ghicită din consultarea lui.

Esenţiale la Balzac sunt două lucruri: unitatea lumii

(cosmologicăşi sociologică) şi determinismul ca mijloc de eşafodare a părţilor
componente. însă, cumobservă Curtius, cauza este un fundament cu totul misterios la
el, în definitiv de esenţă divină,aşa încât unitatea lumii balzaciene apare ca
având ea însăşi o natură magică. Metodareconstrucţiei balzaciene se revendică de la
o ştiinţă totală şi universală mai degrabă decât dela vreuna din ştiinţele pozitive
ale secolului său. Locurile, casele, zidăria, mediul, gesturile şifizionomia umană,
trecutul şi viitorul colectivităţilor sau indivizilor sunt ca liniile unei
palme
gigantice în care se poate citi secretul universului. Balzac e acest chiromant ce
se prezintă caun savant pozitiv, un astrolog şi un magician care verifică în
laborator legile unei fizicimisterioase, un Balthasar Clae's ce experimentează
absolutul
cu proce-216
deele chimistului. "De aici vine fără îndoială
-
scrie el în acelaşi loc
-
nemărginita pasiune pe
care o trezite descrierea unei arhitecturi, când fantezia scriitorului nu-
i alterează pentru nimi