Sunteți pe pagina 1din 20

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXIII • NR. 2 (256) • 2020 • 20 PAG. • 5 lei

Paul Drãcea – Pasãrea amforã


n NICOLAE MARINESCU
Nr. 2 ((256
256
256)) • 2020
2020

AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Craiova au-
reolarã l 2
Craiova
MIªCAREA IDEILOR
Virgil Teodorescu 110
Coodonator: Petriºor Militaru
aureolarã
a rvantext

Michael FINKENTHAL: Cu gândul sã autorul monumentalei Istorii universa-


se piardã l 3 le a teatrului, de incontestabilã anver-
Ilona DUÞÃ: Virgil Teodorescu ºi poe- gurã europeanã. ªi, sigur, prezenþa lui Ale-
tica ambivalenþei l 4 xandru Piru ca profesor ºi decan, nimba-

O
Maria DINU: Femeia suprarealistã în ciudatã amnezie pare sã ne fi tã de calitatea de „fost asistent” al lui G. Revista de culturã editatã de
te

poezia lui Virgil Teodorescu l 5 lovit pe mulþi dintre cei care, Cãlinescu, copleºitor prin erudiþie ºi ele-
„mândri cã suntem români”, ganþã, a dat locului o personalitate iradi- AIUS Printed
Anca ªERBAN: Paul Celan ºi Virgil
Teodorescu: interferenþe suprarea- suspinãm cã n-avem ºi noi „o þarã ca afa- ind valoare ºi nobleþe.
rã”. Deºi o vorbã din bãtrâni ne învaþã cã Oficiind mai bine de patru decenii la
liste l 6 Omul sfinþeºte locul! catedrã cu modelul maeºtrilor în minte, la DIRECTOR
Român ºi oltean, cu toþi moºii ºi strãmo- ºcoli generale sau licee prestigioase, m-
CRONICA LITERARÃ ºii odihnind în locul nostru „de veci” din am simþit totdeauna protejat de spiritul Nicolae Marinescu
Ion BUZERA: Epistolarul unei priete- cimitirul Ungureni al Craiovei, m-am nãs- energic ºi creativ al locului, pe care l-am
nii de-o viaþã l 7 cut în buricul târgului, în casa bunicului regãsit mai puternic, mai viu, ori de câte REDACTOR-ªEF
croitor Nicolae Marinescu, de pe România ori m-am întors Acasã din alte locuri, mai Petriºor Militaru
BELETRISTICÃ muncitoare, aºezatã între casa lui Grindea- mult sau mai puþin îndepãrtate ori specta-
Nicoleta CRÃETE: Poeme l 8 nu, tâmplarul, ºi a lui Toma, plãpumarul culoase prin istoria lor.
(Doamne, frumoasã era Neguþa, fata plã- Dar, dincolo de ºansa existenþei într- SECRETAR DE REDACÞIE
Irina LAZÃR: Poeme l 8 pumarului! Pe unde s-o afla?...). Casã ase- un spaþiu încãrcat de energia pragmaticã Maria Dinu
menea celor care încã se pãstreazã, fãcând capabilã sã se adapteze necontenitelor
LECTURI mândria micii burghezii craiovene de meº- schimbãri ale condiþionãrilor interioare
Silviu GONGONEA: Un Creangã ur- teºugari harnici ºi întreprinzãtori care lo- sau exterioare, descopãr privilegiul de a fi REDACTORI
ban ºi fascinanta cronicã a biografiilor cuiau la etaj ºi munceau la parter, unde erau fost contemporan cu miracolul unei afir-
atelierele ºi prãvãlia, ambiþioºi sã-ºi dea mãri planetare a lumii mele, crescând sub- Cosmin Dragoste
decrepite l 9
copiii la ºcolile de prestigiu ale oraºului, til în retortele discrete ale unui laborator Marius Cristian Ene
EMIL BOROGHINÃ 80 fãrã a-i scuti, dupã cursuri, de munca alã- creator ascuns la vedere. Daniela Micu
turi de lucrãtorii angajaþi. Teatrul Naþional Craiova s-a nãscut Cristi Nedelcu
Un om de teatru fenomen: Emil Boro- Mi-a fost dat sã-mi trãiesc întreaga via- aproape de jumãtatea secolului XIX din
ghin la 80 de ani þã în ctitoria boierilor Craioveºti care au nevoia intelectualã a instruitei boierimi ºi
Interviu cu Emil Boroghinã de Ion Jia- dat Þãrii Româneºti domni de scris în is- burghezii nascende, sub semnul iluminis- REDACTORI ASOCIAÞI
nu l 10 torie, în Bãnia de unde a plecat Mihai, pri- mului. Chiar în Nr. 2 al Mozaikului, din 10 Mihaela Albu
mul voievod întregitor de Þarã, în oraºul oct.1838, Constantin Lecca va publica în Denisa Crãciun
LECTURI care îºi aºezase firesc în cununa valorilor traducere „adevãrata istorie a arapului Geo Fabian
Mircea POSPAI: Interviul ca lecþie de sale, alãturi spiritul de antreprid al boieri- Otelo, ce cu novela lui Geraldin Cintio a Silviu Gongonea
istorie ºi civism l 12 lor cu moºii în Câmpia Dunãrii ºi de mun- dat lui ªecspir materie în tragedia sa”. În
ca destoinicilor artizani, deschiderea spre 1902 pe scena Naþionalului craiovean se Ioana Repciuc
Iulian BITOLEANU: Francheþe ºi lumea Occidentalã, prezentã cotidian în va juca Othello cu Aristizza Romanescu. Mihaela Velea
intimitate. Sesiunea de toamnã de Eu- prãvãliile Lipscanilor. Dupã aproape opt decenii, directoratul
gen Negrici l 12 Pentru aceastã lume se va întemeia la providenþial al lui Emil Boroghinã va im- COLEGIUL DE REDACÞIE
Ionuþ ORÃSCU: Generaþia rãzboiului Craiova, în 1826, ªcoala Centralã – cu emi- pune Teatrul Naþional Craiova cu specta- Gabriel Coºoveanu
– actualizãri l 13 nenþi dascãli ardeleni de formaþie occiden- cole regizate de Silviu Purcãrete sau Vlad
Mugur, având în distribuþie actori aplau-
Gheorghe Fabian
Adrian SIMEANU: Manolescu, despre talã, cunoscãtori de limbi strãine ºi larg uni-
vers cultural, între care Ioan Maiorescu sau daþi pe toate continentele, precum Ilie Viorel Pîrligras
sine l 13
Carmen Theo FÃGEÞEANU: Un Nero Constantin Lecca – devenitã în timp Cole- Gheorghe, Leni Pinþea-Homeag, Valer Del-
al lumii moderne l 14
giul Naþional Carol I – pepinierã de mari lakeza, Tudor Gheorghe, Nataºa Raab, CONCEPTUL GRAFIC
creatori în arte ca Alexandru Macedonski, Valeriu Dogaru, Valentin Mihali ºi încã al- Lucian Irimescu
Ovidiu BÃRBULESCU: Ion Popescu- Titu Maiorescu sau Eugen Ionescu, dar ºi þii, ca una dintre cele mai strãlucite insti-
Piscu – un omagiu editorial l 14 al unui lung ºir de academicieni ce fac glo- tuþii teatrale de pe mapamond. Între spec-
ria ºtiinþei româneºti. ªcoala Centralã de tacolele care fãceau ocolul planetei, figu- COORDONARE DTP
ARTE Fete, Liceul Fraþii Buzeºti vor deschide în rau, desigur, ºi shakespeareanele Hamlet, Mihaela Chiriþã
Gheorghe FABIAN: Artiºti de presti- sec. XIX tineretului din acest pãmânt ro- Titus Andronicus, Timon din Atena sau
giu ai scenei muzicale craioveane l 15 mânesc orizonturi noi spre modernitate, Ubu rex cu scene din Macbeth.
Geo FABIAN: Vioara în prim–plan: întregite, firesc, în secolul XX, de învãþã- ªi n-a fost totul! În 1992, Emil Boroghi-
mântul universitar, tehnic ºi umanist. nã întemeiazã, la Craiova, Fundaþia Shake-
pagini concertante alese (I) l 15 speare, punând în operã cea mai vastã Revista „Mozaicul” este membrã
Aceastã „ºcoalã” fomatã din oameni
Magda BUCE RÃDUÞ: Sublimã meta- minunaþi mi-a modelat viaþa, ca atâtor al- manifestare culturalã gânditã ºi realizatã A.R.I.E.L.
morfozã a Visului Mariei l 16 tora. Profesorul de limba ºi literatura ro- aici: Craiova Shakespeare Festival, ajun-
mânã Nicolae Andrei, directorul eminent sã, iatã, la cea de-a XII-a ediþie, la care tru- Partener al OEP (Observatoire
SERPENTINE de mai târziu al Colegiului Nicolae Bãl- pe ºi personalitãþi teatrale dintre cele mai Européen du Plurilingvisme)
Florin COLONAª: Constantin Nisi- cescu (Carol I), mi-a fost primul îndrumã- celebre au fost onorate sã fie prezente.
peanu ºi revista „Ostaºii luminii” l 17 tor la lecturã, iar Ion M. Negreanu, de la Craiova, oraºul meu, este – fiindcã
Liceul Fraþii Buzeºti, mi-a schimbat des- existã Emil Boroghinã, omul discret, de Tiparul: Aius PrintEd
tinul încurajându-mã sã înlocuiesc „Gaze- o simplitate ºi modestie imposibilã, dar
BELETRISTICÃ (prozã) ºi de o voinþã ºi de o tenacitate pe mãsu- Tiraj: 300 ex.
ta matematicã” ºi culegerea „Gheba” cu
Dorina MÃGÃRIN: Rãscolitoare lecturi de criticã ºi istorie literarã ºi sã-mi rã – capabil sã se proiecteze capitalã
toamne l 18 ADRESA REVISTEI:
formez sistematic o bibliotecã personalã. mondialã a teatrului ºi sã motiveze regi-
Alexandru IONICESCU: Pe scurt, Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Au urmat decisivele întâlniri de la Facul- zori, actori, tehnicieni, ba chiar ºi politi-
despre Biblioteca Aman în 2019 l 18 tatea de Filologie craioveanã cu Barbu cieni sã transforme gândul în faptã, Tel: 0351 467 471
Theodorescu, care a dedicat primului curs Sunt fericit cã sunt contemporan cu E-mail: mozaicul98@yahoo.com
UNIVERSALIA de folclor Maestrului sãu, începând cu fra- Emil Boroghinã, cã pot sã îl salut cordial
Vincenzo BIANCHI: Poeme za: „Istoria culturii române nu poate fi con- pe stradã, fiindcã ºtiu ce a însemnat pen- ISSN 1454-2293
ceputã fãrã Nicolae Iorga”, iar noi, care tru el sã stea la atâtea uºi ale autoritãþilor
Traducere de Carolina Bologan l 19 publice sau ale virtualilor sponsori pen-
învãþasem din manualul de liceu doar cã
era „istoric reacþionar burghez”, am aºtep- tru a putea susþine cheltuielile unei ase-
AVANGARDE tat sã se deschidã uºa amfiteatrului ºi sã menea uriaºe întreprinderi, ce consum de
Cristinel POPA: „Marcel Iancu a fost fim arestaþi, cu profesor cu tot. Nu s-a în- energie fizicã, intelectualã ºi afectivã pre-
nu doar unul dintre cei cinci români de tâmplat, dar ne-a stimulat sã descoperim supune sã gândeºti ºi sã pui în funcþiune 9 771454 229002

la «Cabaret Voltaire», ci, aº îndrãzni sã „fondul documentar” unde am putut citi toate detaliile unei asemenea maºinãrii Responsabilitatea asupra
pe Iorga, dar ºi Istoria literaturii române formate din sute, poate mii de oameni cu conþinutului textelor revine autorilor.
spun, cel mai important dintre aceºtia” Manuscrisele nepublicate
Interviu de Petriºor Militaru despre ex- de la origini pânã în prezent, a lui Cãli- viziuni ºi interese diferite, ba chiar sã su- nu se înapoiazã.
nescu, ºi ea interzisã. Sau cursurile de înal- porþi presiunea celor care aºteaptã „invi-
poziþia Marcel Iancu/ Galeria Dada l 20
tã elevaþie culturalã ale altui eminent cra- www.revista-mozaicul.ro
iovean, prof.univ.dr.doc. Ion Zamfirescu, (Continuare în pag.9)

2 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n MICHAEL FINKENTHAL

m iºcarea ideilor
cu gândul sã se piardã1
„Chema-voi leopardul în mlaº- denþie se pare cã Teodorescu i-a dupã câteva decenii, „înþeleg ide-
tini alungat/ pe care-l învãþasem cunoscut pe Miron Constantines- ea unicitãþii tale ca pe o nuanþã a
pe vremuri sã vorbeascã –/ am cu ºi pe Gogu Rãdulescu, pe Con- egocentrismului tãu atât de fer-
auzit cã poartã pe cap un fel de stanþa Crãciun ºi pe Corneliu til”, scrie Virgil Teodorescu în
cascã/ ºi iese rar din casã, ºi-a- Mãnescu, care vor face mai târ- 1984. Aceastã reformulare înlo-
tunci, pe înserat.// De felul lui ziu cu toþii o carierã importantã în cuieºte mai agresivul ºi stilistic
îngândurat ºi trist,/ ba uneori ur- structurile de putere ale statului stângaciul „înþeleg unicitatea ta
suz – dar nu conteazã,/ am reþi- de democraþie popularã. În anii ºi dispariþia ta pentru mine” din
nut, ca element de bazã,/ doar ochii care au precedat plecarea sa la scrisoare. Apoi, poetul enunþã
lui ciudaþi de ametist.// Aº vrea Praga, unde a urmat-o pe soþia sa (prozaic!) adevãratul motiv al
sã-i mângâi blana dar nu mai ºtiu numitã în 1957 reprezentantã a mâniei sale: „îmi vine greu sã îl
deloc/ sã stabilesc raportul care Sindicatelor din R.P.R. la Organi- accept pe inventatorul iubirii în
fusese-odatã,/ când cunoscusem zaþia Mondialã a acestora - va absenþa mea”. Formularea iniþia-
fiacare patã/ a blãnii lui de pulbere publica trei volume de poezie lã, ‘dar nu-l cunosc încã pe in-
ºi foc.// Ne-ntreþineam, pe vremuri, ‘proletcultistã’ (sau poate mai ventatorul lui non-oedip, pentru
în limba leopardã,/ pe care o corect ar fi sã o numim „realist- cã apariþia lui a avut loc în timpul
vorbeam destul de des,/ azi însã, socialistã”?). Se întoarce în þarã absenþei mele’, ramâne, într-ade-
dupã câte-am înþeles,/ preferã în 1962, la începutul perioadei de vãr, puþin neclarã ºi oricum, voit
limba spargã.// Sãrise din ogradã, ‘dezgheþ’ a anilor ºaizeci: odatã ambiguã.
peste gard,/ înconjurat de-o revenit la Bucureºti, va fi redac- În 1950, Nina Cassian, îl de-
droaie de copii,/ cu gândul sã se tor ºef al secþiei de poezie la ES- scrie pe Virgil Teodorescu, care
piardã în vastele câmpii –/ PLA apoi, începând din 1968, va avea 41 de ani în acel moment, în
mâhnitul ºi bãtranul leopard.” fi vicepreºedinte al Uniunii Scrii- felul urmãtor: „Vergi e cârn, drã-
Poezia de mai sus a fost publi- torilor. În 1972, devine redactor – guþ, molatec. Suprarealism în
catã de Virgil Teodorescu în vo- ºef al revistei Luceafãrul pentru pantaloni de catifea” (Memoria
lumul Culminaþia umbrei, apãrut ca dupã moartea lui Zaharia Stan- I, p. 146). La începutul anului 1951
în anul 19802. Aluzia la Nina Cas- cu în 1974, sa fie ales preºedinte (ianuarie) va nota, „circuitul obiº-
sian, prin menþionarea limbii spar-
gã, este mai mult decât transpa-
rentã. Bãtrânul leopard rãnit în
al Uniunii Scriitorilor. Dupã acest
moment „culminant”… poetul va
reveni la uneltele sale. Volumul
nuit mã absoarbe din nou. Marin
la mine cu un nou val de dragos-
te. Apoi Kindy, Vergi, Moni,
Virgil Teodorescu
multe bãtãlii, îºi lua din când în
când revanºa, ironic dar nu muº-
cãtor, aparent resemnat (stilul ºi
menþionat, publicat în 1980, anun-
þã aceastã revenire; îi va urma, în
1984, volumul Un ocean devorat
Mihu, mã rog, aproape toþi”. Era
mãritatã cu Ali, Al. I. ªtefãnescu,
îi apãruse cartea pentru care va
110
F
intensitatea versului e diferit de de licheni în care apare Poemul deveni cunoscutã în toatã þara, acultatea de Litere a Universitãþii din Craiova a organi-
cel din Am fost pertu, poem în care în leopardã „regãsit” ºi publicat Nicã fãrã fricã, traducea, com- zat în intervalul 22-23 noiembrie 2019 cea de-a ºasea
poetul se rãfuia cu amicul sãu de în ‘traducerea’ româneascã, îm- punea muzicã, scria împreunã cu ediþie a Simpozionului Naþional „Craiova ºi Avangarda
odinioarã Gellu Naum). Legãtura preunã cu poezia „Scrisoare de Veronica Porumbacu ºi Mihu Dra- Europeanã” care a avut ca temã de dezbatere „Virgil Teodorescu
dintre Nina Cassian ºi Virgil Teo- altã datã” care se deschide în mod gomir un scenariu de film ºi fãcea ºi suprarealismul european”, dat fiind faptul cã s-au împlinit 110
dorescu a fost menþionatã destul straniu cu deloc poetica declara- „turnee scriitoriceºti” în ani de la naºterea autorului poemului în leopardã. Invitatul de
de frecvent ºi în mod explicit de þie: „Înþeleg apariþia pe planetã a Moldova. O parte din vechii prie- onoare din acest an a fost Emanuela Ilie ºi, la aceastã ediþie, au
aceasta în primul volum al aminti- unor vise ca Lenin, Lautréamont, teni plecaserã sau se pregãteau participat universitari (Michael Finkenthal, Ilona Duþã, Mihai Ene),
rilor ei reunite sub titlul Memoria Hegel, Freud, Marx, Breton sau sã plece în strãinãtate, Petru Du- cercetãtori (Florin Colonaº, Isabel Vintilã, Alexandru Ovidiu Vin-
ca zestre3. Cum s-a creat aceastã chiar a nevisatului meu prieten mitriu îi fãcea „niºte confidenþe tilã, Adi G. Secarã, Andrei Velea, Gabriela Boangiu, Maria Dinu),
apropiere ºi pe ce s-a bazat ea? Zulumbunu, dar n-am sã înþeleg foarte interesante pe linia ºovã- critici de artã (Emil Nicolae ºi Cãtãlin Davidescu), materanzi ºi
La întrebarea, deloc retoricã, „cum niciodatã accesul tãu de furie de ielilor lui” (ibid., p. 231). În fe- doctoranzi (Anca Chiorean, Rãzvan Cojocaru, Anca ªerban,
se împãcau vederile ºi practicile ieri seara…”. Dan Gulea, în Mar- bruarie, nota entuziastã cã „iu- Roxana Ilie, Elena Bãlãºanu, Diana Gãvan). Echipa de organizare
noastre avangardiste cu vederile ginaliile avangardelor, îl identi- beºte viaþa grozav!”, dar pãrea a simpozionului a fost formatã din Petriºor Militaru, Silviu Gon-
noastre comuniste?” – Nina Cas- ficã pe bunã-dreptate pe Zulum- îngrijoratã în acelaºi timp: „o sã gonea ºi Gabriel Nedelea. Ediþiile anterioare ale Simpozionului
sian rãspundea simplu, „Foarte bulu cu Gherasim Luca; poemul vie poate rãzboiul ºi poate voi Naþional „Craiova ºi Avangarda Europeanã” au fost dedicate lui
bine. Eram revoluþionari în viaþã reproduce într-adevãr pe alocuri lupta. Capitalismul, exploatarea Gherasim Luca (2013), Dolfi Trost (2014), Gellu Naum (2015),
ºi în artã – ca Éluard ºi Lorca, Tza- textual, conþinutul unei scrisori omului de cãtre om, dispreþul va- Centenarului Dada (2016) ºi lui Saºa Panã ºi Miºcãrii de la Unu
ra ºi Picasso, Maiakovschi ºi d’antan a lui Virgil Teodorescu lorilor esenþiale, viþelul de aur – (2018). Prezentul dosar cuprinde fragmente din lucrãrile de la
Brecht ºi atâþia alþii” (Memoria I, adresatã foºtilor sãi prieteni ºi co- ce porcãrie!” (ibid., p. 246). Ac- simpozion ºi este o avanpremierã a volumului ce urmeazã sã fie
p. 24). Om de stânga ºi el, cu „ori- laboratori Gherasim Luca (Zola, tualitatea, sloganurile ideologice, publicat însumând toate comunicãrile de la ediþia din 2019 a sim-
gine (relativ) sãnãtoasã”, Virgil pentru prieteni) ºi D. Trost. Ob- judecãþi de valoare ºi simboluri pozionului dedicat avangardei româneºti ºi europene.
Teodorescu se va apropia rapid, servãm ºi aici, ca ºi în re-scrierea religioase, se amestecau de-a
dupã destrãmarea în 1948 a gru- poemului în leopardã de altfel, cã valma în mintea tinerei poete Coodonator: Petriºor Militaru
pului suprarealist Infra-Noir din modificãrile sunt de naturã „adap- (avea 26 de ani la acea vreme). În
care a fãcut parte de la înfiinþarea tivã” în primul rând: numele celui aprilie, era la Sinaia, unde „criti-
sa în 1940, de noile structuri ale atacat nu este explicitat, acuza cul sovietic Martinov mi-a fãcut nia” (ibid., p. 315). Am vãzut mai 317). ªi totuºi, relaþiile dintre cei
regimului comunist. În anii de stu- este oarecum mai bine conturatã o vizitã la vilã ºi mi-a spus cã în sus, foarte pe scurt, care au fost doi au rãmas „constant tandre ºi
materie de poetã compozitoare, ‘volutele ºi evoluþiile’ fostului vesele” observa în cele din urmã
Nina Cassian e fãrã concurenþã suprarelist. În momentul când Nina Cassian, ca ºi cum ar fi voit
chiar ºi în Uniunea Sovieticã” Nina Cassian fãcea bilanþul tar- sa confirme cele spuse în poe-
(ibid., p. 257, sublinierea mea, div al relaþiilor ei cu V.T. , acesta mul din 1980 menþionat mai sus
MF). Petricã ºi Yvonne Solomon mai era preºedinte al Uniunii Scri- de Virgil Teodorescu, bãtrânul
(care o va îndruma în pictura în itorilor dar, „lipsit de forþa ºi cu- leopard: „Ne-ntreþineam, pe vre-
ulei) o viziteazã. Tot în acest an, rajul lui Zaharia Stancu, actualul muri, în limba leopardã,/ pe care
îl va cunoaºte ºi pe Gellu Naum. preºedinte, dulcele ºi rãzbãtãto- o vorbeam destul de des …”.
În ianuarie 1952 noteazã scurt, rul Vergi, nu pare a fi deocamda-
„Duminicã, Vergi, Gellu Naum ºi tã, capabil de intervenþii efica-
Lygia” (ibid., p. 297); probabil cã ce…” (ibid., p. 318). Descrierea 1
Îi mulþumesc domnului Tiberiu
lucrurile s-au desfãºurat bine post festum este tandrã ºi înþele- Dãioni pentru informaþii inedite de-
deoarece o lunã mai târziu, citim gãtoare: „Când m-am împrietenit spre Virgil Teodorescu, cãruia i-a fost
din nou, „Duminicã vreau sã ne cu el, lucra ca redactor la Editura apropiat de prin anul 1980 ºi pânã la
vedem cu Gellu Naum” (ibid., p. de Stat pentru Literaturã si Artã decesul poetului în 1987, precum ºi
301). În iunie, reapare în jurnal (condusã de A. Toma dar, practic pentru cã mi-a atras atenþia asupra
Vergi: „Asearã m-am întors de la de Ali), la secþia de poezie… Îmi poeziei ‘Cu gândul sã se piardã’, care
Baia Mare unde am fost cu Vergi. dau seama cât de ingratã trebuia a prilejuit aceste reflexii asupra
O consfãtuire cu cititorii, destul sã i se parã (ºi chiar ºi era), situa- legãturilor - poate nu chiar periculoa-
de anostã. Drumul în avion, pes- þia lui, nevoit fiind sã cerceteze se, dar cu siguranþã interesante - dintre
cu migala lui înnãscutã, dar ºi cu Virgil Teodorescu ºi Nina Cassian.
te munþi…”. E greu de ºtiut când 2
spectaculoasa lui experienþã po- Virgil Teodorescu, Culminatia
ºi cum au discutat cei doi aceste umbrei (Editura Cartea Româneas-
relaþii: într-o notã introdusã în eticã, sute de versuri proletcul-
cã, Bucureºti, 1980), pp. 90-91
jurnal aproape douãzeci ºi cinci tiste, stereotipe, nesãrate; îmi dau 3
Nina Cassian, Memoria ca zes-
de ani mai târziu (în august 1976), seama cu ce fel de silã ascunsã o tre, Editura ICR, Bucureºti, 2005.
Nina Cassian observa cã „Virgil fi lucrat la volumul meu Horea Pentru a nu adãuga prea multe note
Teodorescu - Vergi - este ºi rã- nu mai este singur, în care chiar de subsol, în continuare voi indica
mâne, în ciuda straniilor lui volu- dacã putea observa cã are de-a în text originea citatelor, prin Me-
te ºi evoluþii, alãturi de Gellu face cu un (fost) poet, nu se pu- moria I, p. x
Naum, un ilustru reprezentant al tea sã nu constate jalnica dete-
Nina Cassian – Autoportret curentului suprarelist în Româ- riorare a poeziei însãºi” (ibid., p.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 3


n ILONA DUÞÃ

Virgil Teodorescu ºi poetica ambivalenþei


m iºcarea ideilor

(fragment)
A
partenent celui de-al indiferent de dimensiunile lui. nirea contrariilor”: „Aº spune, ºi neraþii de poeþi care continuã sã sfera codificãrilor ºi a reprezen-
doilea val suprarealist Eu cred, aºa cum spune Goethe, nu ca sã fac o glumã, cã poetul fie ºi azi animaþi de dorinþa elibe- tãrilor, redându-l fluxului pulsio-
(alãturi de Paul Pãun, cã „toate poeziile sunt de cir- propune ºi hazardul obiectiv dis- rãrii totale a expresiei umane, de nal subteran al energiilor vitalis-
Gherasim Luca, Gellu Naum), Vir- cumstanþã”. Dar cred totodatã cã pune. Pronunþ hazard obiectiv, dorinþa de a detecta acel imens te ºi destrãmãrilor, ca ºi cum s-ar
gil Teodorescu practicã o poeti- evenimentul trebuie ridicat pe o gândindu-mã nu atât la Breton, teritoriu traversat de fluviul he- opera o reducere la esenþe. Eli-
cã profund impregnatã de dialec- treaptã poeticã superioarã (viziu- cât la accepþia pe care i-o dã En- raclitian, în care caracterul con- beratã în absolutul ei psihic, do-
tica visului ºi a realului teoretiza- nea).” – mãrturiseºte poetul în gels acestui termen. Adicã la ne- tradictoriu al termenilor, disimu- rinþa însãºi este redatã propriei
tã ca „armonia contrariilor”, con- Fragmentarium (vol. Armonia contenitele surprize pe care le laþi în propria lor esenþã, trans- ambivalenþe pulsionale: „Deºi
cept care dã ºi titlul volumului de contrariilor, 1977: 67). De ase- oferã miºcarea ascunsã în lucruri formã, printr-o secretã miºcare de aluzii la conceptul de pulsiune de
eseuri Armonia contrariilor menea, în eseul intitulat Presti- ºi-n oameni, în corpuri ºi în um- levitaþie, elementul fluid într-un moarte (Todestrieb) pot fi gãsite
(eseuri - mãrturii - parafraze - giul poeziei de circumstanþã, brele lor; la deplasãrile complica- neîntrerupt poem miºcãtor cu mii încã de la început în opera lui
repetiþii) din 1977. Plasatã sub Virgil Teodorescu puncteazã ne- te, la traumatismele operate de de feþe.” – descriere perfect Freud, conceptul a fost pe deplin
semnul eliberãrii desãvârºite a cesitatea desfãºurãrii poemului ciocnirea contrariilor, care te fac adecvatã acestui poem (Frag- formulat în Dincolo de princi-
expresiei umane sub toate aspec- într-o dublã dimensiune, realã ºi sã fii în acelaºi loc ºi totodatã în mentarium, ibidem: 50). piul plãcerii (1920). În aceastã
tele sale, concilierea dialecticã a imaginarã, interioarã ºi exterioa- altul, sã fii, în acelaºi timp, o linie Piesã reprezentativã pentru lucrare Freud stabileºte o opo-
realitãþii interioare ºi a celei exte- rã: „Poezia de circumstanþã veri- dreaptã ºi o linie curbã, impulsi- conceptul „armoniei contrariilor” ziþie fundamentalã între pulsiu-
rioare constituie un proiect cu tabilã trebuie sã exprime lumea onat de legile aºa-numitei dialec- într-o „pietrifiantã coincidenþã”, nea de viaþã (eros), conceputã ca
caracter programatic (afirmat de realã, dar totodatã lumea interi- tici contradictorii, cunoscute încã amplul poem Norii gâtului devi- o tendiþã cãtre coeziune ºi uni-
Gellu Naum, Paul Pãun ºi Virgil oarã, adevãrul pe care îl desco- din antichitatea greacã.” (menþi- ne scena alchimiei Eros-Thana- tate, ºi pulsiunea de moarte, care
Teodorescu în manifestul din perim întotdeauna în noi dacã þi- oneazã poetul în Fragmentari- tos, a ambivalenþei dorinþei în acþioneazã în direcþia opusã,
1945, Critica mizeriei ºi Mizeria nem ochii deschiºi ºi înlãuntru ºi um, ibidem: 61). absolutul ºi în abisalitatea care o desfãcând legãturile ºi distru-
criticei), din care însã Virgil Teo- în afarã.” (ibidem: 201). Pe calapodul acestei formule sustrage determinãrilor, fãcând gând. Totuºi, pulsiunile de viaþã
dorescu face un principiu poe- Potrivit acestei formule poeti- dezvãluite în confesiunile sale din aceasta vehiculul unor fluxuri ºi de moarte nu se gãsesc nicio-
tic, un fel de lege fundamentalã ce, poemele lui Virgil Teodores- po(i)etice se structureazã aproa- mortificatoare sau evanescent- datã în stare purã, ci întotdeau-
în jurul cãreia graviteazã în mod cu sunt o depliere bidimensiona- pe invariabil poemele lui Virgil proiective („ca o panterã muºca- na amestecate/ fuzionate în di-
explicit majoritatea poemelor. lã a realitãþii exterioare ca stimul Teodorescu „care te fac sã fii în tã de un crocodil/ dorinþa abso- ferite proporþii. Într-adevãr,
Astfel încât, repetiþia unor sec- ºi a celei interioare ca erupþie de acelaºi loc ºi totodatã în altul, sã lutã ºi totodatã mortalã”). Grefa- Freud afirma cã dacã nu ar exis-
venþe-refren devine un tipar cu imagini fantaste, ca viziune. Un fii, în acelaºi timp, o linie dreaptã tã pe o cartografie a trupului, car- ta aceastã fuziune cu erotismul,
funcþie demonstrativã (meta-po- poem precum Transparenþa câm- ºi o linie curbã”, linia dreaptã fi- tografia erotismului desfãºuratã pulsiunea de moarte ar scãpa
eticã, aºadar): el este pragul me- pului magnetic din volumul Blã- ind punctatã sub forma unor ne- aici suprapune teritorii extreme percepþiei noastre, deoarece în
tamorfozei imaginare a realului, ca nurile oceanelor ar putea fi re- xuri sintactice, linia curbã explo- (anatomice, psihice, metafizice) sine este silenþioasã.” (Evans,
ºi cum realul ºi imaginarul ar fi prezentativ pentru acest meca- dând într-un evantai baroc de într-un palimpsest de o densita- 2005: 194). „Haotice câmpuri
ostentativ menþinute sub o ace- nism de generare semanticã, cu imagini, astfel încât obiectele sca- te deconcertantã în care subiec- de sare” deplaseazã, aºadar, ero-
eaºi, unificatoare privire; în pofi- atât mai mult cu cât luciditatea nate poetic se reveleazã în com- þii îndrãgostiþi se descompun tismul la polul coeziunii visate
da producþiei palimpsestice de cu care se realizeazã progresia plexa lor supra-realitate. Secþio- pulverizaþi într-un hãþiº de ima- („visând cu ochii deschiºi pro-
imagini, realul ca declanºator sau textualã implicã ºi o dimensiune nate astfel, între real ºi imageria gini pentru a se regãsi, printr-o filul iubirii”) ºi al distrugerii,
ca prag invitã la o rememorare metapoeticã: „Dacã trec mai de- complicatã a simþurilor, poemele suitã de metamorfoze, în fulgu- printr-o insaþiabilã absorbþie de
continuã a proiectului concilia- parte de tine mã întorc sã-þi/ pri- sunt practic dedublate între cor- rante ºi electrice întâlniri; dina- imagini ºi energii degajate în
tor de lumi fizice ºi psihice într-o vesc subþioara/ Aceastã pulbere donul sintactic ombilical ºi supra- mitatã ea însãºi, întâlnirea amo- acest loc abisal care este, de
atotcuprinzãtoare supra-realitate. tot timpul prezentã/ Sã-þi privesc stratificarea semanticã: „Mai roasã este acel punct straniu al fapt, un non-loc. Deplasare care,
Conceptul „poeziei de circum- subþioara ºi s-o beau dintr-o obosit decât credeam dupã coincidenþei instaurate prin pur virând continuu materia psihicã
stanþã”, preluat de la Goethe ºi datã/ Ca pe o sabie din panoplie/ aceastã privire dupã/ acest refuz/ hazard pe nisipuri miºcãtoare, între imagini ale sublimãrii ºi ale
adaptat poeticii suprarealiste, Rãnit uºor otrãvit ameþit dacã trec Mai obosit decât seducãtorul de chaosmice, „pe câmpurile haoti- dezagregãrii, constituie chiar ra-
expliciteazã generarea sensului mai departe/ de tine/ Dacã trec fantome/ Decât cuþitul care îþi taie ce de sare” – imagine-refren ºi þiunea acestui poem. Comutãri
sub „un impuls venit din afarã”, mai departe de tine/ Îþi arunc ochii pulpa în patru/ Decât nisipurile scenã metapsihicã a erotismului. violente dintr-un registru lumi-
respectiv structura evenimenþia- între picioarele cailor/ Îþi îngrop aurifere” (Ghirlanda vocii în ju- Delasãri masive ºi sporadice con- nos într-unul tenebros, frângeri
lã a poemelor proprii în care acu- urechea între poduri ca sã cânte/ rul marii ei splendori); „N-am densãri de materie imaginarã, res- ºocante ale imaginilor, jocul la
mularea imaginilor se produce ªi pentru un singur deget clãdesc ºtiut niciodatã care dintre sânii pectiv psihicã, alunecãri pe ori- extreme sunt strategii tipic su-
controlat, mereu dirijatã tocmai o sutã de / castele/ ªi alte o sutã tãi îºi/ disputã întâietatea/ ªi zontalã ºi verticalã, explozii ºi prarealiste de a proiecta o radi-
prin acele secvenþe-refren: „Scriu de mii/ În pãdurile de baobabi ale porþi pe umeri gâtul din secolul implozii, erupþii ºi pietrificãri, ografie a erotismului în dinami-
teribil de greu, în sensul cã nu imenºilor tãi ochi/ Vânez pãuni ºi trecut/ N-am ºtiut niciodatã/ Pe aceasta este dinamica textualã ca sa pulsionalã confuzã, mereu
vreau sã cedez unei spontanei- pãsãri lyrã/ În pãdurile celor cinci care parte a corpului balanþele îºi segmentatã pe alocuri în tablouri în amestec cu moartea, sau lã-
tãþi lipsitã de mesaj. Se ºtie, desi- continente/ Celor douãsprezece înclinã/ lumina” (Candoarea ro- sau scene menite sã introducã li- sând visul coeziunii sublime sã
gur, ce spune Aragon în Traité continente te chem peste tot/ chiilor pietrificate); „Dacã aº nii de ordine în aceastã haluci- se destrame ºi sã se prãbuºeas-
de stil. Nu vreau sã înºir cuvinte. peste/ Plantele carnivore când cãdea sângele tãu m-ar prinde ca nantã dezordine, semne conven- cã morbid. Dacã firavele coagu-
Spontaneitatea luatã uºor în- devoreazã imenºii pãianjeni/ o plasã/ bine întinsã/ Dacã aº þionale în malaxorul deconvenþi- lãri epice par sã inducã ideea
seamnã nebuloasã. Dar în reali- Dacã trec mai departe de tine/ Mã cãdea de pe terasele Semiramidei/ onalizãrii erotismului („Acest li- unei poveºti (o epopee a erotis-
tate ea se dezvoltã în jurul unui rãtãcesc în tine/ Ca într-un velur Dacã aº cãdea þi-ai muia unghiile liac care ne mãnâncã genunchii/ mului....), asaltul fluxurilor de
nucleu central, fie ºi verbal. Sunt sãlbatec”. Conceputã programa- în coºmarul/ nocturn” (Sub linia semnul convenþional din verte- imagini care suspendã orice de-
multe elemente care converg ºi tic, înaintarea dinspre un prag al de plutire a vapoarelor). Un brele noastre/ un semn de noble- mers narativ dezvãluie un adevãr
care determinã apariþia acestui realului spre o explozie halucina- astfel de mecanism de generare þe/ canalul subteran unde marele mai profund, al autogenerãrii
nucleu. Mai întâi o anumitã stare torie a simþurilor este un experi- poeticã a fost remarcat ºi de cã- lac se va strânge”). continue de impulsii erotico-
afectivã vis-a-vis de un impuls ment controlat (prin ipoteticul tre Ovidiu Morar în monografia Limitã deºertificatã a incon- thanatice, de energii investite
venit din afarã care seamãnã cu „dacã”) ºi un abandon totodatã dedicatã suprarealismului româ- ºtientului, „aceste câmpuri hao- într-o incontinentã producþie de
o descãrcare electricã. Ea se dez- în ceea ce Hugo Friedrich numea nesc: „Majoritatea poemelor lui tice de sare” deteritorializeazã, de imagini ca lege fundamentalã a
voltã în perspectiva unei filozo- „fantezia dictatorialã” modernis- Virgil Teodorescu urmeazã ace- fapt, erotismul smulgându-l din psihicului.
fii. Eu am pledat ºi continui sã tã, o imaginaþie debordantã în laºi mecanism scriptural, imagi-
pledez pentru poezia de circum- sens intensiv (stratificatã) ºi ex- nile dezvoltându-se dintr-un cu-
stanþã, pentru poezia evenimen- tensiv („o sutã de/ castele/ ªi alte vânt, sintagmã sau propoziþie ini-
tului care se desfãºoarã în lanþ, o sutã de mii”; „În pãdurile celor þialã, care se repetã obsesiv, che-
cinci continente/ Celor douãspre- mând în mod spontan o serie de
zece continente”). Dupã cum, jo- asocieri aleatorii ce se agregã
cul mereu la extremele sublimãrii într-un lanþ nesfârºit.” (Morar,
ºi devorãrii („Plantele carnivore 2003: 242).
când devoreazã imenºii pãian- Un poem care sparge însã
jeni”), vieþii ºi morþii, devine un aceastã invariantã printr-o esen-
experiment liminar al imaginaþiei þializare ºi rafinare deosebitã a
poetice dincolo de care irumpe dialecticii contrariilor îl constitu-
neantul. Obiect erotic construit ie poemul Norii gâtului (din vo-
ºi deconstruit cu sadism, imagi- lumul Butelia de Leyda), poem
nea iubitei deopotrivã vaporoa- în care legãturile sintactice sunt
sã ºi otrãvitoare, tãioasã („Ca pe pur ºi simplu dinamitate lãsând
Virgil
Virgil o sabie din panoplie/ Rãnit uºor contrariile sufleteºti sã circule
otrãvit ameþit”) este o lume în unul în altul dupã principiul va-
Teodorescu sine cartografiatã la nesfârºit, în
mãsura în care infinitudinea
selor comunicante, „un neîntre-
rupt poem miºcãtor cu mii de
110 aceasta se proiecteazã tocmai din
„traumatismele operate de cioc-
feþe” în care curgerea este pietri-
ficatã lucid: „Aparþin acelei ge-

4 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n MARIA DINU

m iºcarea ideilor
femeia suprarealistã
în poezia lui Virgil Teodorescu
C
onform viziunii supra- vãrat la gãsirea ei. Femeia, deci,
realiste, femeia din po- întreþine o permanentã cãutare a
ezia lui Virgil Teodores- sa, în care bãrbatul nu este pro-
cu întruchipeazã principiul sub- priu-zis partenerul, ci iniþiatorul
versiv ºi eliberator al instinctului erotic ºi martorul transformãrilor
erotic în relaþie cu energia crea- erotice. Un poem precum Trans-
toare, discursul poetic transfor- parenþa câmpului magnetic pare
mându-se aproape într-un „delir sã surprindã o astfel de întâlnire
sexual” (H. Béhar), în urma explo- întâmplãtoare când femeia se lasã
rãrii obsesive a celor mai ascun- pradã, în plan oniric, dorinþelor
se zone ale fiinþei. Nu lipsesc pa- eului masculin, dar fãrã sã aibã
siunea, voluptatea, perversiunea, parte de implicarea sau rãspun-
o anumitã violenþã sadicã, cele- sul acesteia. Poemul presupune
brul marchiz devenind, pentru su- existenþa mai multor niveluri de
prarealiºti, unul dintre precurso- realitate, marcate prin structura
rii lor. condiþionalã „dacã trec” ce deli-
În Blãnurile oceanelor miteazã un plan al contemplãrii la
(1945), volumul lui Virgil Teodo- nivel corporal („Dacã trec mai
rescu la care ne vom raporta, fe- departe de tine mã întorc sã-þi
meia iese din tiparele aºa-zisei Imaginile din poezia lui Petrarca privesc subþioara”), apoi saltul în
normalitãþi pe care, de altfel, o nu au, totuºi, nimic din ºocul ºi suprarealitate odatã cu înlãtura-
sfideazã, ºi este o incorporare a noutatea celor din poezia rea limitelor raþiunii când feme-
crezului sãu din poemul-mani- suprarealistã a lui Virgil Teodores- ia se oferã pasiunilor erotice
fest, Munþii de vise: „Urãsc fe- cu, în care pãrul devine o forþã în masculine („Dacã trec mai de-
meile curate ca un pahar din care sine, un motiv oniric al intimitãþii parte de tine/ Îþi arunc ochii în-
nu poþi sorbi niciodatã”. Multi- cuplului ºi al pasiunii erotice. tre picioarele cailor/ Îþi îngrop
plicarea energiei feminine se De altfel, nu doar Teodorescu urecchea sub poduri ca sã cânte”)
transformã într-o forþã distrugã- are obsesia pãrului feminin, ci ºi, în final, un plan al transformã-
toare, în urma cãreia „femeile scot majoritatea poeþilor suprarealiºti. rii extatice ºi al împlinirii (vir-
dintre sâni/ Crucifixe fierbinþi ºi Celebrul poem Union libre (1934) tuale) în cuplu: „Dacã trec mai
ude/ Sã spargã idolatrele pânze/ al lui André Breton debuteazã cu departe de tine/ Mã rãtãcesc în
ªi munþii de gheaþã”, (Penumbra imaginea pãrului: „Ma femme a la tine/ Ca într-un velur sãlbatec”.
cercului arctic). Într-o primã chevelure de feu de bois”. Pen- Pe lângã imaginea recurentã
ipostazã, femeia este o apariþie tru Saºa Panã, pãrul lui Mary- a pãrului, în poezia lui Virgil Te-
tulburãtoare, scandaloasã, care Ange este „o caleaºcã de primã- odorescu sunt prezente ºi câte-
impune spargerea unor mentali- Teodorescu, acea prezenþã sin- bãrbatului/ Stelele de mãtase veri blonde”, (Itinerar prin cas- va accesorii feminine (brãþara,
tãþi limitate, moralizatoare de gularã care stârneºte fascinaþie care cern sângele nostru/ Ames- telul presimþit) sau „va împrumu- cerceii), obiecte înfrumuseþare
esenþã creºtinã, împotriva cãreia în calitate de obiect al adoraþiei tecat cu linguri”, (Vorbele spas- ta culoarea, aroma stafidelor ºi ºi îngrijire (cutiile de pudrã,
suprarealiºtii luau atitudine, „ido- fiinþei poetice. Ea este manifes- muri orgasme ºi cârpe). parfumul”, (Planetã de domni- pieptenul) sau vestimentare (ro-
latrele pânze” ºi „munþii de ghea- tarea energiei sexuale feminine, Portretul femeii adorate, alcã- ºoarã), iar la Gellu Naum, într-un chia, ciorapul, pantoful). Ase-
þã” fiind imaginea acestor tabu- atât încântãtoare, luminoase, cât tuit cu ajutorul tehnicii suprarea- poem, pãrul destructureazã ºi „în- menea tehnicii portretistice,
uri. „Munþii de vise” sunt o ima- ºi terifiante, distrugãtoare, chiar liste a descompunerii corporali- ghite” realitatea, îi absoarbe la obiectele pãtrund în poezia su-
gine inversatã a „munþilor de castratoare din perspectiva mas- tãþii ºi al dicteului automat, se modul vampiric esenþa: „Iatã pã- prarealistã din picturã, ca urma-
gheaþã” în urma reflectãrii lor în culinã: „Când îþi scuturi pãrul compune din câteva elemente rul tãu care suge lucrurile/ seva re a relaþiei apropiate dintre po-
apele oceanice, a resurselor inte- frunziºul lui se clatinã pânã în recurente: umerii, gâtul, dar mai paturilor ºi a dulapurilor/ ºi ele eþii ºi artiºtii suprarealiºti. Ele
rioare bogate posibil de accesat, sexul tãu muribund […] Carnea ales, pãrul care declanºeazã o în- devin scãmoase ºi cad/ pãrul tãu devin o lume în sine ºi permit
prin puterea dorinþei, în afara li- ta prin care umblã viermii/ nu uitã treagã frenezie senzorialã („Pãrul fluturã în toatã odaia ca un steag depãºirea graniþelor dintre artã
mitelor raþionale, mentalitare sau sã castreze sã respingã/ Cãmãºi- tãu mirosind a cãruþe umplute cu mare/ […] Pãrul tãu þi-a mâncat ºi viaþã, dar au ºi o puternicã în-
religioase. le de flãcãri cãmãºile de scrum”, coºuri de rãchiþi/ Mi-ar umple pulpele”, Te întreb cu degetele, cãrcãturã eroticã, þinând de fe-
Mai importantã ºi predominan- (Cãmãºile de flãcãri) sau „Clipa urcioarele/ Mi-ar tãia venele”, rãspunzi cu sânii. tiºul sexual, concept freudian
tã este, însã, în poezia lui Virgil în care femeia mãnâncã capul Sub linia de plutire a vagoane- Femeia din poezia lui Teodo- care va influenþa ºi viziunea su-
lor), întreþine pasiunea eroticã rescu este, înainte de toate, un prarealiºtilor despre obiect:
(„ªi pãrul tãu îmi oferã foc reze- ideal erotic, o fiinþã oniricã care dacã Dali urmãrea obiectele
maþi de aceeaºi fereastrã/ Îmi oferã se lasã doritã ºi aºteptatã, nu una onirice aduse în lumea realã cu
foc ºi îmi aprinde gura care arde realã precum în cazul Laurei lui autorul cãrora sã creeze unele
încet toatã noaptea.”, Cele douã Petrarca. Inovaþia suprarealiºtilor cu funcþie simbolicã, absolut in-
ore cu mult deasupra timpului), – subliniazã Katharine Conley în utile din punct de vedere practi-
întreþine starea oniricã („Pãrul tãu eseul Anamorphic Love: The ce, pentru Breton, acestea reve-
e lampa acestei spelunci/ Clãti- Surrealist Poetry of Desire – este leazã dorinþele ascunse în urma
nându-se mã lasã în umbrã/ îmi tocmai mãrturisirea dragostei ºi întâlnirii întâmplãtoare dintre
place când plouã sã vorbesc de- elogierea unei femei ireale, astfel obiecte. În poezia lui Virgil Te-
spre el/ pentru cã e o focã întinsã încât marea provocare ºi dezide- odorescu, ele funcþioneazã ca
la soare”, Castelana înecatã) sau ratul poeziei suprarealiste devin intermediare între eul masculin
e obiectul unei revelaþii dureroa- întâlnirea partenerului, sursã a ºi fiinþa femininã doritã în efor-
se („Când vom pãrãsi aceastã in- pasiunii, a sondãrii interioare ºi a tul de apropiere a idealului ºi in-
sulã în care aerul e un spânzurat/ reîmprospãtãrii energiei creatoa- corporare a sa: „Între noi e acest
ªi ochii noºtri deschiºi pânã la re. În anii ’20, când realitatea nu obiect lubric”, e un vers din po-
spaimã/ Vor rãmâne închiºi/ În concorda cu visul erotic dorit, emul Mâinile libere.
spatele pãrului tãu plin de pietre poezia lui André Breton, Paul
albastre”, Vei câºtiga un fulg). Eluard sau Robert Desnos era o
Observând recurenþa acestui „invitaþie” implicitã pentru ca fe-
motiv, Eugen Simion considera cã meia imaginatã, reconstituitã de-
pãrul, în poezia lui Virgil Teodo- taliat din punct de vedere fizic,
rescu, este un „vechi simbol sã prindã viaþã. Între anii 1930-
petrarcist”, dar este vorba de cu 1950, pe fondul unor relaþii afec-
totul alte semnificaþii. Petrarca tive profunde, aceºtia suprapun
realizeazã portretul Laurei, insis- parþial prezenþa femininã visatã
tând, într-adevãr, asupra frumuse- cu cea imediatã, incorporatã, do-
þii pãrului ei blond descris, însã, vadã ºi referinþele exacte la aces-
prin raportare la elementele naturii tea. În poezia lui Virgil Teodores-
ºi ale universului. Pãrul ei blond
rivalizeazã cu strãlucirea soarelui
cu, regãsim tocmai femeia de o
frumuseþe tulburãtoare, obiectul Virgil
Virgil
(„ar trebui ºi-n soare/ invidie sã
trezeascã”) sau „pãrul ei de aur îi
celor mai puternice trãiri erotice,
femeia contemplatã, dar absen- Teodorescu
era risipit în vântul/ Care-l tã, cãci întâlnirile sub semnul ha-

Paul Drãcea - Þesãtura


rãsucea într-o mie de bucle”. zardului obiectiv nu duc cu ade- 110
, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 5
n ANCA ªERBAN
m iºcarea ideilor

Paul Celan ºi Virgil Teodorescu:


interferenþe suprarealiste
V
om urmãri în acest Alãturi de Petre Solomon mer- importantã a jocurilor de cuvin- miraculos. ªi partea de joc, de deazã revolta/ Urãsc îngrozitoa-
eseu interferenþele gea adesea în vizitã la Nina Cas- te. În perioada bucureºteanã a lui umor verbal, de libertate a ima- rea trãdare a poeþilor/ Urãsc limi-
suprarealiste la Paul sian, unde aceasta din urmã „pre- Paul Celan jocurile de cuvinte ginaþiei. În rezumat nu miºcarea tarea dorinþelor tumultoase/ Po-
Celan ºi Virgil Teodorescu în zida niºte seri literar-muzicale (...) erau foarte uzitate, presa literarã în sine, ci starea de spirit supra- etizarea naturii poetizarea aces-
douã secvenþe: în prima parte a în cadrul cãrora erau practicate a vremii stând sub semnul calam- realist îl atrãgea pe Celan, franc- tui cataclism liniºtit.”12
lucrãrii vom descrie contextul adesea ºi unele jocuri suprarea- burului ºi al umorului involuntar. tiror solitar al avangardei, refrac- Paul Celan, în unul dintre po-
socio-istoric în care Paul Celan liste, ca Întrebãri ºi rãspunsuri Aceste calambururi se aflã foar- tar oricãrei înregimentãri.”8 emele în prozã (rãmas fãrã titlu)
ajunge la Bucureºti ºi ia contact sau Ioachim o variantã te aproape de practica suprarea- Apropierea lui Celan de supra- propune un autoportret în care
cu cei cinci membrii ai grupului bucureºteanã a celebrului Cada- listã a jocului de întrebãri ºi rãs- realism este analizatã ºi de Ion se regãsesc câteva date defini-
Infra Noir, precum ºi felul în care vre exquis, dus la perfecþiune de punsuri numit ”le cadavre ex- Pop în volumul Din avangardã torii pentru universul sãu poetic
exegeza a analizat pânã în pre- Breton ºi amicii sãi dupã cel de-al quis”, accentul fiind pe hazardul spre ariergardã el fãcând o scur- de sensibilitate suprarealist: „Par-
zent raportul lui Paul Celan cu doilea rãzboi mondial.”2 întâlnirilor dintre cuvinte, în ocu- tã trecere în revistã a perioadei tizan al absolutismului erotic,
suprarealismul rãmânesc, iar în Paul Celan îºi aducea ºi el con- renþã propoziþii-întrebare ºi pro- bucureºtene ºi fãcând o analizã megaloman reticent chiar ºi între
a doua parte a lucrãrii ne vom tribuþia la aceste seri muzicale, poziþii-rãspuns la aceste intero- minuþioasã a celor 15 texte scrise scufundãri mesager, totodatã, al
referi la poemele româneºti scri- cântând. Astfel de episoade sunt gaþii necunoscute. de Celan în limba românã, apãru- haloului, Paul Celan, nu evoc
se de Paul Celan în aceastã pe- evocate atât de Petre Solomon Alãturi de Robert Klein ºi Nina te iniþial ca anexã în cartea lui petrifiantele fizionomii ale naufra-
rioadã, la tehnicile, temele ºi ima- cât ºi de Ovid. S. Crohmãlnicea- Cassian, Paul Celan era atras de Petre Solomon, la care am fãcut giului aerian, decât la intervale de
ginile suprarealiste care se regã- nu în volumul Amintiri deghiza- astfel de practici, câteva dintre referire anterior ºi incluse în 2019 un deceniu (sau ºi mai mult) ºi
sesc în poemele scrise între 1945- te, în capitolul Paul Celan între acestea fiind menþionate ºi de în volumul Paul Celan. Opera nu patinez decât la o orã foarte
1947, dar ºi la modul în care aces- mac ºi memorie. Crohmãlnicea- Petre Solomon: „Ce este singu- poeticã II în traducerea lui Geor- târzie, pe un lac strãjuit de uriaºa
tea interfereazã cu lirica lui Vir- nu îºi aminteºte de „un bãrbat rãtatea poetului?” – „Un numãr ge State. La aceste poeme în pro- pãdure a membrilor acefali ai
gil Teodorescu din aceeaºi pe- tânãr cu ochi negri, adânci ºi ca- de circ neanunþat în program!”; zã ºi în versuri ne vom raporta în Conspiraþiei Poetice Universa-
rioadã. Paul Celan, scriitor evreu, tifelaþi, care ºedea pe podea, fi- „Ce este uitarea? – Un mãr copt aceastã lucrare, încercând sã le”.13 Apare aici tema iubirii ca
originar din Cernãuþi, reprezintã indcã lipseau scaunele.”3 Aces- în care s-a înfipt o suliþã.” „Ce identificãm felul în care ele inter- sentiment absolut, prin excelen-
o figurã importantã atât pe sce- ta avea sã îl impresioneze atunci este întoarcerea? – Aproape ni- fereazã cu suprarealismul poeme- þã transfigurator, dupã cum se
na literaturii germane din Româ- când a început sã cânte: Flan- mic, dar poate fi un fulg de zãpa- lor lui Virgil Teodorescu din vo- ºtie de la Breton cu Amour fou,
nia cât ºi la nivel internaþional. dern in Not.../ In Flandern rei- dã”, „Ce este femeia iubitã? – lumul Blãnurile oceanelor, apã- dar ºi în scrierile publicate de cã-
El a studiat medicina la Tours, în tet der Tod (Flandra la anan- Trezirea dupã o noapte fãrã con- rut în 1945. tre alþi suprarealiºti români pre-
Franþa, ºi a ajuns la Bucureºti în ghie.../ Prin Flandra trece moar- stelaþii”.5 Nina Cassian pornind De asemenea, Marin Mincu, cum Gherasim Luca în Inventa-
anul 1945. Celan a locuit numai tea cãlare.), un cântec german de la astfel de jocuri de cuvinte, în Avangarda literarã româ- torul iubirii sau Gellu Naum în
câþiva ani în România, însã eve- foarte popular, care fãcea parte îi dã o replicã lui Isidor Isou, re- neascã alãturi de grupul Infra Zenobia. La Virgil Teodorescu,
nimentele din aceºti ani ºi-au pus din repertoriul celanian. prezentant al „lettrismului”, in- Noir, îl include în antologia sa ºi marea lui reuºitã este erotizarea
puternic amprenta asupra evo- Între Paul Celan ºi Ovid. S. ventând limba spargã, la fel cum pe Paul Celan, pe care însã Ovid. poemului, în valorificarea creati-
luþiei lui ulterioare: începând cu Crohmãlniceanu s-a legat o prie- Virgil Teodorescu, tot jucându- S. Crohmãlniceanu nu-l selectea- vã a stãrii erotice, ca experienþã
prigonirea evreilor bucovineni ºi tenie strânsã, cei doi purtând dis- se scrie în 1940 un poem în „lim- zã în cartea sa Evreii în miºca- expresivã, de aceea el era numit,
culminând cu moartea pãrinþilor cuþii pe diferite teme, dar mai ales ba leopardã” (Poemul în limba rea de avangardã româneascã. dupã cum menþioneazã Marin
sãi într-unul din lagãrele de pes- despre literaturã, Crohmãlnicea- leopardã al lui V. Teodorescu era Marin Mincu aratã în Avangar- Mincu, adevãratul inventator al
te Bug ºi plecarea sa în Franþa, nu fiind un bun cunoscãtor al li- bilingv ºi începea cu versul: da literarã româneascã cã Paul iubirii, formula fiind împrumuta-
unde în anul 1970 se sinucide teraturii germane ºi singurul din Spbroe algoa dooy toe founod, Celan se insereazã decis în peri- tã desigur de la Gherasim Luca.
aruncându-se în Sena. cercul lor care ºtia ceva despre în limba românã: Peste câteva metrul poeticii suprarealiste prin Tema identitarã, dicteul auto-
Perioada bucureºteanã apare suprarealism. Paul Celan se pare zile-þi vei gãsi umbra).6 modul personal al construirii ima- mat, imaginea suprarealistã, ana-
evocatã de cãtre Petre Solomon, cã îl descoprise în Franþa ºi cã l- Virgil Teodorescu era, de ase- ginii ºi prin vitalitatea scriiturii gramarea, erosul suprarealist
un foarte bun prieten ºi unul din- ar fi vãzut în carne ºi oase pe Bre- menea, un apropiat al lui Petre poetice, având un discurs sfâºiat sunt teme,motive ºi tehnici su-
tre exegeþii sãi în volumul Paul ton, acesta procurându-ºi ultima Solomon, dupã cum consemnea- ºi ambiguu, oscilând între accen- prarealiste care se regãsesc atât
Celan. Dimensiunea româneas- carte a lui Breton, Arcane 17. zã ºi Ovid. S. Crohmãlniceanu în te tragice ºi euforice, cãutând în cele 15 poeme suprarealiste ale
cã, care subliniazã importanþa Aceastã carte ar fi trebuit sã îi volumul Amintiri deghizate, în neobosit în straturile limbii româ- lui Paul Celan, cât ºi în poemele
perioadei 1945-1947 pentru for- rãmânã ca amintire lui Ovid. S. articolul Biblioteca lui Virgil Te- ne, în tentativa de renunþare la lui Virgil Teodorescu din primele
marea poeticã a lui Celan, adu- Crohmãlniceanu, atunci când odorescu, aratã posibilitatea limba maternã.9 Textele celanie- volume de versuri, Blãnurile
când în prim plan darul priete- Paul Celan a pãrãsit þara, însã el unei întâlniri dintre Paul Celan ne în limba românã, divulgã o oceanelor ºi Butelia de Leyda.
niei, Paul Celan circulând în di- o împrumutase unui prieten ºi nu ºi Virgil Teodorescu, din care oarecare inexperienþã lingvisticã,
ferite medii, însã la un moment a mai putut fi recuperatã. Croh- Celan a tradus, ca de altfel ºi din parcã ar fi vorba de o limbã in-
1
dat având sã se apropie de gru- mãlniceanu a fost foarte miºcat Gellu Naum. Un alt exeget care ventatã, hrana secretã a poetu- Solomon, Petre, Paul Celan.
pul poeþilor suprarealiºti. Printre de gestul lui Paul, pe care îl inter- abordeazã tema cercetatã de noi lui, asemenea modelului poetic Dimensiunea româneascã, Ediþia a
prietenii lui se aflau pe lângã Pe- preteazã cumva într-o cheie su- este criticul constãnþean Mircea suprarealist ilustrat de Virgil Te- II-a, Editura Art, Bucureºti, 2008,
tre Solomon ºi Nina Cassian (per- prarealistã. „Îmi transmitea un fel Þuglea care în monografia sa odorescu ºi Gellu Naum. Victor pag.57-58
2
Ibidem, pag. 59
sonalitate femininã cu o voce li- de mesaj secret cu cifrul cunos- Paul Celan ºi avangardismul Ivanovici, accentueazã faptul cã 3
Crohmãlniceanu, Ovid S.,
ricã puternicã ºi înclinaþii în di- cut doar nouã. Poate voise sã românesc. Reactualizarea sen- suprarealismul celanian apare ca Amintiri deghizate, Editura Huma-
recþia muzicii ºi a picturii, luând tulbure spiritul meu printr-o coin- sului observa cã el este în mare un tip special de scriiturã, trãsã- nitas, Bucureºti, 2012, pag. 170-171
lecþii cu Loewendal ºi cu Maxy) cidenþã ciudatã pe care urma sã mãsurã reprezentativ în contex- turile distinctive ale acesteia con- 4
Ibidem, pag. 173
ºi Ovid. S. Crohmãlniceanu (pse- o descopãr citind Arcane 17. O tul avangardei româneºti post- stând în construcþia imaginii ca 5
Solomon, Petre, Paul Celan.
udonim dat de Nina Cassian, nu- întâlnire din acelea cãutate de belice, între 1945-1948, publi- întâlnire foruitã ºi în automa- Dimensiunea româneascã, Ediþia a
mele lui real fiind Moise Cahn) suprarealiºti, fiindcã deschid când în limba românã, poezia sa tism ca principalã structurã a sin- II-a, Editura Art, Bucureºti, 2008,
care au facilitat intersectarea sa existenþei zilnice poarta miracu- din aceºti ani dovedindu-se taxei poetice.10 pag. 115
6
Ibidem, pag. 99
cu grupul Infra Noir. (...Mai j’ai losului.”4 Cei doi aveau sã întâl- foarte apropiatã de cea scrisã de Pe de altã parte Virgil Teodo- 7
Þuglea, Mircea, Paul Celan ºi
eu, il y a longtemps, des amis neascã ulterior într-o galerie unde autorii grupului Infra Noir: Ghe- rescu este, conform lui Marin avangardismul românesc. Reactua-
poetes: c’etait, entre ’45 et ’47, Gherasim Luca expunea corpuri rasim Luca, Paul Pãun, Gellu Mincu, un suprarealist controlat, lizarea sensului, Editura Pontica,
á Bucarest. Je ne l’oublierai ja- geometrice strãbãtute de o lumi- Naum, Dolfi Trost ºi Virgil Teo- prin detaºarea pe care i-o dã cul- Constanþa, 2007
mais. P.C.)1 nã fluorescentã roz verzuie. dorescu.7 Cu toate acestea Paul tura poeticã, experimentând for- 8
Solomon, Petre, Paul Celan.
Climatul intelectual îºi pune Celan nu era foarte apropiat de mele automatismului preconizat Dimensiunea româneascã, Ediþia a
amprenta puternic asupra perioa- gruparea suprarealistã din anii de grup. În viziunile sale haluci- II-a, Editura Art, Bucureºti, 2008,
dei petrecute de Paul Celan la ’40 pe care o frecventa doar oca- natorii din Blãnurile oceanelor pag.116
9
Bucureºti, cette belle saison de zional, fãrã a lãsa urme semnifi- existã permanent un ochi care Mincu, Marin, Avangarda li-
terarã româneascã, Editura Ponti-
calembours (frumosul anotimp cative în memoria grupului Infra asistã de la distanþã îndrãznelile ca, Constanþa, 2006, pag. 51
al calambururilor). Cu toate cã Noir. Însuºi Petre Solomon ara- de limbaj.11 Poemul care deschi- 10
Ivanovici, Victor, Paul Celan,
nu toate limbile se preteazã la jo- tã cã este dificil de dat un rãs- de volumul Blãnurile oceanelor, înainte de Paul Celan, Revista Viaþa
curile de cuvinte, el reuºeºte sã puns la întrebarea, dacã este Munþii din vis poartã mãrcile Româneascã, Nr.2/ Februarie 2017
se joace atât cu limba germanã Paul Celan un poet suprarealist practicii poetice suprarealiste, 11
Mincu, Marin, Avangarda li-
cât ºi cu limba românã, cãreia i-a sau nu. El subliniazã totuºi cã putând fi considerat un poem terarã româneascã, Editura Ponti-
încredinþat dimensiunea sa ludi- „fãrã îndoialã orbita lui poeticã manifest, deoarece schiþeazã ca, Constanþa, 2006, pag. 51
12
cã. Suprarealiºtii sunt cei care au nu se situeazã departe de aceea principalele aspiraþii ºi exigenþe Teodorescu, Virgil, Blãnurile
reabilitat anagrama ºi calambu- a suprarealiºtilor. În acelaºi timp ale frumuseþii convulsive supra- oceanelor, Editura „Tiparul Univer-
Virgil
Virgil rul, cultivate anterior de Rabe- ca poet, el se distanþeazã de gru- realiste, în sensul eliberãrii totale
sitar“, Colecþia Suprarealistã, Bucu-
reºti, 1945, pag. 9
lais, pe care le reînvie, dicteul pul lor, chiar dacã întreþine une- a omului: „Urãsc tot ce ameninþã
Teodorescu automat fiind una dintre tehnici- le legãturi. Eminamente poet (...) mersul ameninþãtor al omului spre
13
Celan, Paul, Opera poeticã II,
traducere de George State, Editura
le moderne cele mai bune de de- Celan ia din suprarealism ceea libertate/ Urãsc tot ce serveºte Polirom, Iaºi, 2019, pag 479
110 construire a limbajului. Funcþia
ludicã este, însã, funcþia cea mai
ce îi convine , adicã partea poe-
ticã. Partea de vis, de noapte, de
spectacolul acestei delirante eli-
berãri/ Urãsc cuvintele care trã-

6 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n ION BUZERA

c ronica l iterarã
epistolarul unei prietenii de-o viaþã
copilãrie între veghe ºi somn, cu Proust: unul mai „tehnic”-
care de altfel începe À la reche- psihanalitic, mai implicat civic,
che). Ce vreau sã spun e cã lec- politic, social, mai energic, de
tura, orice lecturã a unei opere ce sã n-o spunem, celãlalt mai
de ficþiune, ºi cu atât mai mult încãrcat de reverii, plutiri abduc-
relectura, se adapã din sevele tive, „autorapturi” nostalgice ºi

N
u credeam, sincer, cã adânci ale conºtiinþei de sine ºi foarte fine, capilare teoretizãri,
se putea scrie, pe pa- ale identitãþii personale a citito- propuse mai ales în virtutea in-
lierul critico-eseistic, rului: suntem ceea ce citim ºi ci- ferenþei plauzibile cã tot ce-i
atât de bine în limba românã pânã tim mereu în noi înºine.” (p. 405). trecut e mitizabil. Matei Cãli-
în 1989: multele feluri de cenzurã Sunt multe fragmente similare nescu are un rol formativ subti-
(inclusiv perfida „postcenzurã” – presãrate pe parcursul celor 15 lissim (pentru amândoi!), recu-
v. M. C.) minau, macerau ori dis- ani. Interlocutorii se þineau reci- noscut de Ion Vianu. Însãºi co-
trugeau, pur ºi simplu, demersu- proc la curent cu articolele ºi cãr- municativitatea fãrã fisurã care
rile care promiteau câte ceva cu þile la care lucrau: putem urmãri se stabileºte între ei þine de aceas-
adevãrat important, „european”, în detaliu graficul elaborãrii unor tã generozitate a paideicului, care
dislocant. Dar îndoielile se eva- cãrþi precum Rereading: „E, cred, rezistã – acesta din urmã – cât
porã când afli (chiar de la-nce- cum de altfel þi-am mai spus, car- viaþa omului, iar, în cazurile cu
put, între noi fie vorba!) cã e în tea mea de criticã cea mai bunã, adevãrat strãlucite, ºi mult dupã
joc o carte nepremeditatã ºi, mai cea mai personalã, cea mai „ju- aceea: „Marea ta intuiþie e cã fi-
ales, scrisã în totalã libertate: cãuºã”, nãscutã dintr-o curiozi- lozofia puterii e misterios atrasã
Matei Cãlinescu, Ion Vianu, Scri- tate ºi dintr-un soi de dorinþã de de nebunie ºi cã moºtenirea nietz-
sori din exil. Corespondenþã rãzbunare simbolicã, jucãuº-se- scheanã e o moºtenire a nebu-
ineditã, Humanitas, 2019, 523 p. cretã…” (p. 521) Matei Cãlines- niei…” (M. C. , p. 260); „E fabu-
Sunt epistole pe care cei doi ºi cu fost o naturã eminamente me- los sã te poþi introduce în capul
le-au trimis între iunie 1977 ºi iu- lancolic-prudentã, cu (neaºtep- lui N.” (p. 329). Ca totdeauna în
nie 1992. (Avem, prin urmare, tate?) apetenþe nihiliste, cioranie- acest unic eºantion interdiscur-
deocamdatã, doar o primã parte ne, mai mult „obligat” de siste- siv, e valabilã ºi reciproca: „Lasã
a corpusului.) Unul se afla în mul universitar american sã fie ºi sã se sedimenteze lucrurile astea
America, celãlalt în Elveþia. Se ºi pragmatic, dar de o mare fertili- în tine.” (I. V., 25 octombrie 1988,
vãd de câteva ori, pe un conti- tate ideaticã. „Cuminþenia” pe p. 400). Ajungi, câteodatã, sã
nent sau celãlalt: pregãtirile, în care o pomeneºte Ion Vianu (p. nu-þi mai dai seama care-i unul ºi
aceastã privinþã, sunt febrile de-a 6) era o formã de interiorizare a care celãlalt: „Trebuie lucrat, deºi
dreptul. Ritmul e de o scrisoare conflictualitãþilor, tatonãrilor, tur- virtuþile salvatoare ale „lucrului”
la 7-14 zile (ideal pentru proce- bulenþelor („sensul e totdeauna sunt foate incerte ºi, de fapt, la
sãri responsive prompte), rareori cam incoerent”, p. 327), respec- un examen mai lucid, nule.” (M.
trece mai mult de o lunã. Sunt tiv de transfigurare (criticã, ºi nici cã „eu am tendinþa sã fiu prieteni de aici am putut ajunge C., p. 174) Completitudinea celor
anumite linii clare ale „discuþiei” eseisticã, autobiograficã etc.) a hipercritic faþã de ce scriu” (p. la câteva texte originale: mi se doi þine de o intensitate origina-
(cãci aceste misive au un aer fa- lor prin scenografieri îndelun- 512), semn cã fenomenologia lui deschid perspective extraordina- rã indestructibilã, pe care impon-
miliar ºi, în acelaºi timp, pe mãsu- gate, isihast-proustiene („Lec- aperceptivã era foarte strunitã, re, deºi abia pot sã sper sã pro- derabilele vieþii au întãrit-o ºi ra-
rã ce se acumuleazã, devin su- tura însãºi are o potenþialitate în sensul cã: „Evident, exigenþa duc într-o zi Piatra, adicã sã ob- finat-o. Nu cred cã exagerez dacã
praofertante, plus cã sunt pretex- religios-meditativã…”, p. 409), plãcerii e ceva enorm, poate chiar þin acea extraodinarã potenþare susþin cã legãtura indelebilã cu
te sau urmate de tête-à-tête-uri chiar dacã, eventual, în felul imposibil; dar ceea ce nu se ridi- a forþelor vitale ºi creatoare pe Matei Cãlinescu a fost, pentru
concrete): situaþia politicã a Ro- acesta, îºi agrava „depresiunea”, cã la nivelul plãcerii intelectuale care au reuºit-o cândva unii: ru- Ion Vianu, unul dinte izvoarele
mâniei în comunism ºi în perioa- care i-a devenit un fel de dublu. celei mai riguroase nu meritã sã bedo.” (p. 411); „cred cã voi gãsi scrisului sãu abundent-plural din
da imediat postcomunistã („În Prefera sã adulmece nuanþele ºi fie pus pe hârtie.” (26 septembie cvadratura cercului” (p. 480). Cu- aceºti 30 de ani.
fine, nu parvin sã mã detaºez de gradienþele în splendide incur- 1986, p. 347). Sau cã: „Maxima vântul înainte al coresponden- S-au înmulþit vocile speriate,
România ºi de problemele ei…”, siuni prin „norii de posibilitate”, mea: spune-mi cum îþi pierzi tim- þei nu face altceva decât sã con- impure, grãbit-nevrotice, de nu
I. V., 19 decembrie 1977, p. 41) cum scrie undeva. Avea un fel cu pul ca sã-þi spun cine eºti.” (p. fime ºi el uimitoarea similaritate interesat-dezolate, ale celor care
„Este poate felul meu de-a saluta totul aparte de a gândi la limitã. 265). Altfel spus, reuºea sã ca- (în disimilitudinea ocupaþiilor clameazã epuizarea „literaturii”,
redeºteptarea Europei, care mã În cazul lui, lecturile chiar de- bleze temporalitatea îngustã la o profesionale) a lor: „prietenul „culturii” etc. (Cea mai impozan-
face sã trãiesc un fel de exaltare clanºau ipoteze efective, sub- formã de instilare sau desant al este, în reciprocitate ºi în oglin- tã e a lui Llosa.). Se reiau, în acest
continuã.” (I. V., 12 decembrie stanþial aplicabile. (Sau ºi le ale- minþii pe care avea flerul sã nu le dã, cel mai devotat ºi mai spon- fel, cu aplomb epigonic, teme
1989, p. 431) – o frazã foarte jun- gea în aºa fel încât sã convoace pãstreze numai pentru sine. tan dintre terapeuþi” (p. 9). Unul „apocaliptice” ale ultimilor ºap-
gianã, în treacãt fie zis; „Iliescu suita necesarã de argumente Sursa reflecþiei lui Ion Vianu era mai aproape de literaturã, tezeci de ani, pentru a nu mai
nu poate duce decât la haos so- hermeneutice.) Putea fi ºi „dis- e Freud, pe care îl pãrãseºte ºi la celãlalt de psihologie/ psihana- aminti stricta posteritate hegelia-
cial ºi la o ruinã economicã de cret”-cinic. Despre un foarte care revine. κi dã, adicã, seama lizã/ psihiatrie, dar domeniile ce- nã. Emitenþii de azi nu-ºi pot da
proporþii etiopiene” (M. C., 28 cunoscut congener puncteazã: cã freudismul, jungianismul luilalt sunt vizitate la el de firesc seama cã sunt figuranþi într-un
noiembrie 1990, p. 470 etc.); rã- „Un alt mic mister e cã el a reu- etc, dogmatizate, te pot da pes- precum cele proprii. scenariu care-i depãºeºte cu
dãcinile comune ale existenþei ºi ºit totdeauna sã atragã femei in- te cap, adicã te pot infuza cu o Temperamentele se pliazã, mult. Nu existã respingere a es-
diferenþierile ulterioare; procedu- comparabil mai inteligente de- nedoritã interpretare comodã, sunt nevoite, dar au ºi certe pre- teticului care sã nu fie estetizabi-
rile de menþinere în viaþã a fluxu- cât el.” (p. 143) Sau ajungea în „prefabricatã”, unilateralã, care dispoziþii, pe spiritul locului. lã. Corespondenþa Matei Cãli-
lui acestei binecuvântate comu- situaþia de a activa duritãþi dis- funcþioneazã ca o simplã flaº- „Americanul” e alimentat de o nescu/ Ion Vianu, bunãoarã, e
nicãri, care devine pentru amân- perate, a la Culianu: „România netã a deliberãrii, dacã ne refe- adâncã seriozitate, intrând per- acolo, în transgresiune. (Ce este
doi fericitã adicþie intelectualã; strangulatã de stalinism ºi mu- rim ºi la altceva decât cadrul fect echipat, dar ºi totalmente extrem de valoros invalideazã
familiile, lecturile ºi cãlãtoriile. Un ribundã, pe care noi am mai strict clinic. Evitând, instinctiv, dezinvolt, în chestiunile dezbã- automat derizoriul negaþiei, care
pandant sunt Amintiri în dialog, prins-o totuºi în tinereþea noas- aceastã capcanã (pe care evi- tute. „Elveþianul” dezvoltã umori devine satelit eºuat al operei; jo-
apãrute prima datã la Litera, în trã (ºi în a cãrei resuscitare po- dent cã ºi Matei Cãlinescu o neutre, se luptã cu ele, e mai tem- curile regnului estetic sunt, clar,
1994, la care se fac, începând cu sibilã începuserãm sã credem înþelegea foarte bine), autorul perat-continental, în condiþiile impredictibile, poate ºi necuanti-
iunie-iulie 1991 (pp. 483-485, în prin anii ’60), a murit: prin asta român a ajuns la un vocabular unui travaliu de anduranþã, inclu- ficabile: nu va fi minte pricepu-
special), numeroase referiri, ca ºi înþeleg cã tot ce se întâmplã as- mai relaxat, „literar”, care asi- siv în sens psihanalitic: „Lucrez tã… Cu cât e mai „chaotic” acest
când a intervenit dorinþa de a tãzi acolo (inclusiv lucrurile mila empirii terminologice, dar 12 ore pe zi, cu un fel de înverºu- imperiu – adicã fãrã sã þinã sea-
transforma epistolarul aflat în care n-au putut fi atinse de pe- nu rãmânea la ele. S-a manifes- nare care mã scapã de plictisea- ma de indicaþiile teoreticienilor bi-
desfãºurare într-unul mai com- cinginea moral-politicã, înzes- tat mai stenic, deºi nu era nici lã.” (p. 318). Ambele personali- zari (cf. p. 218), care-ºi detestã
pact-orientat, implicit mai memo- trãrile naturale ale unor indivizi, el ocolit de mici frecuºuri de tãþi apar într-o luminã incredibil obiectul de studiu sau nici nu
rialistic. Ceea ce se va ºi întâm- anumite excepþionale vocaþii in- sãnãtate: „trebuie rezistat pur ºi de ataºantã. Iar „al treilea” (p. (mai) ºtiu care e –, cu atât se va
pla, dar, de fapt, ambele sunt la telectuale sau spirituale, care simplu pentru a-þi afirma voin- 487), adicã cititorul de azi, de putea menþine mai mult ºi mai
fel de importante. apar în virtutea unui factor pur þa de a fi” (p. 303). Revenit defi- mâine etc. n-are cum sã nu fie în- bine.) Cartea pe care am prezen-
Acceleratorul imaginaþiei cri- statistic) nu mai are nici o legã- nitiv în þarã, ºi-a împlinit adevã- cântat. Scepticismul meu a fost, tat-o respirã, în ansamblul ei, un
tice a lui Matei Cãlinescu e turã cu naþiunea dispãrutã. (…) rata vocaþie: aceea de scriitor ro- aºadar, plãcut luat prin surprin- aer de reuºitã temperatã – cu ac-
Proust: „Iar aceste experienþe România în sensul de mai sus mân. (Episodul, vast, de psihia- dere, ajungând sã apreciez în cente, pe destule pagini, de excep-
sunt indisolubil amestecate cu fiind nimicitã (redusã la nimic), tru elveþian nu a fost inutil, deºi acest grad (maximal!) pe cei doi þionalitate –, discontinuã, tonicã,
amintiri personale, cvasiprous- pierind, evaporându-se, spaþiul l-a sâcâit: a putut cunoaºte mul- scriitori români, „siamezi” pe scurt: neimpusã de nimeni, dar
tiene (teoria mea e cã modelul me- ocupat odinioarã de ea s-a um- te dintre extremele de jos ale psi- transatlantici ºi indivizibili. (Mã nu chiar nedoritã (v. p. 485), în afara
moriei proustiene e nu madlena plut de ceea ce aº numi un ha- hicului uman.) Subînþelege cã intereseazã, cu prioritate, partea vreunui complex de felul celor care,
muiatã în ceai, sau anume gus- os…postistoric” (12 ianuarie etica, inclusiv cea a scrisului, e vizibilã a aisbegului literar.) resemnate, atârnã ºi azi, ca niºte
turi, mirosuri ori alte senzaþii fizi- 1988, p. 381). Nu omite sã amin- o confruntare cu sinele tãu lãr- Parcã ai citi, dacã punem la so- grele lanþuri de nichel, de gâtul
ce, ci lectura (s. a., n. m. IB), ca teascã „nostalgia disperãrii” (p. git la maximum, nu neapãrat cu cotealã ºi Amintirile în dialog, literaturii române.
de pildã memoria lecturilor din 325), „atenþia meditativã” (p. 413) freudianul supraeu: „Graþie unor niºte avatari români ai faraonului

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 7


n NICOLETA CRÃETE n IRINA LAZÃR

poeme poeme
la capãtul lumii Ce bine cã nu-mi mai
rãspundeþi
b eletristicã

cuvintele se înghesuiau în lumina


gãlbuie a serii Ce bine cã nu-mi mai rãspundeþi,
ca bãtãile inimii Ce fericire cã îmi spuneþi cã trebuie sã
plec, dar totuºi, nu mã daþi afarã
am întrebat-o pe femeia care locuieºte în O fericire cã mi se întâmplã toate astea,
miezul erorii în mirosul curat al toamnei
unde a pus lampa cu gaz a bunicii Pot distinge mai bine duhorile
ca sã pot citi mâinile
mi-a spus cã omul ia culoarea gustul muced,
pãmântului toate acele lucruri pe care le-am trãit
în ultima clipã se zbat ingenuu în mine disperãrile
apa izbeºte vârful lumii apatrizilor,
pânã când o auzi cum respirã regretele falselor victime,
gesturile sticloase ale psihopaþilor
care îºi închid ochii noaptea dintr-un
poem luminat simplu reflex
Nu, strigã eugenionesco dintr-o biatã
frica s-a aºezat la baza lumii sã se paraginã, în care negaþia nu are valoare
odihneascã un pic Da, strigã raskolnikov cu þepii sãi violeþi,
deasupra niºte furnici îi spãrgeau de om care a mers pânã la capãt
seminþe în cap în moarte ºi în viaþã sfârºitul unei poezii, agonia unei iubiri
una douã ºi soarele s-a prefãcut Ai curaj sã pãtrunzi toate astea, ai curaj un sfârºit melancolic, un colaps dulce
ºapte nouã sã vezi dincolo de geamuri, amãrui al beznei
într-un soare mai mic de cãrþile, de strãzile împãnate cu steluþe în ea însãºi, un rãzboi sângeros,
dar uite cum din urechea dreaptã rãsãri o s-au trezit ei împãrþiþi de plastic peste care cad grei, enormi, strigãtele apocalipsei înãbuºite
religie împrãºtiaþi adevãraþi, în fâlfâitul dens al aripilor unei bufniþe
cu picioare prelungi într-o minusculadã viitorii fulgi de zãpadã aurii,
o adorau ºi adoratorii de mijloc doi fugeau încolo Nu ºtim, strigã toate femeile ofilite, un plâns care se va transforma în mânie?
o adorau ºi adoratorii de stânga joi fugeau încoace care-ºi mutã pantofii lor roºii
cã pânã ºi cei adoraþi o adorau oameni suntem la colþ de stradã
în loc sã-ºi împodobeascã cu vârful lor
ºi ar fi fost prea multã armonie în lume cu gust de ºoareci
tãios, Cu venele sale purpurii
de n-ar fi fost ºi mergem în aceeaºi direcþie
sã ne judece deci laolaltã cerceii, dormitoarele, viaþa. cu venele sale purpurii, alcoolul alb
dar iatã cum în urechea stângã furia zise el sãpa în noi drumul de la veselie la greaþã
creºtea din stãri limitrofe pe tãrgi de luptã
rãzboaie ºuvoaie purtând împreunã un soare Miraj oamenii petrec
le adorau ºi adoratorii de dreapta alcoolic ºi mic suflete spre alte tãrâmuri
ºi pânã ºi cei adoraþi le adorau Dincolo de aceastã uºã strãlucitoare
sã ne arate calea te aºtept eu, ca un miraj nemaiîntâlnit eu am bãut pentru cã mi-era teamã sã nu
tu doar sã-mi þii lumânarea sã scriu iatã aceastã uºã sunt eu începi sã mã iubeºti,
ºi soarele s-a prefãcut într-un soare mai iatã acest drum sunt eu tu pentru cã nu erai iubit de nimeni
mic iatã aceastã pavãzã sunt eu simt suferinþa cum se duce spre vârful
ai încredere în mine ca într-o fulgurantã
vis rãsturnat ºi strãvezie mireasmã
degetelor reci
ale acelor bãrbaþi
într-o dupã amiazã de toamnã
iubirea e un eºafod pe care dormim deschide cutia când o simplã scânteie aprinde vâlvãtãi
care îmi vorbesc pe întuneric despre
mamele lor
iar somnul nostru are ferestre cu vedere în creier
þi-am visat cozile împletite deasupra pânã la urmã ele sunt singurele care le
spre pãsãri ºi ape adânci par sã te scufunde în cele
dezastrului rãmân
ca un lapsus mi-a spus mai tandre amintiri atunci când iubitele îi lasã
nu-þi face leagãn din pãrul femeii îndoite dincolo de aceastã uºã strãlucitoare
cu apã bãrbaþii rãmân doar cu mamele lor umede
deschide cutia ºi inspirã lumina te aºteaptã paºii pe care nu i-ai fãcut lãcrimând
o pasãre ºi-a fãcut cuib în el apa pe care nu ai bãut-o
ca sã moarã carbonizatã a somnului ºi cu niºte femei bãtrâne pe post de
în care ai plantat morþii copilãriei mâncarea pe care nu ai gustat-o pradã.
insula pe care nu ai atins-o
o vei planta a doua zi iatã azi, sunt eu aici, pentru o micro,
din oasele lor parfumate nu expirã tristeþi
ºi vei ºti milisecundã
cã nu ºtii nimic din ce ºtii e doar o muzicã neagrã foºnind pe
podea
În adânc
când cu mâinile oarbe pe trupuri citeºti întreabã-te de ce în poze numai zâmbetul
într-o rochie albã În adâncul sufletului tãu stau stelele
unui copil supravieþuieºte, suspendate
nu mai rãmâne decât sã legi copacii cu iar tu nu.
faþa în jos mireasã virginã de fiecare datã moartea ºi nu spun nimic
va dansa goalã fierul din miezul lor e mânjit cu sânge
sã se oglindeascã pãmântul în ei când te
cheamã sângele tãu e greu de fier
cu nume strãin Jurnal de pe Pluto - VII în adâncul sufletului
tuºe ca într-un lac roºu
ai bãtut uºor cu degetul Târziu am înþeles stau stelele suspendate.
chiar ºi atunci când traversãm o stradã
poem deschis în apa neagrã
suntem conduºi de aceleaºi legi
o pasãre albã
am închis dormea care guverneazã rotaþia planetelor, Rochia albã
uºile ferestrele apele gazele luminile marea centurã de asteroizi
maºinile zidurile casele zilele nopþile a deschis o zi rece atracþia dintre jupiter ºi io în jocul cel de pe urmã,
visele rãnile gropile strãzile erorile într-o rochie rece echilibrul dintre pluto ºi charon eºti tu cu o vârstã ambiguã,
ºcolile spitalele bolile fabricile bisericile cu faþa pãtatã norul lui oort oricât ai trãit þi se pare puþin, oricât ai
guvernele planetele frustrãrile angoasele de sens toate astea existã în noi, toate astea ºi alergat
fobiile nuanþele fermoarele cuvintele multe altele nu prea ai ce prinde
ca sã pot râde singurã (din volumul o grãmadã de lucruri, care apar frivole la biete viespare în care þi-ai amorþit
„femeia cu trupul de cearã”) suprafaþã simþurile într-o vreme sau alta
am luat un om la întâmplare din când în când te doare pe rând orice vorbã,
din râs l-am luat figura unui om pe care nu l-ai vãzut ca o coastã smulsã din care nu prea ai
ºi l-am trântit în lume demult într-o staþie de tramvai, cum sã faci vreun bãrbat
ca sã afle ºi el o trãsãturã feroce a unei dureri o iederã dupã care te-ascunzi, un frunziº
rãul ce e o vorbã care se tot roteºte alene, atât de des,
cã nu e chiar aºa desenând în spirale amintiri, încât doar temerile sunt cele care te pot
cum e precum spirala din centrul galaxiei calea vedea
lactee în depãrtare se leagãnã în vânt
iatã o stea care acum pare sã scadã singurãtatea
dincolo de orice ani luminã într-o rochie albã.
anunþã oare

8 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n SILVIU GONGONEA

un Creangã urban
ºi fascinanta cronicã a
biografiilor decrepite
iectivitate, transideologicã prin morâþi sunt foarte rari, iar dacã Cazurile evocate, al lui Petre

l ecturi
înãlþimea nobleþei pilduitoare spe- se manifestã astfel le este ºtirbi- Þuþea ºi Oscar Lemnaru, din
Mihai Neagu Basarab, Ultima cificã unui memorialist ºi scriitor tã demnitatea. Boemului nu i s-ar partea scriitorilor, al lui Nicolai
boemã bucureºteanã (1964- desãvârºit. Dar sã le luãm pe rând. da mâna fiicei de cãtre niciun cap Georgescu, al lui Decebal
1976) urmatã de Portrete de Boema a traversat toate spa- de familie responsabil. Boemul Niþulescu ºi al lui Dan Boiþã, din
boemi, Ed. Compania, 2018 þiile ºi timpurile, dar una care sã împrumutã în permanenþã bani ºi partea pictorilor – celor cinci le
îndeplineascã toate criteriile fãrã nu îºi respectã promisiunile. El n- sunt creionate, într-un capitol sea niºte copii mari, deºi unii

D
e la imaginea prãpãs- urmã de îndoialã este cea parizia- are experienþã de viaþã, ci „un separat, portretele de boemi – nu dintre ei sunt artiºti bolnavi „de
tios romanticã zu- nã, mai exact cea din secolul al surplus de candoare” transforma- sunt altceva decât ºansa (de cei seriozitate, de demnitate, de cin-
grãvitã de cãtre Carl XIX-lea, când atinge perioada ei tã de mizerie în ºmecherie, fapt mai mulþi ratatã) de a accede la ste” sau sunt, pur ºi simplu, doar
Spitzweg, în celebrul tablou Der de glorie. Ea este posibilã, în opi- asociat eronat cu fronda ºi ne- nemurire. Este o organizare niºte firi contradictorii, cum este
arme poet, trecând prin cea a al- nia autorului, în orice metropolã voia de rãzbunare socialã. În plus, dantescã, cu propriile ierarhii în cazul lui Monciu despre care s-a
coolurilor tari care a traversat sim- a unei þãri latine sau francofone, pe acesta nu îl intereseazã ideo- acest purgatoriu social pe care îl auzit „cã pe vremea când mai lo-
bolismul francez, dar ºi pe cel au- aºa cum a fost posibilã ºi la Bu- logiile ºi viaþa politicã. ªi, mai ales, pot pãrãsi în mai multe feluri, cãci cuia în România, în garsoniera lui
tohton, boemul se identificã cu o cureºti. Aº adãuga cã, în cazul nu îi lipseºte umorul, ca remediu „legile boemei sunt tot atât de absolut goalã avea mobila dese-
tipologie umanã aparte care nu nostru, mutaþiile istorice au dus sufletesc ºi ca armã, când buta- dure ca ale mafiei”: prin moarte; natã pe podea, întocmai ca un alt
scapã nici ea unei determinãri spre o boemã de tip balcanic, iar da poate þine la distanþã adver- prin consacrare, post-mortem; boem, mai puþin creator, dar foar-
sociale. Savuroasele ºi, în egalã printre factorii implicaþi aº menþi- sarii. Iatã câteva dintre criteriile prin forþa unor lucruri care sunt te bun interpret de muzicã uºoa-
mãsurã, tristele mãrturiile lui D. ona instituþia loisirului (de exem- de identificare a unui boem, cri- mai puternice decât voinþa rã: Dan Spãtaru.” În altã parte,
Karnabatt, un simbolist marginal, plu, lãutarii pe care nu îi întâlnim terii care, câteodatã, sunt încãl- boemului (astfel, pe Valentin aflãm pe marginea oportuniºtilor
uitat azi, ar merita o mai mare aten- la Paris). Comparând cele douã cate astfel încât au drept conse- Leahu, dragostea de familie îl cã avem de-a face cu „personali-
þie pentru cã aparþin unui exce- boeme, autorul ne lasã un foarte cinþã ieºirea protagonistului din „smulge din boemã”). Dupã cum tãþi care pâlpâie-n boemã”.
lent observator al manifestãrilor bun studiu comparativ, din care arenã. Profesia cel mai adesea se poate observa, boemul veri- Cu cât ne adâncim în lecturã,
individuale ºi de grup. Aº subli- bucureºtenii, pe bunã dreptate, întâlnitã ºi de perspectivã era tabil nu pãrãseºte boema decât cu atât observãm cã prudenþa
nia, în acest sens, nu nota anec- nu sunt cu nimic mai prejos de- aceea de gazetar pentru cã nu condiþionat de factori exteriori, obiectivãrii este abandonatã,
doticã, care este sarea ºi piperul cât parizienii. Dar boema dintre cere un efort excesiv ºi nici ta- însã orice gest raþional poate sã unda confesivã loveºte precum
din Boema de altãdatã, ci obiec- 1964 ºi 1976 se particularizeazã lent ieºit din comun. Pictorii sunt îl devieze chiar ºi pentru puþin un bici vremurile vinovate de dis-
tivitatea unor date cu privire la prin câteva elemente. Ea se ma- mai boemi decât scriitorii pentru timp de pe orbitã. Aici intervin pariþia boemei. Poanta bine croi-
fenomenul literar-artistic de la nifestã în plin comunism ca ano- cã pregãtirea muncii ºi a produ- rafinamentul ºi gustul propor- tã, construcþiile de tipul „iertaþi-
sfârºitul secolului al XIX-lea ºi malie a sa ºi semn de însãnãtoºi- sului finit cauzeazã o cheltuialã în þiilor, asemenea încetinirii cadru mi divagaþia”, „vã rog sã nu mai
începutul secolului al XX-lea. Ne- re a societãþii de la acea vreme, plus. Actorii sunt ei înºiºi o tagmã cu cadru operate de un aparat de spuneþi la nimeni cã aþi aflat de la
îndoielnic, asemenea cãrþi sunt începe, în fapt, odatã cu elibera- aparte în rândul boemilor, dar cel filmat performant: „Îmi permit sã mine”, „ºi-i rog pe cititori sã mã
premergãtoare sociologiei litera- rea foºtilor deþinuþi politici care mai complicat stau lucrurile cu spun, ca expert în boemã, cã, ierte pentru acest exces de preci-
re ºi îi rãmân ulterior anexate. preferã mizeria de „acasã” regi- scriitorul care vrea sã transmitã un dacã Leahu cu replica finalã doar zie” sunt trucurile unui eseist-
Negreºit cã boemul, întocmai mului dur din detenþie, sãrãcia lor mesaj pentru eternitate. a glumit ºi-apoi ºi-a achitat memorialist ce îºi gãseºte o as-
unei comete, traverseazã cerul este cu o treaptã mai jos decât Scândura de „salvare”, cum îºi datoria, în clipa aceea tocmai cendenþã nobilã în histrionicul
unui timp (de cele mai multe ori cea a majoritãþii populaþiei, iar numeºte autorul cartea, nu este pãrãsise boema pentru câteva humuleºtean.
relativ repede) numai în anumite aventura lor se încheie firesc departe de o misticã a boemei. secunde.” Unii boemi sunt ade-
condiþii, în funcþie de articularea când sãrãcia poporului atinge
unei celule sociale care se aflã, la acelaºi nivel cu al lor. Vor supra-
rândul ei, conectatã la altele. Ori- vieþui mai mulþi temerari în afara
ce potenþial comentator intuieº- boemei, dar statutul lor este ace-
te cã fenomenul boemei funcþio- la de „orfani”, aºa cum autosco-
neazã dupã reguli proprii, în afa- pic îi alintã eseistul. Azi, în
ra celor ale lumii civilizate, de care, schimb, provocãrile sunt altele,
totuºi, are strictã nevoie ca sã iar printre cei mai mari duºmani ai
asigure supravieþuirea actantului boemei se numãrã calculatorul
ºi accederea lui pe cale artisticã. personal, un factor de temut care
Dar cu siguranþã cã este la mijloc a dus la destructurarea sau du-
ceva mai mult de atât, aºa cum o cerea în derizoriu a multor orga-
aratã ºi Mihai Neagu Basarab, în nizaþii care adunau elita intelec-
captivanta incursiune din Ultima tualã ºi profesionalã.
boemã bucureºteanã, amestec Boemulului i se atribuie,
de rece analizã ºi nedisimulatã într-un pur limbaj medical la
Paul Drãcea - Colectiv

emoþie în faþa atâtor ipostazieri graniþa cu artisticul, o serie de


umane sau „o carte nonconfor- simptome „patognomonice” care
mistã de istorie literarã comple- nu þin strict de o patologie (ex-
mentarã”, cum o numeºte Gabriel cepþie face Toulouse-Lautrec,
Nedelea (Ramuri, nr. 12/2019), vizibil marcat de boalã, provenit,
pentru cã, în esenþã, se supune în schimb, dintr-o familie înstãritã,
discursului de graniþã, pornit din- însã nu trebuie sã îi uitãm pe fti-
spre experienþa autobiograficã, zicii simboliºti, numai cã boala nu
mãrturia directã, corespondenþã ar trebui sã fie o caracteristicã
sau anchete ºi sfârºit într-o þesã- definitorie). Ea poate fi consecin-
turã de finã eseisticã spiritual-
analiticã.
þa sãrãciei ºi mizeriei de care toþi
boemii au parte, a traiului auster
Craiova aureolarã
Fãrã pretenþii academizante, prin mansarde, plus lipsa oricã- (Urmare din pag.2) ªi, nu în ultimul rând, putem fi Alexandru Firescu ºi Constantin
cartea lui Mihai Neagu Basarab rei regularitãþi în alimentaþie. Bo- recunoscãtori lui Emil Boroghi- Gheorghiu, cãrora li se mai adau-
îºi propune ºi reuºeºte sã eluci- emului îi este distorsionat orice taþii” sau sã achiþi „nota de pla- nã, pentru cã a lãsat moºtenire gã multe alte mãrturii al trecerii
deze câteva aspecte importante instinct de conservare ºi nu no- tã” a unor servicii pentru care Craiovei cel puþin douã monu- noastre cu demnitate.
ale fenomenului: primul þine de rocul îi este destinat lui, ci ghi- banii nu au fost de ajuns, chiar mente literare: Istoria universa- La mulþi ani cu sãnãtate ºi for-
un arhetip al boemei, altul de o nionul pe care îl îmbrãþiºeazã cu dacã ai folosit ºi ultimele eco- lã a teatrului, ediþia a doua, în þã creatoare, Emil Boroghinã!
compartimentare temporalã (de obstinaþie. Boemul moare de cele nomii ale familiei. patru volume, de Ion Zamfires- ªi dacã Bãnia are înþelepciu-
ce avem o boemã bucureºteanã mai multe ori sãrac lipit, deºi sunt Îi cer iertare Rodicãi, soþia cu, ediþie îngrijitã, sub directa în- nea de a se bucura de calitatea
între 1964 ºi 1976 ºi nu mai avem ºi dintre cei ce se cãpãtuiesc, dar sa, colega mea din liceu ºi una drumare a autorului, de Rodica ºi de Cetãþean de Onoare pe care
dupã acest an? De ce nu mai exis- pãrãsesc în felul acesta boema. dintre cele mai frumoase ado- Alexandru Firescu, dar ºi Istoria þi-a acordat-o, fie ca ºi proiectul
tã o boemã azi?), un altul de ca- Cauza decesului o constituie al- lescente ale Craiovei, pentru cã Teatrului Naþional din Craiova Teatrului de poezie, la care vi-
racteristicile care îl definesc pe coolismul ºi excesul de tutun, a plãtit, aproape jumãtate de se- 1850-2000, lucrare de 600 de sezi de câteva decenii, sã se îm-
boem ºi, nu cel din urmã, de pro- ceea ce face din boemi niºte veº- col, cel mai scump bilet la Tea- pagini în format mare, scrisã de plineascã! Fiindcã numai Omul
fesiile specifice acestora. La fel nici optimiºti, idealiºti subjugaþi trul Naþional Craiova ºi la Cra- alþi doi împãtimiþi slujitori ai celei sfinþeºte locul!
de mult cântãreºte doza de sub- fericirii exuberante. Boemii poso- iova Shakespeare Festival. mai ilustre instituþii craiovene:

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 9


un om de teatru fenomen:
Emil Boroghinã la 80 de ani
A
scrie despre Emil Bo- zenþa spectacolelor lui Silviu Pur-
roghinã la ceas aniver- cãrete realizate la Craiova pe ma-
sar – 80 de ani pe 23 rile scene ale lumii, la aproape
ianuarie 2020 – înseamnã a scrie toate festivalurile internaþionale
o carte despre istoria Teatrului de pe toate cele cinci continente,
Naþional din Craiova începând la acelea care au contat ºi con-
cu 1963 (când s-a angajat actor), teazã, reprezintã, aºa cum spuneþi
culminând cu deceniul de aur al dumneavoastrã, o performanþã
nter viu

TNC, 1991-2000 (când a fost di- culturalã, unicã, neegalatã pânã


rectorul general al teatrului din acum de nici unul din teatrele
nterviu
interviu

Craiova, perioadã în care s-au româneºti.


efectuat 97 de turnee internaþio- Emil Boroghinã nu a fost însã
nale, 12 premii) ºi un alt volum autorul acestor mari realizãri. Oa-
despre istoria Festivalului Inter- menii de teatru, cei foarte bine
naþional Shakespeare (fondat de intenþionaþi, au vorbit despre
Emil Boroghinã în 1994), ajuns în existenþa unui fel de triunghi în
acest an la cea de-a 12-a ediþie. mijlocul cãruia ºi-au fãcut loc
Aºadar, aproape ºase decenii de spectacolele-capodoperã pre-
când distinsul ºi eruditul Emil cum: „Piticul din grãdina de varã”,
Boroghinã constituie în teatrul „Ubu Rex cu Scene din Macbeth”,
românesc ºi european un ghid de „Titus Andronicus”, „Phaedra”,
competenþã, un model de ur- „Danaidele” ºi „Orestia”, regizo-
mat, un om de teatru fenomen. rul Silviu Purcãrete, colectivul
Emil Elizian Boroghinã s-a nãs- Teatrului Naþional Craiova cu
cut pe 23 ianuarie 1940 în marii ºi mai micii sãi actori ºi
Corabia, oraº pe malul Dunãrii. directorul Emil Boroghinã.
La vârsta de 15 ani a rãmas fãrã Fiecare dintre noi ºi-a avut
tatã, acesta decedând la doar 41 rolul ºi rostul lui, dar cred cinstit
de ani, dupã o lungã ºi, pe atunci, cã nimic nu ar fi fost posibil fãrã
necruþãtoare boalã. Constantin prezenþa de atunci în mijlocul
Boroghinã, tatãl lui Emil, era se- nostru a lui Silviu Purcãrete. Se
cretar al Primãriei ºi apoi al raio- spune cã Festivalul Internaþional
nului Corabia. ªi el, tatãl lui Emil Shakespeare este marele pariu al
Boroghinã, rãmãsese fãrã tatã pe lui Emil Boroghinã. Nu ºtiu câþi
când avea nici trei ani… Bunicul au crezut, atunci când a fost fon-
lui Emil murise pe câmpul de lup- dat, în 1994, cã acest festival ro-
tã în Primul Rãzboi Mondial. mânesc, va ajunge, ca ºi cel de la
Copilãria ºi adolescenþa i-au Sibiu, sã conteze (ºi nu oricum!)
fost marcate de privaþiunile pe- între festivalurile de gen ale lu-
rioadei de dupã al Doilea Rãzboi mii, sã fie înscris de criticii de te-
Mondial. În toamna anului 1959, atru ºi de shakespeareologi între
devenea student la Institutul de cele mai importante festivaluri
Artã Cinematograficã din Bucu- Shakespeare ale lumii, pentru o
reºti, clasa profesorului Dinu parte dintre aceºtia, chiar cel mai
Negreanu, institut pe care-l va complex ºi valoros.
absolvi în 1963. Este o recunoaºtere care ne
Fiind bursier al Sfatului Popu- umple sufletele de bucurie ºi
lar Regional Oltenia, avea obliga- mândrie ºi care ne obligã sã mer-
þia de a deveni actor al teatrului gem mai departe, sã ne strãduim
acestei regiuni, aºa cã, începând a fost încununat de American premii internaþionale, unele de speare. Pe scurt: cum aþi ajuns la sã înaintãm de la o ediþie la alta,
din anul 1963, a devenit com- Biographical Institute cu distinc- cea mai mare strãlucire pentru aceste performanþe, cine este sã trecem peste toate posibilele
ponent al colectivului de actori ai þia Omul anului 1995 ºi cu dis- întreg teatrul românesc. Emil Boroghinã la 80 de ani ? Sun- ºi inerentele obstacole. ªi pentru
Teatrului Naþional Craiova. tincþia Omul secolului 21, pentru Între 23 aprilie ºi 3 mai 2020 se teþi „un bãtrân de viitor”, cum ar cã spuneam mai înainte cã per-
Biografia lui Emil Boroghinã deosebite realizãri, a Internatio- va desfãºura la Craiova a 12-a fi spus D.I. Suchianu ? formanþele obþinute cu spectaco-
este una bogatã ºi inspiraþiona- nal Biographical Centre Cam- ediþie a Festivalul Internaþional Emil Boroghinã: Mi-aþi pus mai lele lui Silviu Purcãrete pe toate
lã. Între 1963 ºi 1988 a fost actor bridge în anul 2001; decorat cu Shakespeare, festival al cãrui cre- multe întrebãri deodatã, iar ca sã continentele lumii nu ar fi fost
al Teatrului Naþional Craiova, Ordinul Naþional „Serviciu Cre- ator este Emil Boroghinã. Un vã dau un rãspuns cât mai cuprin- posibile fãrã prezenþa printre noi
apoi timp de 12 ani director ge- dincios” în grad de Cavaler, titlul foarte apreciat critic teatral din zãtor ar necesita pagini întregi. a acestuia, nici realizãrile Festi-
neral al acestuia (1988-2000), pe- de Doctor Honoris Causa al România considera cã Festivalul Dacã þineþi neapãrat sã vehi- valului Shakespeare nu ar fi avut
rioadã care este consideratã Academiei de Muzicã, Teatru ºi Shakespeare este opera vieþii lui culaþi ideea cã Emil Boroghinã, amplitudinea de acum fãrã un
drept cea mai fastã din istoria te- Arte Plastice din Chiºinãu (2017) Emil Boroghinã. Festivalul directorul de teatru, ar putea con- efort colectiv ºi dãruirea unor
atrului, prin colaborarea cu regi- ºi al Universitãþii din Craiova Shakespeare, bijuteria de preþ a stitui un model demn de urmat, împãtimiþi, dusã pânã la limitele
zorul Silviu Purcãrete. ªi proba- (2018), Premiul de excelenþã al Craiovei, este definit de o parte vã rog sã încercaþi sã rãmâneþi sacrificiului, ºi, mai ales, fãrã în-
bil una dintre cele mai fructuoa- Academiei Internaþionale „Mihai dintre marii shakespeareologi ºi numai la teatrul românesc. Fieca- crederea ºi dragostea oraºului, a
se ale teatrului românesc. Eminescu” din Craiova (2019). critici de teatru ai lumii drept cel re dintre noi avem nevoie de mo- oamenilor ºi diriguitorilor sãi, fãrã
Este fondator (din 1994) ºi Este Cetãþean de Onoare al mu- mai important festival de acest dele. ªi nu numai în artã. În toate sprijinul moral ºi material al aces-
director al Festivalului Internaþio- nicipiului Craiova ºi al oraºului fel, consacrat bardului englez domeniile de activitate ar trebui tora, ca ºi al unor foruri ºi orga-
nal Shakespeare, preºedinte al Corabia. într-o þarã non-anglofonã. sã existe modele ºi repere. Eu am nisme centrale.
Fundaþiei Shakespeare (Craiova), Teatrul Naþional din Craiova În aceastã paginã, puteþi lec- avut în faþã câþiva strãluciþi di- Suntem conºtienþi cã Teatrul
vicepreºedinte al Reþelei Europe- ºi-a prezentat, între anii 1991 ºi tura un interviu cu actorul Emil rectori care, în condiþii extrem de Naþional a aºezat Craiova pe
ne a Festivalurilor Shakespeare, 2000, marile sale spectacole la Boroghinã, Societar de Onoare al grele, au purtat ºi înãlþat fãclia harta culturalã a lumii, iar Festi-
Societar de Onoare al Teatrului aproape toate marile festivaluri Teatrului Naþional Craiova, Di- teatrului românesc. Dacã m-aº valul Internaþional Shakespeare
Naþional „Marin Sorescu” Craio- internaþionale de pe toate conti- rector fondator al Festivalului referi numai la Radu Beligan pen- este acum cel care o menþine acolo.
va ºi membru al Senatului UNITER. nentele lumii: în aproape toatã Internaþional Shakespeare. tru Teatrul de Comedie, la Liviu Am încercat sã vã spun pe scurt
Dintre multele distincþii men- Europa (Edinburgh, Avignon, Ciulei pentru „Bulandra”, Horia cum s-a ajuns la performanþe.
þionãm: Premiul pentru directorat, Paris, Londra, Lisabona, Barce- Ion Jianu: De aproape ºase Lovinescu pentru „Nottara” sau Cine este Emil Boroghinã
acordat de secþia de criticã a lona, Bruxelles, Amsterdam, Lu- decenii, Emil Boroghinã, prin op- Radu Penciulescu ºi Dinu Sãraru octogenarul? Nu ºtiu sã vã
UNITER (în 1991), primul de acest xemburg, Roma, Milano, Viena ºi þiuni, inteligenþã ºi vocaþie, con- pentru Teatrul Mic, ºi chiar la Ion rãspund. Probabil acelaºi de la 50
fel acordat în România ºi apoi multe altele), în Orientul îndepãr- stituie în teatrul românesc ºi eu- Coman pentru Teatrul din Piatra sau 60 de ani... În plus, unul care
Premiul pentru cel mai bun direc- tat al Asiei, în Japonia, Coreea de ropean un ghid de competenþã, Neamþ, cred cã ar fi de ajuns. Per- se prãpãdeºte dupã cei trei nepoþi
tor de teatru în 1993, laureat al Sud, Singapore. Adãugaþi ºi: un model de urmat, un om de te- sonal, de la fiecare dintre aceºtia ai sãi, dar nu îºi gãseºte încã timp
Premiului Academiei Române, Australia (la Melbourne), Africa atru fenomen. Sunteþi autorul am învãþat ºi luat ceva... mai ales pentru ei…
Premiul Fundaþiei pentru Teatru (la Cairo), America de Sud (Sao celei mai vizibile performanþe cul- de la maestrul Radu Beligan, lân- Ion Jianu: Sunteþi un om ex-
ºi Film pentru cea mai importantã Paolo), America de Nord (New turale în România teatralã: men- gã care am avut ºansa sã stau trem de generos, amabil, politi-
personalitate a Teatrului Româ- York, Montreal). În acel adevã- torul deceniului de aur al Teatru- multã vreme ºi sã-i fiu foarte apro- cos. Dorinþa de a vã pune în sluj-
nesc 1995, Premiul British Coun- rat deceniu de aur au fost 97 de lui Naþional Craiova (când TNC piat. Aºa-zisul deceniu de aur al ba celorlalþi, de a fi folositor ce-
cil pentru cel mai bun manager turnee care, dincolo de participa- a fost catalogat „Vasul amiral al Teatrului Naþional Craiova, petre- lor din jur, este un dar moºtenit?
de teatru, Premiul Galei UNITER rea propriu-zisã, care însemna o teatrului românesc”) ºi creatorul cut în perioada 1991-2000, care Emil Boroghinã: Cred cã
2015. Totodatã, Emil Boroghinã încununare, au adus Craiovei 12 Festivalului Internaþional Shake- înseamnã, înainte de toate, pre- m-am mai întâlnit în urmã cu câþiva

10 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


ani, la unul din interviurile pe care
mi le-aþi solicitat dumneavoastrã,
onale în acest demers? Teatrul
Poesis este ultimul mare obiec-
directorii festivalului, ºi lui Alexan-
dru Boureanu, managerul Tea- Cristinel Popa: „Marcel
cu o întrebare asemãnãtoare. Nu
ºtiu dacã este vorba de un dar
tiv cultural al dumneavoastrã ?
Emil Boroghinã: Într-adevãr,
trului Naþional „Marin Sorescu”
din Craiova. Ne-ar trebui un foarte Iancu a fost nu doar unul
moºtenit, dar este, dacã spuneþi deschiderea unui teatru de poe- mare spaþiu tipografic pentru a
dvs., un dat pentru care m-aº zie în România a fost unul dintre vorbi pe larg despre cea de a XII-a dintre cei cinci români...”
bucura dacã ar fi perceput aºa cele mai vechi ºi cutezãtoare din- ediþie a festivalului ºi de aceea vã
cum spuneþi. Pãrinþii mei au fost tre visurile mele din tinereþe, un voi dezvãlui doar câteva lucruri (Urmare din pag.20) C.P.: În locul respectiv se aflã
niºte oameni foarte buni. Despre vis care mã urmãrise ºi obseda- legate de el. douã lucrãri excepþionale ale lui
Jules, unul dintre cei mai impor- Marcel Iancu: un tablou din 1920,
tatãl meu, fost secretar al Primã- se, dar pe care preocupãrile ºi Ca ºi la ediþiile precedente, tanþi arhitecþi români din acea pe-
riei oraºului Corabia, s-a spus cã obligaþiile permanente ale direc- vom avea în program câteva unul dintre destul de puþinele
rioadã. În Bucureºti existã ºi as- pãstrate din acea perioadã, ºi o
era un om extrem de serviabil, torului de teatru ºi apoi ale celui spectacole-eveniment de nivel tãzi multe clãdiri reprezentative
atent la toate solicitãrile ºi nevoile de festival aproape cã îl fãcuserã mondial, cele de la deschidere ºi piesã de mobilier, proiectatã de
pentru modernismul anilor ’30

a vangarde
celor din jur. Avusese o copilãrie uitat. Credeam cã deschiderea închidere, aºa zilele „coperþi” ale el ºi provenind din casa în care
proiectate de Marcel Iancu. Din artistul a locuit în Bucureºti pânã
grea. Era orfan de tatã, care ple- unui teatru de poezie va rãmâne festivalului, „887” de la compa- pãcate, cele mai multe dintre ele
case în Primul Rãzboi Mondial, un vis neîmplinit, aºa cum rãmân nia canadianã Ex Machina, în di- în 1937. Pe aceastã piesã de mo-
sunt într-o stare jalnicã, neîngri- bilier am plasat o fotografie a ce-
când el avea numai doi ani ºi nu o parte dintre marile noastre as- recþia de scenã ºi interpretarea jite sau cu intervenþii ºi reparaþii
s-a mai întors. Bunicul meu a fost piraþii omeneºti ºi aproape cã mã faimosului regizor ºi actor Robert lebrului reporter interbelic Filip
oribile din punct de vedere este- Brunea-Fox, prieten cu Iancu ºi
unul dintre cei mulþi, dintre „ne- obiºnuisem cu gândul cã nu îmi Lepage ºi „Tiger Lilies joacã tic. În expozitie se aflã ºi un nu-
cunoscuþii” care au rãmas pe câm- este dat mie personal, sã duc la Hamlet” al Teatrului Republique personalitate importantã a avan-
mãr important de fotografii, din gardei româneºti, pe care am pri-
purile de luptã în încleºtãrile de la bun sfârºit ceva atât de delicat ºi din Danemarca, în regia lui Mar- epocã sau mai recente, ºi planu-
Mãrãºti, Mãrãºeºti ºi Oituz. Din îndrãzneþ. Se pare cã n-a fost sã tin Tulinius, cel dispãrut în urmã mit-o, în urmã cu mulþi ani, de la
rile celor mai multe dintre clãdiri- soþia acestuia, împreunã cu alte
nefericire l-am pierdut pe tatãl meu fie aºa, cã existã cineva acolo sus cu puþin timp, la nici 48 de ani, le sau ansamblurile proiectate de
când eu aveam 15 ani ºi fratele care aranjeazã lucrurile ºi ne fi- rãpus de o boalã nemiloasã. obiecte personale ºi fotografii.
Marcel ºi Jules Iancu. P.M.: Ce lucrãri noi, care nu
meu 16, iar el 41, rãpus fiind de o xeazã drumurile ºi aratã cãrãrile Vom avea un alt minunat P.M.: Cea de-a treia linie di- erau prezente în momentul ver-
boalã atunci necruþãtoare. ºi cã acest Teatru Poesis, visat „Hamlet”, de la Düsseldorfer rectoare din expoziþie se referã nisajului, v-aþi propus sã mai
Mama era de o bunãtate dusã în tinereþe, ar putea deveni acum Schauspielhaus, pus în scenã de la perioada în care Marcel Ian- aduceþi în faþa vizitatorilor
la extrem. Ea ar fi vrut sã fie de pentru mine, la senectute, exact Roger Vontobel, dar ºi un „Mac- cu se exileazã la Ein Hod în Is- pânã pe 24 mai 2020?
folos tuturor celor din jur ºi a ºi dupã ce am împlinit 80 de ani, o bettu” de o mare modernitate de rael (lângã oraºul Haifa) unde C.P.: Aºa cum am promis la
fost rudelor mele de la þarã ºi co- realitate palpabilã. la Teatrul Sardinia din Cagliari înfiinþeazã o colonie de artiºti vernisajul expoziþiei, din 5 februa-
piilor acestora, pe care i-a gãz- Desigur, datele problemei s-au pus în scenã de Alessandro Ser- (în 1975) ºi unde, ulterior, se va rie, data aniversarii „Cabaretului
duit pe rând, gratuit, în mica noas- schimbat. Atunci probabil cã aº ra, ºi un „Titus Andronicus”, la deschide Muzeul Janco-Dada. Voltaire”, am adaugat scenei pe
trã casã, în perioada studiilor lor fi dorit sã fiu eu „fac-totum-ul” fel de surprinzãtor, de la Theatre Lucrãrile realizate la Ein Hod care „danseazã” Sophie Taueber
liceale. De la ei, de la tatãl ºi mama acelui teatru de poezie, sã reu- Studio precum din Hong Kong, se mai revendicã ele de la cu- Arp ºi „recitã” Hugo Ball multe
mea, cred cã am moºtenit, am ºesc sã conving ºi sã adun în ju- în regia lui Tang Shu- wing. rentele avangardei europene? alte lucrari originale excepþiona-
deprins omenia ºi dorinþa de a-i rul meu ºi alþi actori cu un crez Teatrul Naþional Craiova îºi va C.P.: Obligat sã plece din þarã le: un portret al lui Tristan Tzara
ajuta pe cei din jur cu tot ce îmi asemãnãtor, sã facem din existen- prezenta viitoarea premierã „Vã- la începutul anilor ’40 Marcel Ian- realizat de Marcel Iancu în 1916,
stã în putinþã. þa lui un focar care sã radieze en- rul Shakespeare” de Marin So- cu a emigrat, împreunã cu soþia la Zurich, desene originale de
Ion Jianu: Naþionalul din Cra- tuziasm, tinereþe, înflãcãrare ºi rescu, la care trudeºte în acest ºi fiica sa, în Palestina. Timp de Francis Picabia ºi Man Ray, gra-
iova, teatru pe care l-aþi slujit în culturã. Sunt conºtient cã oricât moment aproape întregul colec- câþiva ani ºi-a câºtigat existenþa vuri realizate pentru semicente-
mod strãlucit, a fost ºansa dum- de tânãr m-aº considera eu pe tiv, sub bagheta regizorului Radu realizând costume ºi scenografii narul DADA de Marcel Iancu,
neavoastrã în viaþã. Aþi afirmat cã dinãuntru, nu pot fi acum decât Boroianu. pentru teatrul din Tel Aviv. În ex- Jean Arp, Hans Richter si Raul
unicul dumneavoastrã regret este unul dintre cei care contribuise, Fãrã a gândi cã putem fi sus- poziþie avem desenele originale Haussman. Expozitia a fost, de
cã nu aþi reuºit sã vã realizaþi ca prin exemplul personal, la reaprin- pectaþi ºi învinuiþi de naþionalism ale câtorva costume realizate în asemenea, îmbogãþitã cu o mulþi-
actor… Mai aveþi ºi alte regrete, derea flãcãrii, a dragostei pentru ieftin, am gândit cã este de dato- acea perioadã. Dupã crearea sta- me de fotografii, obiecte, publi-
unele nerealizate în „provincia” marea poezie, poate ºi la deschi- ria noastrã ca la prima ediþie a fes- tului Israel a conceput ºi a lucrat caþii ºi afiºe dadaiste. Pe lângã
Craiova… Care ar fi acestea ? derea unor uºi pentru recunoaº- tivalului de dupã marcarea Cente- personal la un proiect grandios exponatele dedicate aniversarii
Emil Boroghinã: Mai întâi tre- terea ºi necesitatea existenþei narului Marii Uniri din anul 2018, ºi generos: înfiinþarea coloniei Cabaretului Voltaire ºi deci fon-
buie sã vã spun cã nu am consi- unui teatru de poezie. sã realizãm în 2020 o secþiune de artistice Ein Hod. Aici a fost des- dãrii miºcãrii DADA, care au fost
derat, ca ºi cea mai mare parte Alþii vor fi, sau vor trebui sã spectacole shakespeariene ba- chis în anii ’80, înainte de moar- adaugate în 5 februarie, vom mai
dintre colegii mei de generaþie, fie, cei care se vor ocupa concret sarabene, prezentate de teatrele tea sa, Muzeul Janco DADA. A aduce un tablou excepþional din
niciodatã Craiova o „provincie” de el, de gestionarea lui ºi de pro- din Chiºinãu, alãturi de alte câte- continuat de asemenea, sã dese- 1915, „Inferno”, care se aflã în
din punct de vedere teatral, ci din blemele lui aºa-zis diurne, mai va spectacole din vechile provin- neze, sã picteze ºi sã ilustreze di- prezent într-o expoziþie itineran-
contrã. Apoi cã, dacã am afirmat mari sau mai mici. cii româneºti, între care aº verse publicaþii. Din aceastã pe- tã prin mai multe muzee din Euro-
ceea ce spuneþi dumneavoastrã, Prin acordul comun al Teatru- menþiona înainte de toate repre- rioadã putem sã reþinem douã di- pa Centralã ºi câteva lucrãri deo-
repet, dacã am afirmat, am fãcut- lui Naþional Craiova ºi Teatrului zentaþia cu „Cum vã place” de la recþii ale artei sale. Pe de o parte sebite din perioada Ein Hod.
o nu pentru cã aº fi regretat cã „Nottara” din Bucureºti, care au Teatrul Nottara în regia lui Alexan- a încercat sã refacã unele dintre P.M.: Care sunt expoziþiile pe
nu aº fi reuºit sã mã realizez ca realizat în ultimii doi ani câteva dru Mâzgãreanu, teatru care va lucrãrile din tinereþe care s-au care le planificaþi în viitorul
actor, la nivelul la care aspiram ºi proiecte pe aceastã linie, Teatrul organiza la Bucureºti o secþiune pierdut sau au fost distruse în apropiat la Galeria Dada?
speram sã o pot face, ci pentru Poesis poate prinde în curând shakespearianã numai cu produc- cele douã rãzboaie mondiale care C.P.: Aceasta este întrebarea
cã directorul de teatru ºi apoi cel viaþã. El se poate deschide, e þii ale teatrelor din Capitalã, între au marcat epoca respectivã. Pe pe care o auzim de câteva ori pe zi
de festival, puseserã totul în um- drept, pentru început poate, nu care „Neguþãtorul din Veneþia” de de alta parte a început sã creeze de la aproape toþi vizitatorii expo-
brã ºi uitare pe actorul Emil Bo- ca o instituþie de sine stãtãtoare, la Teatrul Naþional în regia lui alt gen de lucrãri, specifice pe- ziþiei „Memoria Liniei”! Dupã Vic-
roghinã, unul dãruit ºi pasionat, ci ca un proiect major, asumat în Alexander Morfov, cu Ion rioadei istorice ºi locului, ºi sã ex- tor Brauner ºi Marcel Iancu nu
care îºi iubise enorm profesia. Iar comun de cele douã teatre, în zi- Caramitru în rolul principal, perimenteze tehnici noi cum ar fi este uºor sã propui ceva care sã
renunþarea, autoimpusã în mo- lele de 21 martie – Ziua Mondialã „Coriolan”, în regia lui Alexandru ceramica, tapiseria, serigrafia pe se ridice la nivelul aºteptãrilor pe
mentul în care am primit copleºi- a Poeziei ºi 27 martie – Ziua Mon- Darie ºi „Richard III” în regia lui suport textil acoperit cu un strat care le-am creat. Nu vã pot spune
toarea, dupã mine, responsabili- dialã a Teatrului. Vã rog însã sã Andrei ªerban, ambele de la Bu- de ipsos, diverse lucrãri în metal. acum care va fi urmãtoarea expo-
tate de a conduce destinele unui nu îmi cereþi acum mai multe de- landra, „Hamlet” de la Odeon, Expoziþia prezintã ºi lucrãri, în fie- ziþie, pentru cã nu am luat încã o
teatru, precum Naþionalul craio- talii despre asta. montat de Dragoº Galgoþiu sau care dintre aceste tehnici, din hotãrâre, dar pe lista de expoziþii
vean, la a juca sau a mai pune în Ion Jianu: În perioada 23 apri- „Visul unei nopþi de varã”, pus în aceastã perioadã. viitoare se aflã multe nume impor-
scenã vreun spectacol, dar mai lie – 3 mai 2020 se va desfãºura, scenã de Mihai Mãlaimare la P.M.: În locul privilegiat din tante ale avangardei româneºti ºi
ales, realizãrile excepþionale ºi de la Craiova, cea de a XII-a ediþie a Teatrul Masca. expoziþie, unde anul trecut se europene: Jules Perahim, Jacques
necontestat ale colectivului, care Festivalului Internaþional Shake- Pentru cã este un proiect pe afla mandolina lui Harry Brau- Herold, Gherasim Luca, Paul
s-au rãsfrânt asupra tuturor, ne- speare. Cu ce (ne) veþi surprinde care vechiul ºi bunul meu prie- ner pictatã de fratele sãu Victor, Pãun, M.H. Maxy, Tristan Tzara.
au cuprins pe toþi, au fãcut atunci în acest an? ten George Banu, Preºedinte de acum se aflã o fotografie cu F. Vom avea ºi o expoziþie dedicatã
ca actorul Emil Boroghinã sã de- Emil Boroghinã: Mã bucur cã onoare al Asociaþiei Internaþio- Brunea-Fox. Care este povestea publicaþiilor de avangardã, cãrþi ºi
vinã omul de teatru Emil Boro- aþi accentuat „cu ce ne veþi sur- nale a Criticilor de Teatru, le-a acestei fotografii? periodice, din România.
ghinã, ceea ce însemna o postu- prinde”. Festivalul Internaþional apreciat în mod deosebit, voi mai
rã extrem de onorantã pentru ani- Shakespeare, chiar dacã este menþiona doar Expoziþia „Cãrþile
matorul Boroghinã, poate mai considerat drept creaþia lui Emil fundamentale – Biblia ºi Operele
puþin pentru actorul care dorea Boroghinã, „Opera vieþii lui”, complete ale lui William Shake-
sã facã ceva, nu sã însemne ceva. este în fapt o realizare colectivã. speare”, pentru care am pus per-
Nu pot vorbi de regrete ºi ne- Deºi doresc de mai mult timp sã sonal foarte mult suflet ºi am chel-
realizãri, poate doar de unele în- las Festivalul Shakespeare cu tuit timp, energie ºi… destui bani.
târzieri, de bucurii care au venit totul pe umeri mai tineri, în calita- Despre cea de a XII-a ediþie a
puþin mai târziu decât le aºtep- te de fondator al acestuia am con- Festivalului Internaþional Shake-
tam, dar au venit… siderat cã am încã datorii faþã de speare v-aº ruga sã purtãm dis-
Ion Jianu: Revenind la visele existenþa lui ºi de aceea mi-am cuþii mai pe larg cu un alt prilej
dumneavoastrã - toatã viaþa aþi asumat pentru ediþia din anul 2020 sau, ºi mai bine, sã-i intervievaþi
fost atras de poezie ºi de teatrul responsabilitatea selecþiei ºi a al- pe colegii mei Vlad Dragulescu
poetic, iar visele dumneavoastrã cãtuirii proiectului de program. ºi Ilarian ªtefãnescu, directorii
erau sã deschideþi un teatru de Celelalte probleme, cele legate festivalului.
poezie, Poesis. De ce, deocam- în principal de logisticã ºi finanþa-
datã, n-aþi reuºit sã convingeþi re, revin colegilor mei Ilarian Interviu realizat de
autoritãþile locale doljene ºi naþi- ªtefãnescu ºi Vlad Drãgulescu, Ion Jianu
Exemplare din colecþia Contimporanul

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 11


interviul ca lecþie de istorie ºi civism
S
criitoarea Mihaela Albu Dupã câteva cãrþi de inter- mania); Tudor Nedelcea – scrii- cunoscãtor al vieþii din interiorul
ne aduce în atenþie o viuri, Mihaela Albu nu mai sur- tor, cercetãtor, membru al Con- structurilor conducerii Bisericii
nouã carte de interviuri, prinde prin documentarea asupra siliului Naþional Bisericesc (de Ortodoxe Române. Fiind coleg de
deosebit de valoroasã prin mo- subiectelor alese. Uneori, în car- la care aflãm extraordinare infor- camerã cu studentul Gheorghe
dul cum a fost gânditã, prin per- tea de faþã, ai impresia cã vor- maþii privind personalitãþi ale Bi- Calciu (cel ce trecuse deja prin
sonalitãþile alese spre intervieva- beºte direct cu cei ce nu mai sericii Ortodoxe Române); pro- avatarurile închisorii politice, iar
re ºi prin bogãþia de informaþii sunt, prin intermediul celor cã- fesorul universitar Irina Grigo- mai târziu avea sã devinã pãrinte-
aduse în atenþia cititorului de as- rora le-a pus microfonul în faþã. rescu Panã (care prezintã ta- le Gheorghe Calciu) l-a cunoscut
tãzi ºi de mâine. Trãsãturi caracteristice ale unor blouri din viaþa românilor aflaþi îndeaproape ºi mãrturiseºte cã a
În primul rând, Mihaela Albu oameni, amãnunte semnificati- în exil în Australia) ºi profesorul fost puternic influenþat de aces-
a avut în vedere recuperarea unor ve din viaþa lor, întâmplãri care ºi omul de culturã braºovean Ste- ta. Apoi, din prietenia cu Preaferi-
informaþii despre oameni care nu le-au marcat destinul – toate luþa Pestrea Suciu (care prezin- citul Patriarh Teoctist, laicul avizat
mai sunt de ceva vreme, prin in- sunt elemente ce demonstreazã tã Braºovul ºi personalitãþi re- Tudor Nedelcea desprinde ele-
l ecturi

termediul unor oameni care i-au nu doar acribia unui reporter marcabile ale vieþii culturale bra- mente de realã istorie naþionalã.
cunoscut bine pe aceºtia, dar care, versat, ci ºi „ºtiinþa de carte“ a ºovene de altãdatã). De exemplu, vizita Patriarhului
ºi ei, au ajuns la o anumitã vârstã. profesorului sau, deopotrivã, Pentru cei ce îi cunosc, cât Teoctist la Papa Ioan Paul al II-lea,
În al doilea, rând este de re- experienþa de viaþã a unui inte- de cât, pe intervievaþii ale cãror în ianuarie 1989 sau recitarea, de
marcat perseverenþa cu care lectual cum este Mihaela Albu. nume le-am citat, este limpede la balconul Vaticanului, de cãtre
profesoara universitarã ºi scrii- Cartea la care facem referire mai fi în viaþã nici ei, intervie- cã aceºtia sunt în sine un fel de Papa, în ziua de 19 decembrie
toarea Mihaela Albu urmãreºte (Azi despre ieri, Editura Eikon, vaþi de astãzi, care i-au cunos- arhive sau de biblioteci vii. De 1989, a poeziei Rugãciune, de
elemente din istoria exilului ro- 2018) reuneºte interviuri cu cinci cut pe oamenii despre care li se aceea, nu considerãm cã este Mihai Eminescu, în limba românã.
mânesc, din viaþa ºi din activita- personalitãþi relativ cunoscute, cere sã vorbeascã. cazul sã insistãm asupra a ceea Nu este cazul sã spunem mai
tea unor oameni care au avut mari unele pe spaþii mai largi, altele în Rãsfoind cartea, sã menþio- ce au spus dar, mãcar cu titlu de mult, sperãm doar cã v-am tre-
merite, dar care, scoºi din viaþa arealul literar-cultural al unor anu- nãm cã interlocutorii sunt: Teo- exemplu, ne oprim asupra a douã zit curiozitatea pentru a citi o
publicã româneascã, au ales sã mite zone, dar care „sunt depozi- dor Damian, cunoscut preot trãi- dintre interviuri. carte din care au de câºtigat deo-
trãiascã într-o lume strãinã. Ei tari ai unor informaþii rare ºi cu tor în Statele Unite, profesor ºi Pãrintele Teodor Damian reu- potrivã mintea ºi sufletul, o car-
au fost scoºi, în acelaºi timp, atât mai necesare dacã vrem sã scriitor (care aduce în atenþia ºeºte sã redea personalitatea te bine documentatã ºi bine
din manuale, din librãrii, din bi- ne cunoaºtem trecutul ºi oame- noastrã elemente din viaþa pro- complexã a lui George Alexe, structuratã, suficient de diversi-
blioteci, deºi opera lor era una nii care l-au fãurit“, cum sublinia- fesorilor George Alexe ºi Lucian atât pentru vremea cât se afla în ficatã pentru a atrage oameni cu
care merita mare atenþie. Aºa au zã autoarea cãrþii. Interlocutorii Roºu); Mihai Neagu Basarab – þarã, cât ºi pentru cea a anilor de preocupãri diferite, o carte care
ajuns sã fie departe de cei care vorbesc foarte puþin despre ei, doctor, scriitor, director al Bi- exil, precum ºi un portret din poate fi consideratã, fãrã îndo-
puteau sã-i înþeleagã ºi sã cree- înþelegând foarte bine cã inter- bliotecii Române din Freiburg ultima parte a vieþii istoricului ialã, o lecþie de jurnalism, de
ze în mijlocul unor oameni care viurile solicitate constituie, în (cel ce reînvie, în interviu, amin- Lucian Roºu. civism ºi de istorie.
i-au acceptat printre ei, dar nu îi principal, un demers recuperato- tirea unor scriitori ºi oameni de La rândul sãu, cercetãtorul n Mircea Pospai
puteau înþelege prea uºor. riu, pentru cã, peste ani, nu vor culturã români din exilul în Ger- Tudor Nedelcea se vãdeºte un fin

francheþe ºi intimitate
de duh, parafrazãri din Rimbaud,
Camus, Nietzsche, Kierkegaard,
Octavio Paz, Noica, Valéry.
De ce acest titlu ºi mai ales atri-
butul „de toamnã”? Deoarece în-
Sesiunea de toamnã de Eugen Negrici tre sezonul estival ºi cel autum-
nal, lunile respective invitã la re-
denþia, copilãria liniºtitã pe me- înainte, calmã, blândã, iar tatãl, al scriitorilor profesioniºti, des- flecþie, introspecþie, revizuirea
leaguri vâlcene într-o familie ono- un ofiþer superior, cu facultate, cinderea marelui “cârmaci” în cunoºtinþelor, a comportamente-
rabilã, cu reminiscenþe haidu- în armata regalã, ambiþios, cu har Craiova, cu ocazia deschiderii lor, ºtiut fiind cã în studenþie exis-
ceºti, cariera de universitar, ceau- beletristic. anului universitar - apoi plonjea- tã ºi o a doua ºansã a redresãrii
ºismul privativ de libertate, lumea Atent la strategiile literare, zã iarãºi în confesiv, în imortali- unei situaþii ori, de ce nu?, a pro-
scriitoriceascã policromã... În în- autorul comutã discursul subiec- zarea clipei. De altfel, relaþiei cu gresului.
semnãrile cotidiene ºi aleatorii se tiv spre domeniul criticismului vâlceanul Manolescu i se acor- O posibilã proiecþie simbolicã
încearcã un echilibru între mona- zugrãvind în culoarea gri o epo- dã destul spaþiu epic, schiþând a titlului ar mai fi: de examen al
da eului ºi exteriorul fie benefic, cã a neajunsurilor, cu bucurii lili- chiar o paralelã agreabilã privi- vieþii, toamnã a vârstei, singula-
graþie succesului profesional ºi putane, înþesatã de activiºti care, toare la destinul celor doi univer- rã probã scripturalã (jurnalul).
oamenilor de bine, fie întunecat culmea, nu prea oxidau mediul sitari de calibru. Pentru transfe- Dupã atâtea exegeze laureate,
de politic ori animat/ caricaturi- scriitoricesc, o elitã sieºi sufi- rul la Bucureºti, recunoºtinþa ex- Eugen Negrici îºi permite un mo-

D
upã ucenicia întru cul- zat de diverºi pigmei - detractori, cientã, antenatã, fireºte, la Vest. craioveanului Negrici nu se ment de respiro de la pupitrul
tura medievalã reli- diletanþi, politruci, culturnici - roºi Mãrturisitorul Eugen Negrici, cuantificã în cuvinte. Cu elegan- criticului total – asimilându-i sub
gioasã (Antim. Logos de invidie ori mânie (proletarã?). ca ºi Umberto Eco, face referiri la þã ºi afabiliate, se formuleazã o cupolã pe istoricul literar ºi pe
ºi personalitate, 1971) ºi croni- Imperturbabilul Negrici îºi edi- botez, la numele sãu ºi realizeazã interogaþie a empatiei: „Cum am teoretician –, uimindu-ºi plãcut
cãreascã (Naraþiunea în croni- ficã bustul de critic ºi istoric literar flash-uri cu oamenii providenþi- ajuns sã îl iubesc pe Nicolae cititorii, printr-o scriere aparte,
cile lui Grigore Ureche ºi Mi- neaderând la clasica „trambulinã” ali din viaþa lui, de la Cicerone Manolescu?” (p.195 ºi urm.) imagine, aposteriori, a unui ev
ron Costin, 1972), plus periplul – cronica literarã –, optând pentru Poghirc – ce l-a deturnat de la Vânãtoarea, marile prietenii ideologizant, oprimator, dar cu
prin teoria literarã, semioticã, construcþii scientiste robuste, de Politehnicã spre Litere, la Mircea dintre scriitori, duºmãnia, ceau- numeroase subterfugii pentru
axiologie (Expresivitatea invo- sintezã, pe un soclu lingvistic, Ciobanu, naºul literar, editorul de ºismul, devoþiunea la masa de scriitorii nealiniaþi, nearondaþi
luntarã, 1977, Imanenþa litera- stilistic, frizând cliºeele ideatice, multe opuri negriciene, mai ales, lucru, efigia lui Sorescu, insolitul sistemului politic.
turii 1981, Iluziile literaturii ro- mizând pe inedit, cu orice risc. N. Manolescu, un binefãcãtor în Nicu Negrici asigurã o þesãturã ªi acest nou pariu (jurnalier)
mâne, 2008), Eugen Negrici a con- ªi nu a dat greº din moment plan profesional, scriitoricesc. motivicã supercaptivantã, inclu- va fi adjudecat de cãtre Eugen
firmat ºi în postura de critic lite- ce blazonul de premiant etern – Abilul literat acordã spaþiu ºi siv la o a doua lecturã a Sesiunii Negrici.
rar (Literatura românã în comu- liceu, olimpiade, facultate – s-a descrierilor de scene, evenimen- de toamnã.
nism. Proza, 2002, respectiv, Po- prelungit de la sine ºi postdoc- te rarisime - prietenia cu Nicolae De remarcat ºi alte picanterii, n Iulian Bitoleanu
ezia, 2003), pentru ca la amurgul torat prin cele cinci cununi acor- Manolescu, sejurul de la Neptun ca ºi inserþiile cu maxime, vorbe
vieþii sã fie tentat de literatura date de Uniunea Scriitorilor ºi alte
subiectivã, acceptând ceasul 4-5 distincþii supreme din partea
mãrturisirii, al autoevaluãrii, al unor reviste faimoase precum
retrospectivei, prin volumul Se- „Romania literarã”, „Manuscrip-
siunea de toamnã (Editura Car- tum”, „Convorbiri literare”, „Ob-
tea Româneascã, 2015). servatorul cultural”... Onest ºi
Încã din prefaþã, autorul aver- franc, diaristul nu omite primul
tizeazã cã specia literarã jurna- eºec intelectual, hiperbolizat în
lul are în opinia sa alte accepþii, micã dramã, recalibratã, retuºatã
concret el rãmâne un act clar de de ai sãi , de rubedenii bibliofile,
literaturã, sinceritatea alternând evlavioase, catalizatoare. Refu-
Paul Drãcea - Visul Mariei

cu jocul de-a mãºtile, semn cã el, giul la þarã, în climatul moral, sã-
confesivul, nu va fi sechestrat nãtos, nepervertit de doctrina
total de adevãr, realism, ci îºi va timpului îl energizeazã ºi îl trans-
asuma o marjã de fantezie, de in- formã în filolog învingãtor. Sunt
venþie (p.5). pagini duioase greu de redat.
Noua carte, apãrutã în anii din Liricul se infiltreazã în toþi po-
urmã, acoperã patru decenii de rii narativului, cãci septuagena-
existenþã (1975-2015), radiografi- rul memorialist îºi portretizeazã
ind neliniar, ci sincopat perioada delicat pãrinþii - mama, o fãpturã
lectoratului de la Bratislava, stu- sensibilã, cu 5 generaþii de preoþi

12 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n IONUÞ ORÃSCU
generaþia rãzboiului – actualizãri
Sârmã ghimpatã. Când fo- evaluare (excluând-o pe cea re- gasindu-se mult mai comodã torul Libertãþii de a trage cu puº-
curile se vor stinge printre rui- alizatã chiar de unii membrii) se premisa originilor avangardiste ca, unul dintre inovatorii limba-
ne. Poeþi ai generaþiei rãzbo- produce în jurul lui 1960, odatã ale generaþiei „pierdute”. jului poetic românesc din jurul
iului, ediþie alcãtuitã de Claudiu cu ºaizeciºtii, care veneau cu Receptarea recentã a genera- anului 1950, prezintã incongruen-
Komartin, fotografii de Andrei noi idei, analize ºi reevaluãri þiei rãzboiului devine din ce în þe ºi oscilaþii valorice foarte mari,
Pãcuraru, Editura Cartier, 2018. aspura generaþiei rãzboiului. Nu ce mai intrigantã ºi mai vizibilã încât putem vorbi despre douã
existã critic important al anilor în literatura de azi. Nu puþine etape de creaþie. Prima, închein-

G
eneraþia „pierdutã”, ’60 care sã nu se fi pronunþat în sunt studiile care pun problema du-se precoce cu Libertatea de
prin filonul ei format legãturã cu autorii în discuþie. actualitãþii acestor poeþi care, a trage cu puºca, volum nicio-
din Constant Tonega- Valorificarea s-a fãcut mai ales citiþi azi, aduc un suflu încã datã egalat de poet, iar cea de-a
ru, Dimitrie Stelaru, Geo Dumi- pe calea istoriei literare, specia proaspãt ºi revigorant. doua, etapa „îmblânzitãî, a unei
trescu ºi Ion Caraion reprezintã criticã cea mai practicatã la Când vorbim despre recepta- poezii dacã nu aservitã regimu-

l ecturi
una dintre generaþiile cu un des- momentul respectiv. Receptarea rea „modernã” a generaþiei rãz- lui, de neînþeles dacã ne gândim
tin aparte în contextul literatu- este una mai mult decât poziti- boiului trebuie sã ne referim în la tânãrul Dumitrescu, poetul de-
rii române. Receptarea acestei vã, majoritatea criticilor vãzând primul rând la lucrarea din 1999 dicat, eliberator al unei generaþii
generaþii nu s-a putut face în de- în generaþia rãzboiului veriga de a lui Gabriel Coºoveanu, O ge- încãtuºate.
ceniul cinci în mod organic, a legãturã între literatura interbe- neraþie pierdutã? Critica ani- Ion Caraion simte pulsul noii
fost scoasã prin cenzurã de pe licã ºi cea care se scria la mo- lor ’80 s-a dovedit nu atât de generaþii de poeþi într-un mod
prima scenã a literaturii, invo- mentul respectiv, prin urmare atentã cu aceºti poeþi, iar ceea estetic diferit, structural ºi men-
cându-se atitudinile reacþionare argumentul cã despre generaþia ce ar fi trebuit sã înceapã prin tal aderã la aceleaºi principii ale
ale poeþilor. Revolta lor, însã, „pierdutã” nu s-a scris îndeajuns anii 1980, cu generaþia optzeciº- ma rosturilor dintre albatrosiºti ºi nihilismului, ale pesimismului,
era una artisticã, ºi, totuºi, nu cu este forþat. tilor, prin prisma asemãnãrilor optzeciºti, are specificaþia de a ale imaginarului de rãzboi. Nu se
puþine ecouri în contextul ime- Tot la fel de adevãrat este cã ºi structurilor comune între ei limpezi ºi unele erori fãcute de sfieºte sã facã „public”, într-un
diat. Seceratã de cenzurã, efec- odatã cu generaþia ºaizeci, alba- ºi albatrosiºti, a întârziat, pe de- Emil Manu sau Lucian Valea, erori poem, aceastã adeziune, dedi-
tele poeziei generaþiei „pierdu- trosiºtii au cãzut într-un con, o parte prin înãsprirea cenzurii, de datãri sau inexactitãþi bio- cându-i lui Geo Dumitrescu câ-
te”, sau „a rãzboiului”, nu au pu- adânc, de umbrã. Autorii gene- pe de altã parte prin atitudinea bibliografice. teva rânduri (poemul Iniþiati-
tut sã ajungã la maturitate într- raþiei „pierdute” ajunseserã la programaticã optzecistã de a nu- În ceea ce priveºte poezia vã), chiar în volumul de debut
un mod normal ºi, astfel, traseul maturitate în 1960, unii reve- ºi numi predecesorii. Gabriel propriu-zisã ºi valenþele esteti- Panopticum (1943). Este un
discursului poetic românesc era neau cu noi volume dupã seceta Coºoveanu reface legãturile po- ce ale acesteia, am putea vorbi adevãrat paradox cum în litera-
grav alterat. din deceniul ºase, mai mult sau eziei albatrosiste cu poezia con- în cazul antologiei realizatã de tura românã imaginea damnatu-
Sârmã ghimpatã. Când fo- mai puþin cenzurate, alþii, cum temporanã. Este pentru prima Claudiu Komartin de trei grupe lui sau a decadentului se con-
curile se vor stinge printre rui- este cazul lui Ion Caraion, fac datã când, structurat ºi sistema- de poeþi. Prima, formatã din po- struieºte pe acest principiu, în-
ne. Poeþi ai generaþiei rãzbo- pactul cu regimul ºi îºi continuã tizat, generaþia „pierdutã” este eþii de referinþã ai generaþiei, al tâlnit de altfel ºi în Craii de
iului, antologia alcãtuitã de publicarea de volume. Cu toatã legatã de manifestãrile europe- cãror univers poetic, bine indi- Curtea-Veche, unde personaje-
Claudiu Komartin, cuprinzând falsa-deschidere a anilor ’60, ne de la acea datã ºi se fac ana- vidualizat, original ºi fecund a le (reale sau livreºti) creazã un
un numãr de douãzeci de poeþi poeþii generaþiei „pierdute”, prin logii cu poeþii englezi din miº- produs opere viabile ºi astãzi. cerc existenþial, de identificare
ºi încercând o revalorificare a depozitarul de atitudini reacþio- carea The Movement, dar ºi cu Cu Tonegaru ne aflãm într- cu un grup sau creându-ºi nevo-
generaþiei „pierdute are, la doi nare pe care-l duceau în spate, poeþii americani din generaþia una dintre cele mai hamletiene ia de identificare cu un grup.
ani de la apariþie, un traseu as- sufereau o mare problemã de lui Ginsberg. Astfel, se puneau dimensiuni ale poeziei româ- Al doilea grup de poeþi i-ar
cendent al receptãrii. Autorii receptare, prin comparaþie cu bazele unei receptãri adecvate a neºti. O poezie cinicã, jucãuºã, include pe C.T. Lituon, Ben Cor-
antologaþi, destul de greu acce- tinerii care se afirmau atunci, generaþiei rãzboiului, se deschi- îndrãgostitã, uneori sexualã, laciu, Sergiu Filerot, Mihail Cra-
sibili unii dintre ei, alþii editaþi printre care Nichita Stãnescu, deau premise estetice de reva- care nu recunoaºte o autoritate ma, Mircea Popovici ºi Alexandru
în opere complete sau antologii Marin Sorescu, Ana Blandiana. lorificare ºi contextualizare. pentru cã universul ei nu are au- Lungu, poeþi cu sclipiri excepþio-
de autor sunt figuri aflate încã Acest lucru nu doar cã a împie- Monografii foarte recente toritãþi, nu are graniþe. nale ºi care completeazã o pano-
în penumbra evenimentelor din dicat o receptare corespunzã- reiau ºi ele firul problemei ºi în- În legãturã cu Dimitrie Ste- ramã diversificatã a generaþiei.
a doua jumãtate a secolului XX. toare, ba chiar a deplasat poezia cearcã indicare unor legãturi laru s-au emis multe opinii cri- O a treia gupã de poeþi este
Cu toate acestea, mulþi din ei româneascã de pe cursul ei nor- estetice între generaþia rãzboiu- tice, de cele mai multe ori com- reprezentatã în antologie sub ti-
sunt poeþi compleþi, cu viziuni mal, al tranzitivului, al prozaicu- lui ºi literatura postmodernistã. plementare, iar acest lucru s-a tlul Când focurile se vor stin-
extraordinare ºi poeme de o ac- lui ºi al transparenþei, cotind Unul dintre studiile care se ba- fãcut nu pentru cã poezia sa este ge printre ruine, poeþi care
tualitatea nesperatã. spre metaforizare, alegorizare ºi zeazã pe acest tip de receptare una uni-dimensionalã, ci pentru competeazã imaginea genera-
Prefaþa traseazã o linie exac- ermetism. Modernismul inter- din perspectiva poeziei contem- cã tipologia pe care o creazã þiei, neavând un timbru autentic
tã între punctele care au dus la belic era reactualizat într-un porane este studiul Cristinei Stelaru este una aparte. Poezia sau un univers individualizat, dar
închegarea ºi recunoaºterea ge- mod retard, asincron. Crãciun din 2016, Poezia gene- româneascã aºtepta, într-un fel, care îºi aduc aportul biografic
neraþiei, plecând de la revistele Poezia româneascã neomo- raþiei albatrosiste. Cu observa- un astfel pe poet. Instrumentele asupra generaþiei.
care au contribuit la dezvoltarea dernistã, cea mai recentã sinte- þia cã formula „generaþia alba- de receptare erau pregãtite, dru- Revizitatã, generaþia rãzboiu-
tinerilor poeþi, trecând prin im- zã a lui Ion Pop, deºi prezintã, trosistã” este o inexactitate ter- mul fusese deschis de Bacovia, lui îºi aratã de fiecare datã ac-
pedimentele de ordin social ºi succint ce-i drept, generaþia rãz- minologicã (albatrosismul a re- exemplele din literatura univer- tualitatea discursului care o ca-
politic pe care au fost nevoiþi sã boiului în termeni pozitivi ºi prezentat o facþiune, o faþetã, în salã le aveam, ne lipsea doar racterizeazã, prospeþimea ex-
le îndure ºi ajungând la discuta- apreciativi, nu pune problema sens cãlinescian, a deceniului poetul. Iar Stelaru nu s-a încã- presiei, încercãrile de acordare
rea poeziei propriu-zise. O pre- unei poezii neomoderniste ro- cinci, nu generaþia însãºi; gene- pãþânat sã nege acest model, ºi ºi sincronizare cu discursul po-
faþã „de manual” realizatã de mâneºti care ar fi trebuit sã în- raþia a cuprins ºi alte miºcãri, l-a însuºit într-un mod autentic, etic european de la acea datã ºi
Claudiu Komartin, bine docu- ceapã chiar cu aceastã genera- precum cea a cerchiºtilor, sau a existenþial, aºa cum stã bine ori- valoarea intrinsecã, doveditã
mentatã ºi atent condusã. þie, aceasta fiind în mod orga- celui de-al treilea val avangar- cãrui damnat. prin încãpãþânarea ei de a strã-
Receptarea generaþiei rãzbo- nic cea care urmeazã cronolo- dist), studiu Cristinei Ciobanu, Poezia lui Geo Dumitrescu, bate deceniile în ciuda factori-
iului este una sinuoasã. O primã gic modernismului interbelic, exhaustiv ºi care pune ºi proble- pionul generaþiei rãzboiului, au- lor care i s-au împotrivit.

Cartea zilelor noastre


D
in fragedã pruncie pân’ telectual sutã la sutã. Profu’ Ma-
la ºaptezeci. O dare de
seamã despre timpu’
scurs decenii la rând. Amintiri din Manolescu, despre sine nolescu intrând clar într-o aseme-
nea breaslã de soi...
copilãrie, adolescenþã, tinereþe, fapte, întâmplãri mai vechi sau ea, cu siguranþã, la istoria con- n Adrian SIMEANU
maturitate. O viaþã de om printre mai noi. Criticu’ bucureºtean zu- temporanã a plaiului autohton.
oameni ºi cãrþi mai ales. Nicolae grãvind cu meºter penel portre- Dar, în primu’ rând, prezentarea * Nicolae Manolescu, Viaþã
fiind predestinat la citit ºi la scris, te, locuri ºi momente semnificati- unui destin remarcabil. Unul in- ºi cãrþi, Ed. Paralela 45, 2010
dupã cum se ºtie. Sârguincios, ve din existenþa-i. Sau din istoria
scrupulos, neîndoios cu folos. Fã- trãitã personal. Arãtând trecutu’
cându-ºi din asta nobilã profesie. veac ºi tarele lui apãsãtoare. Cu
Este, fãrã îndoialã, un cãrturar. sinceritate ºi fãr’ de ranchiunã.
Mustind de lecturi fel ºi chip. Co- Dovedindu-se narator adecvat.
mentator fertil, activ, valoros. Romancier autobiografic echili-
Dascãl universitar, acum în Acade- brat, talentat, eu l-aº socoti. Ele-
mie. Chiar politician într-o vreme. gant stilistic, atent în evaluãri,
ªef la Uniune, mai încoace’. Acu, pertinent ºi competent. Astfel cã
la vârsta destãinuirilor, binevenit. demersu-i memorialistic eficient
Rememorând, relatând, dezvã- se vãdeºte din abundenþã. Fu
luind, povestind atâtea ºi-atâtea pentru mine o mare plãcere sã
cu ºarm. Nimerit, cumpãnit, izbu- parcurg volumul*, o noapte din
tit. Asta fiind concluzia dupã ulti- câte mai am meritat dãruindu-i. Cã
ma filã din „Amintirile unui cititor þios în expunere. Nicidecum sim- nu e jurnal banal. Ori simplã lite-
de cursã lungã”. Lecturate cu ne- plist. Rafinat pe mãsurã ºi util cât raturã din aia de umpluturã. Ci
saþ mare. Cu bucuria stârnitã de cuprinde. Atractiv, cuceritor, îm- vrednicã scriiturã, cu fainã arhi-
un text bogat ºi deloc trenant. bietor la reflecþie inevitabil... tecturã. Substanþialã, esenþialã.
Doldora de informaþii ºi judecãþi Gãsim în opu’ menþionat nu Priceputã foarte, captivantã cert.
de valoare. Elegant ºi nepreten- doar titluri ºi autori. Ci ºi oameni, Mãrturie amplã ce contribuie ºi Paul Drãcea – Dor de Sulina

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 13


R
ealitatea nu e ceea ce
pare, titlul cãrþii cunos-
cutului fizician Carlo
Rovelli, ar putea fi mesajul subli-
un Nero al Lumii Moderne
minal transmis de ultima apariþie Dracul ºi mumia, cât ºi Marele datã la fel ca cel de altãdatã, un sã-ºi salveze propria lume.
editorialã, Marele Incendiator - Incendiator - Cronica unui fapt „Bucureºti – strict secret”. De altfel, romanul are o con-
Cronica unui fapt divers, a scri- divers, aduc în atenþia lectorului Marele Incendiator este un strucþie de tip concentric: centrul
itorului Stelian Tãnase, publica- imaginea capitalei, a Guberniei roman care fascineazã ºi provoa- cercului îl reprezintã câinele Zgai-
tã spre finalul anului 2019, la Edi- Valahiei, din diverse perioade is- cã interpretãri dintre cele mai di- bã, în cercul interior se aflã Zoe,
tura Corint. torice. Autorul surprinde oraºul ca verse, pornind chiar de la cele iar cercul din afarã este reprezen-
Un scurt paragraf din cartea mai topos al melancoliei ºi din per- douã mottouri semnificative, unul tat de Vivi, a cãrui lume se identi-
sus amintitã: „Omenirea e ca un spectiva timpului ce se scurge dintre ele, cel aparþinând lui La- ficã iniþial cu Zgaibã, câinele mult
copil care creºte ºi descoperã cã nestingherit, mai ales în realitatea martine, trasând, oarecum, direc- iubit, apoi cu Zoe. Realitatea co-
lumea nu se reduce la odãiþa lui ºi obiºnuitã, imediatã. þia de lecturã: „Acolo unde exis- munã, banalã a celor doi se trans-
la locul lui de joacã, ci e vastã ºi Un fapt banal, un câine ucis tã un nefericit, Dumnezeu trimite formã într-o irealitate imediatã,
existã nenumãrate locuri de des- de o maºinã declanºeazã acþiu- un câine”. fantasticã, halucinantã, ilogicã ºi
coperit ºi de cunoscut, diferite de nea romanului. Despre acest sub- Romanul este unul polimorf în absurdã.
l ecturi

cele printre care a crescut”, mi-a iect, Stelian Tãnase mãrturisea sens postmodern, construit pe Titlul romanului reflectã cum
evocat spaþiul copilãriei autoru- într-un interviu cã a resimþit diverse teme: cãutarea identitã- un banal fapt divers devine sur- Duritatea limbajului, uneori li-
lui Stelian Tãnase de pe strada vinovãþia dispariþiei câinelui din þii, oraºul decãzut, fuga de soli- sa unui roman-cronicã ºi cum un cenþios, impregnat cu elemente de
Avrig, un spaþiul eliadesc, de Bu- curtea vecinei pe care chiar el îl tudine, Eros ºi Thanatos. Chiar om simplu, modest, precum Vivi argou, elemente de jargon, neolo-
cureºti cu reminiscenþe interbeli- salvase de pe maidanele Bucu- ºi fotografia deþine un rol cen- Lazãr: „Sunt un oarecare, un mai- gisme, atmosfera tensionantã, in-
ce, un spaþiu boem ºi plin de via- reºtiului. Poarta lãsatã deschisã tral, deºi inaparent, ca ºi în roma- danez – ca Zgaibã”, ajunge sã serþiile groteºti evidenþiazã ºi ele
þã, uneori excentric, colorat, cu a dus la moartea inevitabilã a unui nul românesc interbelic. reactualizeze arhetipul Marelui o lume în declin care, de cele mai
prãvãlii, târgoveþi, pieþe aglome- semper fidelis sub roþile unei Deºi se resimte încã de la pri- Incendiator al Lumii Antice, într- multe ori, eºueazã în absurd.
rate, cafenele, berãrii, restauran- maºini. Dupã o lungã perioadã de mele pagini nostalgia Bucureºtiu- o lume modernã. Marele incendiator Vivi Lazãr,
te, cinematografe, saloane de elaborare, aproximativ cinspreze- lui interbelic, prin trimiterile sub- Dacã pentru împãratul roman prin reflectarea poliedricã, se
dans, iluminat de o aurã specialã, ce ani, evenimentul, care poate tile la versurile lui Miron Radu contextul era altul, acela de a crea oglindeºte în viziunea societãþii
un amestec de veselie, melanco- pãrea nesemnificativ, „un fapt Paraschivescu, acþiunea se pe- o lume nouã, aici se aduce în ac- prin intermediul comentatorilor
lie, fericire, nostalgie, încântare ºi divers”, dar care i-a marcat sen- trece în Bucureºtiul anilor 2000, tualitate un Nero specific lumii virtuali. Aceºtia reprezintã vocea
romanþã. Bucureºtiul anilor 2000 sibilitatea, transgreseazã epicul, confruntat, printre altele, ºi cu moderne. Diferenþa dintre cei doi mulþimii, care în tragedia anticã
mai deþine câteva locuri, sau col- reunind paginile într-o imago problema câinilor maidanezi. În este cã primul incendiazã Ceta- era reprezentatã de Cor, urmãrind
þuri, cum le numeºte autorul, cu mundi balcanicã – Bucureºtiul. scrierile sale, inclusiv în Marele tea Eternã, iar Vivi Lazãr însem- dreptatea celui nedreptãþit ºi con-
un puternic miros al trecutului Privit din spatele Pieþei Obor, din Incendiator, se observã, cã din- nele lumii marcate de alienarea damnarea celui vinovat.
afectiv, cuceritor. Romanele: Lu- perioada copilãriei autorului, colo de idea de topos, Bucureº- prin tehnicã, prin pierderea sen- Referitor la avatarul comenta-
xul melancoliei, Corpuri de ilu- Bucureºtiul actual este un spa- tiul devine un personaj „picante- sului existenþei. SUV-urile negre torilor virtuali mi-a atras atenþia un
minat, Playback, Maestro, Moar- þiu neatrãgãtor, urât, asimetric, resc”, cãruia Stelian Tãnase îi pe care le incendiazã ºi care l-au element extrem de semnificativ: se
tea unui dansator de tangou, un spaþiu care nu va mai fi nicio- cunoaºte toate colþurile, reali- readus la statutul de rãzvrãtit nu observã cum romanul este strã-
zând o geografie simbolicã, sur- simbolizeazã doar puterea mate- bãtut de un întreg filon al tradiþiei
prinsã ºi evidenþiatã magistral de rialã, exterioarã, ci ºi o epocã cre- literare ce-ºi aflã paternitatea în
Andreea Rãsuceanu în lucrarea puscularã, în derivã. Urmuz, prin personaje ca Pâlnia ºi
– Bucureºtiul literar – ºase lec- Protestele la care asistãm în Stamate, sau Fuks – personajul
turi posibile ale oraºului. roman, conferinþele de presã, vi- principal din „Fuksiada”, apoi prin
În Cronica unui fapt divers zitele oficiale, massmedia româ- Apunake, un alt comentator vir-
sunt zugrãvite moravurile socie- neascã, instituþiile statului scot tual, care aminteºte de distopica
tãþii contemporane, o lume cara- la luminã decrepitudinea ºi jego- povestire a lui Grigore Cugler,
gialescã, o satirã, o frescã vãzutã ºenia nesfârºitã a Bucureºtiului, ramificându-se apoi în balcanis-
de „cronicarul-povestaº” în mod faptul divers fiind prezentat ast- mul de tip matein, foarte evident
original, scriere care devine în fel din mai multe perspective. ºi el prin personaje precum Gore
cele din urmã o alegorie. Prin Marele Incendiator - Cro- Pirgu sau Amadeo Pantazzi.
Acþiunea romanului pendu- nica unui fapt divers prolificul Finalul romanului nu este unul
leazã în jurul cuplului shakespea- prozator a reuºit sã creeze o deschis în privinþa personajelor
rian – Vivi Lazãr, un fotograf ide- frescã în spiritul noului realism, principale ºi nici cu Happy End,
alist, freelancer ºi Zoe Firescu, o prezent la noi mai ales în cinema- ci unul tragic ºi absurd, ca al al-
jurnalistã dedicatã care se ocupa tograful contemporan, dar cu tor poveºti de dragoste din Re-
de rubrica „Fapt divers”, a mare- subtilitãþi specifice neorealismu- pertoarul amorului.
lui cotidian „Aurora”. lui din filmul italian, dublatã Romanul are un pronunþat as-
Cei doi îndrãgostiþi trãiesc printr-un spectacol intertextual pect cinematografic ºi probabil cã
într-o societate sterilã, degrada- de o dimensiune simbolicã, resim- mulþi cititori ºi-ar dori sã vadã
tã moral ce se ghideazã dupã rân- þitã mai ales prin numele sugesti- Marele Incendiator - Cronica
duieli anacronice, balcanice, ce ve ºi expresive ale personajelor: unui fapt divers pe marile ecra-
vor macula viaþa tânãrului cuplu. Porfiriþã Zaþ, Tita Nemiluita, Jeg, ne, evident, în scenariul ºi regia
Astfel, cei doi vor fi condamnaþi Zexe, Fifine B, Aglae-zisã Þumpi, lui Stelian Tãnase.
pentru cãutarea adevãrului trans- Pazvante Chiorul. n Carmen Theo
Paul Drãcea - Renunþarea personal ºi pentru cã au încercat Fãgeþeanu

Ion Popescu-Piscu – un omagiu editorial


tâlnesc miºcarea ºi tensiunile ex-

L
a Editura Bizantinã - ºi fiica sa, Lucreþia. semnând ca poet – Ion Piscu.
Bucureºti a apãrut în Gãsim aici ºi fotografia monu- În preambulul cãrþii, Prof. perienþei curente”.
2019 „o carte a discipo- mentului de cinstire a eroului Ion Univ. Dr. Mihail Diaconescu Cei doi artiºti plastici: Gri-
lilor”: Mãrturii despre savantul N. Popescu ºi a soþiei Irina - aflat subliniazã valoarea lui Ion Popes- gore Popescu-Muscel ºi Maria
clasicist, patrologul, scriitorul în curtea bisericii din comuna Pis- cu-Piscu: „Ca savant clasicist, Popescu-Dragomir, membri ai
ºi profesorul ION POPESCU- cu-Dolj - pãrinþii profesorului Ion poet ºi profesor, Ion Popescu- Uniunii Artiºtilor Plastici din
PISCU, o ediþie conceputã ºi re- Popescu-Piscu. Piscu ilustreazã marea tradiþie a România, prezintã în aceastã car-
alizatã integral de Maria ºi Grigo- Expresivã apare ºi familia po- studiilor dedicate la noi culturii te lucrãri valoroase, unde distin-
re Popescu-Muscel. etului Ion Popescu-Piscu, docu- antice greceºti ºi latine. Ilustrea- gem mijloace de expresie varia-
Cartea conþine 26 de articole mentatã fotografic în componen- zã, de asemenea, preocupãrile te, relaþii sau raporturi inerent
de fond scrise de discipoli, frag- þa: Ion Popescu- Piscu, Antoa- teologilor români în domeniul compoziþionale - instituite în
mente de poezii ºi comentarii la neta (soþia poetului) ºi cei patru vast al patrologiei”. Iar ca profe- funcþie de cerinþele unei ima-
traducerile din greacã, ilustraþii ºi copii ai acestora, Spiridon, Euge- sor de liceu la Câmpulung Mus- gini - între proprietãþi specifice
fotografii. În finalul cãrþii sunt nia, Grigore ºi Mihai-Teodor. cel „a insuflat generaþiilor de fie culorii, fie liniei, fie formei
publicate peste 40 de fotografii Mãrturiile cuprinse în carte elevi, pe care i-a instruit ºi i-a spaþiale sau comune tuturor
despre familia profesorului Ion dezvãluie personalitatea comple- educat, nobilul sentiment al da- acestor elemente de limbaj vi-
Popescu-Piscu, începând cu bu- xã (intelectual-culturalã, pedago- toriei intelectuale, civice ºi mora- defineºte Rãzvan Teodorescu) ºi zual ºi devenite, astfel, mijloa-
nicul profesorului – învãþãtorul gicã, moralã, spiritualã) a celui ce le faþã de marile valori istorice ºi soþia sa, Maria Popescu-Drago- ce sintactice ºi semantice, adi-
Nicolae Constantin Popescu, unul a fost ºi rãmâne profesorul de culturale care ne reprezintã pe mir, au împodobit cartea cu de- cã armonie, contrast, ritm, do-
dintre primii absolvenþi ai ªcolii vocaþie Ion Popescu- Piscu noi, românii, în timp ºi în lume”. sene ºi detalii dupã ansamblurile minanþã, dinamism, proporþii,
Normale din Craiova, care în oc- (1909- 1978), savant clasicist, Prezentarea graficã, esteticã a de greacã pe care le-au realizat în structurare compoziþionalã ºi
tombrie 2020 va sãrbãtori 150 de patrolog, scriitor, licenþiat al Fa- acestei cãrþi este deosebitã. Cri- þarã ºi în strãinãtate. Desenul fin, rafinatã expresivitate. Ele ilus-
ani de existenþã neîntreruptã. cultãþii de Litere ºi Filosofie ºi al ticul ºi istoricul de artã Prof. atent la detalii ºi fresca în culori treazã o concepþie editorialã
De asemenea, sunt prezenta- Facultãþii de Teologie, finaliza- Univ. Dr. Constantin Prut scoate pure, fãcând sã transparã univer- originalã, ce pune în valoare o
te fotografii ºi date despre învã- te cu „magna cum laude”, pro- în evidenþã faptul cã „Grigore Po- sul sacru, acordã fiecãrei pagini personalitate de mare anvergu-
þãtorul erou Ion N. Popescu fesor la Calafat, Craiova, Curtea pescu Muscel („probabil cel mai o pregnanþã deosebitã, în care va- rã culturalã.
(1881- 1917), tatãl profesorului, ºi de Argeº, Deva ºi 30 de ani pro- important pictor muralist al or- lorile antichitãþii clasice, famili-
despre mama sa, Irina Popescu, fesor la Câmpulung Muscel, todoxiei europene”, dupã cum îl are preocupãrilor celui evocat, în- n Ovidiu Bãrbulescu

14 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


n GHEORGHE FABIAN
artiºti de prestigiu ai scenei muzicale craioveane
R
ecentul spectacol cu nase) a rezervat destul spaþiu sã „echilibreze” discursul muzi-
opera „Don Pasquale” exprimãrilor individualizate ale cal, sã convingã publicul de
de G. Donizetti, prezen- personajelor, creionând o evi- „francheþea” demersului artistic.
tat de Opera Românã din Craio- dentã progresie a acumulãrilor Celebrissimele Anotimpuri ale
va, în sala Cercului Militar, a atras comice; corul (pregãtit de Lelia lui A. Vivaldi, în versiunea violo-
atenþia publicului meloman prin Candoi) a atras atenþia prin sigu- nistului craiovean Dan Predoi, au
distribuþia de zile mari ºi condu- ranþa prestaþiei; scenografia (Rãs- sunt cu vie expresivitate ºi spirit
cerea muzicalã asiguratã de un van Drãgãnescu) în „versiune” profesional, cu o impresionantã
profesionist de marcã, dirijorul minimalistã, decorul; pe linie tra- strãlucire a frazelor muzicale, cu
permanent al instituþiei, Dumitru diþionalã, costumele. autenticitate ºi atractivitate. Dis-
Cârciumaru. Dumitru Cârciumaru a condus cipol al marelui violonist concer-
Basul Sorin Drãniceanu, per- desfãºurarea muzicalã pe calea tist ºi pedagog, Daniel Podlov-
sonalitate emblematicã a scenei „bunelor maniere” dirijorale (este schi, de a cãui îndrumare a bene-
lirice craiovene, a acoperit rolul un artist excepþional, un autentic ficiat în timpul anilor de studii la
titular printr-o evoluþie extraordi- pedagog de orchestrã). În între- Universitatea Naþionalã de Mu-

a r te
narã: posedã un instinct teatral gul sãu, Don Pasquale este un Mihai Diaconescu zicã din Bucureºti; Dan Predoi
fãrã cusur ºi un mod controlat al spectacol de succes; graþia ºi conduce un ansablu cameral de
exprimãrii artistice. Caracterul umorul, omniprezente. Maestrul Pavel ªopov ºi-a tavian Gorun ºi Elvis Ciucules- renume în Bãnie, Cvartetul de
buff al personajului îi oferã posi- Anul acesta, Filarmonica „Ol- demonstrat, ºi cu acest prilej, cu) în postura instrumentelor coarde „Prelude” ºi este de
bilitatea de a-ºi etala posibilitãþi- tenia” a dedicat Zilei Culturii Na- adevãrata mãsurã a înzestrãrii solistice în partea lentã, alãturi aproape un deceniu ºi jumãtate
le interpretative. Glasul sãu, de þionale (15 ianuarie) un concert sale artistice, beneficiind de apre- de pian. În pãrþile extreme, in- membru al orchestrei simfonice a
un colorit aparte, este marcant. al Coralei academice, cu maestrul cierile publicului. Meritul coralei, strumentul cu taste este atotstã- Filarmonicii „Oltenia”.
În rolul doctorului Malatesta, Pavel ªopov la pupitrul dirijoral. covârºitor! pânitor. Dincolo de ineditul par- Muzica Anotimpurilor este un
baritonul Marco Camastra, din A fost o searã muzicalã de realã Cântat foarte rar, cel de-al doi- titurii, Mihai Diaconescu s-a si- opus de succes sigur la public,
Italia, a desenat cu ºarm situaþii þinutã, patronatã de profesiona- lea Concert pentru pian ºi or- tuat pe o poziþie concertisticã mai ales atunci când interpretarea
debordante, dovedind cã stilul lism ºi bunã conlucrare dintre di- chestrã în Sol major,op. 44, de de înaltã facturã: este convingã- se situeazã la nivel de performan-
donizettian îi vine ca o mãnuºã; rijor ºi ansamblu. P.I. Ceaikovski, oferit de tânãrul tor în ceea ce face, este bine pus þã! Orchestra a fost pentru solist
în chip maximal, cerinþele tipice Am ascultat un program alcã- pianist craiovean Mihai Diaco- la punct, ca asimilare ºi punere un partener sensibil care l-a urmat
belcanto-ului, atât în cantilenã, tuit din lucrãri inspirate de lirica nescu, ne-a convins cã poate fi o în valoare a textului muzical, cu sporitã disponibilitate artisti-
cât ºi în momentele de agilitate eminescianã (Patru madrigale muzicã „frecventabilã”, atrãgã- este o agreabilã ºi distinsã pre- cã. Neîndoios, Dan Predoi meritã
vocalã, au fost rezolvate exem- de Paul Constantinescu), prelu- toare, deºi nici pe departe nu zenþã scenicã. Orchestra, sub aplauzele ºi preþuirea melomani-
plar. În celebrul duet comic din- crãri de folclor ºi creaþii în stil poate fi „alãturat” primului ºi ce- iscusita baghetã a dirijorului ba- lor (ºi nu numai).
tre Pasquale ºi Malatesta, prin- popular românesc; nu în ultimul lebrului concert în si bemol mi- sarabean Vladimir Lungu a ºtiut
tre cele mai renumite din întreaga rând, piese corale a cappella cu- nor (inegalabilã capodoperã sim-
literaturã a genului, cei doi so- noscute publicului din alte apa- fonicã). Al doilea concert se si-
liºti ne-au convins cã ne aflãm în riþii scenice ale coralei craiove- tueazã, totuºi, pe coordonatele
faþa unui mod cu totul special de ne, dar ºi din muzici cvasiinedi- primului: acelaºi caracter orches-
a face muzicã ºi de a construi o te (Tiberiu Olah: Pasãrea mã- tral, acelaºi tumult sonor (uneori,
atmosferã de umor tonifiant. iastrã ºi Strigãtura; Eugen Pe- cameral), evidenþiazã toate regis-
Tenorul Bogdan Mihai, în Er- tre Sandu (Catrene). Atent, la trele instrumentului solistic, strã-
nesto, s-a adaptat comicului si- obiect, a fost acompaniamentul luceºte prin tehnicã pianisticã
tuaþiilor, înþelegând, din prima, pianistei Corina Stãnescu (în (acorduri, pasaje impunãtoare
jocul dublu al iubitei sale Norina, Patru madrigale); solo-ul bas- etc.). Se observã o anume super-
interpretatã de soprana Maria baritonului Cristian Tãlîngã, la ficialitate a prelucrãrii, o autono-
Francesca Mazzara (Italia). Cel înãlþime. mie a elementelor de bravurã. În
de-al 5-lea personaj al operei, Prezentatoarea concertului, fapt, fiecare din cele trei pãrþi ale
Notarul, a fost interpretat carica- Mihaela Dumitru, a ºtiut sã punc- concertului nu se detaºeazã ca
tural de actorul Alexandru Petre. teze, în puþine cuvinte, de o ma- individualitate expresivã.
Câteva cuvinte despre realiza- nierã elegantã, „desfãºurãtorul” Interesantã este folosirea vio-
tori: regia artisticã (Arabela Tã- pieselor din program. rii ºi violoncelului (excelenþi, Oc- Dan Predoi

vioara în prim–plan: pagini concertante alese (I)


P
reclasicismul (1600- violoncel, op. 4. A fost un proli- concertului instrumental. Con- din acea vreme a constat dintr-o continuu, este lucrarea cea mai
1750) reprezintã epoca fic compozitor în domeniul crea- certele sale pentru vioarã l-au formã liber-improvizatoricã, cunoscutã, care inaugureazã un
celei mai mari „revolu- þiei pentru trompetã. determinat pe J.S. Bach sã tran- neavând o construcþie precisã. ºir întreg de lucrãri cu aceastã
þii” din istoria muzicii, cu trãsãturi Giuseppe Tartini (1692-1770). scrie unele pentru cembalo (pian) Întregul era compus din trei pãrþi tematicã, din care amintim doar
distincte: tendinþa spre grandios, Violonist, compozitor, pedagog ºi ºi orchestrã, pentru 3–4 piane ºi contrastante ca tempo (repede, oratoriile lui Telemann ºi Haydn,
complicate construcþii arhitectu- teoretician italian, a fost unul din- orchestrã, pentru orgã. Melodi- lent, repede), în cadrul cãrora ciclul pentru pian de Ceaikovski,
rale (fuga), avânt uriaº al muzicii tre cei mai importanþi violoniºti– citatea ºi sonoritatea armonicã temele apãreau când în tutti-ul baletul lui Glazunov (ºi suita sim-
instrumentale, „descoperirea” virtuozi ai secolului XVIII. Ca în- denotã originalitate ºi „demon- orchestrei (numite ritorneli), când fonicã). Concertele lui Vivaldi nu
omofoniei, definitivarea tonalitã- drumãtor al violoniºtilor aparþi- teazã” convenþionalismul muzical în discursul instrumentului doar cã poartã denumirile celor
þilor majore ºi minore, noi forme nând diferitelor naþionalitãþi, a fost al epocii. Dacã în cazul creaþiei solistic. Vivaldi a scris câteva zeci patru anotimpuri, Primãvara (Mi
muzicale (concerto grosso ºi con- denumit maestro delle nazioni. lui J.S. Bach se încheie epoca în- din concerte pentru vioarã solo major), Vara (Sol minor), Toamna
certul, trio-sonata, opera, ivitã la Este autorul unor veritabile ino- delungatã a polifoniei, în creaþia ºi orchestrã pe care deobicei le (Fa major), Iarna (Fa minor), dar
finalul secolului XVI). Vioara do- vaþii: a folosit corzi groase ºi arcuº lui A. Vivaldi dominatoare este includea în cicluri. Interesant este folosesc ºi un comentariu literar,
mina muzica Barocului, aºa cum din lemn uºor, a lãrgit în mod sub- armonia, iar multe lucrãri instru- ciclul concertelor adunate în op. constând din sonete aparþinând
vocea dominase epoca Renaºte- stanþial graniþele tehnicii violonis- mentale se caracterizeazã printr- 8, sub titlul IlCimentodell‘Armo- unui autor necunoscut. Fiecare din
rii (Yehudi Menuhin). tice, a îmbogãþit dinamica de la o expresie mai tranºantã faþã de nia e dell‘Inventione; primele aceste sonete ne oferã un tablou
Arcangelo Corelli (1653-1713). pianissimo la fortissimo grandios lucrãrile vocale. Alãturi de ope- cinci concerte reprezintã tipul al respectivei pãrþi a anotimpului
Violonist, compozitor ºi pedagog în cadrul folosirii dublelor coarde re, Vivaldi ne-a lãsat, printre lu- muzicii cu program (ilustrativã). în directã legãturã cu trãirile omu-
italian, cu o activitate prodigioa- ºi trilurilor diabolice (în celebra crãrile vocale, 2 oratorii, lucrãri Tematica primelor patru concer- lui ºi relaþia sa cu natura. Construc-
sã. A cunoscut o largã apreciere, Sonatã în Sol minor). Ca teoreti- religioase, cantate laice, arii, se- te configureazã Anotimpurile; al þia este desãvârºitã, compozitorul
în primul rând, ca violonist, dove- cian, a elaborat lucrãri importan- renade. În latura orchestralã, a cincelea, furtuna pe mare (La a optat pentru structura concer-
dind o remarcabilã ºtiinþã de teh- te, printre altele Trattato di musi- scris peste 20 simfonii, 46 con- Tempesta di mare).Iatã-l pe Vi- tului rondo; înþelesul subtilitãþi-
nicã a acestui instrument. A scris ca ºi Trattato delle appoggiatu- certi grossi, peste 500 de concer- valdi, cel care face, doar cu o lor textului le-a lãsat în seama so-
concerte grossi, sonate da came- re. Creaþia lui Tartini face parte din te solo pentru vioarã (230), vio- trãsãturã de arcuº, sã cadã frun- listului, în timp ce ritornelele or-
ra, sonate pentru vioarã ºi cem- epoca preclasicã. A abordat, în- loncel (25), flaut (10), oboi (15), zele arborilor (Ange Goudar). chestrei configureazã ºi pãstrea-
balo. Aceste lucrãri au contribuit deosebi, douã forme: sonatã ºi fagot (40), mandolinã, orgã. Iatã Anotimpurile (Le quattro sta- zã atmosfera de bazã.
la dezvoltarea formei de sonatã concert; se înþelege pentru vioa- titlurile unor culegeri de concer- gioni), op. 8, nr. 1-4, pentru vioa-
solo ºi a concertului orchestral, rã. Sonate solo a scris peste 150, te pentru vioarã: L‘Estroarmoni- rã, instrumente de coarde ºi bas n Geo Fabian
anticipând compoziþiile de acest trio–sonate, 50. Sunt cunoscute co; La Stravaganza; IlCimento-
gen ale lui Bach ºi Händel. peste 130 de concerte, din care dell‘Armoniae dell‘Inventione;
Giuseppe Torelli (1658-1709). unele au rezistat pânã în zilele La Cetra. A mai scris: concerte
Violist, violonist, pedagog ºi noastre; adeseori sunt înfãþiºate de camerã, sonate de camerã pen-
compozitor italian, a contribuit la publicului datoritã valorii lor cu- tru 2 ºi 3 viori ºi basso continuo.
dezvoltarea concertului instru- rat–violonistice. A. Corelli, G. Torelli, A. Vivaldi
mental, îndeosebi a concerto-ului Antonio Vivaldi (1678-1741). ºi G. Tartini sunt nume celor mai
grosso ºi concertului solo pen- Unul dintre cei mai reprezentativi importanþi compozitori ai concer-
tru coarde ºi basso continuo. compozitori italieni ai secolului tului preclasic pentru vioarã. Din-
Creaþia sa cuprinde, printre alte- XVIII, uitat dupã moarte, dar re- tre ei, Vivaldi este adevãratul re-
le: 12 concerte de camerã pentru nãscut în chip senzaþional în zi- prezentat al concertului solo pen-
douã viori ºi basso continuo, op. lele noastre. A contribuit, în mod tru vioarã. El i-a conferit forma
2; 12 concertino pentru vioarã ºi definitoriu, la dezvoltarea formei perfectã. Concertul pentru vioarã

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 15


sublimã metamorfozã a Visului Mariei
„Visul Mariei” este genericul fãrã controlul raþiunii”, creaþia
expoziþiei de picturã a medicului- artisticã suprarealistã are rolul de
pictor Paul Drãcea, deschisã pe a gãsi raporturi, chiar ilogice, în-
simezele galeriilor Editurii Aius tre lucruri disparate. Pictorii su-
din Craiova. Drumul spre perfec- prarealiºti folosesc imagini reale,
þiune, acea enigmaticã metenso- narative, fotografice, puse într-
matozã a existenþei umane, este un context ºi într-o compunere
un vis, o permanentã cãutare, o irealã, stranie, pentru a redesco-
continuã luptã cu ceea ce sun- peri sau a crea o lume nouã, „o
tem ºi ceea ce facem, cu ceea ce credinþã în puterea visului, în jo-
ne dorim sã fim. Este drumul si- cul dezinteresat al gândirii” con-
nuos al artistului, al creatorului sidera Andre Breton. În anul
unei lumi noi, a unei realitãþi pro- 1934, Max Ernst spunea cã „nu
prii aflatã la interferenþa dintre trebuie sã ne aºteptãm de la pic-
existenþa exterioarã, vizibilã ºi trãi- tori sã-ºi aºtearnã pe pânzã vise-
rile interioare, dramatice, care le nocturne într-un mod natura-
a r te

printr-o sublimã metamorfozã list ºi descriptiv sau sã creeze din


spiritualã se transformã în creaþii visele lor propriul univers re-
artistice, în opere de artã. Este strâns în care sã se simtã bine,
visul oricãrui creator de a-ºi crea evadând în afara timpului... fie-
stãrile ºi capacitatea de a atinge care artist are deplinã libertate de
sublimul, de a se apropia de per- a trãi într-o zonã aflatã la graniþa
fecþiune, de a-ºi gãsi libertatea dintre lumea interioarã ºi cea ex-
descoperirii unor formule artisti- terioarã, într-o proprie realitate
ce inedite, a unor drumuri proprii (suprarealitate) fizicã ºi psihicã”.
de exprimare prin artã. Pictorul Paul Drãcea trãieºte
Este cu atât mai interesant prin arta sa aceasta dramã („câtã
când talentul artistului se identi- luciditate, atâta dramã”), a liber-
fica, se pliazã pe formaþia profe- tãþii de creaþie într-o realitate pro-
sionalã a omului de ºtiinþã, a me- prie, aflatã la interferenþa dintre
dicului care prin menirea sa tra- experienþa profesionalã, ºtiinþifi-
teazã ºi vindecã corpul omenesc cã a studiilor medicale ºi trãirile Paul Drãcea - ªarpele casei
atât de trecãtor, dar ºi sufletul, în personale ale impactului cu reali-
existenþa lui infinitã. Este mesa- tatea dramaticã a suferinþelor expoziþie sunt structurate în Un tablou interesant, într-o ca pisicii, este proiectat în spa-
jul pe care ni-l transmite medicul- umane. Originalitatea picturii lui funcþie de subiectul narativ, realizare plasticã originalã ºi o þiul cosmic, compus dupã aceleaºi
pictor Paul Drãcea în expoziþia Paul Drãcea este conferitã de jo- uneori gândite scenografic, des- asociere ineditã a elementelor principii terestre ale orizontalis-
personalã de picturã vernisatã cul perspectival al structurii com- fãºurate în spaþiul creat prin per- descriptive, este „Ispitirea heru- mului decorativ: pãmânt cu ve-
sub genericul „Visul Mariei”, poziþionale, dar ºi de ineditul ºi spectiva liniarã sau aerianã. Suc- vimului învins”, în care valurile getaþie, apã, nesfârºitul cerului.
care este ºi titlul unuia dintre ta- noutatea celor mai multe elemen- cesiunea planurilor poate fi în- mãrii se transformã în nori, aripa Peºtele, simbolul paleocreºtin al
blourile de referinþã ale expoziþiei. te decorative, „semne artistice treruptã de un fragment disparat, intens coloratã cade ca o drape- credinþei, al mântuirii prin „apã
Alãturi de alte lucrãri, ne devoa- vitale” ale compoziþiei, gândite separat prin culoare sau unghiul rie într-un decor exotic cu perso- vie”, este un motiv prezent în
leazã mesajul ºi semnificaþia ele- ca un punct de interes, ca un or- de fugã: „ªarpele casei”. În alte najul care se apropie prin nisipul multe lucrãri. Prin picturalitatea
mentelor descriptive, a motivelor nament - mesaj pe suprafaþa pla- compoziþii, un detaliu supradi- galben, în paºi de dans, cu furni- formei ºi a aspectului decorativ
compoziþionale sau decorative nã. Paul Drãcea pleacã de la un mensionat sparge echilibrul ºi cã uriaºã în prim-plan. Planul se- al peºtelui, Paul Drãcea creeazã
care devin ornamente cu valoare detaliu sau o formã anatomicã, continuitatea formelor, devenind cund este dominat de turlele mi- o lume imaginativã, suprarealis-
de simbol. Prin toate elementele luatã parcã dintr-un atlas medi- centrul de interes al tabloului: naretelor în faþa cãrora se aflã tã, amintind de „Grãdinile plãce-
care o definesc, pictura lui Paul cal sau de pe lamela microscopu- Ochi de lotus, Înflorire. forma primordialã a stupei orien- rii” pictate de Hieronymus Bosch.
Drãcea poate fi consideratã de lui din laboratorul medical, care, „Visul Mariei”, original ºi ex- tale. „Violonistul verde” din ta- Peºtele este o reprezentare fan-
facturã suprarealistã, cu influen- prin interpretãri, simplificãri, re- presiv portret compoziþional, pe bloul lui Marc Chagall se trans- tasticã, cu solzi coloraþi, cu ari-
þe simboliste, expresioniste, ale flexe ºi strãluciri carnale, se trans- un fond decorativ suprarealist, formã în „gânditorul albastru”, pioare puternice, cu botul ascu-
artei conceptuale sau ale meta- formã în repere umane, definind este susþinut de o compoziþie din Heruvimul învins de luminã þit, înotând într-o mare de sânge
fizicii. compoziþia artisticã figurativã, echilibratã, organizatã pe douã galbenã, strãlucitoare, din bolta sau cãzând inert prin fisurile apei
Pornind de la ideea cã „arta delimitând-o de abstract. Ca for- registre orizontale egale - pãmân- soarelui. spre abisul fosforescent al ocea-
este un document psihologic, mulã compoziþionalã, lucrãrile din tul ºi cerul, liniºtea ºi infinitul. O temã preferatã de pictorul nului, mormântul tãcut al altor
Frumuseþea ºi delicateþea chipu- Paul Drãcea, prezentã în expozi- peºti descompuºi. Unele lucrãri
lui feminin, eleganþa þinutei, sunt þie, este portretul: Arhanghel, cu aceastã temã: Mediterraneo
subliniate de rafinamentul croma- Sfântul Gheorghe, Dandy, Fri- sau Acvaticã amintesc de forme-
tic, de albastru ultramarin al ro- da, Fãrã scãpare, Katharine le ºi atmosfera suprarealistã din
chiei ºi liniile arabesc care accen- Hepburn. Duhul apelor este picturile lui Victor Brauner, de li-
tueazã miºcarea, atitudinea mis- spiritul puternic, portretul cu bertatea de a-ºi elibera propriile
terioasã ºi enigmatica ºi privirea ºuviþele de pãr transformate în frustrãri ºi trãiri interioare.
visãtoare, puþin tristã – o Mona cursuri albastre de ape. Pieta, o Paul Drãcea este un pictor cre-
Lisa a zilelor noastre. Atmosfera lucrare de mare rafinament artis- ativ, inventiv. Lucreazã cu o tuºã
compoziþiei este creatã de forme- tic, realizatã în pastel pe carton viguroasã, cu linii ferme, diferen-
le totemice sau tradiþionale, cu gri, cu figura tragicã a lui Isus. þiind conturul de liniile ornament,
funcþii simbolice: stabilitatea ºi În lucrãrile din expoziþie întâl- cu pete cromatice decorative, pla-
siguranþa adãpostului, a casei cu nim ºi alte simboluri: Pasãrea te sau picturale. Direcþioneazã
deschideri generoase, largi spre Phoenix, cu capul întors spre tuºele de culoare pentru a vibra
cer, spre luminã, cu stâlpi de prid- propria descompunere, cu privi- spaþiul plastic ºi a dinamiza for-
vor cu torsade decorative brân- rea albastrã a durerii, cu corpul mele. Un loc important este atri-
coveneºti ºi rozete solare, cu ar- acoperit cu pene roºii arzând ca buit acordurilor ºi armoniilor cro-
cade trilobate în culoarea mine- o torþã, întoarsã spre ispita albas- matice, echilibrându-le sau cre-
ralã de lapis lazuli a albastrului trã, ºarpele care îºi înfige sãgea- ând contraste complementare, de
de Voroneþ. Iar liniile de forþã ale ta roºie a veninului. ªi deasupra cald-rece, de închis-deschis, con-
casei vin de undeva de departe, crestelor ninse, lumea îºi conti- trast simultan sau succesiv. Teh-
de la vechimea ºi perfecþiunea nuã dansul florilor într-un joc „al nicile variate folosite conferã lu-
piramidei antice. Dinamica ele- vieþii ºi al morþii în deºertul de crãrilor diversitate ºi unicitate:
mentelor vegetale, frunze ºi flori, cenuºã”. ªi în alte lucrãri este re- tehnici mixte, ulei, acuarela, tem-
sunt o continuare a visului, a pri- prezentatã pasãrea ca simbol al pera, creioane ºi crete colorate,
virii Mariei, a zborului pãsãrilor - înãlþãrii, al zborului. Frunzele ºi pastel, aplicate pe suport de hâr-
perechea de cocori. Florile roºii florile reprezintã viaþa, miºcarea tie, carton sau pânzã. Prin lucrã-
se înalþã spre muntele roºu, din „viului”, se înalþã pe tulpini fra- rile expuse pe simezele Galeriei
care se îndreaptã spre cer simbo- gile, zboarã sau plutesc într-o ar- Editurii Aius, medicul-pictor Paul
lul eternului feminin al cãldurii, al monie botticelliana. Frunzele de Drãcea a creat un eveniment ar-
sacrificiului, al maternitãþii. Din pe tulpina porumbului se întorc tistic valoros pentru oraºul nos-
perspectiva filosoficã ºi a înþe- spre pãmânt la Sfârºitul verii. tru, a reunit un numãr impresio-
lepciunii brâncuºiene, punctul - Calul se întâlneºte cu omul, Co- nant de iubitori de artã, de cu-
începutul lumii, înscris într-un muniune. Pisica (Vis cu gheme) noscãtori ai fenomenului artistic
cerc, înseamnã „eu în univers”, este personajul principal în com- românesc ºi internaþional, promo-
locul meu în aceastã lume imen- poziþia cosmicã, cu motive astra- vând adevãratele valori, înnobi-
sã ºi minunatã. Totul în acest le: planete, luna, rãsãritul de soa- lând viaþa spiritualã a Craiovei.
tablou este simbol, este mesajul re ale cãrui raze s-au coborât în
frumuseþii, al continuitãþii, al sta- mustãþile pisicii. Chiar ºi „moto- n Magda Buce Rãduþ
Paul Drãcea - Ispitirea heruvimului bilitãþii, al visului Mariei. ceii” - ghemul de lânã pentru joa-

16 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


Î
ntre publicaþiile avangar- mai departe: „Ceea ce ai înfãptuit
diste româneºti sunt des- Avangarda de la A la Z tu cu condeiul e un aur foarte
tule exemple de reviste, ma- scump pe tãrâmul sufletelor dez-
nifeste sau cãrþi care sunt sufi-
cient de enigmatice prin raritatea
n FLORIN COLONAª golite!”. ªi tot el cãtre final no-
teazã: „Ai dovedit în acest mod
lor ºi prin faptul cã au o vizibilita- cã gândirea se poate exercita ºi
te extrem de redusã. În aceastã
categorie întâlnim ºi „Ostaºii lu-
minii”, publicaþie apãrutã într-un
Constantin Nisipeanu ºi în afarã de îngrãdirile obtuze ºi
codificate, ºi cã spiritul pus –
aºa-n plinã liberate se bucurã
numãr unic, la Craiova, pe 14 sep-
revista „Ostaºii luminii” într-adevãr de puterea lui vie de

s er pentine
tembrie 1931, în formatul pãtrat plãsmuire, care ameþeºte la fieca-
22x21,5, imprimatã pe hârtie de re ciocãniturã a «normelor».”
ziar la Tipografia „Unirea” din germanã din maestrul antroposo- În ultima parte a publicaþiei în-
strada Edgar Quinet din localita- fiei Rudolf Steiner: „Timpul se tâlnim iscãlitura lui Constantin
te. La redacþia din Cetatea Bãniei naºte prin sacrificiul spiritului Nisipeanu care în cadrul paginii
de pe Calea Unirii nr. 103 puneau voinþei heruvimului”. Mark „Bazar” semneazã schiþa „În vi-
la cale revista colectivul compus Abrams începe cu o dedicaþie: tezã” în care personajul „Lylla
din Coca Farago, Mark Abrams „Pentru Cocuþa mea dragã sã-þi gâfâie ca o locomotivã de acce-
(Ionathan X. Uranus), Constan- fie veºnic îndemn spre luminã”. lerat ºi care sã nu rãceascã i-am
tin Nisipeanu ºi Petru Firu. Co- „Te-ai iscat fãpturã în Viaþã/ în tapiþat spatele cu o blanã de sca-
lectivul redacþional îºi propunea vremea când Firea înflãcãratã/ fandru”. În nuanþã puternic su-
sã scoatã lunar un numãr, acope- nu apare, fiind amintitã doar pa- tate.” Interesant acest preambul S-avântã biruitoare ce ceaþã/ prarealistã povestirea continuã
rind ºase pagini. De fapt cine erau sager printre publicaþiile la care pentru o revistã care astãzi e so- Atunci te-ai iscat plãmãdealã tru- ajungând la final: „Peste câteva
cei cinci redactori, în fond, fizic a colaborat Coca Farago. Dicþi- cotitã cã se înscrie în avangar- peascã nouã, curatã.”, continuã zile a nãscut un bãiat. Pentru cã
vorbind erau doar patru ºi au rã- onarul Presei Române (Hangiu), dismul românesc. Esoterismul cu un fior pregnant biblic. Urmea- purta barbã l-a fãcut stareþ la o
mas, în final, numai trei. Coca ediþia a III-a, nu aminteºte publi- este puternic impregnat în rân- zã apoi Chanson por Mark sem- mãnãstire în oraº. Poate cã rugã-
Farago, o copilã de 18 ani, talent caþia. O aminteºte însã Istoria durile publicaþiei craiovene ºi se nat de Coca Farago ºi scris în ciunile lui vor baricada porþile
literar precoce remarcat de Blaga jurnalismului românesc a lui M. simte mâna lui Ionathan X. Ura- francezã, ce se încheie apoteotic: aerului. Totuºi lumina se apropia
în Curentul din 1925, era fiica Ele- Petcu, apãrutã la Editura Polirom nus. Mai mult decât atât numãrul „Je lis dans la pansée, bien ami./ cu paºi gigantici.” Trebuie amin-
nei Farago. Mark Abrams era ni- în 2012. „Cronicarul ºef” al avan- pare a fi o invitaþie la nuntã pen- Ton amour se repand dans tout tit, de asemenea, ºi un eseu al lui
meni altul decât Ionathan X. Ura- gardismului românesc are o in- tru junii Farago-Avramescu, an- mon etre/ Comme le parfum des Ionathan X. Uranus „Despre în-
nus pe numele din biroul popu- serþie în Nãscut în ’02. ticipând desigur într-o altã formã accacias”. În josul paginii este fãþiºarea spiritualã a Lumii” pa-
laþiei fiind înscris Avramescu Ca orice publicaþie cu viitor, ceea ce se va întâmpla peste pa- scris orizontal numele celor doi ginat bizar pe mai multe foi. De
Marcel, un june de 22 de ani cu „Ostaºii luminii” are pe prima pa- tru ani, în numãrul din „Unu” al ºi o „Scrisoare deschisã” a lui Io- altfel, naivitãþi de paginaþie se pot
studii de filozofie ºi, apoi, teolo- ginã un program care spune ast- lui Saºa Panã prilejuit de nunta nathan X. Uranus „De dincolo de remarca ºi în titlul publicaþiei care
gie cu o tinereþe ocupându-se de fel: „Ostaºii luminii vor sã lupte lui Moldov. Astfel pe prima pagi- zid” cu un moto din Apollinaire: nu are nimic din fontul avangar-
magie, esoterism, grafologie ºi pentru înfrângerea deplinã a ªer- nã este tipãrit un cântec pentru „Il n’y a plus rien/ de commun dist al titlului de la „Unu”, „Alge”
hipnotism. Între cei doi existã o pilor care încearcã sã sugrume Mark care începe aºa: „Îþi caut entre moi/ Et ceux qui craignent etc., ci pare mai degrabã o ches-
relaþie amoroasã ºi rezultã o scur- pornirea profundã primarã a inima’n lumina Cerului/ ªi sufle- les brûlures” din poemul intitu- tiune de amatorism. ªi iatã care
tã cãsãtorie. La un anumit mo- Omului cãtre viaþa curatã în Duh. tul în tremurarea vãzduhului/ Te lat Le Brasier (din volumul Alco- ar fi, în linii mari, cuprinsul aces-
ment dat era adresatã o scrisoare ºi vor sã biruie ºi sã întemeieze gãsesc tot în tainele cuvântului/ oluri,1913). Iar în debutul scriso- tei reviste într-un singur numãr
lungã de protest cãtre revista pe aceastã biruinþã – un curent Nerostit/ Pe care l-am gândit/ rii: „Cãtre tine esenþã purã ºi in- cu un conþinut deloc cunoscut
„Unu” în care explicã de ce a di- trainic de spiritualitate purã ºi Mereu”. Pe marginea dinspre copatibilã îmi îndrept gândul (pânã acum) cititorilor de azi.
vorþat de Coca ºi anunþã cã pânã dreaptã, de adevãratã spirituali- cotor, cules vertical, un citat în proaspãt ºi frânt”, continuând
la 40 de ani va scrie o lucrare fun-
damentalã. Cei de la „Unu” nu
publicã scrisoarea dar anunþã cã
sunt dispuºi sã aºtepte pânã la
apariþia lucrãrii. Cu pseudonimul
Mark Abrams a debutat semnând
schiþa Urangutanul în calorifer.
Nisipeanu este mai în vârstã de-
cât ceilalþi: are 24 de ani. Debuta-
se din 1927 cu versuri în revista
ploieºteanã „Sãptãmâna” ºi lu-
crase între anii 1929-1931 la re-
vista craioveanã „Radical”. Are
parte, la rândul sãu, de o viaþã
aventuroasã. Despre Petru Firu
nu avem date, dar bãnuiesc cã
este un personaj care mai degra-
bã a stipendat apariþia revistei fi-
ind trecut ca redactor dintr-un fel
de obligaþie protocolarã.
Aº vrea sã amintesc cã sursele
bibliografice în legãturã cu aceas-
tã revistã sunt extrem de anemice.
În DGLR revista „Ostaºii luminii”
Coca Farago Marcel Avramescu Constantin Nisipeanu

Abonamentele se fac:
1) cu mandat poºtal pe adresa Aius
Printed S.R.L., str. Paºcani, nr. 9,
Abonamente la revista Mozaicul 96) CCPTP Dolj
97) Daniel Guþã
6) Elena Pîrvu 36) Ovidiu Bãrbulescu 63) Ion Munteanu 98) SENIOR ART - 2 abon.
Craiova, jud. Dolj, cod poºtal 200151
7) Ramona Bãdescu 37) Mihaela Geamãna 64) Aurel Petrescu 99) Florina Ungureanu
2) prin virament bancar, pentru
8) Nicolae Pârvulescu 38) Liviu Budica (pt. FIBALCO Segarcea) 65) Toma Grigorie 100) Ion Bogdan Lefter
Aius Printed S.R.L. Craiova, jud. Dolj,
CUI RO2307037, Nr. Înreg. Reg. 9) ªtefan Vlãduþescu 39-40) Magda Buce-Rãduþ – 2 abon. 66) Ion Deaconescu 101-102) Primãria Seaca de Câmp
Com. J16/2389/1991, cont bancar 10-12) MOGOS MED – 3 abon. 41) Anca ªerban 67) Eleonora Gheorghiu (primar Iulicã Bãloi) – 2 abon.
RO23RNCB0134041636180001 13) Mihaela Berceanu (pt. JIUL SA) 42) Ansamblul Folcloric „Maria 68) Emilian Mirea 103-104) LT „C.D. Neniþescu” – 2 abon.
deschis la BCR Craiova. 14) Cezar Avram Tãnase” 69) Iulian Bitoleanu 105-107) Marian Vasile (1 abon. pers. +
3) direct la redacþie. 15) TURECONS PROIECT 43) Spiridon Popescu 70-74) Nicolae Giugea – 5 abon. LT Auto + Colegiul Univ. „Spiru Haret”)
Preþul abonamentului pentru citi- 16) Ion Ioanicescu 44) Emanuela Buºoi 75-76) Horaþiu Buzatu – 2 abon. 108) Sorin Enii
torii din România este: 17) Ileana Fabian 45) Cornelia Bodîrnea 77) Camelia Radulian 109) Cornelia Mândreci
- pentru 6 luni - 49 lei 18) Emil Stanciu 46) Nicoleta Ionescu 78) Firmilian Calotã 110) Claudia Strâmbeanu
- pentru un an - 98 lei 19) FANTY GRUP 47) Teatrul pentru copii ºi tineret 79) Stan V. Cristea 111) Clara Tãnasie
Preþul abonamentului pentru citi- 20) Ana Paraschivescu „COLIBRI” Craiova 80) Florina Mirea 112) Nicoleta Bulgaru
torii din strãinãtate este: 21) Daniela Micu 48) Gabriel Colþan - 1 abon. 6 luni 81) Antoniu Zamfir – Opera Românã 113) Stanciu Cristina
- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD) 22) CARSPEED EXPEDITION 49) Origen Bunescu Craiova 114) Mariana Montegaza
- pentru un an - 50 euro (60 USD) 23) Sandu Silvia (pt. ROMWARD 50) Mircea Bârzanu 82) Paul Drãcea 115) Dana Curcã
Preþul abonamentului include taxe- IMPEX) 51) Uniunea Nationalã a Patronatului 83) Luciana Mãdãlina Ionescu Avram 116) Daniela Vlãdescu
le poºtale. 24) MALIQ Român - UNPR Filiala Dolj 84) Laurenþiu Ivanovici 117) Mirea Lavinia
Pentru detalii legate de adresa de 25) Mihai Racu 52) Mihai Firicã 85-86) Mihai Soare (LT Henri Coandã 118) Emil Boroghinã
expediere a revistei ºi alte informaþii 26) Laurenþiu Sandu 53) Carmen Mihai + Lic. Teologic Adventist) 119) Cãtãlin Davidescu
ne puteþi contacta la tel. 0351 467 471, 27-30) Mario Ovidiu Oprea (1 abon. 54) Mioara Iana 87) Daniel Drîgnei 120-122) Gabriel Coºoveanu (1 abon.
0722 214 373 sau e-mail personal + ªc. gen. nr. 24 „Sf. 55) Ionel Buºe 88-89) Flavius Sirop (1 abon. pers. + personal + 2 abon. Fac. de Litere)
editura.aius@gmail.com. 123) Teicã Tania
Gheorghe” + CN „Carol I” + Facult. 56) Sofia Corneanu LT Henri Coandã)
Abonamente pentru 2020: de Inginerie Electricã Craiova) 57) Maria Marica Sima (Suedia) 90) Florin ªerban (pt. Primãria Predeºti) 124-125) Mirela Mitu (2 abon.)
1) André Paleologue (Franþa) 31) Carmen Fãgeþeanu 58) Constantin Bazãverde (pt. Lic. Pleniþa) 91) Marian Jean Marinescu 126) MANPRES DISTRIBUTION SRL
2) Lucica Bianchi (Italia) 32) Soc. Prof. Notarialã Ilie Victor Florea 59) Mircea Pospai 92) Eleanor Mircea 127) Sandu Eugen Petre
3) Cristian Gabriel Moraru 33) Constantin Duþulescu 60-61) Marius Dobrin (1 abon. personal 93) Gabriel Nedelea 128-133) SPARL Sãuleanu ºi
4) Dan Gabriel Mogoº 34) Vasile Ghirã + Teatrul „I.D. Sîrbu” Petroºani) 94) Muzeul de Artã Craiova asociaþii – 6 abon.
5) Marilena Tiugan 35) Geo Constantinescu 62) Ion Jianu - 1 abon. 6 luni 95) AEDILIA PROIECT 134) Emil Lãzãrescu.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 17


F
ãrã sã se dezbrace de venit o dubã cu miliþieni care au
uniformã, Amelia a ieºit n DORINA MÃGÃRIN început sã scormoneascã prin
din casã ºi s-a dus în Lunca Bârzavei, cu câini dresaþi.
stradã, unde a dat cu ochii de
Katy-neni, vecina care locuia în
partea stângã a casei pãrinteºti.
rãscolitoare toamne Zile în ºir de cãutãri, zile în ºir de
speranþe în van. I-au gãsit trupul
despuiat de haine ºi descompus
Femeia stãtea chircitã ºi vântura lii a pus mâna pe Alex ºi l-a be- cu fruntea zbârcitã, îmbrãcatã în- brãcat cuviincios deoarece omul dupã o sãptãmânã ºi ceva. Cor-
într-un vailing seminþele de sala- tut de doi ori. A primit telefon totdeauna în culori închise, ori- avea pe el o pereche de panta- pul intrase în putrefacþie, viermii
tã culese de la tufele din grãdinã, acase cã este consiliu profeso- cât ar fi fost afarã de cald – cãci loni lungi, de doc, de culoare ce- îi mâncaserã deja ochii ºi buzele.
b eletristicã

le vântura ca sã scape de puful ral pentru copil ei. Inspectorul spunea cã poartã doliu dupã bãr- nuºie ºi un maieu alb. Pletele sãlciilor l-au tupilat, ple-
de pe seminþe, sã rãmânã doar general, de la Reºiþ, a spus che baþii ei, bãrbaþi care au pierit la În seara aceea tânãra fatã n-a tele ielelor l-au alintat, coroana
sãmânþa-sãmânþã, nu ºi puful se-l dea in judecatã pe director datorie în prima conflagraþie mai putut urmãri serialul Colum- copacilor i-a þinut de cald ºi i-a
acela, chiar dacã era uºor, ocupa de la ºcoalã. Ea numai la Hono- mondialã, soþul, iar fiul, unicul bo cãci ea ºi maicã-sa au mers la fost mumã. Pânã a venit medicul
spaþiu, iar Katy-neni nu vroia sã lulu n-a scris. Au fecut-o nebu- copil, în cea de-a doua. Când se- garã ca sã doarmã cu tanti Leta, legist, miliþienii au lãsat-o pe tanti
aibã cornete mari prin ºpaiþ. Nu! nã, copil betut, i-au inscenat minþele ajungeau prin dreptul soþia ºefului de garã, plecat la Ioana sã-l vadã. Bolnavã cu ini-
Ea punea toate seminþele în cor- beiatului un furt, au vriut sã-i gurii ei, Katy-neni sufla: fuuu, regionalã, la o ºedinþã. Letei îi era ma, ea a leºinat când ºi-a vãzut
nete fãcute din ziare, din file de dea amendã penalã ºi se-i fache fuuuu ºi puful se desprindea, iar teamã sã doarmã singurã ºi din bãrbatul. Cei care erau cu ea, au
Neuer Weg, ziar la care era abo- cazier, au rupt declaraþiile mar- seminþele mici-mici, negre ºi alb- cauza fricii ei ºi a bunãvoinþei trebuit sã cheme salvarea, s-o
natã sau din fãrâme de Flamura, torilor. A lui Ciuciureanu a fost cenuºii, cãdeau curate, curate, mamei sale, Amelia a ratat filmul. ducã la spital ca sã-ºi revinã.
ziar pe care îl mai primea de la Tin- la ºcoalã. Trei profesori lipseau lipsite de puf, în vailing. Fãrã sã Aþipise în timp ce tanti Leta ºi Când a revenit acasã, tanti Ioana
ca, poºtãriþa... de la ore, nu se fac activitãþi. vrea, Ameliei îi venirã în minte maicã-sa sporovãiau vrute ºi ne- s-a cernit, s-a apucat sã deretice
Copila se apropie îngândura- Copil ei fost betut in cap de di- întâmplãrile de-atunci. ªtia cã-n vrute, când de undeva, din de- prin toatã casa, a lãsat geamurile
tã de bãtrânã. Prin minte îi trecea rector, nimeni nu ºti nimic! Da- preziua nenorocirii ce-a lovit casa pãrtare, s-a auzit un strigãt dis- deschise larg la toate camerele ºi-
melodia Cântecul lebedei a lui che ar fi treit ºef de post, Doman- familiei Domanschi, ea se duse- perat: ajutoorrr, ajutoorr! Pen- a pus picapul sã-i cânte. Pe stra-
Gheorghe Iovu. Se apropie par- schi, nu s-ar fi intimplat aºa ceva se în sat sã-ºi cumpere îngheþa- tru o clipã femeile ºi-au întrerupt dã rãsunau cântecele: Un fiume
cã plutind prin aer de bãtrânã ºi in sat nost’… tã. Hany, vânzãtoarea, fãcea la ea pãlãvrãgeala, apoi tanti Leta a amaro, Il tempo se ne va, La riva
o salutã: – Hmm!, aveþi dreptate, Katy- acasã îngheþata din lapte de vacã rupt tãcerea ºi-a spus: bianca, la riva nera, ... Vecinii
– Küss die Hand, Katy-neni! neni! Dacã ar mai fi trãit nenea ºi tot felul de prafuri ºi arome pri- – Ei, nu e nimeni, nu-i nimic! spuneau cã s-ar fi þãcãnit, dar
– Ooooo, Amelia, Grüß Gott! Miºi Domanschi, nu am avea mite de la neamuri, din Germania. Sunt beþivani de la restaurant, tanti Ioana n-a luat-o razna. A
Ooo, vei, oo, vei! Vezut ce paþit atâþia rãufãcãtori pe-aici, prin Era bine aprovizionatã cofetãria de la Kortik, sigur e vreo încãie- fost o rãtãcire de moment ºi-atât!
fata eia? Tatic ei sã facã aºa reu? sat, dar aºa???... din satul lor, cu ciocolatã cu lap- rare... Dupã ce ºi-a îngropat bãrbatul,
Ooo, vei! Es tut mir leid. Dache Amelia era într-o dispoziþie te din Belgia ºi Olanda, cu limo- Apoi s-a auzit o împuºcãturã ºi-a revenit la normal, avea doi
ar fi treit ºef de post, Domanschi, proastã ºi nu voia sã-ºi mai amin- nadã fãcutã tot de Hany, cu pepsi ºi de data aceea vorbãreþele au copii pentru care trebuia sã trã-
nu s-ar fi intimplat aºa ceva in teascã ºi de moartea aceluia fi- cola în sticle la sfert, cu arahide amuþit. Într-una din zilele care au iascã. Unul era elev în clasa a
sat nost’… Septemâna trecutã indcã asocia tragedia din familia trase în ciocolatã, cu bomboane urmat, circula prin sat zvonul cã ºaptea, celãlalt era la liceu. Tre-
am ozit che s-a dat o spargere la vecinului, fost ºef de post, cu de mentã, cu bomboane fondan- ºeful de miliþie n-ar mai fi dat pe- buia sã se lupte de una singurã
magazinul universal de la Sos- vitregia zilelor petrecute timp de te, cu pandiºpan ºi alte feluri de acasã de nu ºtiu câte zile, mai pre- ca sã le asigure un viitor bãieþilor
dea. Nici acum nu au fost prinºi douã sãptãmâni, când maicã-sa prãjituri aduse din oraºul ce era cis din seara în care cineva i-ar fi ce rãmãseserã fãrã tatã.
hoþii. Am ozit che au luat la mi- fusese plecatã la reciclare, în ora- reºedinþã de judeþ. Hany fãcea spus cã-n luncã, înspre Satul La câteva zile dupã ce-a fost
liþia ºi-au betut la tãlpi pe un ºul aflat la vreo douãzeci ºi cinci îngheþata acasã, apoi o punea Nou, sunt þigani care furã sfeclã înmormântat nenea Miºi, a apã-
amerit de la marginea satului. de kilometri de Muntele Mic, iar într-un recipient mare, de formã ºi-acela a luat bicicleta ºi-a ple- rut ºi cãruþa cu nomazi. Luaþi la
Miliþienii eºtia sunt tineri, fierbe ea ºi frate-sãu fuseserã lãsaþi pe cilindricã, un fel de termos ºi-o cat pe drumul plin de gropi. Unii post ca sã dea declaraþii, aceia
singele in ei, ghindul lor este la mâna tatãlui lor, care nu le-a mai aducea în magazin, servind-o fie dintre sãteni l-au vãzut plecând au mãrturisit în prima fazã cã nu
femei ºi numai la femei! Am ozit gãtit decât ochiuri de ouã, car- la pahar, fie la cornet. Cu înghe- de la postul de miliþie. În grabã, ºtiu nimic, cã au fost plecaþi la
che le chiamã în postul de miliþie tofi prãjiþi ºi o singurã datã le-a þata în mânã, mergând spre casã, n-a mai închis nici yala de la uºa rude, la Vermeº, dar picãturile de
pentru buletin ºi-apoi le cere… trântit o ciorbã de fasole cu un în timp ce se apropia de postul de lemn, n-a mai pus nici lacãtul sânge care n-au putut fi ºterse
A ieºit plingând într-o zi a lui ciolan afumat. de miliþie, cãci pe-acolo îi era dru- la grilajul metalic, a lãsat totul de pe lemnul cãruþei ºi pantalonii
Ciuciureanu de-acolo ºi a spus: Pe Miºi Domanschi l-au lichi- mul, tânãra a vãzut cã ºeful de deschis. Putea oricine sã intre în lui nenea Miºi, pantaloni de uni-
– Cum se me culc cu eºtia? Ei dat membrii unei familii nomade post a ieºit ca un leu-paraleu afa- post ºi sã fure arme, muniþie. Ni- formã de miliþian cu care era îm-
numa asta vor. Pfuu! Berbatul care locuiau la marginea satului, rã din clãdire ºi-a strigat la un om meni nu l-a mai vãzut întorcân- brãcat juvetele familiei, i-a dat de
meu, Roli, a fecut sport de pe drumul ce ducea înspre garã, care mergea cu bicicleta pe ºosea. du-se, nimeni nu l-a mai vãzut de- gol. Cercetãrile au continuat, au
performanþã, a fost boxer, dacã- în urmã cu foarte, foarte mulþi ani. Bãrbatul a oprit bicicleta, iar ºeful atunci. A doua zi, când a venit la fost ridicaþi ºi duºi la Reºiþa unde
i spun lui ce mi-au spus obraz- Era într-o toamnã târzie, nenea de post l-a întrebat unde merge. lucru subalternul lui Domanschi au mãrturisit tot ce au fãcut, cum
nicii eºtia, nu mai menincã ei Domanschi i-a prins furând sfe- Copila n-a auzit ce-a îngãimat ºi a gãsit uºa postului deschisã, au fãcut.
pâine pe-aici ºi mi-e teamã sã clã furajerã de pe-o tarla dinspre acela, dar l-a auzit pe nenea Miºi a sunat la judeþ ºi a anunþat pro- Terminând cu vânturatul se-
nu intre Roli iar in puºcherie, la cãtunul Waldau, aºezat în câm- zicându-i bãrbatului: curatura. /…/ Niºte tovarãºi de miþelor de salatã, Katy-neni a in-
Timiºoara sau la Caransebeº! pia înaltã a Gãtãii, dar nu..., Ame- – Marº, acasã, vagabonule! la miliþia din Bocºa ºi de la Reºi- vitat-o pe Amelia la ea:
Doar ce s-a eliberat dupã ce a lia nu voia sã îºi aminteascã de Îmbracã-te decent ºi pã urmã sã þa, de la criminalisticã, au venit – Komm zu mir! Eu vrei sã dau
incercat sã treacã graniþa pe la tragedia aceea ºi rãmase cu ochii ieºi prin sat, nu în halul ãsta! ºi-au gãsit bicicleta ºefului de mi- ceva la tine!
sirbi checi ne-au fost refuzate de pironiþi pe chipul bãtrânei Katy Bãrbatul n-a zis nimic. S-a urcat liþie aruncatã printre sãlcii ºi ar- Tânãra a urmat-o pe vecinã fãrã
douã ori dosarele de emigrare. care lua câte un pumn cu semin- pe bicicletã ºi a schimbat direc- gilã galben-lutoasã, în apropie- sã se mai gândeascã la nimic.
Copilul ei, Alex, a fost betut þe, ridica mâna în sus, apoi dãdea þia. Se întorcea mai mult ca sigur rea Bârzavei, foarte departe de
de directorul ºcolii ºi i s-a sche- drumul seminþelor ºi le lãsa sã acasã. Fata n-avea idee de ce saivanul din valea satului, din- (Fragment din nuvela
zut nota la purtare fere ca sã se cadã înapoi, în vailing, iar veci- nenea Miºi l-a fãcut vagabond, spre satul aparþinãtor comunei. cu acelaºi titlu)
anunþe familia. Directorul ºco- na, o mânã de om, cu faþa ridatã, nici de ce i-a spus cã nu era îm- Dupã ce i-au gãsit bicicleta, a

pe scurt, despre Biblioteca Aman în 2019


C onform datelor „Baro-
metrului de consum
cultural 2018”, doar
24% dintre românii adulþi frecven-
turã. Este, de asemenea, vorba de-
spre încercãri ºi reuºite care pro-
beazã, dincolo de orice îndoialã,
o certitudine: biblioteca publicã se
de împrumuturi de cãrþi ºi reviste.
În cadrul proiectelor ºi programe-
lor dezvoltate, s-au desfãºurat
1159 de activitãþi la care, în pro-
noi de bibliotecã, iar alte câteva
mii sunt reînnoite în mod auto-
mat. În baza acestora, utilizatorii
se bucurã de toate facilitãþile pe
nând de o zonã distinctã în acest
sens. Orarul de funcþionare al
filialelor este, în zilele de luni,
miercuri ºi vineri, în intervalul
teazã - cel puþin o datã pe an - transfigureazã zilnic ºi se adaptea- porþie de 80,24%, au participat care le asigurã statutul de „cititor 10:00-18:00, iar marþea ºi joia,
biblioteca. Procentul, oricât de ne- zã constant la nevoile ºi interese- utilizatori cu vârsta de pânã în 24 cu acte în regulã”. în intervalul 8:00-16:00.
plãcut, vorbeºte de la sine, înfãþi- le populaþiei. de ani. În aceeaºi ordine de idei, în Pentru cã reprezintã o moda-
ºeazã o realitate nu tocmai îmbu- E de la sine înþeles cã cei mai Împrumutul de carte, ca prac- 2019, nu mai puþin de 17303 litate comodã de împrumut, cra-
curãtoare, dar ascunde ºi multe mulþi craioveni ºi doljeni aleg ticã tradiþionalã specificã bi- utilizatori au beneficiat de ser- iovenii sunt invitaþi sã apeleze la
amãnunte esenþiale. Cel mai im- sediul central al bibliotecii pen- bliotecii, contribuie în propor- viciile celor patru filiale de car- colecþiile de carte ale filialelor,
portant dintre acestea din urmã, tru activitãþile de împrumut ºi þii asemãnãtoare cu toate cele- tier ale bibliotecii. Au împrumu- la urmãtoarele adrese:
nu contabilizeazã rata de frecvenþã consultare în sãlile de lecturã. lalte proiecte ºi iniþiative la ob- tat 38363 de volume ºi s-au alã- 1. Filiala 1, cartier Brazda lui
a românilor cu vârsta de sub 18 Aproximativ 580 mii de cãrþi, þinerea unei vizibilitãþi recunos- turat utilizatorilor care dau sens Novac, str. Amaradia, bl. G8,
ani la activitãþile bibliotecii. ªi nu rare sau noi, respectiv periodi- cute pentru rolul bibliotecii. Nu serviciilor pe care le oferim. parter, telefon: 0351432072;
sunt puþine. Dimpotrivã, acþiuni- ce valoroase le stau la dispozi- doar prin organizarea simpo- Fondurile de carte ale celor pa- 2. Filiala 2, cartier Craioviþa
le ºi proiectele dezvoltate pentru þie. Acestora li se adaugã 5146 zioanelor sau conferinþelor tru filiale, situate în cartierele Nouã, bd. Oltenia, Complex
copii ºi tineri prevaleazã în eco- de documente audiovizuale ºi ºtiinþifice, prin atelierele prac- Brazda lui Novac, Craioviþa „Orizont”, parter, telefon:
nomia activitãþilor desfãºurate, cel multimedia, stocate pe diferite tice sau workshopurile desfãºu- Nouã, Valea Roºie ºi Rovine, 0351432073;
puþin la nivelul Bibliotecii Judeþe- suporturi moderne, dar ºi 1223 rate pe diferite subiecte ºi cate- însumeazã aproximativ 94 mii 3. Filiala 3, cartier Valea Ro-
ne „Alexandru ºi Aristia Aman”. de cãrþi ºi periodice electroni- gorii de vârstã, ci ºi prin cursu- de volume. Prevaleazã cãrþile de ºie, str. Henri Coandã, bl. 52, sc.
În definitiv, nu doar despre ce, mai mult de jumãtate dintre rile ºi sesiunile de învãþare con- literaturã, românã ºi universalã 1, ap. 1, telefon: 0351432071;
procente este vorba, nici mãcar acestea disponibile online. Cu tinuã, pe care le propune vârst- deopotrivã. De asemenea, în 4. Filiala 4, cartier Rovine,
despre situaþii ºi tendinþe care 95 de locuri disponibile în sãli- nicilor ºi tinerilor deopotrivã, mod regulat, rafturile celor pa- str. Gogu Constantinescu, bl.
indicã o descreºtere alarmantã a le de lecturã ºi 36 de calcula- biblioteca reuºeºte sã deser- tru biblioteci sunt dotate cu nou- E2A, sc. 1, ap. 1, telefon:
interesului pentru lecturã. E vorba toare destinate exclusiv utiliza- veascã un public divers ºi com- tãþi editoriale din varii domenii 0351432070.
despre oameni, despre cetãþeni de torilor, în ansamblu, biblioteca plex ca grilã de preocupãri ºi de specialitate. Nu lipsesc nici
toate vârstele locuiþi de curiozita- a generat 198796 de vizite în interese de instruire. Anual, se cãrþile ºi nici albumele dedica- n Alexandru Ionicescu
tea de nestãvilit pentru carte ºi cul- 2019 ºi nu mai puþin de 260 de mii elibereazã câteva mii de permise te copiilor, fiecare filialã dispu-

18 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020


Gânduri fãrã sunete n VINCENZO BIANCHI
Pentru a adormi timpul
În tãcerea nopþii l-am luat râului susurul
ªi cursul înspumat al apelor
Ca sã vinã dimineaþa cea mare
Când se naºte soarele
poeme
Gândul Ohrid Apune
Purtat de trecerea orelor Soarele
Fixeazã timpul Case pe deal Asfinþeºte

u niver salia
Pe perete, ca un crucifix Ca un câmp de margarete în soare Peste orizontul mãrii
Pentru a treia orã Traversate de strãduþe în urcuº Pânza bãrcii mele
Gândul Fãrã trepte. Se coloreazã în negru
Încet, încet adoarme cu mine Semnul unui plan înclinat Simþurile se sufocã
Împreunã visãm Al unui triunghi rectangular În vârtejul timpului
Drumul printre stele Care vrea sã atingã Busola aratã
Unde nu-i spaþiu Armonia liniºtii Nimicul.
ªi infinitul nu existã. Ode bisericii
Care umple zilele anului
Cu amintiri despre marile mulþumiri Cartea puterii
Ipoteºti
S
Ferestre ce se oglindesc în lac culptor ºi pictor, cunoscut pe
Pentru a privi stelele la miazãnoapte Cu care mânã toate meridianele lumii, Vincen-
Dimineaþa, 06.07.2007, ora 7,15 zo Bianchi este ºi poet ºi nu unul
Iar în turnul abandonat Cain l-a ucis pe Abel
Al castelului Dreapta sau stânga oarecare, ci creator de o largã respiraþie
\/ânt tãios pe care ramurile seci ca tuburile liricã, reflexiv, capabil sã degeometrizeze
De orgã ale salcâmului Cucul îºi începe cântul sãu O voce târãºte
Durerea sa realitatea ºi sã redescopere, în interiorul
ÎI transformã în sunet misterios limbii, o altfel de umanitate, dar ºi mãreþia
Ca sã se bucure umbra În orologiul timpului Pe strada sãrãcãcioasã
Înveºmântat în tãcerea nopþii Niºte amintiri eului, a individului, în general.
Inimii mele soarele de-abia rãsãrit „Omul nu are alt viitor, decât cel pro-
Proiecteazã chipul Pietrele strãzii lucioase Mã îmbracã precum o umbrã
De paºii cãlãtorilor Cu negre tenebre iectat de artã”, spunea Brodski, iar
Lui Eminescu Bianchi îl confirmã în poezia sa care de-
Cu ochi privind Reflectã gândurile zilei apuse Inlãnþuindu-mã în teroare
Care nu se mai întoarce Un izvor fãrã vers scrie ecoul tãcerii ºi fecunditatea umbrei
Cãtre infinitulfãrã întoarcere pentru cã poeþii de valoare au harul de a
\/ânt tãios al dimineþii Apele lacului sunt calme Ne spune cã
Precum tabloul pe care l-a pictat Puterea nu are preferinþe vorbi despre orizont ori de mirosul unui
Cu luminã clarã trandafir, ce se naºte din piatrã.
Pe care luna nopþii a curãþit Artistul cu barbã albã Balanþa
Venit de departe Cu dreptatea ei Vincenzo Bianchi, în virtutea artei sale
Crucile albe din vârful colinei sculpturale, modeleazã ºi organizeazã ha-
Marcând drumul Când soarele la asfinþit Are doar un fir invizibil
Deseneazã ultima undã Care coboarã din înaltul jilþului osul, cãci poezia se aflã întotdeauna la
Unei vieþi ce nu se mai întoarce începutul lumii ºi al lucrurilor, fiind o fantã
Câinele în singurãtatea sa Ce se sparge încet la mal Pentru a lega mâinile lui Abel
Luna plinã Cufundându-le în moarte. cãtre timp ºi neant. ªi poetul se lasã pur-
Îmi traverseazã privirea în diagonalã tat de muzica vorbelor, descoperã mur-
Care în jurul orizontului ondulat Ca o flacãrã eternã
Suspendatã în cerul infinit murul pietrei ºi al materiei primordiale,
Mãrgineºte o mare fãrã nume cel care devine ritm al vieþii ºi al inimii
În verdele undelor Ilumineazã cu strãfulgerãri albe
Treptele goale ale amfiteatrului.
Amintiri despre îndrãgostite. Creatorul deþine, astfel, arta
Parfumul ierbii proaspete singurãtãþile mele de de a tulbura lumea, când istoria, trecutul,
Ascunde sudoarea þãranului Încet ca un plânset de doliu
Umbrele istoriei copil prezentul, oamenii se implicã în eterni-
Aºezat pe cãruþã tatea clipei ºi în viitorul amintirilor,
Ce trãieºte ritmul pasului Umplu scena
Unde nu mai sunt flori. Aºchii de gânduri Bianchi fiind convins cã, atunci când pri-
Calului al cãrui zgomot de-a lungul veºti cerul, schimbi orbita stelelor. Ca ºi
înserãrii Uºor vântul lacului ªi pânza nopþii
Ca un vãl transparent Au ºters culoarea zãpezii gândurile ºi emoþiile cititorilor, ce de-
ÎI invitã la rugãciune. vin complici într-o spectaculoasã miºca-
Acoperã somnul oraºului. Valea este pustie
Pe mal poeþii Se umple doar de neguri re a literelor alfabetului iubirii.
Aºezaþi ca niºte pietre milenare Vremea a alungat lumina zilei Poet al esenþelor, al magmei verbale
Omagiu lui Mihai Povestesc versurile lor. Schimbarea universului continuã profunde, Bianchi vede cu inima ºi înþele-
Eminescu În infinitul timpului care trece Fãcând sã miºte mâna omului ge invizibilul cu ochii miraþi, pentru cã lu-
mea sa se lasã înþeleasã doar de cei care
Merg pe dalele aleii În spatele munþilor îmbrãcaþi în Nãscând urma paºilor lui Dumnezeu
Se naºte soarele Valea este pustie ºtiu sã-ºi deschidã poarta sufletului de
Cãreia iarba i-a luat timpul
Dând respiraþie vieþii. Zãpada acoperã tãcerea multe ori, în inutila lui irosire cotidianã.
Încet mã învãluie o voce
Cu negura nopþii Remarcabilã ni se pare a fi traducerea
Rãsãrind
Unde singurãtatea mea realizatã de Carolina Bologan care, cu sub-
Ca o respiraþie neauzitã din uºa deschisã
Fila unei cãrþi de vise Face sã disparã surâsul tilitãþi de limbaj ºi o delicateþe de filigran,
Dintr-o casã goalã ºi albã
Ca sã ne întoarcem la luminã. a reuºit sã tãlmãceascã în româneºte o par-
Precum coaja de ou Vântul de noiembrie te din creaþia scriitorului Vincenzo Bianchi,
Pe care natura a creat-o Poartã respiraþia un artist de talie mondialã.
Voce plinã de misterul dragostei Dragostei Traducere de Carolina Bologan (Ion Deaconescu)
Voce plinã de infinitul fãrã orizonturi Gândul
Voce al cãrui ecou îmbrãþiºeazã
Salcâmul de altã datã
Cu ramuri de altãdatã
Ca niºte mâini fãrã timp
Zgârie vântul care târãºte
Marea
Ce se oglindeºte în zbuciumaþii stropi
De ploaie cãzând din cer
Aidoma lacrimilor de înger
Ca în religioasa tãcere
Aud cântul imensei iubiri
Clopotul bisericii vecine
Cochilie goalã
E cules în tãcere
De nota mutã care se leagãnã
În întunericul aureolei sfinþilor
Arãtând zenitul
Orizontului unde timpul moare
Vocea pleacã încet
Precum ceaþa în faþa soarelui
Târâtã ca rândunelele înspre apus
Ce se adãpostesc pentru a sãrbãtori
copacul
Paul Drãcea - Viziune

Desfrunzit de altãdatã
Vine noaptea ºi timpul tace
Bãtrânul salcâm
Adoarme mângâiat de cuvintele poetului
Scrise pe voalul albei luni
În timp ce umbra mea dispare
În spatele casei plinã de tãceri apuse.

, serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020 19


Cristinel Popa: „Marcel Iancu a fost nu doar
unul dintre cei cinci români de la «Cabaret
Voltaire», ci, aº îndrãzni sã spun, cel mai
vangarde

important dintre aceºtia”


a vangarde

Petriºor Militaru: Dacã anul


trecut Galeria Dada s-a deschis
cu o expoziþie ce îl avea în cen-
tru pe Victor Brauner (12 apri-
lie-11 august 2019), iatã cã pe
12 decembrie 2019 s-a deschis
a doua expoziþie închinatã
avangardei româneºti ºi euro-
pene. De ce expoziþia dedicatã
lui Marcel Iancu se numeºte
„Memoria liniei”?
Cristinel Popa: În scrierile lui
despre artã, Marcel Iancu spu-
nea cã totul porneºte de la linie
ºi culoare ca de la valori absolu-
te, întocmai cum muzica porneº-
te de la sunet. ªi, fie cã vorbim de
desen, picturã, colaj, arhitecturã,
decoraþiuni interioare, obiecte de
mobilier, mãºti, costume sau sce-
nografie, liniile lui Marcel Iancu
sunt unice ºi inconfundabile. a fost excepþionalã: a creat cele- la 15 din cele 16 numere ale revis-
Complexitatea lui Marcel Iancu brele costume ºi mãºti pentru tei constructiviste Punct, cu li-
este copleºitoare nu numai prin spectacolele de pe mica, dar ne- nogravuri si desene. La Punct a
multitudinea de stiluri ºi tehnici buna scena pe care a luat naºte- fost într-un duel/ dialog cu Victor
experimentate în cei aproape 70 re Dada, a cântat, a dansat, a de- Brauner, care a colaborat cu lino-
de ani de creaþie neîntreruptã, ci corat sala cu tablourile sale ºi a gravuri la o mare parte din nume-
ºi prin varietatea incredibilã a ma- ilustrat cu superbe ºi revolutio- rele revistei. Pe lângã colabora-
terialelor utilizate: hârtie, pânzã, nare gravuri colorate de mânã rea permanentã la aceste „insti-
metal, sticlã, lemn, ceramicã, etc. primele publicaþii dadaiste! Mar- tutii” ale avangardei româneºti ºi
Expoziþia îºi propune sã explore- cel Iancu, la cei aproape 21 de europene a publicat desene sau
ze ºi sã prezinte aceastã varieta- ani ai sãi, deborda de imaginaþie, studii în Facla condusã de
te de preocupãri, tehnici ºi mate- entuziasm ºi creativitate. Nu cred acelaºi Ion Vinea, Cuvântul Liber
riale în contextul unei vieþi des- cã greºesc daca spun ca perioa- al lui N. D. Cocea, în Adam, Clo-
fãºurate pe mai multe coordona- da 1916-1922 reprezintã vârful ab- potul, Tiparniþa Literarã, Azi,
te spaþio-temporale: tinereþea solut al creaþiei sale artistice. Unu ºi multe ale publicaþii ale
exaltatã la Zurich, maturitatea cre- P.M.: Cea de-a doua linie di- vremii. A ilustrat cãrþi cu superbe
atoare la Bucureºti ºi spiritul în- rectoare din expoziþie este lega- ediþii bibliofile: Paradisul suspi-
temeietor la Ein Hod. tã de revista avangardistã Con- nelor, Joc secund, Exerciþii
P.M.: Prezenta expoziþie este timporanul (Bucureºti, 1922- pentru mâna dreaptã ºi Don Marcel Iancu - Paysage Dada (1969)
structuratã pe trei linii directoa- 1932) pe care Marcel Iancu o Quijote, Vinul de viaþã lungã,
re ce definesc opera ºi biografia conducea împreunã cu poetul Sadismul adevãrului, Efluvii ºi
lui Marcel Iancu. Spuneþi-ne care Ion Vinea. Cum era Marcel Ian- a realizat sute de portrete ale unor
sunt caracteristicile etapei „Ca- cu din aceastã perioadã? personalitãþi literare ºi culturale
baretul Voltaire” ºi cum este pre- C.P.: Dacã prima perioadã este ale vremii. O parte dintre acestea
zentã aceastã etapã în expoziþie? caracterizatã de entuziasm ºi cre- au ilustrat Antologia poeþilor de
C.P.: Marcel Iancu a fost nu ativitate... demolatoare, perioada azi a lui Pillat ºi Perpessicius ºi
doar unul dintre cei cinci români urmãtoare este dedicata con- Mãrturia unei generaþii a lui
de la „Cabaret Voltaire”, ci, aº în- strucþiei ºi împlinirii pe o multitu- Felix Aderca. Toate aceste publi-
drãzni sã spun, cel mai important dine de planuri. Colaborarea cu caþii sunt expuse pânã la sfârºi-
dintre aceºtia. Istoria artei a reþi- Ion Vinea, la Contimporanul, tul lunii mai la Galeria Dada. În
nut, cu majuscule, numele lui constituie fundaþia unei activitãþi paralel cu activitatea de pictor,
Tristan Tzara ºi Marcel Iancu, dar publicistice excepþionale. În cei desenator ºi ilustrator de carte ºi
îi ignorã aproape total pe ceilalþi peste zece ani de activitate la presã a fost, alãturi de fratele sau
doi fraþi Iancu – Jules ºi Georges, Contimporanul a publicat sute (Continuare în pag.11)
dar ºi pe Arthur Segal. Chiar din de desene, fotografii ºi studii de
primele zile ale Cabaretului Vol- arhitecturã, eseuri despre teoria Interviu realizat de
taire contribuþia lui Marcel Iancu artei. În acelaºi timp a colaborat Petriºor Militaru

Fotografia cu F. Brunea-Fox ºi
Deborah Janco (1932-2020), fiica lui Marcel Iancu, ºi Cristinel Popa Nuduri la mare (1920) de Marcel Iancu

20 , serie nouã, anul XXIII, nr. 2 (256), 2020