DOMNIA LUI MATEI

BASARAB

Efectuat de: Bejenari Gabriel, cl. a VII-a „A”

 Matei Basarab (1632-1654)
Matei Basarab s-a născut în 1580, la Brâncoveni. Basarab a fost
domn al Țării Românești între anii 1632-1654. Înainte de a fi
înscăunat domn al Țării Românești, Matei Basarab a fost postelnic,
paharnic și mare agă. A fost căsătorit cu Doamna Elena, sora
cărturarului Udrişte Năsturel.
A preluat prin luptă tronul, la 25 octombrie 1632, dupa ce l-a ȋnvins
pe Radu Alexandru Ilias, domnul numit de Poartă. A fost
recunoscut mai ȋntâi domn de Abaza-paşa (de la Rusciuk), ȋn
septembrie 1632 şi abia apoi a fost numit de sultan, la 23 februarie
1633.
 Politica internă
Cât s-a aflat pe tronul Ţării Româneşti, a fost o perioadă de
stabilitate şi de ȋnflorire economică.
• Politica sa internă a fost una bazată pe menţinerea stabilităţii,
însă datoriile către Poartă şi întreţinerea unui costisitor aparat
militar, l-au obligat să înăsprească fiscalitatea.
• Introduce taxe usturătoare pentru ţărani – „darea talerului”,
echivalentă cu doi boi şi un porc sau nouă porci, şi legi care le
limitează strămutarea sau pedepseşte fuga în Transilvania.
• Pe boieri îi aduce sub ascultare, prin forţă sau danii.
• În domeniul militar, reformele au făcut trecerea de la „organizarea
curtenească la cea slujitorească”, soldaţii îndeplinindu-şi atribuţiile
chiar şi în vreme de pace, ajutând pe domn să-şi impună, chiar şi cu
forţa, autoritatea. Oastea este completată cu unităţi de dorobanţi şi
pedestre, ambele înzestrate cu arme de foc – corpul seimenilor
(archebuzieri pedeştri) fiind cel mai reprezentativ, ea primind şi un
alt tip de organizare, în cadrul unei unităţi existau: căpitani de
steaguri, iuzbaşi (locotenenţi), ceauşi (sublocotenenţi) şi stegari.
• Măsurile sale economice au fost îndreptate, în special, spre
creşterea veniturilor statului.
• Matei Basarab a sprijinit producţia manufacturieră prin repunerea
în funcţiune a minelor de la Baia de Aramă şi Baia de Fier,
susţinerea unei mori de hârtie (Călimăneşti) şi a unei fabrici de
sticlă.
• În timpul său au fost publicate Pravila mică (1640), tradusă din
slavonă şi Îndreptarea legii (1652), cod de legi tipărit în limba
română, legislaţie care prevedea, asemenea jurisdicţiei europene,
inegalitatea pedepselor conform categoriei sociale din care făcea
parte împricinatul.
• S-a introdus tiparul în Ţara Românească, tipografia primită de la
mitropolitul Kievului (1635), a fost instalată, pe rând, la
Câmpulung, Govora, Dealu sau Târgovişte.
 Progresul cultural
Pe timpul domniei sale, viața
culturală şi religioasă au ȋnflorit.
• A construit sau refăcut 126 de
monumente, printre care 46 de
biserici sau mănăstiri: Curţile
Domneşti din Câmpulung, Bucureşti
şi Târgovişte, Catedrala Episcopală
din Râmnic, mănăstirile Arnota
(1634), Strehaia, Sadova, Măxineni,
Plătăreşti etc.
• A sprijinit ȋn mod deosebit cultura.
• Ȋn timpul său, s-a reluat
activitatea tipografică la Govora
şi Câmpulung, iar ȋn anul 1646,
la Targovişte a ȋnceput să
funcționeze Şcoala greacă şi
latină, prima şcoală superioară
din Ţara Românească.
 Politica externă
• Politica externă s-a caracterizat printr-un echilibru cu
Poarta, caracterizată prin cumpărarea dregătorilor
otomani, prin mari sume de bani, în vederea prevenirii
problemelor legate de anumiţi pretendenţi şi
participarea la luptele otomane cu creştinii.
• Cu Transilvania a avut relaţii foarte bune în timpul
principilor Gheorghe Rákóczi I şi Gheorghe Rákóczi
II, recunoscându-se, însă, vasalul acestora. Cu vecinul
de la Nord, Moldova, Matei Basarab a fost într-un
conflict permanent. Vasile Lupu a atacat în mai multe
rânduri Ţara Românească cu intenţia de a ocupa el
tronul acestei ţări (1635, 1637, 1638, 1639 sau 1653),
toate încheindu-se cu victoria domnului muntean.
 Sfârşitul domniei lui M.Basarab
• La sfârşitul domniei s-a confruntat
cu o puternică răscoală a seimenilor
cauzată de unele probleme financiare,
domnul refuza plata soldelor cerute de
aceştia. Matei Basarab a murit la
Targovişte, pe 9 aprilie 1654. A fost
înmormântat la Biserica Domnească
de la Târgovişte, lângă soţia sa, dar,
după profanarea mormintelor,
trupurile acestora au fost strămutate la
mănăstirea Arnota.