului cartier a diferenþei dintre generaþii, cât ºi vizavi de copii. La un moment încheiaserã construcþiile unui personaje prinse în vivariul labi-
Yonder (o formã poeticã engle- spaima establishment-ului adult dat, se contureazã imaginea co- cartier rezidenþial, unde un cuplu rintic al vieþii contemporane.
zeascã a lui „acolo”). La sediul de a lãsa o societate haoticã în mercial-idilicã a mamei ºi copilu- îºi rezervase una dintre case. În
agenþiei imobiliare, ei sunt întâm- mâinile noilor generaþii privite lui, întinºi pe iarbã sub arºiþa unui urma crizei financiare din 2008, nu „ Mihai Ghiþã
pinaþi de Martin (Jonathan Aris), circumspect iar acest trop e livrat soare înºelãtor, privind spre cer ºi-a mai permis nimeni sã se mute

frumuseþe, celebritate ºi aparenþe


Eric Emmanuel Schmitt, Pe poate numi salvare) pe mezinul Adam, ca atâþia alþii, a cãzut în Adam fãrã sã-l vadã, iar Fiona se
când eram o operã de artã, Edi- familiei Firelli de la suicid printr-o aceastã capcanã. Trebuie sã se fi îndrãgosteºte de el, în ciuda în-
tura Humanitas, Bucureºti, 2011. propunere care îi stârneºte inte- simþit foarte nefericit, dacã s-a fãþiºãrii de monstru.
resul – aceea de a deveni o opera cãutat acolo unde nu se putea Aº tinde sã vã spun cã Pe

A
vertisment: nu citiþi de artã vie, un obiect. La început, regãsi: în aparenþe.” Pe de altã când eram o operã de artã este
aceastã carte dacã nu Adam exalteazã, primeºte în final parte, Zeus este maestrul mani- o caricaturã a societãþii noastre.
vreþi sã ieºiþi din zona atenþia cuvenitã, dupã anii în care pulãrii. A înþeles regulile jocu- Însã reprezintã mai mult de atât.
de confort. Poate conþine me- a fost eclipsat de frumuseþea lui într-o societate bolnavã „pen- Este un desen realist, pânã la
saje care ar putea trage semnale celori doi fraþi mai mari, apoi cade tru cã oamenii cred cã lucurile cele mai mici detalii a unei lumi
de alarmã în ceea ce priveºte în depresie pentru cã Zeus vrea despre care se vorbeºte mult sufocate de frumuseþe falsã ºi de
societatea actualã ºi însuºi sine- sã îi ia ºi ultimul drept, cel mai sunt ºi cele mai meritorii, el camuflare. Câteva personaje
le. Prima datã când am auzit de important de altfel, conºtiinþa. vrea sã vorbeascã despre el pen- motiveazã cã „forþa frumuseþii
Eric Emmanuel Schmitt a fost Acesta este momentul propice în tru ca nimeni sã nu-i punã la-ndo- este cã le dã impresia celor din
acum câteva luni, când fãceam care apar Fiona ºi tatãl sãu, ialã valoarea. Fiindcã observato- jurul ei cã devin la rândul lor fru-
slalom, plictisitã, printre cana- Hannibal. Cu ajutorul acestora, rul grãbit poate sã confunde ca- moºi. Fraþii mei cãºtigau mili-
lele de televiziune. Cât timp a Adam începe sã realizeze faptul litatea operei cu canititatea co- oane vânzând aceastã iluzie ” ºi
durat interviul, nu am reuºit sã cã este captiv al propriilor dorin- mentariilor, lui îi place sã stâr- „oamenii vã iubesc pentru cã
mã dezlipesc de ecran, omul þe ºi, motivat de iubirea pentru neascã orice fel de comentarii” sunteþi frumoºi, ºtiu foarte bine
ãsta hipnotizeazã. Vorbeºte cu o Fiona, decide sã lupte pentru a-ºi ºi le exploteazã la maxim, folo- cu nu voi aþi inventat marºarie-
blândeþe ºi o calmitate rar întâl- recãpãta condiþia de om. sindu-se totodatã ºi de verigile rul. Nu vã tolerez decât cu pre-
nite ºi poþi vedea cu ochiul li- tant. Desigur. Pentru cã vorbeº- Schmitt creeazã personaje slabe. Zeus îºi joacã bine rolul þul ãsta. Dacã începeþi sã vorbiþi
ber cum simte cuvintele, cum le te despre noi, oameni lacomi ºi puternice, cu psihologie com- de Binefãcãtor: gesturile, atitu- ca laureaþii Nobel, s-a sfârºit cu
palpeazã, le aºeazã ºi le transmi- obsedaþi de aparenþe, de mine, plexã, ce-ºi gãsesc reflexia în dinea sunt studiate minuþios. cariera voastrã, bomboanelor”.
te cu naturaleþe. Ca un magician. de tine. Pentru cã titlul conþine realitate. Adam, „e o victimã a Doctorul Fichet este pionul prin- Însã contrar tuturor, nu existã
Atunci mi-am zis cã trebuie sã-l afurisitul ãla de verb „a fi” ºi vremurilor noastre. Sau mai de- cipal al lui Zeus, fiindcã acesta tabere de buni ºi de rãi ca în bas-
citesc. Apoi, timpul a trecut ºi asta-i tot ce conteazã. Însã car- grabã a discursului vremurilor din urmã profitã de slãbiciunea me. „Frumoºii cu orice preþ”
întâmplãtor, una dintre puþinele tea asta are ºi un misticism apar- noastre despre ele însele. Ni se lui pentru jocurile de noroc, sunt niºte victime slabe, niºte
persoane pe care le apreciez cu te. Cel puþin, pe mine aºa m-a spune cã aparenþa este importan- oferindu-i bani în schimbul prizonieri de bunã voie, iar „Bi-
adevãrat, mi-a recomandat sã ci- ales. Sã invitãm în scenã perso- tã, ni se propune sã cumpãrãm serviciilor estetice pentru experi- nefãcãtorii”, oameni mai inteli-
tesc Schmitt. Dintre cãrþile lui, najele principale: Adam Bis, bunuri ºi servicii care ne schim- mentele sale. Hannibal ºi fiica lui, genþi care aleg calea mai uºoarã
am ales Pe când eram o operã Zeus-Peter Lama, doctorul Fi- bã sau ne îmbunãtãþesc aparenþa Fiona sunt lumina de la capãtul de a face bani. Demni de com-
de artã fãrã sã-i ºtiu subiectul, chet, Fiona ºi Hannibal. Cred cã – haine, regimuri de slãbit, coa- tunelului pentru Adam. Diametral pãtimit. Cartea lui Eric-Emma-
abia când am cumpãrat-o mi-am aþi înþeles miza – frumuseþea, furi, accesorii, maºini, produse opus de Zeus, Hannibal este nuel Schmitt meritã cititã pe
amintit cã se numãrã printre cãr- celebritatea ºi aparenþele. Opera, de înfrumuseþare, medicamen- esenþã, echilibru, puritate, poezie. nerãsuflate. Vã promit cã va ri-
þile recomandate. creatorul ºi salvatorii. Mai con- te, produse pentru menþinerea „[...] În tabloul lui apãrea dica mari semne de întrebare.
Mulþi spun cã Pe când eram cret? „Binefãcãtorul” Zeus-Peter frumuseþii, cãlãtorii pe litoral, invizibilul. [...] El picta aerul.”
o operã de artã are un titlu ten- Lama îl salveazã (dacã asta se operaþii estetice. Presupun cã Fiind orb, acesta îl îndrãgeºte pe „ Andreea Alina Pîrºu

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 17


„ GHEORGHE FABIAN

arta interpretativã în carantinã


P
andemia îmbolnãvirii cu sã aparþinã de judeþ, atunci artiºtii
Covid-19, cauzatã de sunt mai bine remuneraþi decât cei
noul tip de coronavirus, aparþinând de municipiu. Privitã
a schimbat modul nostru de a trãi. situaþia creatã din alt punct de ve-
Pandemia a „lovit” în derularea dere, vom constata faptul cã în
normalã a unui întreg ºir de activi- România nicio filarmonicã nu este
tãþi. Printre primele grupuri care de interes regional, deºi ele sunt,
au fost supuse unui astfel de „tra- în fapt, regionale: Moldova (Iaºi),
tament” au fãcut parte ºi artiºtii Banatul (Timiºoara), Oltenia (Cra-
interpreþi (actori, instrumentiºti, iova), Transilvania (Cluj-Napoca),
coriºti, balerini etc.) din instituþii- cãrora le putem adãuga, în opinia
le profesioniste de spectacole ºi noastrã, Filarmonicile din Târgu
concerte. Decretul de distanþare Mureº, Oradea, Sibiu, Bacãu, Bra-
comunitarã în timpul pandemiei, ºov. Totodatã, meritã sã zãbovim
a r te

în ceea ce priveºte relaþia interpret- asupra finanþãrii acestor instituþii.


public, a condus spre un inedit Ele sunt subvenþionate dintr-o sin-
experiment social ºi psihologic. gurã sursã (judeþ sau municipiu).
Concerte „istorice” transmise pe Filarmonica „George Enescu”, ca
internet reprezintã, în sine, o mo- instituþie naþionalã, aparþine de Mi-
dalitate de „contestare” a soartei. nisterul Culturii, celelalte filarmo-
Comunicarea vie cu publicul prin nici, amintite sau nu, aparþin con-
reþelele de socializare, chemarea siliilor judeþene sau locale. În ca-
în „privat” îºi au temeiul ºi speci- zul lor, finanþarea reprezintã un
ficul lor, dar ºi riscul lor; riscul pri- discuta ºi despre ce fel de viitor sterilã de studio, ruptã de realita- tiv, instituþii structurate ºi în zilele efort bugetar destul de important.
vit din perspectiva minimelor stan- vor avea sãlile de concerte dupã tea vieþii cotidiene. Ambientul noastre dupã modelul sovietic, Ca urmare, considerãm cã sistemul
darde tehnice ale situaþiei cu care încheierea epidemiei, cum va arã- acustic de calitate al unei sãli de „ajustate” pe ici-colo de câte o „in- de finanþare aplicat, de mai multã
tindem sã ne obiºnuim. Asemeni ta profesia de artist interpret. Se concerte are la bazã o înaltã tehni- tervenþie”, de cele mai multe ori vreme, învãþãmântului preuniver-
altor momente-cheie din viaþã, ac- anticipeazã faptul cã imperfectul citate audiovizualã profesionistã, neavenitã de la nivel central sau sitar (din douã surse: minister ºi
tuala confruntare cu noile cãi de live stream de pe internet va trezi ceea ce îi conferã „upgrade” ex- local. În prezent, filarmonicile se local) poate fi preluat ºi de cãtre
comunicare cu publicul face par- o realã foame ca oamenii sã revinã cepþional ºi o înaltã execuþie artis- încadreazã în douã categorii: de ni- filarmonicile de subordonare loca-
te din seria trãirilor inexplicabile. cu mai mult aplomb în sala de con- ticã; concertul este „palpabil”, vel naþional ºi local; la rândul lor lã, în sensul ca salarizarea (resur-
N-am trãit, nu ºtim... În aceastã certe. Mult mai interesantã pare a este viu ca ºi publicul prezent în cele de pe plan local sunt subor- sa umanã) sã fie subvenþionatã de
situaþie, când nu ºtim încã totul, fi întrebarea: ce rol va avea publi- salã. Nu poate exista artã interpre- donate ºi finanþate de judeþe ºi consiliul judeþean, iar infrastruc-
sã încercãm mãcar sã sperãm cã cul, ce influenþã va avea asupra tativã fãrã aplauze! municipii. Marea problemã se re- tura (inclusiv investiþii în instru-
cel mai evident deficit al concer- randamentului interpretativ? Un La ceas de carantinã, poate cã ferã la instituþiile de subordonare mente muzicale performante) sã fie
telor online nu este atât absenþa gând elementar ne conduce la ipo- n-ar fi fost lipsitã de interes o in- judeþeanã ºi localã, pentru cã aces- finanþatã de consiliul local. Astfel,
interpretului de pe scenã, ci ab- teza cã aplauzele publicului fac cursiune din partea oficialitãþilor te filarmonici, deºi beneficiazã de s-ar asigura o realã stabilitate a
senþa fizicã a celui mai important parte din spectacol. În caz con- competente în „intimitatea” orga- acelaºi statut, în fapt se diferen- acestor instituþii ºi o mai echilibra-
partener al sãu – publicul. trar, ne putem situa într-o derutã nizãrii vieþii muzicale din þara noas- þiazã prin cuantumul salarizãrii. tã repartizare a activitãþii pe plan
Se vorbeºte tot mai mult de- greu de estimat. Astfel, dispare ºi trã ºi o privire asupra activitãþii Adicã, dacã aparþii de judeþ ai sa- local ºi judeþean, chiar regional.
spre faptul cã publicul ar putea fi încrederea în trãirea autenticã, instituþiilor de spectacole ºi con- lariu mai mare (de ce?), iar dacã Evident, fãrã voinþã politicã, dru-
supus unui proces de „lenevire”, pentru cã vorbim despre stagiuni certe (mã refer, în special, la filar- aparþii de municipiu eºti „penali- mul este lung ºi anevoios pânã la
producþiile instant în cadrul con- întregi, despre programe de con- monici). Soarta acestor instituþii zat”. Este o anomalie pe care ni- reformarea realã a întregului spec-
fortului casnic i-ar fi mai accesibi- cert de înaltã þinutã. Internetul ne este decisã, în majoritatea cazuri- meni nu îndrãzneºte s-o îndrepte. tru cultural!
le; privind din alt unghi, se poate prezintã mai degrabã o execuþie lor, de factorul politico-administra- Dacã hazardul a fãcut ca instituþia

vioara în prim-plan.
pagini concertante alese (IV)
W
olfgang Amadeus experimentat pedagog ºi autor al ca Finalul, Menuet, sã ne amin-
Mozart (1756- unei metode de vioarã, a absol- teascã de Haydn, cu un alla turca
1791). Compozi- vit studiul în timp record, per- energic. Concertul nr. 6 în Mi
tor austriac al clasicismului miþându-i sã ocupe locul con- bemol major, K. 268, se cântã
muzical, unul dintre cei mai ge- certmaistrului orchestrei de cur- destul de rar. Abia în anul 1907
niali ºi prolifici muzicieni din te din Salzburg. Din aceastã vre- pentru prima datã s-a vorbit de
toate timpurile; copil minune, a me (din 1775) dateazã cinci ultimul concert, al ºaptelea,
concertat în toatã Europa (cânta concerte pentru vioarã, cãrora li pentru vioarã în Re major, K.
la pian ºi vioarã) ºi a compus de s-au alãturat mai târziu încã douã. 271a, datând din 1777. Se pare cã
la ºase ani; a îmbrãþiºat stilurile Concertele nu fac parte dintre partea solisticã a lucrãrii a fost
ºi formele existente la vremea cele mai reuºite lucrãri ale lui prelucratã de unul dintre interpre-
sa pe care le-a îmbogãþit sub- Mozart, n-a atins cu ele acea in- þii de mai târziu, având în vedere
stanþial, a dovedit o inventivita- dividualitate stilisticã ce carac- multe complicaþii tehnice ºi figu-
te melodicã ieºitã din comun, a terizeazã concertele pentru pian raþiile violonistice strãine lui Mo-
compus cu multã lejeritate ºi de mai târziu. Influenþate de ºco- zart. Nu vom ezita în a aminti, în
foarte repede; muzica sa este în lile italianã ºi francezã de vioa- ce; tema a doua este împãrþitã le, cu tema principalã,îndestula- aceastã ordine de idei, Concer-
majoritatea cazurilor clarã, se- rã, concertele se înfãþiºeazã ca între cei doi „combatanþi”. tã din punct de vedere melodic. tone pentru douã viori în Do
ninã, optimistã, cu toate cã viaþa un discurs tipic mozartian: gra- Atractivã este partea a doua, Ada- Rondo-ul, partea a treia, se major, K. 190 ºi Simfonia concer-
sa a fost plinã de griji (financia- þios ºi glumeþ, simplu ºi melo- gio; dominã atmosfera plãcutã, prezintã ca un ecou de sonorita- tantã în Mi bemol major pentru
re ºi de sãnãtate). A compus 626 dios (influenþe ale stilului galant delicatã, de emoþie discretã. Cea te al orchestrei, configurând un vioarã, violã ºi orchestrã, K. 364.
de lucrãri, în toate genurile: ºi ale muzicii rococo). Primele mai reuºitã este partea a treia, fragment cu melodicã atractivã Frumoase sunt miºcãrile lente,
opere (Nunta lui Figaro, Don douã concerte pentru vioarã (în Allegro; un rondo construit din ºi evoluþii solistice de bravurã. unde melodia este suveranã; în-
Giovanni, Flautul fermecat º.a.), Si bemol major, K. 207; în Re melodii contrastante ca atmo- Concertul al patrulea, prin corporând cursivitatea italianã,
41 de simfonii (cele mai cunos- major, K. 211) se cântã foarte sferã expresivã, îmbogãþite cu factura sa virtuozicã ºi ambi- sentimentalismul german ºi
cute: Simfonia nr. 40 în Sol mi- rar. Mult mai des poate fi auzit triluri; interesant este episodul tusul celor ºapte poziþii ale claritatea francezã, melodia
nor ºi Simfonia nr. 41 în Do cel de-al treilea concert în Sol de sorginte rococo (pizzicate viorii pe care le solicitã solis- adagio-urilor mozartiene (ºi nu
major „Jupiter”), concerte (27 major, K. 216, în care orches- violonistice, specifice chitarei). tului, poate fi considerat pri- numai aici) este mereu nouã,
pentru pian, 7 pentru vioarã, ºi tra îndeplineºte un rol important, Al patrulea concert în Re mul Mare Concert din seria proaspãtã, dar mai ales poeticã
pentru alte instrumente), nume- nu doar în tutti, dar ºi în frag- major, K. 218, face parte din marilor concerte în Re major (Ada Brumaru). Muzica lui (Mo-
roase divertismente ºi serenade mentele instrumentului solo. rândul celor mai cântate concer- pentru vioarã (Ovidiu Varga). zart, n.n.) este cantabilã, expre-
(Eine kleine Nachtmusik), mu- Cu acest concert, tehnica vio- te pentru vioarã ale lui Mozart. La fel de popular este Con- sivã, apropiatã de vocea umanã
zicã de camerã, sonate pentru lonisticã începe sã tindã cãtre Violoniºtii îl preferã pentru cã certul în La major, K. 219; pri- (...) Nu existã virtuozitate în ex-
pian (Sonata în La major cu ce- un stil solistic, virtuozic (Ovi- este de efect ºi tehnic nu prea ma parte, Allegro aperto, o mu- ces faþã de substanþa muzicalã
lebrul Marº turc). Ultima lucra- diu Varga). Prima parte, Allegro, complicat. Prima parte, Allegro, zicã plinã de vioiciune, este ur- (Luminiþa Burcã).
re, monumentalul Requiem. Sub este mai puþin interesantã sub este o muzicã vie, antrenantã. matã de un Adagio (a doua par-
îndrumarea tatãlui sãu, Leopold, aspectul agilitãþii viorii solisti- Partea a doua, Andante cantabi- te), de un lirism sfâºietor, pentru „ Geo Fabian

18 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


Xenia Negrea ºi fericirea incertitudinii
I
zolarea are ºi pãrþile ei semneazã aceste colecþii eclecti- dupã cum însãºi autoarea amin- hârtie opiniile atunci când resim-
bune. Ai timp sã mai ºi ci- ce de reflecþii stã sub semnul unui teºte, i l-au reproºat unii, nu îºi te o fascinaþie irepresibilã pentru
teºti, nemaifiind condiþio- „radar” estetic cvasi-infailibil. Aº are originea niciunde altundeva un anumit text parcurs cu nesaþ,
nat de termene despotice ºi bru- fi fost tentat sã spun cã stilul ei decât în dezamãgirea resimþitã dar niciodatã superficial, ci cu o
iat constant de vacarmul realitã- dã dovadã ºi de echilibru, dar voi visceral de un „hedonist literar” permanentã atenþie la nuanþe
þii imediate. Deºi paradoxul este remarca doar cã autoarea are un ale cãrui aºteptãri au fost înºela- greu detectabile ºi la dantelãrii

s er pentine
cã tocmai în aceastã perioadã de bun-simþ exemplar, ce se face sim- te. Xenia Negrea nu poate fi sus- estetice ermetiza(n)te. Cu promp-
recluziune ziua îþi pare mai scurtã þit pe fiecare paginã din cele douã pectatã în niciun moment de re- titudine jurnalisticã ºi profunzi-
ca niciodatã. ªi, totuºi, ai ºansa, volume invocate. Ezitarea îmi flexe resentimentare ºi este evi- me hermeneuticã. Cu o precipita-
dacã nu þi-o refuzi din nou, de a este indusã de faptul cã Xenia dent acest lucru chiar ºi pentru re controlatã, cu o nevoie nestã-
te apleca asupra cãrþilor, de a re- Negrea nu priveºte neapãrat cu cei care nu au avut ºansa de a o pânitã de atitudine imediatã (i-am
vizita texte, de a resuscita tenta- ochi buni echilibrul în demersul cunoaºte personal ºi care sunt putea zice imediatudine, ceea ce
þii livreºti suspendate. Astfel cã critic sau artistic, considerându-l, familiarizaþi doar cu textele ei. Aºa în englezã ºi-ar gãsi corespon-
am profitat ºi eu de acest „timp mai degrabã, un blocaj, un alibi, cã avem mereu convingerea cã dentul în sintagma sense of ur-
suspendat” ºi am recitit, cu ace- o modalitate convenabilã de a suntem în prezenþa unui act cri- gency), de sorginte tot jurnalisti-
eaºi plãcere, rafinatele texte ale masca un plictis ireversibil ºi o tic original, articulat ºi onest cã. Xenia Negrea vrea sã înþelea-
Xeniei Negrea din cele douã „jur- suficienþã iremediabilã. În acest pânã în mãduva oaselor, în care gã printr-un proces de descope-
nale de lecturã“ publicate de ea context, pentru Xenia Negrea autoarea îºi asumã ºi opiniile, ºi rire autonom, nemijlocit. ªi, con-
pânã acum: Elogiu receptãrii – echilibrul poate deveni, pe nesim- tãcerile. Tãceri care, uneori, se form unui panseu proustian, ade-
Medieri critice ºi artistice ºi þite, „rãtãcire”: „Mirajul Marelui aud dintre rânduri. vãratul act al descoperirii nu con-
Elogiu incertitudinii – Idei es- Echilibru agaþã eul în spaþiul mai Analizele Xeniei Negrea stau stã în a gãsi ceva nou, ci în a ve-
tetice ºi mediatice. ªi mi s-a re- degrabã al bãnuielii, decât al in- sub semnul unei admirabile rela- dea cu ochi noi ceva deja exis-
confirmat faptul cã personalita- tuiþiei, sub semnul echilibristicii tivitãþi, un contrapunct dezirabil tent. Iar Xenia Negrea nu ne îm-
tea ei se constituie din mai multe pe firul neputinþei (într-o perfec- la tendinþa de absolutizare care pãrtãºeºte decât ceea ce vede cu
faþete convergente care se reve- tã conºtienþã), nicidecum sub cel îºi face de cap peste tot în jurul ochii ei ºi ceea ce prelucreazã prin
leazã reciproc în acel proces in- al echilibrului împlinirii”1. nostru. Ea nu cade pradã miraju- sensibilitatea ei excepþionalã. Ce
telectual reliefat pe deplin mai Absenþa ping-pong-ului pole- lui etichetelor (emblemelor, în observã, ce intuieºte, ce desco-
ales în contextul unui demers her- mic mortificã ideile ºi raþionamen- variantã rafinatã ºi evident eufe- perã în adorabila singurãtate a
meneutic autentic. Personal, in- tele, inhibã germinaþia axiologicã misticã). Autoarea dezavueazã cititorului pasionat. Verdictele ei
tim, independent ºi onest. În ºi, fatalmente, gireazã tendinþe preconcepþiile, „certitudinile” ºi poate cã nu sunt definitive, nu
acest sens, putem redirecþiona neconstructive, ca sã nu zicem superficialitatea pe care, din ne- sunt irevocabile. La urma urmei,
chiar consideraþiile autoarei cu distructive de-a binelea. Un sta- fericire, le observã mult prea des dupã cum argumentam ºi mai de-
privire la un talentat congener: tu-quo intolerabil pentru Xenia prin preajmã. Pentru ea, un dis- vreme, nici nu ar trebui sã fie, au-
Xenia Negrea nu scrie strategic, Negrea, cea care nu se considerã curs critic are menirea de a me- toarea neavând ambiþia nesãbui-
nu flateazã gratuit ºi nu judecã un critic literar, deºi o contrazic dia, este o formã de interogare, tã de a pretinde cã poate da sen-
aspru în virtutea vreunui interes flagrant chiar cãrþile de faþã ºi care nu de soluþionare – ºi nu vrea, tinþe absolute. Doar reflecþiile ei
personal. Printre evaluãrile ei, racteriale care-i edificã persona- scrie pasional, rezultatele fiind sub niciun chip, sã piardã „chei- sunt absolute, fiindcã reprezintã
asimilabile sau contestabile, nu litatea profundã. Efuziuni vulca- puseuri fie de febrilã admiraþie, le fericirii de a se întreba”. O lec- absolut exact ceea ce crede ea
se ascund interese meschine. Iar nice ºi acalmii aristocratice, simul- fie de amarã deziluzie. ªi putem þie pe care autoarea a învãþat-o ºi despre operele rãsfirate sub lupa
textele Xeniei, construite cu o in- tane ºi/ sau secvenþiale. Consta- vorbi din nou despre împletirea, din ºtiinþele exacte, în faþa cãrora (in)certitudinii. Nimic mai mult,
teligenþã intimidantã, cu talent ºi tare ce îºi dovedeºte acurateþea pe cât de aleatorie, pe atât de fe- face o reverenþã ºi în al cãror dis- dar nici mai puþin. Ceea ce, ve-
originalitate, impresioneazã prin mai ales în urma parcurgerii aten- ricitã, a caracteristicilor umane ale curs surprinde o claritate ºi o flu- nind de la Xenia Negrea, este mai
surprinzãtoare asociaþii de idei ºi te a celor douã volume de „elo- autoarei, ºi mai ales despre bu- enþã incompatibile cu retorica mult decât de ajuns.
copleºitoare referinþe culturale. gii”, care reunesc texte disparate nul-simþ funciar al acesteia, pen- epatant-emfaticã: „Acest elogiu
Printr-o retoricã încântãtoare care (recenzii, tablete, cronici, eseuri, tru cã, atunci când textele par a adus îndoielii nu poate încãpea în „ Davian Vlad
funcþioneazã ca un exerciþiu de note de cãlãtorie chiar) oferite deveni abrazive, ai senzaþia cã se discursuri cu morgã, sforãitoare,
admiraþie în faþa miracolului poe- spre receptare de-a lungul anilor manifestã o tendinþã de nivelare importante. Pentru cã ºtiinþa pro-
ziei ºi a alchimiei literare. în reputate publicaþii, inclusiv în elegantã a asperitãþilor, iar când voacã, nu enerveazã. Pentru cã
1
Xenia Negrea, Elogiu receptã-
ªi dacã stilul este omul însuºi, Mozaicul. Dar nu toate sunt din efuziunile admirative ar putea lãsa ºtiinþa devine, nu este”2. rii – Medieri critice ºi artistice, Edi-
aceastã categorie. Unele au rã- tura Universitaria Craiova, Presa
dupã cum declama cândva Con- impresia cã vor sfârºi într-un (im- Xenia Negrea nu se simte con- Universitarã Clujeanã, 2018, p. 40.
tele de Buffon, nu ne surprinde mas în sertar pânã deunãzi, alte- probabil) derapaj encomiastic, strânsã sã scrie prin vreun nu ºtiu 2
Xenia Negrea, Elogiu incertitu-
faptul cã scriitura ei este o refle- le, aºa cum ne mãrturiseºte au- intervine brusc o reacþie de pon- ce angajament asumat sau con- dinii – Idei estetice ºi mediatice, Edi-
xie excelent developatã a conju- toarea, sunt doar presupus ne- derare profilacticã. Verbul câteo- tract parafat. Ea se vede însã obli- tura Universitaria Craiova, Presa
gãrii tuturor acelor elemente ca- publicate încã. Dupã cum rãzba- datã tãios („bisturiu”), pe care, gatã sã-ºi aºtearnã neîntârziat pe Universitarã Clujeanã, 2018, p. 130.
te însã din toate, stilul celei care

A na Alfianu, autoarea
ºi ilustratoarea volu-
mului Val ºi cetatea
calea visului
sufletelor, invitã cititorii la una O, Pãdurea tãcerilor, Insula pe ei. Cei doi protagoniºti trec cerilor ºi care le aratã impor-
dintre cele mai importante cã- ape ºi Palatul Lunii. Puterea printr-o serie de etape ºi des- tanþa ascultãrii ºi le spune cã
lãtorii existenþiale, îi invitã sã visului. Însãºi structura nu îmi coperiri menite sã le arate ca- fiecare gãseºte aceastã cetate
urmeze calea visului, sursã a pare deloc întâmplãtoare, cifra lea spre Cetatea sufletelor, ase- în felul sãu ºi cã ei o vor gãsi
descoperirii de sine, chiar dacã 9 fiind în acest context semni- menea eroilor de basm, care curând, cei doi pãºind apoi în
asta implicã trecerea prin tra- ficativã, mai ales pentru evolu- trebuie sã treacã diferite probe Palatul lunii pe calea visului.
valiul memoriei ºi depãºirea pro- þia personajului principal, Val, ºi primejdii. Volumul are o anu- Fiecare capitol reprezintã, de
priilor limite, o cãlãtorie iniþia- un bãieþel de numai 10 ani, care mitã circularitate, pornind de la fapt, o nouã descoperire pen-
ticã ce nu se terminã, de fapt, trebuie sã înveþe cã descoperi- ideea de vis (Pitica le aratã pã- tru Val ºi Malila, pornind de la
niciodatã. Val ºi cetatea sufle- rea ºi evoluþia interioarã presu- rinþilor lui Val prin intermediul descoperirea visului, conti-
telor este prima poveste pe care pun trãirea ºi înþelegerea visu- visului cã bãiatul lor este bine) nuând cu descoperirea poveº-
a scris-o ºi a ilustrat-o, care lui, pãstrãtor al înaltelor taine ºi încheindu-se cu visul, însã tii cu proprietãþi vindecãtoare,
apare în 2017, la Editura Huma- omeneºti, la care nu ai acces un vis conºtient, care, în final, a muzicii, picturii ºi poeziei, a
nitas în colecþia Humanitas Ju- decât printr-un proces de creº- capãtã noi semnificaþii pentru artei, cea care modeleazã fiinþa
nior. Deºi este clasificatã drept tere, de maturizare. Val o întâl- Val ºi pentru Malila. Drumul umanã ºi o poate salva, a as- Malila avusese un vis asemã-
carte pentru copii ºi adoles- neºte într-o zi pe Malila, o celor doi presupune ºi întâlni- cultãrii ºi revenind la vis, cel nãtor ºi cã aflase ºi ea care-i
cenþi, volumul Anei Alfianu, de- broascã þestoasã zburãtoare rea cu o serie de personaje che- prin care protagoniºtii reuºesc drumul care duce la Cetatea
pãºeºte cu mult graniþele care vorbeºte, clar simbol al în- ie, care le oferã indicii preþioa- sã îi întâlneascã pe cei, de care Sufletelor” (pag. 100). Val reu-
acestei clasificãri, putând fi þelepciunii ºi deschizãtoare de se, precum Pitica, Stânca gal- le era atât de dor, fãrã ca asta ºeºte prin aceastã cãlãtorie atât
consideratã cu uºurinþã un re- drumuri, alãturi de care porneº- benã, caracatiþa Elacaravoltur- sã reprezinte finalul cãlãtoriei sã se descopere pe sine, sã în-
per pentru orice tip de cititor, te într-o cãlãtorie plinã de aven- na, care spune poveºti vinde- lor, ci mai degrabã un nou în- þeleagã moartea ºi forþa amin-
fãcând el parte sau nu din ca- turi spre Cetatea sufletelor, cãtoare, bãtrânelul gârbovit din ceput mai luminos ºi mai plin tirilor cât ºi darul nepreþuit al
tegoria visãtorilor. Volumul este având ca impuls puternic do- Oraºul schimbãtor, Norori, care de înþelepciune. „Camera era prieteniei adevãrate. Cititorul
împãrþit în 9 capitole cu titluri rul faþã de bunicul sãu, plecat îi oferã lui Val o pietricicã, ce luminatã de zorii albãstrui ai are în faþã un volum plin de
semnificative pentru firul nara- în acest loc ciudat din care nu devine albastrã când este pe dru- dimineþii. Malila era treazã ºi-l savoare, la care poate reveni
tiv al poveºtii precum: La s-a mai întors. ªi Malila are, mul cel bun, balaurul poet O, privea cu o expresie de fericire oricând nevoia de poveste se
drum!, Ela, Thurr, puterea po- într-un fel, raþiuni similare, fi- care îi previne cã vor gãsi ceta- întipãritã pe chip. Val dãdu sã- adânceºte în sufletul lui.
veºtilor, În labirint, Oraºul ind purtatã în aceastã cãlãtorie tea doar în vis, Tia, femeia pe i povesteascã visul ºi descope-
schimbãtor, Târguºorul pe roþi, de dorul nestãvilit faþã de fraþii care o cunosc în pãdurea tã- rirea, dar înþelese deodatã c㠄 Anca ªerban

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 19


„ VIANU MUREªAN

dramaturgie terapeuticã
în ªamanul Aurorei Dumitrescu (I)
U ltima carte a Aurorei înþelegerii ºamanismului fãrã de tobe ºi dans cu ritm foarte alert, piept” cu Dumnezeu pentru co-
s er pentine

Dumitrescu, ªama- aceastã convingere. Atunci când ceea ce înseamnã cã o anume tre- pilul ei, ar merge în infern sã-l re-
nul, apãrutã în 2019 la apare o boalã gravã sau o situaþie pidaþie fizicã, vibraþia energeticã vendice mânatã de-o orficã 1
editura Aius din Craiova, îmi criticã intervenitã în urma vreu- astfel obþinutã devine „combus- neîmpãcare cu moartea, dacã ar
aratã mie ºi altceva decât o nouã nui accident – cum se întâmplã tibil” rafinat pentru cãlãtoria su- ºti cã e captiv în acea lume. Cu
confirmare a artei narative pe care în cartea de faþã – modalitatea în fletului în lumea de dincolo. accentul specific, anume, cã e
autoarea a dovedit cã o stãpâ- care se acþioneazã asupra pacien- Pregãtirea, cãlãtoria extaticã, vorba de relaþia mamã – copil,
neºte excelent ºi în romanele an- tului nu se limiteazã la oprirea de- acþiunea propriu-zisã în lumea nu iubit – iubitã, totuºi, patima
terioare. De altfel, sunt înclinat gradãrii fizice, ci merge dincolo, spiritelor capãtã aspectul unei de care e dominatã Monica este
sã cred cã nu arta narativã este la operare asupra sufletului. Cor- dramaturgii, dacã este privitã din de tip orfic, o iubire restitutivã
miza acestei cãrþi sau, în orice caz, pul bolnav, ajuns în stare de afarã sau doar descrisã. Terapiile care nu admite despãrþirea de cel
acesta nu este singurul pariu pe comã sau chiar moarte clinicã, ºamanice sunt oricum o specie drag nici mãcar prin moarte.
care autoarea vrea sã-l câºtige. este doar forma vizibilã a sufle- de „joc de teatru”, dar nu în sen- 2) conjunctura: Pentru cã pro-
Simt cã ficþiunea, povestea cãr- tului, adicã sistemul de semne sul cã tot ceea ce se vede sau se gnosticul medical contrazice aº-
þii, miºcatã tensionat, dramatic de fizice care indicã starea în care a întâmplã este iluzie, amãgire, si- teptãrile mamei, Monica benefi-
o temã gravã – coma profundã în ajuns sufletul sau, în alte situaþii, mulacru dramatic, ci în sensul mai ciazã de o conjuncturã socialã, o
care intrã un copil de pe urma unui un conflict între trup ºi suflet. Pre- profund cã toate situaþiile în care reþea de cunoºtinþe prin care
accident de maºinã, stare din care ocuparea ºamanului este, în ast- sunt implicaþi ºi toate gesturile, ajunge sã-l cunoascã pe Amaru,
mama lui crede cã poate fi recu- fel de cazuri, sã ajungã la un con- acþiunile ºamanilor sunt „roluri” profesor de religii ºi ºaman peru-
perat, în pofida evidenþelor sta- tact direct cu sufletul, sã acþione- specifice. În multe situaþii, ºama- an care venise de ceva vreme la
tistice ºi în rãspãr cu predicþiile ze asupra acestuia prin metode deplinirea unei sarcini exprese: nii poartã mascã ori îºi picteazã Bucureºti, unde fãcea terapii ºi
medicale bazate pe terapiile stan- specifice, de la simpla comunica- gãsirea unui suflet, vindecarea lui faþa, împrumutã o identitate tote- cursuri de iniþiere în filosofia ºi
dard – este doar scenariu de în- re lãmuritoare, la transferul ºi echi- sau – speþa cãrþii în discuþie – micã ºi intrã în rolul unui animal practicile ºamanice tradiþionale
vãluire de care autoarea se folo- librarea energeticã, pânã la ajutor convingerea lui sã revinã în cor- totemic, de care se lasã substituiþi încã din zona Anzilor. Legãtura
seºte pentru a insinua un sistem în vederea desprinderii lui din pul pe care l-a pãrãsit accidental. mimetic în rãstimpul cât dureazã cu Amaru i-o face fosta colegã
de convingeri personale de altã limbul în care a ajuns captiv ca În vederea pregãtirii pentru ritualul. Rolul terapeutic este de facultate, doctoriþa Carmen
naturã decât cea literarã. Mã re- urmare a bolii sau în stare de comã. sarcina sa – cãlãtoria în lumea doar unul dintre cele jucate de Dumitrache, de la spitalul unde
fer la convingerea cã sistemul de Cum poate ajunge ºamanul în sufletelor –, ºamanul executã ºamani, probabil cel mai dificil ºi fusese internatã în urma acciden-
gândire ºi de credinþe al vechiu- lumea sufletelor? Prin anumite anumite ritualuri, care pot presu- nobil. Din acest punct de vede- tului. Fãrã sã ºtie prea multe de-
lui ºamanism este adevãrata or- tehnici extatice care faciliteazã pune ºi ingerarea de substanþe re, a ajuta la vindecarea unui spre ºamanism sau despre meto-
dine a lumii în care trãim, iar prac- ieºirea propriului suflet din corp, psihotrope precum ayahuasca (la bolnav sau a readuce sufletul dele terapeutice care presupun
ticile terapeutice din acest sistem cãlãtoria ghidatã – de anumite ºamanii din Peru, de unde provi- într-un corp aflat în comã consti- cãlãtorii în lumea spiritelor, Mo-
sunt eficiente în situaþii extreme suflete-pasãre, suflete-animal în ne ºi personajul cãrþii, Amaru), tuie „rolul” asumat de ºaman, pe nica este hotãrâtã sã le încerce
pe care medicina modernã nu le care s-a încarnat vreun alt ºaman mescalina (ºamanii din Mexic), care, dacã e bun, îl joacã bine, cu ca ultimã soluþie, iar Amaru era
poate rezolva. cu ºtiinþã ºi puteri superioare – anumite specii de ciuperci, câne- succes, ceea ce nu se întâmplã, singura persoanã aflatã pe teri-
Conceptul de teatru terapeu- spre locul în care stagneazã vã- pã (cannabis indica) sau, cum însã, întotdeauna. Terapiile ºama- toriul României, deci la dispozi-
tic. Este cazul sã explic concep- tãmat, neputincios, sufletul pa- procedau ºamanii traci, ameste- nice nu sunt în totalitate sigure, þie, accesibil, care cunoºtea ºi
tul dramaturgiei terapeutice, pe cientului. Identificarea acestuia în curi de iederã cu vin etc. Desi- pentru cã arta ºamanului implicã practica ºamanismul. Aºadar,
care îl gãsesc aplicat perfect în societatea nenumãratã a suflete- gur, astfel de substanþe au o ac- întotdeauna forþe care îl depã- pare cã lucrurile se potrivesc cum-
cartea Aurorei Dumitrescu. În lor, care se gãsesc pe toate stra- þiune stimulatoare asupra creie- ºesc, precum ºi voinþa Spiritului va puse cu mâna. Mai mult,
sistemul de credinþe ºamanice, turile de evoluþie, în lumi spiri- rului, dezinhibã anumiþi centri pe Suprem, cel care decide, în ultimã atunci când îl întâlneºte, acesta
boala ºi moartea sunt situaþii cri- tuale ierarhizate dupã gradul de care activitãþile cotidiene comu- instanþã, destinul sufletelor. Sã preia imediat „cazul” copilului ºi
tice ale vieþii care se instaleazã la elevaþie ºi putere, presupune cu- ne nu-i presupun activi, induc înþelegem clar acest fapt: cã se aratã gata sã-ºi foloseascã
nivel sufletesc mai întâi, iar apoi noaºtere. ªamanul nu bâjbâie, nu clarviziune, delir profetic, stãri ºamanul nu este un fãcãtor de ºtiinþa, priceperea, experinþa pen-
devin fiziologice, se manifestã în merge pe ghicite. ªtie exact care halucinatorii, extaze, dar acestea minuni, ci un „depanator” de su- tru a încerca salvarea lui Mihai
trup. Am putea spune cã trupul e sufletul ce are nevoie de ajutor au ºi o esenþã spiritualã specialã, flete, dacã nu sunã degradant ter- din comã. Nu e strãin de gândul
este doar holograma proiectatã sau aflã aceasta de la anumiþi un suflet al lor care interfereazã menul acesta tehnic. cã, poate, acesta este rostul as-
în timp real de suflet, în care se agenþi ai lumii de dincolo care au cu sufletul ºamanului încãrcân- Aplicaþia. Acum sã vedem cuns al venirii lui în România, „mi-
pot ghici, dacã scrutãm atent, rolul de ajutoare, aliaþi în drama du-l cu puteri magice. Extazul este cum funcþioneazã acest teatru siunea”2 sa.
evoluþiile, starea, schimbãrile su- terapeuticã. Deci, el nu acþionea- necesar pentru desprinderea su- terapeutic în naraþiunea Aurorei 3) scenografia: Ca orice spec-
fleteºti. Existenþa sufletului zã pe cont propriu, de unul sin- fletului de corp ca sã poatã cãlã- Dumitrescu. Avem nevoie, cred tacol dramatic de efect, ritualul
nemuritor, metamorfotic, este o gur, nu este un erou solitar, ci lu- tori în lumea spiritualã. ªamanii eu, de aceste câteva detalii ºamanic de vindecare presupu-
asumpþie elementarã. Nu se creazã în echipã, anume cu aju- siberieni, de exemplu, îºi generea- structurale: ne acte foarte complexe, perso-
poate face niciun pas în direcþia toare ad-hoc mobilizate pentru în- zã exaltarea extaticã prin muzicã 1) situaþia criticã: Mihai, co- naje ºi situaþii neobiºnuite, din-
pilul de 7 ani al Monicãi, se aflã tre care unele par improbabile
internat la spital în comã profun- pentru omul cu sensibilitate, edu-
dã, dupã accidentul de maºinã în caþie ºi culturã comune. Tot ceea
care tatãl lui, Matei, a murit, iar ce apare ca greu de crezut sau de
mama s-a ales cu fracturi ºi lovi- înþeles sunt cãlãtoria în lumea
turi serioase, a intrat pentru o spiritelor, care se face în stare de
vreme în comã, dar a rãmas în via- extaz, trecerea diverselor praguri,
þã ºi ºi-a revenit la starea norma- încercãri, învingerea dificultãþilor
lã. Tratamentele medicale stan- ºi opreliºtilor, apoi contactul cu
dard, în condiþiile absenþei totale spiritele, negocierea ºi „rezolva-
a semnelor cerebrale vitale, nu rea” crizei (starea de comã) în acel
garanteazã niciun fel de amelio- plan. Altfel spus, este greu de
rare a stãrii copilului, iar reveni- înþeles faptul cã, în sistemul
rea acestuia la starea normalã ºamanic, operatorii terepeuþi ac-
pare cu totul improbabilã. Mama þioneazã într-un alt plan decât cel
copilului, care asumã vina acci- fizic, iar efectele scontate sunt
dentului, provocat, crede ea, de tocmai în planul fizic. Cezura
cearta cu soþul care era la volan, planurilor face ca efectul ºi cau-
nu admite cã fiul ei este pierdut. za sã se petreacã în realitãþi
În condiþiile în care medicina experimental ºi aparent diferite.
ºtiinþificã nu poate face nimic, Acþionãm dincolo, ca sã obþinem
poate cã existã o altã cale, pe care efect dincoace, aici – cam
vrea s-o gãseascã ºi s-o încerce. aceasta e ciudãþenia proceduri-
Iubirea ei pentru copil, dorinþa de lor de tip ºamanic.
a-l readuce în starea de dinainte
prin orice metodã, dacã existã
vreuna, pe orice cale, îi dau pu- 1
Sã nu uitãm cã drumul lui Or-
teri aproape supraomeneºti ºi o feu în infern este o cãlãtorie ºamani-
menþin în acea stare de exaltare cã dintre cele mai splendid redate în
temerarã pe care ceilalþi, cunos- literatura lumii.
2
„Avea o misiune importantã de
cuþii ei, o asemuiesc cu mania, cu îndeplinit începând cu a doua zi. Nimic
lipsa luciditãþii. Ea nu renunþã, nu nu era întâmplãtor. Poate cã de aceea
Mircea Ciobanu – L’Instrument de Musique Rose se lasã descurajatã, s-ar „lua de ajunsese în România...”, p. 46.

20 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


Avangarda de la A la Z
„ FLORIN COLONAª

Marcel Iancu ºi revista „Puntea de fildeº”


D
orind sã dea un imbold spirite care au ilustrat-o.

s er pentine
tinerei miºcãri artis- Coperta primului numãr este
tice din Palestina, un opera lui Marcel Iancu ºi a fost
grup de remarcabili intelectuali executatã prin tehnica gravurii,
evrei din România au hotãrât edi- pe care o stãpânea ºi care îl pasi-
tarea unei publicaþii care sã aparã ona. De data aceasta, a preferat
cu ocazia unei sãrbãtori religi- drept material linoleumul – un
oase iudaice ºi anume Lag material care i-a asigurat mari suc-
BaOmer care conform calendaru- cese încã din perioada elveþianã.
lui religios are loc în jurul datei De altfel, Iancu va fi prezent pe
de 1 mai. Sãrbãtorirea dupã ca- parcursul publicaþiei cu o serie
lendarul gregorian se desfãºoa- de portrete pe care le va publica
rã în cea de-a treizeci ºi treia zi a ulterior drept ilustraþie în celebra
Omerului – numãrãtoarea Ome- Antologie a poeþilor de azi
rului, reprezintã numãrarea ver- (1925, douã volume) alcãtuitã de
balã a fiecãreia dintre cele 49 de Ion Pillat ºi Perpessicius, precum
zile situate între Paºtele evreiesc ºi în volumul Mãrturia unei ge-
PESAH ºi o altã sãrbãtoare, SA- neraþii publicat de Felix Aderca
VUOT, aºa numitele Rusalii evre- în 1929. Marcel Iancu va semna
ieºti. Aºadar, în acest context plin portretele lui Eugen Relgis, Ca-
de semnificaþii ritual-tradiþionale mil Baltazar, iar M. H. Maxy îi va rica în o sutã de mii de exemplare
iudaice vor apãrea cele douã nu- portretiza pe A.L. Zissu, Avram ºi rãspândit în roza vânturilor cu
mere ale publicaþiei: revista pur- Axelrad ºi Horia Carp. Sigismund aceeaºi semnãturã Mohr.
tând titlul „Puntea de fildeº”. Mauer va realiza subtile portrete Dintre condeiele care semnea-
Desigur dorinþa valorosului ale lui Fundoianu ºi Felix Ader- zã în acest numãr amintim pe D.
colectiv de autori a fost aceea de ca, în timp ce de I. Ludo ºi Ion Luca, Emil Dorian, Felix Aderca,
a scoate anual câte un numãr. Pribeagu se va ocupa Iosif Ross. Iosif Ludo, Al. Dominic, Avram
N-a fost sã fie aºa: au ieºit doar Între semnatarii graficii descope- Axelrad, B. Fundoianu, Ion Cã-
douã numere, în preajma datei rim ºi pe Kapralik, semnãturã lugãru ºi Ury Benador. Tot în par-
propuse – primul la 11 aprilie destul de frecventã în epocã. tea de text a revistei ne întâmpi-
1925, iar cel de-al doilea la 2 mai În bogatul cuprins al numãru- nã o schiþã a unei vile pentru Pa-
1926. Evenimentele sociale, lui întâlnim ºi condeie de presti- lestina, clãdire din beton armat
economice, tulburãrile din planul giu ale avangardelor: versuri din (tehnicã aflatã în acel moment în
vieþii de zi cu zi, sincopele politice volumul Priveliºti al lui B. Fun- stadiu de pionierat) din care dis-
ºi financiare, ca ºi un val de doianu, Ierusalim de Camil Balta- tingem faþada lateralã ºi douã
crescut de antisemitism au zar, Felix Aderca nuvela Soluþia prim-planuri, proiect semnat de
împiedicat continuarea pro- de la Piteºti, iar viitorul academi- Marcel Iancu ºi fratele sãu Jules,
iectului iniþial. Oricum, apari þia cian A.Toma poemul Raiuri care nu numai cã l-a urmat la Zu-
celor douã numere reprezintã pierdute. Acest modest profeso- rich, ci ºi în meseria de arhitect.
un imens act intelectual, astãzi raº de la Ploieºti care în finalul Marcel Iancu Iar dacã rãmânem la acest nume
revista fiind plasatã la nivelul cel existenþei sale biologice a fost de referinþã, Marcel Iancu, ilus-
mai înalt al publicaþiilor îmbrãþiºat de marele conducãtor grafic ºi în cel al literelor. ªi în tru nu numai ca pictor, arhitect,
româneºti de avangardã. Având al þãrii, a devenit în 1948 academi- cuprinsul acestui numãr gãsim o desenator, trebuie sã amintim
un tiraj minor (pânã în 200 de cian. Prin acþiunea fiului sãu, Sorin mulþime de portrete care sunt continua ºi constanta sa preocu-
exemplare), publicaþia traversea- Toma, înscãunat la conducerea semnate de Max Hermann Maxy pare în domeniul teoriei artei:
zã temporal epocile unor mari oficiosului „Scânteia”, l-a atacat care îi înfãþiºeazã pe Felix Ader- „Arta începe acolo unde se iveº-
frãmântãri politice ºi ideologice, cu o mare neobrãzare pe Tudor ca, H., Streitmann ºi S. Bonker. te creaþia”, „Arta secolului nos-
cele douã numere sunt inaborda- Arghezi în pamfletul Putrefacþia Marcel Iancu semneazã un tru s-a dezrobit de naturã”, „A
bile prin raportare la cititorul obiº- poeziei sau poezia putrefacþiei. portret al lui Horia Carp, ca ºi pe copia în artã înseamnã o rãtãci-
nuit, iar titlul rãmâne, încã, un ªi iatã cum, printr-un complot de cel al lui Ury Benador, în timp ce re”. Alãturi de Iancu, M.H. Maxy
mister. Nici chiar volumul al doi- familie, l-au uzurpat pe Arghezi, Camil Baltazar este imortalizat de (care va crea el însuºi un învã-
lea al Dicþionarului General al lovind lateral ºi în Blaga, Ion Barbu Sigismund Mauer. În plus, întâl- þãmânt artistic de bunã calitate,
Literaturii Române (DGLR) nu (vezi fiºa din DGLR). Personal pãs- nim ºi câteva piese de Andrei confirmat de studenþii de la
are o fiºã bibliograficã referitoa- trez o neplãcutã amintire din anii Vespremie executate în Ateliere- Academia de Arte Decorative),
re la acest titlu de publicaþie. liceului – în 1952 – când persona- le ªcolii Decorative de pe Strada apare în revistã cu textul „Noi ºi
Fiecare dintre cele douã nu- jul a avut grijã sã îºi publice Câmpineanu la nr. 17. Între aces- noi” în care militeazã pentru frãþia
mere publicate ºi-a propus o li- poemul Cântul vieþii (care dãdea tea o lampã, câteva obiecte din iudaicã a celor de pe tãrâmuri di-
nie directoare. Astfel, întâiul nu- ºi titlul volumului) în primele bronz, un candelabru toate figu- ferite: „Frãþia cea nouã între cei
mãr fiind unul festiv, îºi propunea pagini ale manualelor de literaturã rând sub genericul metaplastiei, care s-au dus ºi cei care au rã-
sã transmitã un mesaj de solida- românã, profesorii obligându-ne iar Henri Daniel este prezent cu mas.” În aceeaºi direcþie, Sigis-
ritate faþã de scriitorii evrei, iar pe toþi sã o transcriem pe prima un desen în creion: „Interior de mund Mauer semneazã articolul
cel de-al doilea un fel de mani- paginã a caietelor ºi sã o recitãm sinagogã”. Tot reproducerea „Cum l-am vãzut?”, un portret al
fest pentru rãscumpãrarea pã- cu mult fast la orele de românã. unui desen, de data aceasta din unui militant al cauzei iudaice:
mânturilor – sentiment la care A.L. Zissu semneazã articolul creaþia lui Maxy, este cel repre- Theodor Herzl (1860-1904). Des-
aderã scriitorii evrei români fãrã Iudaismul, o anchetã mondialã, zentându-l pe Ion Cãlugãru. Ori- prindem din text: „am cãutat sã
deosebire de concepþii de orice iar Dr. Iosif Westfried publicã un ginalul acestui desen a fost dã- redau pe cel care constituie un
fel. Visul acesta al poporului evreu articol despre Sigmund Freud. ruit, dupã un timp, cu dedicaþie ideal animator ºi visãtor al miº-
avea sã se înfãptuiascã peste mai Printre autorii acestui numãr în- olografã domniºoarei Rudich, vii- cãrii sioniste”.
bine de douã decenii, în mai 1848, tâlnim ºi pe Camil Baltazar sau Al. toarea ziaristã Dorina Rãdulescu, Revistele româneºti avangar-
când pe harta lumii va apãrea un Dominic ºi cu totul aparte amin- viitoarea soþie a viitorului om diste se remarcã în mod evident
nou stat: Israel. Revistele se con- tim articolul lui Marcel Iancu a politic Gogu Rãdulescu. Acum prin abundenþa ºi calitatea grafi-
stituie astfel ca un stindard în cãrui preocupare pentru teoria ar- desenul se aflã într-o colecþie cã, dar ºi prin calitatea textelor.
aceastã luptã continuã dusã de hitecturii s-a dovedit constantã particularã împreunã cu alte lu- ne atrage atenþia reprezintã o gra- Tocmai prin aceastã fericitã sim-
poporul evreu. de-a lungul unei cariere strãluci- crãri avangardiste. Soarta dese- vurã în lemn care va fi prezentatã biozã grafico-literarã se remarcã
În aceastã perioadã, apare la te. La 30 de ani semna eseul Note nelor reproduse este completatã la Zurich în 1917, fapt interesant ºi revista „Puntea de fildeº”, ve-
Bucureºti o revistã modernistã de de arhitecturã pentru reclãdirea de istoria unei lucrãri aparþinând fiind prezenþa lui Sigismund Ma- ritabilã flamurã aflatã în perma-
prestigiu – „Cetatea literarã”, con- Palestinei, material care va fi reluat lui Marcel Iancu. Pânza care pãs- uer acolo în timpul în care erau ºi nenta bãtaie a vântului între
dusã de Camil Petrescu, cu o du- ºi în almanahul Adam. Un numãr treazã „Balul” este din 1917, adi- Iancu ºi Tzara. Gravura a fost douã continente, unde trãiesc
ratã scurtã de supravieþuire (circa de debut cu o tematicã ºi o cã din perioada Zurich ºi a apar- prezentã la Kunsthall Zurich în pãrþi ale aceleiaºi etnii. Iatã câte
nouã luni) în care apar mai mulþi prezenþã cât se poate de notabilã. þinut unui industriaº din epocã, 1918, fiind semnatã Mohr care era elemente noi cu valoare surprin-
colaboratori ai „Punþii de fildeº”: Cel de-al doilea numãr al „Pun- Ellenbongen, iar astãzi odihneº- de fapt numele originar al zãtoare pentru pasionaþii publica-
Aderca, Vinea, Baltazar. ªi sã nu þii de fildeº” (2 mai 1926) se des- te maiestuos pe simeza Muzeu- pictorului. Istoria însã nu se þiilor de avangardã poate oferi
uitãm cã „Puntea de fildeº” era chide cu o reproducere dupã Si- lui de Artã Modernã din Ierusa- opreºte aici ºi surprizele se þin aceastã publicaþie insuficient
mãiestritã dintr-un nobil material gismund Mauer, iar dacã anali- lim, atrãgând prin dimensiunile lanþ: reproducerea va avea un cunoscutã la noi. Fereastra este
de cãtre ascuþite minþi ºi talente zãm conþinutul sãu regãsim ace- sale (99x100) ºi prin tehnica ºi mare succes, fiind tipãritã pe co- deschisã ºi o analizã mai atentã
ce îºi va arãta în timp marile sale eaºi densitate de nume ºi forþã dinamica compoziþiei, admiraþia perta ziarului New Palestine, nu- se impune ºi ne invitã sa o facem!
merite, punând în luminã marile artisticã doveditã în domeniul vizitatorilor. O altã imagine care mãrul 13 din 1925, apãrut în Ame-

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 21


P
loaia de varã îi strânse
trupul într-o capsulã a „ RALUCA FARAON
timpului ºi i-l trimise în
acel oraº în care paºii oamenilor
fuseserã confiscaþi ºi sortaþi în
funcþie de tristeþile personale:
cine scãpa de tristeþea provincia-
bocceluþele
lã, putea iar sã umble nestinghe- nimic, de ce faci asta? mine, pentru cã se lipise ireversi-
rit, putea sã viseze, sã scrie ca- - Acum ceva timp, în alt oraº, bil de eul meu, era parte compo-
podopere, sã inventeze genuri m-am întâlnit cu un lepros. Nu era nentã din fiinþa mea profundã,
b eletristicã

muzicale care transformã muzicã deloc trist, dar mergea singur, ca nedescifrabilã, de mult timp
în stalactite colorate. Putea, da, ºi cum ar fi pãºit pe o stradã goli- de-acuma.
da, putea sã gâdile cu firul ierbii tã de prezenþa umanã. M-am ui- - ªi?...
partea de jos a oftatului ºi sã îl tat la el îndelung… m-am uitat - ªi atunci m-am întors aici, în
facã gângurit de copil, dar cum fascinat, aº fi vrut sã îi vorbesc, oraºul ãsta oribil în care ea, eu,
nimeni nu voia sã renunþe la sã îl strâng în braþe, sã chiui cã fiecare separat ºi apoi împreunã,
tristeþea lui primordialã, oraºul vãd pe cineva liber. Dar nu am am suferit, am agonizat, am þipat
era pustiu. fãcut-o. Nu am putut. Întâi, mi-a pânã la zguduirea echilibrului lu-
Atingând asfaltul cu tãlpile fost fricã, fricã de boalã, de moar- mii, am întors, de fapt, rostul lu-
goale, îºi umplu nãrile cu mirosul te, de dezgustul pe care îl lasã mii, l-am fãcut de neînþeles, l-am
de praf umed ºi de primãvarã ne- boala pânã se face moarte. Apoi, fãcut de ruºine…
vroticã ºi-i veni sã se tãvãleascã eu nu cred, nu sunt creºtinul care
prin iarbã, când deodatã îl zãri... se lasã purtat de gesturi eroice În momentul acesta, se fãcu
era întunecat ºi încruntat ca un ca sã obþinã coroniþa mântuirii. liniºte. Lumea ºi plãcerile ei colo-
zeu nordic, îngrozitor de slab ºi Dar ce m-a oprit cel mai tare, ºi sale rãmase încremenitã, în ges-
frumos ca un înger al rãzbunãrii. ãsta a fost motivul cel mai peni- turi obscene întrerupte la jumã-
Furase toate tristeþile oraºului ºi bil, m-am gândit cã o sã râdã toþi tate. În liniºtea aceea, ca într-o
le þinea strâns, cocoºat de greu- de mine. picturã dadaistã, imaginile se
tatea lor, cu ochii mari… ca un - Nu ai spus cã strada era pus- amestecaserã violent, o parte din mã sentimentele, nu le strâng de ha… Mai subþiri, mai diluate, dar
copil care se teme cã va fi prins, tie? trecutul lui materializându-se gât dimineaþa ºi mai ales noaptea, noi! E de înþeles, eºti femeie, voi
dar mândru nevoie mare! - Da, dar ar fi putut apãrea ori- brusc ºi cerând, cu obrãznicie, sã când þipã singurãtatea pânã þi se diluaþi oricum totul!”
- Ce ai tu aici? când cineva. De fapt, ochiul ce- intre în boccea. usucã gâtlejul: de spaimã, de do- „Te întreci cu gluma, care vor-
- Ce te priveºte? luilalt mã urmãreºte pretutindeni, „E dreptul nostru, auzi? Am rinþã, de spaima dorinþei.” beºti acolo?”
- Nu mã priveºte, dar vreau sã cã existã sau nu în mod real, îl rãtãcit destul prin lume cauzând „Sunt tristeþea analizei seman-
ºtiu… vãd, un ochi ciclopic, imens, care revoluþii sentimentale, zdrobind Bocceaua ei, subþire, într-ade- tice a diferenþelor dintre bãrbat
- Am… nu ºtiu exact ce e… mã fixeazã acuzator ºi mã soarbe inimi, amânând explicaþii ºi lacrimi vãr, le primi pe turbulente, care ºi femeie. Irecuperabilã.”
dar era strânsã acolo, bocceaua în interiorul sãu gelatinos. Cum eliberatoare.” iniþial s-au aºezat confortabil. „Bine-bine, dar tot nu am înþe-
asta, lângã oamenii ãia legaþi unul îþi spuneam, m-am întâlnit cu acel „Dar cine sunteþi, mai exact?” Dupã care s-a pornit o hãrmãlaie les: cine pe cine a gãsit?”
de altul, care nu puteau sã um- lepros ºi faptul cã nu l-am îm- „Nu ne recunoºti? Suntem de nedescris, o luptã pe viaþã ºi „Noi, tristeþile grave, tristeþile
ble, ºi m-am gândit sã o iau de brãþiºat m-a urmãrit cumplit tot tristeþile tale!” pe moarte, o alunecare pe cãra- serioase ale lui - ãla de colo, cu
acolo. A fost un impuls de mo- restul vieþii. Mã simt vinovat, Bine, era o întreagã herghelie rea disperãrii, a încheierii soco- povara lumii, care e într-o stare
ment… aºa sunt eu… impulsiv! cred cã asta e... acolo, de la cele uºoare, de mic- telii cu viaþa. de prostaþie absolutã de vreo
- Sã o deschidem! dejun, când þi-e teamã de rãsãri- - Jubilezi, vãd. câteva minute încoace - ei bine,
- Mi-e cam fricã… se aud di- În jurul lor, oamenii începuse- tul soarelui, la cele medii, când þi- - De ce te apuci sã faci chestii noi am gãsit niºte copii. La tine.”
nãuntru niºte gemete ciudate, rã sã organizeze petreceri, se mân- e groazã de începuturi sau de fi- pe care nu le înþelegi? „Copii?”
grohãituri suspecte, plâns gros, ca ºi se bea opulent, se râdea naluri incerte. Teama de un viitor - Ce chestii? Tu numeºti „Nereuºite, dupã pãrerea
plâns subþire, lovituri de bici ºi mult, se chiuia, se dansa, se fã- pozitiv… cea mai abjectã, triste- adopþia tristeþilor tale o „ches- noastrã.... Spre exemplu: tristeþea
prãbuºiri în gol. Nu sunt sigur cã cea amor, era o imensã platformã þea recunoaºterii evidenþei, o evi- tie”? Atât de superficial eºti – sau dupã rostirea unor adevãruri
am procedat bine. de plãceri expuse fãrã jenã. Zgo- denþã care se insinueazã peste cinic? esenþiale, tristeþea în urma sãru-
- Evident… cred cã acum se motul devenise infernal, aproa- ani, peste ºi împotriva celuilalt - Te doare, nu? Sângerezi, e tului dat realitãþii direct pe gurã,
aude tristeþea unuia pãrãsit la al- pe o ruºine cosmicã. Bocceaua îi care te þine, protector, în braþe. miros de puroi care colcãie, de care e cel mai amar sãrut dintre
tar, pentru cã au început sã sune zvâcnea în braþe ca o fiinþã de Dar cele mai agresive tristeþi erau ranã cangrenatã, de hoit, hai, re- toate, tristeþea dupã ce dai un
clopotele isteric…ia mai agit-o sine stãtãtoare, cu o anumitã tan- cele care îl rupseserã în douã, cunoaºte! ghiont fericirii care e gata sã te
puþin! Na, acum e tristeþea bãtrâ- dreþe, parcã… nu se mai agita într-o agitaþie demonicã: tristeþile - Mã doare, recunosc. Mã doa- atingã tandru pe obraz…”
nei care sparge oglinzile, pentru haotic, nu mai era grea, nu mai care îngenuncheau bucuriile, re îngrozitor! Credeam cã are sã „Ce vrea sã însemne asta?”
cã frumuseþea tinereþii ei o atacã atârna ca un munte de plumb. Pe chiar ºi pe cele infantile, care fie mai uºor… Am o boccea mai „Cã la un moment dat aþi pro-
perfid prin somn, iar ea îºi pipãie mãsurã ce ruºinea lumii devenea supuneau entuziasmele ºi le þi- micã, tu eºti unul singur. Doam- dus aceleaºi tristeþi ºi cã acum
carnea lãsatã, agonizând dupã mai vizibilã ºi mai zgomotoasã, neau prizoniere în gheare scru- ne, tare þi-a mai plãcut sã suferi! ele încearcã sã se împace…. în
amanþi… Uite ºi tristeþea celor tristeþea din braþele sale se cu- puloase ºi analitice. - Crezi cã am fãcut-o în mod tine.”
fãrã copii, tristeþea celor urâþi, a minþea, devenea nobilã. Tãcutã. „Fã-ne loc, e o afacere corec- intenþionat? Crezi cã le-am invi- „De ce în mine?”
celor orbi, a celor surzi, a ºchio- Fãrã sã acuze pe nimeni, dar cu o tã, pânã la urmã, nu crezi, ne ames- tat sã vinã special pe nenoroci- „Întotdeauna e vorba de spi-
pilor, a ciungilor, a piticilor, a uria- cutã de îngrijorare între pleoape. tecãm cu tristeþile lumii, ne pier- tele astea, pe curvele astea nesa- ritul matern la mijloc…”
ºilor, a fetelor bãtrâne, a celor fãrã - Îþi pare rãu? Îþi pare rãu cã le- dem în anonimat, tu sângerezi cu tisfãcute, moartea asta simulatã „Nu aº reduce transferul ãsta
de þarã, a celor fãrã Dumnezeu… ai luat tristeþile, nu-i aºa? rost, nu vei mai fi trist, poþi ºi tu de fiecare datã când scânteia ne- subtil, dureros de voluptuos, la
- Auzi? Se aude un tropot. - Nu ºtiu, de ce spui asta? Sunt sã pãºeºti cu toatã talpa picioru- liniºtii se aprindea în creier? o problemã de maternitate neîm-
- Vin cohorte de fericiþi, sã fericiþi. lui, nu mai eºti legat de ceilalþi - La tine tristeþile locuiau în plinitã. Poate cã e ºi asta, nu neg,
ºtii… ªi-au primit paºii înapoi! - Nu sunt fericiþi cum ar tre- sau de celelalte.” creier? bãrbaþii sunt niºte copii rãsfãþaþi
- Mã doare! Cred cã sângerez bui, sunt doar satisfãcuþi, e o „Voi nu aþi înþeles nimic, nu-i - În mare parte, da. Nu mi-a care trebuie în permanenþã mân-
în prostie, mi s-a umplut gura de mare diferenþã. Poate au fost fe- aºa?” plãcut sã fiu ca ceilalþi. ªi-apoi, gâiaþi pe creºtet, dar e mai mult
fiere, am rãni supurânde ºi putu- riciþi când au început sã umble, „Ce sã înþelegem, ce e de înþe- eu am o inimã micã, nu încãpeau decât atât…”
roase! Ce fac eu cu bocceaua asta da… cã uitaserã cum e, erau les, fã-ne loc!” acolo defel. De fapt, nu mai am „Zici tu… poate cã e un defi-
asta? prizonierii propriilor lor frici, pro- „Bine, vã las, dar nu mai ieºiþi inimã deloc, mi-a fost smulsã cu cit de viaþã trãitã, poate te crezi
- Dacã vrei, te pot ajuta sã o priilor lor spaime, eºecuri, ratãri niciodatã, s-a-nþeles?” brutalitate ºi plãcere în acelaºi într-un poem, poate cã triºezi în-
duci. O cãrãm pe rând, iar când personale. Au stat atât de mult timp în… într-un an care mirosea, grozitor ºi nu îþi dai încã seama.”
obosim, putem sã ne strângem în închiºi în camera aceea, legaþi unii Bocceaua începu sã horcãie nu se ºtie de ce, a plumb topit ºi „Tu cine eºti?”
braþe, sã oftãm împreunã cã e greu, de alþii, inerþi, încât, în momentul sub o presiune uriaºã, sã se lase a flori carbonizate. Deci, tristeþile „Sunt tristeþea ratãrii literare.
sã ne amestecãm rãnile ºi sângele în care ai fugit cu bocceaua, au greu în jos, nehotãrâtã. mele se produceau ºi se repro- A celebritãþii amânate. A simþului
ºi sã mergem mai departe. avut singurul lor moment de li- „Pãi, nu aºa ne-am înþeles…” duceau în creier. realitãþii siluit, convertit în aluzie
- De ce? De ce sã facem asta? bertate autenticã. Au explodat de „Ce, acum ºi tu prinzi glas?” - De asta atârnã mai rãu ca ce- literarã.”
- Uitã-te la ei, sunt fericiþi, fericire, au mers cu pas sigur, îm- „Nu, nu e corect, nu te poþi lelalte. Sunt ºcolite, au gura mare. „Gata, ajunge, potoliþi-vã, tre-
merg, simt cu talpa lor cum creºte preunã, la unison. Dar acum, când amesteca cu toate tristeþile lumii, buie sã faceþi pace. Dacã tot v-
iarba, cum vibreazã pãmântul, s-au obiºnuit cu senzaþia de li- anonime, nediferenþiate, banale… Bocceaua ei bolborosea în aþi descoperit în oglindã, gãsiþi o
cum se prelinge cerul ºi se ames- bertate, cu uºurarea de a nu mai te rog, scoate-þi individele astea toate pãrþile, lumea împietrise în soluþie de convieþuire, dar înce-
tecã cu aerul verde. Nu de asta ai fi legaþi, s-au despãrþit unii de al- de-aici ºi fã ce vrei cu ele.” plãcerile ei neînsemnate, ºi to- taþi cu hãrmãlaia asta!”
furat-o? þii ºi îºi cautã doar împlinirea mã- „Aþi auzit, da? Valea!” tuºi, se instalase o pace care pã- Bocceluþa tãcu brusc, iar ea,
- Þi-am spus cã am fost im- runtelor plãceri cotidiene. Te mai „ªi unde mergem? Dupã cât se rea cã þâºneºte din inima cerului. circumspectã, se apropie de pân-
pulsiv… întreb o datã: crezi cã meritã? vede, eºti cam ocupat cu triste- „Ce s-a întâmplat?” za subþire ºi trase cu urechea:
- ªtii, când þi-am zis cã a fost þea lumii, unde ne ducem?” „Tu ºtii ce aveai înãuntru?” evident, tristeþile grave, masculi-
Ar fi vrut sã se tãvãleascã prin un gest impulsiv, a fost doar o „Unde înãuntru?” ne, cu aer existenþialist, poate ºi
iarbã, sã chiuie de fericire, ar fi jumãtate de adevãr. Da, sunt exal- Din colþul unde ascultase cu- „În bocceaua asta a ta, unde nihilist, încercau sã le seducã pe
vrut sã îl legene ca pe un copil, tat, ºi asta poate pãrea cã aduce minte conversaþiile inedite, se ri- altundeva?” cele feminine, speriate, dar dis-
era atât de frumos ºi de revoltat, cu impulsivitatea, dar exaltarea dicase zâmbitoare ºi, cumva, ho- „Ce aveam?” puse sã încerce experienþe noi.
dar bocceaua îi stãtea în braþe ca asta se naºte dupã o adâncã, pro- tãrâtã: „Ne aveai deja pe noi. De asta e Zâmbi cald: nu te poþi împotrivi
o acuzã cosmicã, îl trãgea în jos, fundã cumpãnire. Sunt cerebral, „Veniþi la mine… am ºi eu o bolboroseala asta sinistrã, ne-am instinctelor vitale…
îl fãcea atât de întunecat ºi de in- foarte cerebral. Gândesc mult, boccea mãrunþicã, subþire, dar trezit cu o oglindã în faþã. Clone.” - Ei, cum e? Te-ai resemnat?
accesibil ºi brusc i se fãcu fricã. analizez, întorc problema pe toa- cred cã vã poate þine…” „Nu cred… Eu nu sunt o per- O sã cari tristeþile lumii pânã la
ªi ea era o fetiþã, o fetiþã impulsi- te feþele posibile. ªi mã gândisem ªi-atunci, tropãind, tristeþile îi soanã tristã, întrebaþi pe oricine. capãt? Cu toate sângerãrile ºi su-
vã, care zburda într-un corp adult, mult înainte, ºi anume cã trebuie dãdurã cu tifla: Nu am fost legatã de nimeni nici- purãrile de rigoare?
chinuit de dorinþe obscure… sã o eliberez pe ea de tristeþe. „Aºa-þi trebuie, sã rãmâi vidat, odatã, am venit aici zburdând, nu - Cred cã da… Am senzaþia cã
- Lasã puþin tristeþea lumii sã - Care ea? pãrãsit de propriile tale tristeþi, m-aþi vãzut?” nu am de ales.
respire singurã, te rog… Lasã jos - Întotdeauna e o „ea” la mij- laºule, conceptualizatorule, în- „ªi noi îþi spunem cã ai aici niº- - Întotdeauna ai de ales. Asta
chinul ãsta, nu þi-a cerut nimeni loc, dar, de fapt, era vorba de gâmfatule… Femeile nu-ºi repri- te rateuri, care suntem noi. Ha, e frumuseþea vieþii. ªi crucea ei.

22 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020


Spuneai însã cã ai furat boccea-
ua ca ea sã nu mai fie tristã. I-ai „ NORA BOSSONG
gãsit tristeþea?

poeme
- O tot caut de când am fugit
cu nenorocirea asta. Am pipãit
bocceaua, dar dau de tot felul de
tristeþi, unele pe care nu le bãnu-
iam mãcar cã existã: uite, aici, în Vizitã pisicile
colþul ãsta spinos, e tristeþea de uitã ºi caprimulgii þipãtori în adâncime. Era
neînþeles a unuia care iubea cu Bãtrâna stã zile întregi la fereastrã purã
patimã o fatã care se îndrãgosti- cu o batistã în mânã, prea letargicã, credinþã popularã, cã acele pãsãri

u niver salia
se de El: când se ruga, fãcea ca pentru a face cu mâna într-o lume, se alãptau la ugere de caprã. Vrãjitul
pielea lui sã ardã de o pasiune greu în care nu mai pãºeºte. Lumea de afarã doar o glumã proastã, iar lumea
de suportat; l-a pãrãsit ca sã se a plesnit în burta caprelor.
cãlugãreascã, ºi de-atunci, ãsta este o imagine la televizor. Cum reuºesc
geme continuu: e într-o dilemã sã intru de acolo în camera ei, Trei zile au mai dat lapte,
fatalã: nu poþi fi gelos pe Cristos! rãmâne o enigmã pentru ea, apoi s-au stins.
- Uite-o aici, tristeþea ei, în par- nu mã întreabã nimic,
tea stângã, lângã tristeþea orfa- doar spune: Sunt atât de multe lucruri,
nilor de ambii pãrinþi. Nu o simþi, pe care nu le înþeleg, Cântecul lui Roland
pentru cã e o prezenþã discretã. ah, fetiþo, ºtii,
Tot timpul a fost aºa, sã nu inco- Dar când mergeam aproape în tãcere
nu sunt cea mai isteaþã.
modeze pe nimeni. Din cauza prin Mutterstadt-ul1 meu, el nu scotea o
Iar în spatele umbrei ei se deschide
asta, mulþi nici nu au crezut cã vorbã, de parc-ar fi rãmas
locuinþa, nespus ºi o ºoaptã fierbinte
suferã.
- Gata, am prins-o în pumni: e coaja prea mare a unei scoici, îngropatã
plutea-n aceastã zi de varã, niciun copac
caldã ºi bate regulat, ca o inimã. în mâlul timpului, care nu îi mai aparþine
nu ne dãdea
oraºului.

N
- Nu-i aºa? niciun tunel de umbre, iar mâna mi-a lãsat-o
- Ia stai…. de fapt… nu se poa- La început, îi scãdeau ºansele ora Bossong s-a nãscut pe 9 ia-
de pe-a sa coapsã, apoi m-a întrebat despre nuarie 1982 în Bremen, locuieºte
te! E o inimã! E inima.... an dupã an, de a-ºi gãsi
mormântul lui Laudon2 – nu ºtiu, cred în Berlin ºi este scriitoare. Din
- … ta… e inima ta. Cea smul- mersul sofisticat, sclipirea ei,
sã cu brutalitate. Am recuperat-o cã nu a vrut sã mai continue, 2001 pânã în 2005 a studiat la Deutsches Li-
de parcã i-ar scãpãra aerul plin de fum
eu, cu greu, cã aluneca nervos ºi tatãl meu. teraturinstitut din Leipzig, apoi Filozofie,
dintr-un cazinou în ochi.
se împotrivea sistematic. Poate, spune ea ºi cândva Studii Culturale ºi Literaturã comparatã la
dar nu se îndepãrteazã de fereastra ei, Universitatea Humboldt din Berlin ºi la cea
Fericiþii se apropiarã uºor,
a slãbit atât de tare, Capturatorul de ºobolani din Potsdam.
spãºiþi ºi încurcaþi niþel: A publicat în diverse reviste precum Stint
- Vrem tristeþile înapoi, e cum- încât nu mai simte nicio zi. Am întâlnit doi bãietani
Ah, fetiþo, spune ea, noaptea sub arcul de pod, (2001), Das Gedicht (Poemul, 2002), dar ºi în
plit fãrã ele, fericirea nu mai are
niciun gust, nu mai e fericire, e o ºtii, mai avem timp. care se uºurau pe stâlp ºi antologii ca Zwischen den Zeilen (Printre
bãlãcealã senzorialã. spuneau, cã sunt ºapte rânduri), Bella Triste ºi Jahrbuch der Lyrik
- Poftim. Dar încercaþi mãcar spuneau, cã au pãduchi. (Anuarul poeziei). În 2006 îi apare primul
roman, Gegend (Þinut) iar în 2007 volumul de
sã nu mai staþi legaþi unii de alþii,
asumaþi-le, trãiþi-le, nu încercaþi
Sirop Au râs de mine, când am
poeme Reglose Jagd (Vânãtoare inertã).
Cum îºi desprinde degetul dat sã-i cred. Nu-i nimic de luat
sã le înþelegeþi, mângâiaþi-le pe- în afarã de pãduchi, spuse mezinul.
riodic cu miºcãri tandre ºi com- de pe lingura de cafea mocca, bunica mea
pãtimitoare. O sã se îmblânzeas- din munþii Sudeþi3. Arãtã spre tufãriº ºi mã cãlcã
cã. Vor fi suportabile. Chiar fasci- Pãrul ei în Negrul pe cãputã. M-aº fi îndrãgostit cu
nante! rãdãcinoasei uscate. bucurie de el, atât de puþin te costa nu mã urmeazã, aºa cum ar trebui sã facã ºi
Afarã, amprenta palmei în acea noapte ºi nimic altceva ei, zilele mele
Fericiþii se împrãºtiarã în cele ei în vânt, ca sã supravieþuieºti. Cel mai mare întrebã, sunt altundeva. Doar codalbii de pe stâlpi
patru zãri ºi o luminã caldã se prin care copiii aruncã niºte dacã este adevãrat, nu mã scapã din priviri, le simt
aºternu peste lume. Urmele zgo- castane. Nu a avut cã nici animalul nu ochii piliþi fixându-mi ceafa,
motului hedonist mai lãsa în urmã poate muri singur. Era pânã când mã prãbuºesc, dar acest lucru
câte o arsurã pe iarba proaspãtã, niciodatã încredere în cartofi ºi s-a ghemuit
doar în fumul petelor de stricãciune din prea târziu pentru bãietani sub acest pod. este irelevant, doar
dar pãmântul vibra uºurat ºi surâ- o transformare de scurtã duratã a clãdirii
zãtor ca dupã o bãtãlie câºtigatã. distilerie.
Aºa cum se-nalþã cocoaºa vechi.
- Ce fac tristeþile noastre?
- Socializeazã empatic. Nu le pe spatele unora, Locaþie
duce grija: când tristeþile de ace- îi creºte el în bucle.
laºi fel se unesc, devin o bucurie Aceastã dezintegrare din fiecare searã, Trãim într-un oraº fãrã râu, aici Penaj uºor
timidã, tremurândã, mereu cu tea- goalã în faþa perdelelor, pielea ei sunt graniþe numai de vânt
sau averse. Pe sora mea Poate era prea târziu, când o cioarã
ma dezintegrãrii, dar, totuºi, o este doar o rupturã într-un material.
bucurie… o înspãimântã acest lucru noaptea, dar în ne-a tãiat dimineaþa. O loviturã.
- ªi noi ce facem? Mã simt stin- casa noastrã nu se plânge, poate ªi dacã va cãdea ºi dacã va continua sã
gher… am un gol în braþe, mã ar ajuta-o, poate ar scoate-o zboare –
obiºnuisem cu bocceaua… Coarne din minþi. E ceva glacial Întreb prea tare, dacã îþi mai place cafeaua.
- Ne þinem de mânã strâns, în glasul ei. Dacã depãrtãrile ar putea Privirea ta e durã, ca ruptã din zi.
mâna mea dreaptã în mâna ta stân- Jocul este întrerupt. Cum sã mai Miroase a nisip. Mã întrebi, dacã ºtiu,
gã, e important sã mã þii în drep- credem acum în basme? Ramurile fi descrise fãrã râu, cel puþin presimþirile
ar fi stabile: Nimeni cã ciorile aveau odinioarã pene albe.
tul inimii, coborâm pe aleea asta nu se mai rup în aºchii, niciun cerb, Sting þigara, îmi doresc
spre locul unde plouã subþire tot care sã cutreiere pãdurile, iar furtuna nu se apropie de casa noastrã iar pe pãrinþi
nu i-am mai vãzut de mult. sã plec de aici, nu vreau pe nimeni,
timpul anului ºi încercãm sã re- se risipeºte în roiuri de muºte. În acelaºi timp, cel mult vreau sã vãd pe altcineva.
parãm dezechilibrul lumii. rãmâne: mâncãrimea de sub tãlpile noastre, Dar nu existã niciun loc de popas, oraºul
- Fãrã regrete? acesta Îmi spui: Koronis4. Arãt spre fereastrã:
nu este rest de cetini, nici vreo frunzã de Priveºte, orizontul nu s-a schimbat!
- Fãrã întrebãri mai ales. Cu este ca un rest de zãpadã în martie. Doar
bocceluþa mea ce facem? urzicã, urmãrim încã De ce te privesc ceasurile pe care nu le ºtii?
dansul cu trei paºi, cei ºapte munþi ºi pe vântul,
- E bocceluþa noastrã… ce dã formã ploii, Vreau doar sã fiu o fatã, nu sã trãiesc în
- Ce facem cu ea? frãþiorul puiului de cãprioarã ºi-a lui iubitã. Arcadia5.
Povesteºte-mi coarnele de pe perete, aratã sfârºitul unui loc. Casa noastrã rãmâne
- O luãm cu noi. Ca sã plouã Unghia ta râcâie încã în cenuºã,
tot timpul, e musai sã ai o bocce- povesteºte-mi acoperitã de gheaþã ºi dispãrutã.
dar eºti liniºtit, de parc-ai fi departe.
luþã cu spleen existenþial. acele din muºte. La momentul potrivit, Sunt prea uºoarã pentru miturile tale.
- Îmi place ploaia… ploaie de am uitat sã ne împiedicãm.
varã, care îþi înnebuneºte simþu- Albã-ca-Zãpada doarme. Vânãtoare inertã
rile, care îþi pãtrunde zidul cãrnii Traducere din limba germanã
pânã la epiderma cea mai ascun- Staulele în pantã, înseamnã cã iepurele de Roxana ILIE
sã, cea care vibreazã la emoþia a fost luat de jder, o vulpe, nimeni
poeticã, la muzica sferelor, la pri- Mulgãtorii de capre nu este sigur, rareori locuieºte cineva aici
virea coborâtã în palme, pentru noaptea. Casa prea mare
cã frumuseþea doare. Pe strãzi colindã câini, câteodatã 1
Mutterstadt = oraº în Germania, în landul
þi-ai dori capre în jur, de trei ori chiar pentru o casã, oamenii prea bogaþi Rheinland Pfalz. Literal, numele oraºului se tra-
Ploaia de varã îi strânse tru- am cãutat pisici negre, cel puþin nu de pe vremea mea. Cu toate acestea, duce „oraºul matern”.
pul într-o capsulã a timpului ºi i-l piatra cubicã ar fi un înlocuitor al munþilor. mergem 2
Baronul Ernst Gideon von Laudon (1717-
trimise în acel oraº în care emoþia Am tras cu urechea la bãtaia copitelor din la vânãtoare împreunã, prin marginile 1790) = general austriac, oponent al regelui pru-
crescute strâmb ale moºtenirii de familie, sac Frederic al II-lea (cunoscut ºi sub numele de
nu mai are nevoie de carne ºi spatele ferestrelor, Frederic cel Mare).
sânge ca sã þipe la atingere, aco- caprimulgii þipãtori zburau în adâncime ºi niciun animal 3
Lanþ muntos care se întinde din estul Ger-
lo unde plouã subþire tot timpul i-au numit mulgãtori de capre. Mirosea nu sparge lãstãriºul, niciun cadavru maniei, traverseazã sudul Poloniei, pânã în nord-
anului, unde nu existã ani, de fapt, ca pãrul în supã, când caprele nu îºi întinde duhoarea ca un strãmoº care estul Cehiei.
unde nu mai existã tristeþi, unde au ocupat oraºul. Se hrãneau cu frunze, pene, bântuie 4
Fiica lui Koroneus; a fost transformatã de
poþi sã respiri regulat, în acelaºi la marginea terenului. Cred cã totul cãtre zeiþa Atena într-o cioarã.
timp cu bãtaia inimii celuilalt, pen- oase de câine. Era toamnã, cãci caprele
se împerecheau în faþa caselor noastre. Iar ascunde terasa, nimeni
5
Unul dintre cele trei districte din peninsula
tru cã eºti inima celuilalt. Pelopones, Grecia.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020 23


„ RODICA NICOLETA CONSTANDA
ªaºa Panã ºi suprarealiºtii de la revista unu
D acã ne raportãm la
miºcarea pe care o vi-
zeazã volumul Saºa
Panã ºi revista avangardistã
unu, apãrut la Editura Aius, în
Panã – Aspecte ale operei ºi II.
Avangardiºtii din gruparea de
la unu. În ceea ce priveºte pri-
mul capitol, studiile îl vizeazã pe
liderul grupãrii Revistei unu,
vangarde

2019, ºi la reprezentarea ei în Saºa Panã, precum ºi revista pe


literatura românã, se poate apre- care o conducea, punându-se
a vangarde

cia cã avangarda româneascã a accent pe relaþia membrilor gru-


fost una dintre miºcãrile de „for- pãrii, pe principiile pe care se ba-
þã” ale literaturii noastre, o ex- zau ºi care îi uneau, pe relatãri,
cepþie de la regulã sau de la re- pe corespondenþe. Plecând de la
guli. Toate grupãrile ºi revistele aceste prezentãri detaliate ºi bine
care au alcãtuit ºi reprezentat structurate ce þin de biografia ºi
ceea ce astãzi numim avangardã de opera lui Saºa Panã, prin in-
au avut un principiu comun – în- termediul cãrora lectorul reu-
noirea literaturii prin rãsturna- ºeºte sã înþeleagã mult mai bine
rea unor principii sau reguli ale procesul creaþiei ºi opera însãºi,
gramaticii, ale logicii etc., ha- capitolul al doilea vine sã îl com-
zardul înlocuind procesul crea- pleteze pe primul, printr-un de-
þiei. Avangardismul românesc ar mers critic ce vizeazã opera poe- Davidescu reuºeºte sã surprindã,
putea fi considerat o miºcare de þilor grupãrii de la unu. Ne refe- într-un articol intitulat sugestiv –
tranziþie. Unii critici ºi teoreti- rim aici la poeþi precum Geo Bog- Saºa Panã vãzut de artiºti, un alt
cieni literari îl încadreazã chiar za, Ilarie Voronca, Stephan Roll, aspect interesant legat de Saºa
în modernism. Cã face parte sau dar ºi la opera lui Urmuz. Panã, care a fost subiectul unor
nu din modernism, depinde de Complexitatea volumului con- multiple portretizãri, realizate de
perspectiva din care privim. stã în diversitatea ºi varietatea artiºti precum Victor Brauner,
Avangarda este un modernism demersurilor ºtiinþifice din artico- M. H. Maxy, Marcel Janco etc. sau
extrem sau radical (tocmai prin le, a metodelor de cercetare vizate chiar de colegi de breaslã ca
programul pe care l-a propus ºi ºi utilizate, precum ºi în utilizarea M. Blecher sau Miron Radu Pa-
prin ceea ce înseamnã avangar- interdisciplinaritãþii. Articolele ce raschivescu. Urmãtorul articol,
dã – o rãsturnare a tradiþiei, „o alcãtuiesc acest volum, precum ºi Poezia grupãrii unu, scris de Ovi-
revoluþie”/„o revoltã” în sens volumul în sine nu se raporteazã diu Morar, subliniazã principalele
estetic) ºi nu modernismul mode- doar la operele literare, ci încearcã caracteristici ale poeziei cultivate
rat, pe care l-a susþinut ºi promo- sã combine ºi sã compare viziu- în jurul revistei unu, apreciind cã
vat Eugen Lovinescu. Indiferent nea literarã cu alte arte, precum poeþii români grupaþi în jurul lui pominã [...]”. Pornind de la o ronca, poet al obiectelor, pro-
ºi independent de încadrarea sa fotografia. De altfel, volumul con- Saºa Panã ºi ai revistei sale (prin- scrisoare ineditã, care surprinde pune interpretarea poeziei lui Ila-
istorico-literarã, avangarda româ- þine numeroase fotografii realiza- tre care Ilarie Voronca, Stephane aspecte ce þin atât de biografia, rie Voronca drept o poezie a ob-
neascã a reuºit, într-un fel sau te în perioada avangardistã ºi care Roll, Geo Bogza, Constantin Nisi- cât ºi de poezia lui Geo Bogza. iectelor prin intermediul relaþiei
altul, sã dãrâme anumite concep- îi au drept protagoniºti pe mem- peanu etc.), urmând modelul Maria Dinu, în articolul Saºa Panã obiect-imagine-poezie. Anca
þii ºi sã introducã elemente noi, de brii grupãrii de la unu. postulat de André Breton, au pro- ºi idealul feminin suprarealist, ªerban abordeazã un alt subiect
modernitate, sincronizându-se cu Primul capitol se deschide cu dus o poezie specificã în care ima- prezintã un alt aspect al poeziei inedit, Serafina: cãþelul „supra-
miºcarea similarã din Occident. un articol semnat de Vladimir ginea ºi analogia poeticã au avut lui Saºa Panã – reprezentarea fe- realist” al grupãrii de la unu,
Volumul Saºa Panã ºi revista Panã, fiul liderului grupãrii de la rolul central, conducând la denu- mininã, care o are drept model pe care face referire la cãþelul revis-
avangardistã unu face parte din unu, Saºa Panã, articol intitulat mirea de „imagism”. În direcþia soþia sa. De asemenea, Cãtãlin tei unu, privit ca un simbol al
colecþia Avangardã ºi transdis- Saºa Panã ºi gruparea de la unu, primelor douã articole publicate în Davidescu, în articolul intitulat grupãrii ce le întruchipeazã ide-
ciplinaritate ºi cuprinde toate în care este descrisã naºterea ºi acest prim capitol vine ºi cel reali- Saºa Panã – de la degustãtor la alurile estetice. În articolul urmã-
comunicãrile de la Simpozionul evoluþia revistei avangardiste zat de Cosmin Panã, Claude Ser- autor, îl prezintã pe liderul grupã- tor, Poezia lui Stephane Roll,
Naþional „Marea Unire ºi începu- unu, precum ºi întâmplãrile/ peri- net cãtre Saºa Panã, care vizeazã rii de la unu în evoluþia sa artisti- Ionuþ Orãscu analizeazã poezia
turile avangardei româneºti”, peþiile petrecute la publicarea re- corespondenþa timpurie nepubli- cã. Totodatã, Igor Mocanu reali- unui alt membru al grupãrii de la
desfãºurat în noiembrie 2018 la vistei ºi la tipãrirea cãrþilor la edi- catã între cei doi scriitori avan- zeazã un articol istorico-literar, unu, Stephane Roll. Mioara
Craiova. Volumul de faþã cuprin- tura omonimã. Articolul urmãtor, gardiºti români menþionaþi în ti- Trebuie sã fi fost mai întâi post- Drãguþ, în articolul Douã discur-
de articole centrate pe mai multe Întâlnirile mele cu Saºa Panã, tlu. Articolul lui Emil Nicolae, modern, prin care apreciazã cã suri poetice interbelice: Tudor
direcþii (ceea ce îngreuneazã, vine sã îl completeze pe primul, Panã ºi imagine, surprinde rapor- poezia avangardistã a reuºit sã îºi Arghezi ºi Geo Bogza, urmãreºte
într-anumitã mãsurã, demersul de Geo ªerban relatând întâlnirile sale tarea la imagine a liderului grupãrii devanseze epoca. o viziune comparatistã între cei
„a sintetiza” conþinutul întregului cu Saºa Panã de pe vremea când de la unu. De asemenea, Florin Capitolul al II-lea începe cu doi poeþi, apreciind cã viziunea
volumul) ºi grupate în douã mari era elev, dar ºi o vacanþã petrecu- Colonaº prezintã o micã povesti- un articol scris de Petriºor Mili- lui Bogza o completeazã pe cea
capitole relativ unitare: I. Saºa tã împreunã cu acesta. Cãtãlin re, Urmuzel ºi Securicã, ºi un do- taru, Geo Bogza ºi miºcarea de a lui Arghezi. Articolul lui Car-
cument preluat din arhivele la unu, ce vizeazã relaþia pe care men Mihai, Absurdul subversiv
CNSAS ce redã convorbirea a avut-o Geo Bogza cu membrii în proza lui Urmuz, propune,
dintre el ºi soþia lui Saºa Panã. Un grupãrii de la unu, precum ºi ro- dintr-o perspectivã postmoder-
alt articol ce vizeazã poetica lul edificator al grupãrii în pro- nã, o analizã ermeticã a textului
avangardistã este cel al lui Dan movarea operei poetului. În ur- lui Urmuz. Carmen Teodora Fã-
Gulea, Poetica lui Saºa Panã, mãtorul articol, Strategii cultu- geþeanu, în articolul intitulat
care pune accent pe volumul Sa- rale în revista unu, Gabriel Ne- Man Ray – primul fotograf su-
dismul adevãrului (1936) al lui delea propune o analizã a stra- prarealist, surprinde contribu-
Saºa Panã, propunând o interpre- tegiilor estetice ale revistei unu, þiile aduse la definirea identitãþii
tare proprie poeticii grupãrii de la având în prim-plan scrierile lui vizuale a revistei unu, prin foto-
unu: poezia vãzutã ca imagine. Geo Bogza. De asemenea, Silviu grafii, portrete etc.
Isabel Vintilã interpreteazã, în ar- Gongonea, în articolul Ilarie Vo-
ticolul intitulat Saºa Panã: itine-
rar prin castelul presimþit, opera
poetului prin intermediul unor
teme comune scriitorilor avan-
gardiºti – prietenia, libertatea, dar
ºi descoperirea unor spaþii în care
s-ar putea îndeplini aceste idealuri,
precum ºi încã douã teme ale scrie-
rilor lui Saºa Panã, pe care autoa-
rea le considerã „obsesive”: iubi-
rea ºi poezia. În urmãtorul articol,
Saºa Panã. Prin nesfârºiturile de
pampas ale poemului, Alexandru
Ovidiu Vintilã vorbeºte despre
personalitatea lui Saºa Panã ºi
despre importanþa poetului ºi a
revistei sale în avangarda româ-
neascã. În aceeaºi direcþie merge
ºi urmãtorul articol scris de Nico-
lae Tzone, Geo Bogza: „Fenome-
nul UNU [...] va rãmâne de Vladimir ºi Cosmin Panã la Craiova, 2006 (foto: P. Militaru)

Acest numãr apare cu ajutorul Societãþii de avocaþi


www.sauleanusiasociatii.ro
„Sãuleanu ºi Asociaþii” Craiova

24 , serie nouã, anul XXIII, nr. 7-8 (261-262), 2020