Aerul

Frunzele mă atrag spre ele violent,

copacii negri din toamnă,
sub ochiul lunii lent
refuzând să adoarmă.

Aud un ceas bătând în turn

ore în trecutul îndepărtat,
când frigul selenar, nocturn
îngheaţă-n aer, suspendat.

Şi brusc trecutu-mi pare viitor

şi urc spre secole latine
şi-aud un ding, un dang sonor
al frunzelor foşnind prin mine.