Sunteți pe pagina 1din 50

1

A.B. a solicitat la 12 decembrie 2018 anularea raportului de


inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere încheiate la 10 august 2018,
în ceea ce priveşte stabilirea obligaţiei de plată a TVA stabilit
suplimentar pentru perioada verificată. Totodată a solicitat şi
suspendarea executării actelor fiscale atacate.
A arătat că a atacat decizia de impunere în faţa organelor fiscale,
dar că nu a primit nici un răspuns.
Instanţa a respins ca inadmisibilă cererea, reţinând că nu pot fi
atacate actele fiscale menţionate, ci numai decizia de soluţionare a
contestaţiei administrativ-fiscale, deoarece în speţă se aplică norma
specială, care derogă de la dreptul comun.
A.B. a declarat recurs împotriva sentinţei.
Cum va motiva cererea?

Raspuns

Actele administrativ fiscale pot fi contestate. Contestaţia se


depune la organul fiscal emitent al actului. Instituţia poate admite
contestaţia şi anula actul administrativ fiscal. Totodată, instituţia poate
respinge contestaţia.
În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de
la data depunerii contestației contestatorul se poate adresa
instanței de contencios administrativ competentă pentru anularea
actului.
Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care
organul fiscal a luat la cunoștință de acțiunea în contencios
administrativ formulată de contribuabil/plătitor
Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea
cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată
decât prin desfiinţarea acestuia
2
La 24 iunie 2019, A. a formulat cerere de chemare în judecată
împotriva lui C.D., solicitând anularea contractului de vânzare-
cumpărare a unui autoturism, pentru vicierea consimţământului său
prin dol.
Cererea a fost depusă prin poştă, potrivit Codului de procedură
civilă, la Judecătoria P.
Instanţa a constatat că cererea nu cuprinde adresa pârâtului şi nu
este în atâtea exemplare câte părţi sunt, solicitând reclamantului să
completeze lipsurile.
Reclamantul a refuzat, arătând că norma nu este obligatorie şi nu
poate fi invocată de către instanţă, ci numai de către cel al cărui
interes a fost vătămat.
Analizaţi caracterul normelor incidente şi poziţia reclamantului.

Raspuns
Declanşarea propriu-zisă a procesului civil, va fi condiţionată de
existenţa unei cereri de chemare în judecată care îndeplineşte toate
condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege.
Pentru a fi primitã, trebuie sã fie depusã în atâtea exemplare câte
pãrti sunt, plus unul pentru instanta.
Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se
vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult
10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau
modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii.
In lipsa oricărui element şi în situaţia în care reclamantul nu
complineşte lipsurile ce i-au fost comunicate, instanta va proceda la
anularea cererii de chemare în judecată.
3
La 4 septembrie 2018, A. a formulat cerere de chemare în
judecată împotriva lui B., solicitând obligarea acestuia la plata unei
sume lunare de 2.000 lei, reprezentând chirie, faţă de 1.500 lei cât au
stabilit potrivit contractului de închiriere.
A arătat A. că, potrivit Codului civil, este posibilă revizuirea
contractului, în faţa instanţei de judecată, dacă obligaţia unei părţi a
devenit prea oneroasă.
B. s-a apărat arătând că numai în privinţa contractului de donaţie
este posibilă revizuirea, astfel că norma nu se aplică şi contractelor
cele mai apropiate, cu atât mai mult unui contract de închiriere.
Instanţa a respins cererea.
Analizaţi soluţia instanţei.
Rezolvare
Orice modificare a unei clauze contractuale se stabileşte doar
prin acordul părţilor.
Intrucât acestea nu au procedat la o renegociere a chiriei, simpla
solicitare de crestere cerută de A, pe motiv că obligaţia unei părţi a
devenit prea oneroasă, nu a putut conduce la schimbarea unilaterală a
prevederilor contractului de închiriere.
Dacă în contract nu este specificată posibilitatea unei creșteri,
proprietarul nu o poate majora fără acordul locatorului.

4
La 3 octombrie 2018, A. a formulat cerere de chemare în
judecată împotriva lui B., solicitând instanţei pronunţarea unei
hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, pe temeiul
înscrisului încheiat între părţi la 21 ianuarie 2009, asupra unui imobil
situat în localitatea P., compus din construcţie şi teren aferent.
A arătat că pârâtul refuză încheierea contractului, astfel că, prin
intrarea în vigoare a Codului civil, art. 1279 C. civ. îi permite
formularea acestei acţiuni.
Ce va decide instanţa?
Rezolvare
Pentru promovarea unei acţiuni judecătoreşti în vederea
pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-
cumpărare, trebuie îndeplinite 3 condiţii esenţiale, respectiv: existenţa
unui antecontract valabil încheiat, refuzul uneia dintre părţi de a
autentifica actul de înstrăinare, partea care a formulat cererea să-şi fi
îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţia încheiată iniţial
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare fiind un
contract ca oricare altul, i se aplică principiul forţei obligatorii.

5
A. a solicitat tribunalului recunoaşterea sentinţei de divorţ
pronunţate în Germania, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei
între A. şi B., cetăţeni români.
Instanţa a respins cererea, reţinând că hotărârea nu poate fi
recunoscută deoarece nu este definitivă, deşi a fost pronunţată de o
instanţă competentă.
Care sunt condiţiile recunoaşterii hotărârii străine?
Comentaţi soluţia instanţei.
Rezolvare
Hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost
pronunțată;
Instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu,
competența să judece
Există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor
străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea
Hotararea este corecta deoarece nefiind o hotarare definitiva,
hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost
pronunțată.

6
În procedura de divorț cu copii, instanța a dispus ca dezbaterile
să se deruleze în de consiliu, deoarece publicitatea ședinței ar fi de
natură să afecteze reputația părților. A dispus totodată audierea
minorului rezultat din căsătorie, fără prezența părinților.
La dezbateri, a acordat cuvântul avocaților părților, refuzând să
permită soților să exprime punctul de vedere, deoarece au ales avocat.
Prin sentință instanța, deși nu s-au formulat cereri în acest sens,
a dispus încredințarea copilului unuia dintre părinți și luarea legăturii
personale cu acesta după un program stabilit de instanță, pentru
părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul.
A arătat instanța că cererea de acordare a pensiei de întreținere
nu poate fi primită, deoarece minorul de 15 ani renunță la acest drept,
așa cum a declarat.
Instanța nu s-a pronunțat asupra numelui soților, reținând că
părțile nu au solicitat nimic în această privință.
Analizați atitudinea instanței, prin prisma principiilor care
guvernează procesul civil.
Raspuns:
Principiul disponibilitatii (exceptia)
In procedura divorţului, atunci când soţii au copii minori,
născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va
pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra
contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor,
chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ.
In procedura divorţului, instanţa se va pronunţa, chiar dacă nu a
fost învestită cu o astfel de cerere, asupra numelui pe care părţile
urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei.
În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc,
ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie.
Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu
vârsta și cu gradul său de maturitate.
In privinta cererii de acordare a pensiei de întreținere trebuie
primită, deoarece acesta este dreptul copilului, si nu poate renunta la
acest drept.

7
Pârâtul A., în cauza având ca obiect cererea de comunicare
informații de interes public, potrivit Legii nr. 544/2001, formulată de
B., solicită instanței aplicarea amenzii judiciare prevăzute de C. pr.
civ. reclamantului, deoarece a formulat nenumărate cereri împotriva
sa având același obiect, în ciuda faptului că și-a îndeplinit obligațiile
legale.
Totodată solicită obligarea acestuia la repararea prejudiciului de
imagine, deoarece reclamantul a afectat imaginea publică a instituției,
anunțând presa scrisă care a preluat câteva dintre argumentele sale și
le-a publicat, deși pârâtul a răspuns solicitării de a comunica
informațiile respective.
Instanța a aplicat amenda judiciară de 100 de lei, reținând
caracterul abuziv al sesizării instanțelor cu aceeași cerere, precum și
contestarea, cu rea-credință, de către autorul ei a scrierii său
semnăturii unui înscris — art. 187 alin. (1) lit. e) C. pr. civ. în privința
cererii de despăgubire a disjuns cererea și a format un nou dosar,
reținând că nu putea răspunde acestei cereri decât separat, C. pr. civ.
vorbind despre acordarea despăgubirilor de către aceeași instanță
numai pentru fapta de a pricinui amânarea judecării cauzei. Analizați
atitudinea părților prin prisma principiilor aplicabile procesului civil.
Analizați soluțiile instanței.
Rezolvare
Partea care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv
răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate. Ea va putea
fi obligată, potrivit legii, și la plata unei amenzi judiciare.
Dacă legea nu prevede altfel, instanța, va putea sancționa
contestarea, cu rea-credință, de către autorul ei a scrierii sau
semnăturii unui înscris ori a autenticității unei înregistrări audio sau
video.
Cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării
sau a executării silite, la cererea părții interesate, va putea fi obligat de
către instanța de judecată la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul
material sau moral cauzat prin amânare.
Dacă numai cererea principală este în stare de a fi judecată,
instanța poate dispune judecarea separată a cererii reconvenționale.

8
In soluționarea pricinii aflate pe rolul Judecătoriei P.,
judecătorul desemnat aleatoriu a fost recuzat de către reclamant pe
motiv că anterior dobândirii calității de magistrat a avut calitatea de
consilier juridic al societății de asigurare, pârâtă în cauză.
Judecătorul nu a înțeles să se abțină în aceste condiții, declarând
cu ocazia audierii sale, în soluționarea cererii de recuzare, că a deținut
calitatea menționată anterior dobândirii calității de avocat, din care a
promovat examenul de intrare în magistratură, funcția de consilier
exercitând-o cu opt ani anterior.
Instanța a respins cererea de recuzare.
Redactați încheierea de soluționare a cererii.
Redactați criticile pe care reclamantul le-ar putea aduce
încheierii și arătați calea procedurală pe care i-o conferă legea pentru
a Ie ridica.

Rezolvare

Încheiere: Instanţa respinge in mod correct cererea de recuzare


formulată de reclamant, ca inadmisibilă, reţinând că motivul de
recuzare invocat de către acesta - anterior, magistratul a avut calitatea
de consilier juridic al societăţii de asigurare, pârâtă în cauză - nu se
încadrează în prevederile exprese ale CPC. Cum prevederile art. 41 şi
42 NCPC privitoare la incompatibilitate sunt de strictă interpretare şi
aplicare, ele nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii.
Împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, reclamantul
poate formula cale de atac odată cu fondul cauzei. Chiar dacă
hotărârea de fond este definitivă, încheierea se poate ataca cu recurs,
la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea
hotărârii.
Reclamantul s-ar putea întemeia pe prevederile art. 42 alin. (1)
pct. 13 NCPC, în conformitate cu care: Judecătorul este, de asemenea,
incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în
mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

9
I-a primul termen de judecată, judecătorul desemnat aleatoriu a
formulat cerere de abținere în soluționarea dosarului, deoarece pe de o
parte cumnatul fratelui său are o pricină similară, pe rolul altei
instanțe, în care este pârât, iar pe de altă parte a publicat o lucrare de
specialitate într-o revistă de circulație națională, în care își spune
părerea, argumentată juridic, asupra aceleiași chestiuni.
Imediat după acordarea unui nou termen de judecată reclamantul
formulează o cerere de recuzare a judecătorului, motivat de același
aspect al publicării articolului de specialitate, dar și de faptul că a avut
o pricină identică pe rolul aceleiași instanțe, soluționată de alt
magistrat, soțul celui desemnat în cauză, astfel că soluția în cauza de
față este previzibilă.
Instanță admite cererea de abținere a judecătorului și respinge ca
tardivă cererea de recuzare.
Analizați soluția. Care este calea de atac împotriva încheierii?

Rezolvare

Legea permite magistratului să publice lucrări de specialitate. In


speţă instanţa a reţinut antepronunţarea magistratului, având în vedere
că în respectiva lucrare judecătorul îşi spune părerea, argumentată
juridic, aupra aceleiaşi chestiuni. Insa articolul publicat expunea
opinia sa in problema juridica supusa dezbaterii, si nu in dosarul aflat
pe rol.
Din această perspectivă, cererea de abţinere ar putea fi admisă în
baza art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC, în raport de care Judecătorul este,
de asemenea, incompatibil de a judeca atunci când exista alte
elemente care nasc in mod intemeiat indoieli cu privier la
impartialitatea sa.
Se observă că instanţa respinge în mod greşit cererea de
recuzare, reţinând tardivitatea acesteia, întrucât într-o asemenea
situaţie cererea de recuzare, indiferent de motivul acesteia, va fi
respinsă prin aceeaşi încheiere prin care s-a admis abţinerea, ca
rămasă fără obiect.
Încheierea prin care s-a încuviinţat abţinerea nu este supusă
niciunei căi de atac, conform disp art 53 CPC.

10
Fiind formulată o cerere de recuzare a celor trei magistrați, care
funcționează la judecătoria B.. judecătorul desemnat aleatoriu pune în
vedere mai întâi autorului cererii să o timbreze , sa o formuleze în
scris, să arate cazul de incompatibilitate și probele de care înțelege să
se folosească.
Totodată suspendă judecată cauzei și o înaintează Tribunalului
A pentru solutionarea cererii de recuzare, care o anulează deoarece nu
cuprinde motivele de recuzare pentru fiecare judecator și trimite cauza
la Judecătoria C., din raza sa teritorială, deoarece interesele justitiei o
cer.
Analizați actele îndeplinite de instanță.

Rezolvare

Judecătoria B dispune în mod greşit suspendarea judecăţii,


întrucât potrivit art. 49 alin.(2) NCPC formularea unei cereri de
recuzare nu determină suspendarea judecăţii. Cu toate acestea,
pronunţarea soluţiei în cauză nu poate avea loc decât după
soluţionarea cererii de recuzare.
Tribunalul A, în mod greşit, anulează cererea de recuzare, căci
atunci când aceasta nu cuprinde motivele de recuzare pentru fiecare
judecător, cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 47
alin. (4) NCPC. Prin urmare, nu se justifică trimiterea cauzei la
Judecătoria C, conform disp art 52 alin (2), daca cererea este respinsa
ar fi trebuit trimisa spre judecare tot Judecatoriei B.

11
În faza cercetării procesului, în procedura administrării probelor
prin avocați sau juridici, după ce a admis probele cu înscrisuri,
martori și expertiză tehnică de specialitate, pentru identificarea
bunului obiect al judecății, judecătorul fondului citează părțile și
avocații, în cadrul termenului de două luni acordat pentru
administrarea probelor, punându-le în discutie administrarea
prealabilă a probei cu cercetare locală și, numai dacă se mai impune,
administrarea probei cu expertiză.
La termenul fixat, pârâtul a formulat cerere de recuzare,
deoarece prin aspectul pus discuție, judecătorul a încălcat prevederile
procedurale, instanța neputând, în procedura art. 366 și urm. C. pr.
civ., să determine asemenea incidente pe perioada de derulare a
programului probelor, astfel că a avut o atitudine părtinitoare,
reclamantul fiind astfel scutit de achitarea onorariului de avocat, iar
judecătorul și-a spus practic părerea asupra soluției, deoarece a
considerat inutilă proba cu expertiză, deși identitatea bunului a fost
contestată.
Cine soluționează cererea?
Care este procedura aplicabilă soluționării cererii de recuzare?
Care va fi soluția? Motivați.

Rezolvare

Cererea de recuzare formulată va fi respinsă ca inadmisibilă [ în


baza art. 47 alin. (2) care dispune ca Este inadmisibilă cererea în care
se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 şi 42] de un alt
complet, conf art 50 CPC.
Referitor la antepronunţarea judecătorului, aceasta nu poate fi
reţinută atâta timp cât judecătorul a acţionat în temeiul principiului
rolului activ prevăzut expres de art. 22 NCPC, astfel că punerea în
discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, nu îl
fac pe judecător incompatibil. Totodată, pot fi reţinute şi prevederile
art. 264 alin. (2) NCPC, care statuează că În vederea stabilirii
existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au
fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit
convingrii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor
doveditoare.
Procedura aplicabila solutionarii cererii de recuzare este
reglementata de disp art 51 CPC.

12
Cu ocazia soluționării apelului de către Tribunalul A., s-a
constatat că prima instanță a pronunțat soluția fără a cita corect pe
apelantul pârât, astfel că față de cererea acestuia, a anulat sentința și a
trimis cauza spre rejudecare Ia aceeași instanță, Judecătoria B.
În fața instanței de rejudecare, dosarul a fost repartizat aceluiași
judecător, care a formulat cerere de abținere, arătând că este
incompatibil, cererea fiindu-i admisă și dosarul repartizat aleatoriu
altui complet.
După soluționarea cauzei în primă instanță, din nou în apel, unul
dintre judecătorii completului de apel a formulat cerere de abținere,
arătând că a soluționat prima dată dosaruľ între timp fiind promovat la
Tribunal.
Cel de-al doilea judecător din completul de apel a formulat
cerere de abținere arătând că sentința apelată este pronunțată de fiica
soției sale, astfel că se află în caz de incompatibilitate.
Care va fi soluția?

Rezolvare

Cererea de abţinere formulată de primul judecător se va admite,


încadrându-se în prederile art. 41 alin. (1) NCPC cu privire la cazurile
de incompatibilitate absolută.
În ceea ce priveşte cea de-a doua cerere de abţinere, deşi la
prima vedere cazul invocat pare a se încadra în dispoziţiile art. 42
alin. (1) pct. 10 şi 11, în realitate situaţiile arătate de cod nu sunt
incidente în speţă deoarece fiica soţiei sale îi este afin, iar cazul nu
poate fi extins prin analogie. Cererea ar putea totuşi să se întemeieze
pe situaţia prevăzută la pct. 13 al aceluiaşi art, existând astfel îndoieli
cu privire la imparţialitatea judecătorului, cererea putând de această
dată să fie admisă.

13
La termenul de judecată din 8 mai 2018, pârâtul Y. invocă, în
temeiul art. 160 alin. final C. pr. civ., faptul că reclamantul X. nu a
fost legal citat, față de datele din cererea de chemare În judecată,
dovada fiind întoarsă cu mențiunea „mutat de Ia domiciliu", agentul
arătând că nu poate efectua procedura de comunicare.
Instanța (judecătorul T.) a respins cererea, constatând, conform
art. 172 C. pr. Civ. că reclamantul nu a adus Ia cunoștința instanței și
părții adverse prin scrisoare recomandată' cu recipisa de predare
depusă la dosar, schimbarea locului citării, astfel că procedura de
citare pentru aceasta instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de
citare.
La termenul ulterior de judecată, cauza este soluționată de un alt
complet, judecătorul caruia i-a fost repartintă cauza inițial aflându-se
în concediu medical.
Prin sentință instanța a constatat că reclamantul a fost legal citat,
potrivit art. 172 C pr. Civ., si pentru acest termen si a respins cererea
ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
In apelul declarat de reclamant, prin avocat, se sustine ca
reclamantul nu a fost legal citat, ca in mod gresit s-a retinut incidenta
art. 172 C pr. Civ si ca nu a avut posibilitatea sa-si sustina cu probe
calitatea procesuala, exceptia fiind ridicata de instanta din oficiu la
termenul la care s-a solutionat cauza.
Judecătorul T„ care face parte din completul de apel, după
promovarea la instanta superioară, formulează cerere de abținere în
soluționarea apelului, arătând că a pronuntat încheierea prin care a
statuat asupra corectei citări a reclamantului. Completul desemnat
pentru soluționarea cererii de abținere:

a. va respinge cererea, constatând că judecătorul nu a


soluționat cauza prin sentința atacată, ci numai un incident referitor la
citare, motivul neputând fi încadrat în ipotezele prevăzute de art. 41
C. pr. civ.;
b. va admite cererea, constatând că a soluționat un aspect
procedural, litigios al cauzei. care este el însuși dedus spre soluționare
instanței de apel, alături de alte chestiuni;
c. va respinge cererea, deoarece judecătorul nu a pronunțat o
încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care să fi soluționat cauza.

REZOLVARE
Va admite cererea, constatând că a soluționat un aspect
procedural, litigios al cauzei. care este el însuși dedus spre soluționare
instanței de apel, alături de alte chestiuni;

14
La termenul de judecată din 5 februarie 2018, judecătorul T.T.
respinge excepția necompetenței teritoriale și excepția lipsei de interes
în promovarea cererii, ridicate de pârâta U.A.T.G.
Ulterior, judecătorul formulează cerere de abținere, având in
vedere că este soț cu avocatul T.I., care o reprezintă pe pârâtă, cauza
fiind repartizată altui complet după constatarea stării de
incompatibilitate.
Instanța, la termenul din 21 mai 2018, respinge cererea
reclamantului ca inadmisibilă, deoarece nu a parcurs procedura
prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În recursul declarat de reclamant, se susține că excepția a fost
greșit admisă, deoarece a fost invocată de pârât abia în completarea
întâmpinării depusă tardiv, chiar în fața instanței, după parcurgerea
procedurii de regularizare și comunicare prevăzută de art. 200-201 C.
pr. civ.
Instanța de recurs admite recursul, casează hotărârea și trimite
cauza la același tribunal pentru soluționare.
În rejudecare, cum judecătorul care a pronunțat soluția nu mai
funcționa în cadrul instanței fiind pensionat, dosarul este repartizat
aleatoriu la judecătorul T.T., care formulează cerere de abținere,
arătând că pârâta este acum reprezentată de dl. S., asociat în cadrul
societății profesionale cu răspundere limitată cu dl. T.I., soțul său.
Completul desemnat pentru soluționarea cererii de abținere:

a. va respinge cererea, constatând că nu are relevanță


calitatea de soț al avocatului asociat celui care reprezintă partea;
b. va admite cererea, deoarece incompatibilitatea rezultată
din calitatea de soț al avocatului se extinde Ia orice instanță;
c. va respinge cererea ca lipsită de interes, constatând că
judecătorul a fost deja constatat incompatibil în cauză prin încheierea
din primul ciclu procesual Ia fond, o nouă cerere nemajfiind posibilă,
starea de incompatibilitate extinzându-se asupra întregului dosar.

REZOLVARE

Va respinge cererea ca lipsită de interes, constatând că


judecătorul a fost deja constatat incompatibil în cauză prin încheierea
din primul ciclu procesual Ia fond, o nouă cerere nemaifiind posibilă,
starea de incompatibilitate extinzându-se asupra întregului dosar.

15
Prin cererea de recuzare formulată la data de 12 iunie 2018 de
către intimatul pârât X. , în dosarul aflat pe rolul instantei de apel, se
susține incidența art. 42 alin. (1) pct. 6 și 8 C. pr. civ., sustinandu-se
că judecătorul S., unul dintre membrii completului de apel, a încheiat
cu societatea in care asociat este și reclamantul un contract de
antrepriză, primind pe această cale promisiunea primirii unor avantaje
de la parte.
Arata, de asemenea, că, datorită modului în care s-a derulat
contractul, judecătorul S. a formulat la data de 20 februarie 2015. o
plângere penală împotriva asociaților societății contractante , motiv
pentru care este incident art. 42 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ.
Judecătorul S. arată că formulează cerere de abținere pentru a
asigura părțile de deplina Să imparțialitate, dar că temeiurile arătate
nu sunt incidente în cauză, întrucât, pe de o parte. contractul de
antrepriză nu s-a finalizat, fiind reziliat, aspectele referitoare la
avantaje nefiind reale și nici dovedite, iar, pe de altă parte, plângerea
penală formulată împotriva asociaților nu I-a vizat pe reclamant,
cauza fiind clasată, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Instanța suspendă cauza până la soluționarea cererilor de
abținere și de recuzare.
Instanța desemnată să soluționeze cererile nu îl ascultă pe
judecătorul S. cu privire la motivele invocate, însă îi solicită acestuia
să-și dovedească susținerile, cauza fiind amânată În acest scop.
La termenul fixat, instanța, pe baza înscrisurilor depuse la dosar
(contract de antrepriză, declarație de rezoluțiune, ordonanța de clasare
a procurorului), respinge cererea de abținere ca inadmisibilă, deoarece
se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 42 alin. (1) C. pr.
civ. și respinge cererea de recuzare ca nefondată, pentru cererea
întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., și ca lipsită de interes
cererea întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 6 C. pr. civ.
I. Identificați nereguli în actele procedurale ale instanței până la
pronunțare.
2. Soluția corectă ar fi fost:
a. admiterea cererii de abținere și respingerea cererii de
recuzare ca rămasă fără obiect;
b. admiterea cererii de abținere și respingerea cererii de
recuzare ca nefondată;
c. respingerea cererilor ca nefondate, deoarece nu s-a dovedit
incidența art. 42 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. pr. civ.

REZOLVARE
Instanta respinge cererilor ca nefondate, deoarece nu s-a dovedit
incidența art. 42 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. pr. civ.
O neregula a actelor procedurale ale instanței consta in
amanarea cauzei prin neascultarea judecatorului S. De aici reiese
caracterul urgent al procedurii.
Procedura de soluționare a cererii de recuzare și a declarației de
abținere are caracter urgent, ceea ce impune completului învestit cu
rezolvarea acestor incidente procedurale să hotărască, de regulă, în
aceeași zi sau la o dată diferită, dar apropiată de cea la care i s-a
transmis dosarul.
16
În cererea de recuzare formulată de apelantul reclamant X,
împotriva unui membru al completului de apel se susține că nepotul
de frate al judecătorului S., recuzat, a asistat ca avocat partea adversă
în aceeași cauză, la fond, judecătorul aflându-se în cazul de
incompatibilitate prevăzut de art.42 alin, (1) pct. 12 C, pr. civ,
Ambii judecători ai completului de apel formulează cereri de
abținere, judecătorul recuzat S., chiar pentru motivul invocat de parte,
iar cel de-al doilea, N., deoarece fiica sa are ca diriginte pe intimatul
pârât Y., cu care, de altfel,sunt si vecini, putându-se considera că l-ar
putea favoriza pe acesta, fiind incident art. 42 alin, (1) pct.2 C, pr.
civ,
După admiterea cererilor de abținere In privința judecătorului
N., pe motiv de vecinătate cu partea, si respingerea cererii de
recuzare ca ramasa fără obiect,se repartizează cauza aleatoriu, la un
alt complet de apel, din care face parte fostul sot al judecătorului N.
care formulează cerere de abținere, deoarece și în cazul sau este
incident același motiv de incompatibilitate, deși soții nu mai locuiesc
impreuna de 5 ani,
Instanța învestita cu cererea de abținere o respinge, constatând
că fostul sot nu se află în aceeași situație,
În calea de atac exercitată de Y se sustine , printre altele, că
cererea de abținere a fost greșit respinsă, situația soților fiind identică,
dar că, urmare a acestei solutii nu a înțeles să mai formuleze cerere de
recuzare,

1, Analizați cererile de abținere formulate de către judecătorii


completului de apel și soluția pronunțată,

2, Asupra susținerilor lui Y, în calea de atac, instanță de recurs:


a, constată că cererea â fost corecț respinsă, motivele de
abținere, deși asemanatoare trebuind să fie dovedite în privința
fiecăruia dintre foștii soți;
b. constata ca cererea a fost gresit respinsa, chiar fostului sot
putand sa-i fie afectata impatialitatea, fata de situatia invocata
c. constata ca motivul nu poate fi invocat in recurs, deoarece nu
s-a formulat cerere de recuzare, chiar pe acelasi temei.
REZOLVARE

Constată că cererea â fost corecț respinsă, motivele de abținere,


deși asemanatoare trebuind să fie dovedite în privința fiecăruia dintre
foștii soți;
Incheierea prin care s-a soluționat abținerea nu sunt supuse
niciunei căi de atac, prin urmare, consider ca motivul nu poate fi
invocat in recurs, indiferernt daca s-ar fi formulat cerere de recuzare
sau nu.
Cererile de abținere formulate de către judecătorii S si N sunt
indreptatite, prin urmare solutia pronuntata de admitere a cererilor de
abtinere este legala.
In ceea ce priveste cererea de abtinere a judecatorului repartizat
aleatoriu (fostul sot al judecatoareai N), consider ca nu se incadreaza
sub incidenta art. 42 alin, (1) pct.2 C, pr. Civ, solutia completului in
privinta sa fiind cea legala.

17
Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
A. a fost formulată de 30 de reclamanţi, care solicită obligarea
angajatorului lor, X. SRL, la plata drepturilor băneşti cuvenite din
contractele de muncă încheiate, aflate în derulare, deoarece de două
luni nu au mai primit aceste drepturi.
Instanţa de judecată a pus în discuţie disjungerea cererilor,
deoarece drepturile derivate din contractele de muncă nu au o cauză
comună, astfel că nu este întrunită ipoteza legală a coparticipării
procesuale.
Reclamanţii au arătat că astfel fac mai uşor faţă cheltuielilor
procesului şi s-au opus măsurii puse în discuţie de instanţă.
Aceasta a disjuns cererile şi a constituit încă 29 de dosare, pe
care le-a păstrat spre soluţionare.
Analizaţi măsura instanţei.
Rezolvare
Pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este
posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau
chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o
strânsă legătură.

18
Prin cererea de chemare în judecată formulată de A.N. şi C.N.,
aceştia au solicitat obligarea pârâtului T.I. la respectarea dreptului lor
de proprietate asupra imobilului, casă şi teren, situat în comuna E., din
raza teritorială a judecătoriei sesizate.
În motivare au arătat că sunt moştenitorii Iui E.N. şi O.N.,
proprietarii imobilului, potrivit actului de schimb din 1986, alături de
I.N., conform certificatului de moştenitor depus la dosar.
Pârâtul a invocat în întâmpinare excepţia inadmisibilităţii
cererii, deoarece nu a fost formulată de către toţi cei care se pretind
proprietarii bunului, cei doi reclamanţi neputând revendica numai
cotele care le revin, potrivit certificatului de moştenitor.
Totodată a ridicat excepţia de nulitate a contractului de schimb,
prin care E.N. şi O.N. ar fi dobândit proprietatea imobilului, deoarece
acesta a fost încheiat cu un neproprietar la momentul 1986, fară însă a
se solicita constatarea nulităţii acestui contract.
Instanţa a admis excepţia de inadmisibilitate dată de
neparticiparea tuturor coproprietarilor la revendicare şi a respins
excepţia de nulitate, pentru aceleaşi considerente, deoarece nu au fost
chemaţi în judecată, în nulitate, toţi coproprietarii.
Comentaţi soluţia.
Rezolvare
Consider ca solutia este gresita.
Fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de
calitatea procesuală, în orice acţiune privitoare la coproprietate,
inclusiv în cazul acţiunii în revendicare.
Hotărârea judecătorească este opozabilă oricărei terțe persoane,
atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada
contrară. Cu alte cuvinte, străin față de dezbaterea judiciară,
concretizată în hotărârea judecătorească definitivă, coproprietarul, ca
orice alt terț, este obligat să recunoască existența acesteia ca fapt
juridic, cel puțin până în momentul în care va demonstra în justiție
situația contrară.
Textul rezolvă problema „pasivităţii unora dintre coproprietari,
pasivitate care ameninţă să ducă la pierderea unui drept, inclusiv a
dreptului de coproprietate. Indiferent de pasivitatea celorlalţi, un
singur coproprietar poate porni orice acţiune împotriva terţilor, iar
aceştia pot porni acţiune împotriva oricărui coproprietar.

19
In cererea de intervenţie principală înregistrată în dosarul având
ca obiect recunoaşterea şi respectarea dreptului de abitaţie asupra
locuinţei compuse din trei camere şi dependinţe aferente, conform
actului de constituire a dreptului de abitaţie încheiat cu proprietarul
bunului, A. arată că dreptul real invocat i-a fost recunoscut lui asupra
celor trei camere din şase, câte are imobilul şi pe care reclamantul B.
le pretinde a forma obiect al dreptului său de abitaţie, potrivit art.
751C. civ., încheiat cu pârâtul C, proprietar al imobilului.
Instanţa respinge în principiu cererea de intervenţie principală,
reţinând că este vorba de bunuri distincte şi de drepturi diferite.
Ce posibilitate are A.?
Motivaţi calea de atac.
Analizaţi situaţia în ipoteza în care s-ar admite cererea de
intervenţie principală în principiu, dar s-ar pune în discuţie
disjungerea acesteia ulterior, deoarece întârzie soluţionarea cererii de
chemare în judecată.

Rezolvare
Oricine are interes poate interveni intr-un proces care se judeca
intre partile originare. Interventia este principala cand intervenientul
pretinde pentru sine, in tot sau in parte, dreptul dedus judecatii sau un
drept strans legat de acesta.
Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție
poate fi atacată în termen de 5 zile. Calea de atac este numai apelul,
dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul
la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost
pronunțată în apel.
Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de
intervenţie, instanţa poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată
separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în
tot sau în parte, însuşi dreptul dedus judecăţii.
Nu se poate disjunge.

20
Prin cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea
reclamantului B., intervenientul A. solicită obligarea pârâtului C. la
plata despăgubirii datorate lui B. din folosinţa fără drept a bunului
revendicat de reclamant, direct către intervenient.
Arată că este creditor al reclamantului pentru suma de 12.000
euro, pe care nu-i poate recupera în ipoteza în care cererea de chemare
în judecată formulată împotriva pârâtului C. nu va fi admisă.
Arată că este şi titularul unui contract de ipotecă asupra bunului
revendicat de B. de la C., iar întocmirea acestui contract nu era
posibilă dacă B. nu ar fi titularul dreptului de proprietate.
Instanţa admite în principiu cererea de intervenţie accesorie.
Analizaţi soluţia după calificarea cererii de intervenţie.

Rezolvare
Intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia
dintre părţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, deşi natura
juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un
simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să
îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la
judecata procesului.
Creditorul care intervine în procesul pornit de debitorul său
pentru a-1 susţine pe acesta, tinzând să readucă un bun în patrimoniul
Iui, are interesul reîntregirii acestuia, urmând să profite la executarea
propriei creanţe împotriva debitorului.
Dacă cererea de intervenţie s-a făcut în favoarea reclamantului,
admiterea cererii principale atrage şi admiterea intervenţiei accesorii,
deoarece apărarea a fost întemeiată; dimpotrivă, respingerea cererii
principale atrage respingerea cererii de intervenţie accesorie, apărarea
de această dată nefiind fondată.
21
Prin încheierea din 7 aprilie 2014, Tribunalul V, a respins în
principiu, ca inadmisibilă, cererea formulată de D., calificată de
instanţă drept cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 61C. pr.
civ., deoarece intervenientul nu justifică un interes, obiectul cererii
principale fiind reprezentat de suspendarea unui act administrativ,
hotărârea Consiliului Local A., prin care reclamantul C. a fost
schimbat din funcţia de viceprimar, fiind înlocuit cu D.
Temeiul de drept al cererii este art. 14 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei încheieri, odată cu fondul, a declarat apel D.,
susţinând că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că cererea
reprezintă o intervenţie accesorie, deşi aceasta este o intervenţie
principală.
Apelantul a fost numit viceprimar, fiind evident interesul pentru
a interveni în proces şi a-şi apăra interesele legitime. în întâmpinare,
intimatul reclamant C. susţine respingerea apelului ca neavenit,
deoarece Consiliul Local, partea pentru care a intervenit, nu a
exercitat calea de atac.
Consiliul Local nu formulează întâmpinare şi nu se prezintă.
Analizaţi actele de procedură efectuate şi propuneţi soluţia.

Rezolvare
Persoana care formulează cererea de intervenţie voluntară
trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă
intervenţia este principală, când terţul pretinde pentru sine dreptul
dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.
Prin urmare consider ca D are interesul pentru a interveni în
proces şi a-şi apăra interesele legitime.
Dacă procesul continuă fără una dintre părţi datorită atitudinii
acesteia (de exemplu, unul din pârâţi nu a exercitat calea de atac în
termenul prevăzut de lege) intervenţia voluntară a persoanei
respective este inadmisibilă.

22
Prin cererea de chemare în garanţie, reclamantul A. pretinde de
la B., vânzătorul său, să răspundă pentru eventuala evicţiune pe care
ar suferi-o în cazul în care ar pierde procesul intentat împotriva
pârâtului C., de la care solicită să-i lase în proprietate şi posesie
apartamentul situat în Piteşti, str. R.
C, formulează la rândul său cerere de chemare în garanţie faţă
de B., vânzătorul său, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor-
interese, în condiţiile art. 1.702 C. civ., dacă ar cădea în pretenţii.
Care este procedura de soluţionare a cererii de chemare în
garanţie?
Prezentaţi soluţii posibile.
Rezolvare
Partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană,
împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în
garanţie sau în despăgubiri.
In soluţionarea ei. instanţa urmează să ţină seama, deopotrivă,
de caracterul subsidiar şi dependent al acesteia faţă de acţiunea
principală
Cererea de chemare in garantie, formulată de pârât, trebuie
respinsă, întrucât rămâne fără obiect, atunci când acţiunea principală a
fost respinsă ca nefondată.
Dacă recursul declarat numai de reclamant a condus la
admiterea acţiunii principale; într-o asemenea împrejurare
rediscutarea cererii de c.g. în faţa instanţei de recurs devine necesară
spre a se asigura o apărare comună faţă de reclamant şi pentru
eventuala despăgubire a pârâtului;

23
A. a chemat în judecată pe B. pentru a-i achita suma de 10.000
lei, arătând că a dobândit creanţa de la C., pe calea cesiunii.
B. arată că C. avea împotriva sa o creanţă mult mai mare, astfel
că nu înţelege cum de se solicită această creanţă, de vreme ce în
comunicarea scrisă a cesiunii, transmisă de A. în format electronic, se
arată identitatea cesionarului, se identifică creanţa de 10.000 lei şi se
solicită debitorului să plătească cesionarului.
Ori art. 1.578 C. civ. arată că în cazul unei cesiuni parţiale
trebuie indicată şi întinderea cesiunii.
Ca atare, A. formulează cerere de chemare în judecată a altor
persoane, solicitând introducerea în cauză a cedentului C.
Până când se poate formula cererea de către A.?
Care sunt posibilităţile Iui B.?
Cum va proceda instanţa?

Rezolvare
Cererea făcută de reclamant (A) se depune cel mai târziu până
la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.
Codul civil dă dreptul băncii creditoare să se îndrepte pe calea
executării silite direct împotriva debitorului cedat, acesta din urmă
neputând invoca lipsa calităţii sale de debitor faţă de creditorul
cesionar.
Cesionarul reclamant va fi interesat să-1 cheme în judecată pe
cedent, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă şi acestuia, în scopul
evitării plăţii creanţei de către debitorul cedat către cedent, care în
ciuda cesiunii ar putea pretinde debitorului plata creanţei.

24
A. cheamă în judecată pe B. pentru a fi obligat să-i respecte
dreptul de uzufruct asupra bunului imobil, casă şi teren aferent,
împreună cu gospodăria agricolă aferentă, arătând că i-a fost constituit
acest drept de către G, proprietarul bunului, prin contractul încheiat
potrivit art. 704 C.civ.
B. se apără arătând că este titularul contractului de închiriere
încheiat cu C., potrivit art. 1.777 C.civ. şi urm., prin care acesta i-a
transmis folosinţa aceloraşi bunuri pentru o perioadă de 5 ani, din care
au trecut numai 2 ani.
Formulează întâmpinare solicitând respingerea cererii principale
şi o cerere de chemare în garanţie împotriva lui C., arătând că acesta
trebuie să răspundă pentru faptul că nu-i asigură folosinţa, în ipoteza
căderii în pretenţii.
Identificaţi instituţiile procesuale incidente în speţă.
Cum trebuie să procedeze B.?
Rezolvare

Institutii ---- instituţia răspunderii pentru evicţiune, în materia


contractelor translative de proprietate.
Chemarea în garanţie
Pe calea acţiunii în răspundere pentru evicţiune, B va putea
pretinde de la locator fie o reducere a chiriei, când pierderea folosinţei
a fost parţială, fie rezilierea contractului, dacă folosinţa a fost esenţial
micşorată, formulând o cerere de chemare în garanţie.

25
In baza mandatului judiciar acordat prin declaraţie verbală în
şedinţă publică de către reclamantul A„ în procesul de divorţ exercitat
împotriva soţului său B., C. în calitate de mandatar al lui A. a fost
împuternicit să facă toate actele de procedură necesare soluţionării
pricinii, inclusiv acte de dispoziţie, în scopul unei eventuale împăcări.
Reclamantul a arătat că va fi plecat o vreme din ţară, astfel că nu
poate participa personal la judecată.
B., prezent în instanţă, arată că înţelege să invoce excepţia lipsei
capacităţii de exerciţiu a iui A., deoarece a fost pus sub interdicţie prin
hotărâre definitivă.
A. solicită cuvântul asupra excepţiei, dar instanţa îi refuză
această posibilitate, deoarece nu are angajat avocat şi anulează cererea
ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de
exerciţiu. A. declară apel.
Prezentaţi principalele argumente care pot fi aduse în cererea de
apel.
Rezolvare
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie
verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.
Cu alte cuvinte, pentru a fi valabil în vederea efectuării de acte
de procedură pentru altul, mandatul trebuie să se întemeieze pe o
împuternicire specială pentru reprezentare în justiţie, împuternicire
care trebuie să se releve expres în înscrisul care face dovada
mandatului.

26
In cererea formulată de către MP împotriva lui A., la termenul
de judecată se prezintă soţul lui A., care arată că este absolvent de
drept, astfel că înţelege să ridice excepţia autorităţii de lucru judecat,
iar în subsidiar să invoce şi să susţină probele.
Instanţa cere prezentarea unei procuri autentice, pentru dovada
mandatului judiciar, dar soţul lui A. invocă prevederile art. 322
raportate la art. 345 C. civ. arătând că în acest caz nu este necesar un
mandat scris.
Analizaţi susţinerile soţului lui A.
Rezolvare
Mandatarul neavocat, care are studii juridice, finalizate cu
licenţă, nu obligatoriu şi masterat în sistemul Bologna, va putea pune
singur concluzii, în faţa oricărei instanţe dacă este mandatat în cauza
privind pe soţul său sau rudele până la gradul al doilea inclusiv. în
aceste cazuri, mandatul, fiind în legătură cu un proces, nu se va
presupune în temeiul posibilităţii pe care o are un soţ de a face acte de
conservare sau acte de administrare cu privire la oricare dintre
bunurile comune, ci va trebui dovedit în condiţiile legii procesuale.
Din punct de vedere formal, procura trebuie să fie constatată
prin înscris autentic.
Va puteti reprezenta sotul doar in baza unei procuri autentice
sau in in baza unei declaratii verbale data de acesta in fata instantei de
judecata, declaratie care va fi consemnata in incheierea de sedinta,
conform dispozitiilor art. 85 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
privind forma mandatului, calitatea de sot neavand nici o influenta in
ceea ce priveste forma pe care trebuie sa o aiba mandatul

27
In baza delegaţiei avocaţiale A. declară apel împotriva sentinţei
prin care cererea formulată de B., clientul său, a fost respinsă.
In faţa instanţei de apel se prezintă şi susţine interesele lui A.,
fiind pronunţată decizia de apel prin care a fost admisă calea de atac,
anulată sentinţa şi admisă acţiunea.
Intimatul declară recurs, arătând că B. nu a fost corect
reprezentat în faţa instanţei de apel, astfel că lipseşte o nouă delegaţie
avocaţială, iar decizia de apel a fost pronunţată fără să existe
realmente o cale de atac exercitată.
B. formulează întâmpinare şi arată că a înţeles să dea mandat
avocatului său pentru toate gradele de jurisdicţie, astfel că prevederile
art. 87 C. pr. civ. au doar caracter de recomandare.
Ce va decide instanţa de recurs?
Rezolvare
Avocatul poate exercita orice cale de atac împotriva hotărârii
date, însă actele de procedură se vor face numai faţă dc partea însăşi,
iar susţinerea efectivă a căii de atac se poate face numai în baza unei
noi împuterniciri.
Astfel instanta va admite recursul formulat de intimat si va
respinge calea de atac formulata de A prin avocat.

28
In faţa primei instanţe A. şi B., pârâţi, au angajat avocat care să
le reprezinte drepturile în judecată.
La primul termen stabilit, reclamantul personal şi asistat de
avocatul său arată că înţelege să renunţe la judecată.
Constatând că pârâţii nu sunt prezenţi, instanţa ia punctul de
vedere al avocatului acestora, care este de acord cu renunţarea, fară a
solicita cheltuielile de judecată, deoarece nu are încă o dovadă în acest
sens.
Faţă de această situaţie instanţa ia act de renunţare, potrivit arL.
406 alin. final C. pr. civ.
Pârâţii formulează recurs, susţinând că avocatul nu putea face
actul de dispoziţie fără o procură specială.
Analizaţi susţinerea acestora.
Rezolvare
Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea
la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte
acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în
baza unui mandat special
Pentru a putea îndeplini acte procedurale de dispoziţie valabile,
este suficient ca împuternicirea avocaţială bazată pe un contract de
asistenţă juridică prin care a fost împuternicit în acest sens să
menţioneze dreptul la săvârşirea unui act de dispoziţie expres
nominalizat (astfel se respectă forma specială a mandatului).

29
Ataşat cererii de chemare în judecată formulate de 54 de
reclamanţi, dintre care 12 prin mandatar neavocat, S., care semnează
cererea alături de alte 42 de semnături, nu este depusă dovada
mandatului, astfel că instanţa stabileşte prin rezoluţie ca reprezentarea
tuturor să se facă prin mandatarul S., punând în vedere părţilor să
depună dovada mandatului.
11 dintre reclamanţi depun dovada mandatului autentic acordat
Iui S„ 34 dintre ceilalţi, între care nu se află şi al 12-lea reclamant,
arătând că nu sunt de acord ai numirea lui S., aşa cum rezultă chiar
din cererea principală, numai 12 dintre reclamanţi semnând cererea
prin mandatar, or, dacă ar fi fost de acord, desemnau acelaşi mandatar
de la început.
Cei 34 arată ca nu s-au învoit cu privire la numirea altui
reprezentant comun. Restul reclamanţilor nu răspund solicitării.
Cererea este scutită de taxă de timbru.
A. Analizaţi actele instanţei.
Rezolvare
În procesele în care, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi,
judecătorul, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de
necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de
judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor,
va putea dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin mandatar şi
îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai
pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia.
Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi
mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea
dispoziţiilor privind reprezentarea judiciară.
Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra
persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un
curator specia
30
In cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P., Ti a solicitat
punerea sub interdicţie a soţului său T2, arătând că sunt îndeplinite
cerinţele art. 164 C. civ.
După verificarea cererii, aceasta a fost comunicată lui T2 şi
procurorului, solicitându-se acestuia să facă cercetările necesare şi să
ia avizul unei comisii de medici specialişti.
După primirea actelor, instanţa a fixat termenul pentru judecarea
cererii, dispunând citarea părţilor.
La termenul din 2 februarie 2018, instanţa a ascultat pe T2 şi,
constatând starea sa mintală, după întrebările puse, a admis cererea şi
a dispus punerea sub interdicţie judecătorească a pârâtului.
Soluţia a fost comunicată în condiţiile art. 941 C. pr. civ., la 8
februarie 2018, inclusiv parchetului. La data de 4 martie 2018,
procurorul a formulat apel împotriva hotărârii, arătând că sentinţa este
afectată de nulitate, deoarece instanţa nu a fost constituită potrivit
legii, cu participarea procurorului, impunându-se rejudecarea cauzei
la prima instanţă.
Instanţa de apel respinge excepţia tardivităţii apelului, ridicată
de intimatul reclamant, admite apelul, constată nulă sentinţa şi trimite
cauza la prima instanţă pentru rejudecare cu legala constituire a
instanţei.
Analizaţi actele instanţelor.
Rezolvare
Participarea procurorului Ia judecată este obligatorie, sub
sancţiunea nulităţii hotărârii. Sunt asemenea: judecarea cererii de
declarare a morţii prezumate sau procedura punerii sub interdicţie.
Ca atare, în situaţia în care legea prevede în mod expres faptul
că judecata unei cereri se face cu participarea procurorului, atunci
aceasta este obligatorie, iar soluţionarea cauzei trebuie să fie amânată
dacă, de pildă, procurorul nu este prezent.
In măsura în care procurorul a lipsit de la vreunul dintre
termenele de judecată acordate în cauza, în care participarea şi
punerea concluziilor acestuia erau obligatorii, sancţiunea ce intervine
este nulitatea hotărârii, aceasta fiind pronunţată cu încălcarea
normelor juridice privind constituirea instanţei.
Pentru procuror, termenul de apel curge de la pronunţarea
hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la
judecarea cauzei, când termenul de apel curge de la comunicarea
hotărârii
Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii,
dacă legea nu dispune altfel.

31
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P., A. a solicitat în
contradictoriu cu B. să se constate calitatea acesteia de moştenitoare
de pe urma defunctei T., având în vedere faptul că pârâta se opune
constant recunoaşterii acestei calităţi şi intrării în stăpânirea unor
bunuri din masa succesorală.
Invocă faptul că art. 669 C. civ. reglementează
imprescriptibilitatea acţiunii de partaj, astfel că încetarea
coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, reclamanta nefiind
obligată să ceară ieşirea din indiviziune.
B, depune întâmpinare în care invocă prevederile art. 35 C. pr.
civ., arătând că A. are la dispoziţie o acţiune în realizarea drepturilor,
respectiv partajul.
Ce va decide instanţa?

Rezolvare
Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei unui
drept, comunica celui caruia i se adreseaza (interesatului) ca are
posibilitatea, printr-o cerere de chemare in judecata, sa investeasca o
instanta, in vederea constatarii dreptului sau (personal)
Cu toate acestea nu trebuie sa investesti o instanta cu scopul
articolului, daca exista alte legi care-ti creeaza posibilitati sa ceri
realizarea dreptului pe alte cai.
Instanta va respinge cererea.

32
In cererea având ca obiect refuzul emiterii unei autorizaţii de
construire, formulată potrivit Legii nr. 554/2004, împotriva Primăriei
P., aceasta invocă lipsa capacităţii sale procesuale de vreme ce nu este
subiect distinct de drept.
Invocă art. 205 C. civ. şi art. 5 lit. hh) din Codul administrativ
(O.U.G. nr. 57/2019) potrivit cu care primăria este o „structură
funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu
activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii
deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând
problemele curente ale colectivităţii locale (...)".
Cum va soluţiona instanţa excepţia invocată?

Rezolvare
Primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de
parte în judecată. Este întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale
pasive a Primăriei Municipiului..., deoarece aceasta nu are
personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu
are capacitate de folosinţă a drepturilor civile pentru a fi parte în
judecată.
Astfel, chiar dacă în contractul de asistenţă juridică semnat de
Primar, în mod formal este indicat faptul că acesta reprezintă
Consiliul Local şi Primăria P, în realitate el semnând în numele
unităţii administrativ teritoriale, care este Oraşul P, deoarece, primarul
reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi
publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi
în justiţie. Prin urmare, calitate procesuală în cauză o are Oraşul p, şi
nu Primăria P.

33
Pe temeiul contractului de locaţiune încheiat la 12 martie 2012,
cu termen până la 12 martie 2019, reclamantul locator depune la
Judecătoria P., la 12 ianuarie 2019, o cerere de obligare a locatarului
să-i restituie bunul obiect al locaţiunii.
Pârâtul locatar se opune invocând prematuritatea dreptului de
creanţă privind restituirea bunului.
Care este temeiul de drept al cererii locatorului?
Care va fi soluţia?

Rezolvare
Drept al uneia din persoanele participante la un raport juridic
(creditor) de a cere celeilalte părţi (debitor) să îndeplinească obligaţia
de a da, de a face sau de a nu face ceva, pe care aceasta din urmă şi-a
asumat-o.
Executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă,
lichidă şi exigibilă. Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului
este ajunsa la scadenţă.
Decăderea din beneficiul termenului poate fi cerută şi atunci
când, din culpa sa, debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o
condiţie considerată esenţială de creditor la data încheierii
contractului.

34
Prin cererea formulată de ONG A, împotriva ISJ T,, se solicită
obligarea pârâtului Ia plata sumei de 100.000 lei despăgubiri morale,
produse prin discriminarea la care a fost supus elevul B. în cursul
desfăşurării activităţii şcolare, când a fost obligat să stea singur în
bancă deoarece aparţine unei familii sărace, fiind marginalizat de
ceilalţi elevi la solicitarea profesorilor.
Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 27 şi 28 din
O.G. nr, 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor
de discriminare.
ISJ T. invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active, având în
vedere faptul că se invocă nerespectarca unor drepturi ale altei
persoane, care nu e parte în judecată, iar pe de altă parte deoarece
ONG A. nu a fost constituită pentru înlăturarea manifestărilor de
discriminare, ci pentru protecţia persoanelor vârstnice.
Soluţionaţi excepţia.

Rezolvare
Instanta admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
invocată de intimatul ISJ T.
Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice
atât calitatea sa procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a
persoanei chemate în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a
motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa.
Numai legea poate conferi calitate procesuala activa unui ONG
in functie de specificul sau, si avem la ora actuala pt ONG de mediu,
de drepturile omului si de protectia consumatorului.
Este necesar și mandat expres/special din partea unor persoane
care au fost efectiv vătămate. Instanța de judecată va respinge
acțiunea pentru lipsă calitatea procesuală activă.

35
A. formulează cerere de chemare în judecată împotriva SC T.V.
solicitând obligarea acesteia să înceteze să mai difuzeze reclamele din
grupul celor care promovează utilizarea telefoniei mobile, să fie
obligată societatea să acopere prejudiciul material suferit prin faptul
că fiul său în vârstă de 15 ani a înregistrat o factură de 3000 lei,
urmare a vizionării reclamelor în discuţie şi acordarea cheltuielilor de
judecată în valoare de 10.000 lei, onorariu de avocat, conform
dovezilor depuse la dosar.
SC T.V. formulează întâmpinare invocând excepţia lipsei de
interes în formularea cercrii, deoarece nu se urmăreşte repararea unui
prejudiciu în legătură cauzală cu activitatea societăţii.
Se susţine că efectuarea cheltuielilor de judecată reprezintă un
abuz de drept procesual.
Susţineţi argumentat punctul de vedere al pârâtei.

Rezolvare
Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice
obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu
atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.
Dacă cererea este respinsă ca lipsită de interes, reclamantul va fi
obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de partea adversă.
Răspunderea civilă delictuală este obligaţia prevăzută de lege
în sarcina unei persoane, numită răspunzătoare, de a repara prejudiciul
injust suferit de o altă persoană, căreia i-au fost încălcate drepturile
sau interesele sale legitime, în afara unei legături contractuale

36
Prin cererea de chemare în judecată minorul A. în vârstă de 13
ani solicită ca în contradictoriu cu tutorele său să fie anulat actul
încheiat de tutore cu B., având ca obiect înstrăinarea recoltei produse
de pe terenul de 120 ha, proprietatea reclamantului, deoarece acesta a
fost făcut fară autorizarea instanţei de tutelă sau a consiliului de
familie, potrivit art. 144 raportat la art. 44 C. civ.
Tutorele pârât se apără arătând că minorul nu poate formula
personal şi singur acţiune în justiţie. Invocă art. 40 C. pr. civ.
Ce va face instanţa?

Rezolvare
Minorii până la 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie
judecătorească simt lipsiţi de capacitate de exerciţiu, astfel că actele
civile şi procesuale vor fi întocmite pentru ei de către reprezentantul
legal, părinte, tutore sau curator.
Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 144
sunt anulabile. În aceste cazuri, acţiunea în anulare poate fi exercitată
de tutore, de consiliul de familie sau de oricare membru al acestuia,
precum şi de către procuror, din oficiu sau la sesizarea instanţei de
tutelă.
După admiterea excepţiei lipsei capacitatii de exercitiu, instanţa
va anula cererea

37
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul
Judecătoriei P., reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu
B„ obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate şi posesie
imobilul situat în Piteşti, str. R., în valoare de 150.000 lei, fiind
prezentate datele de identificare ale construcţiei şi vecinătăţile
terenului.
Solicită şi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului, în
valoare de 59.000 lei, pentru ultimii 3 ani.
B, formulează întâmpinare, arătând că valoarea indicată de A.
este mult sub valoarea reală a imobilului. Depune şi cerere
reconvenţională în care solicită ca în cazul în care se admite cererea
principală să fie obligat A. la plata sumei de 300.000 lei
contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, prin refacerea
construcţiei existente, realizarea unei plantaţii de pomi şi a
amenajărilor terenului. Solicită declinarea competenţei în favoarea
Tribunalului A., pe de o parte faţă de valoarea care va rezulta din
evaluarea corectă a bunului, iar pe de altă parte din valoarea cererii
reconvenţionale.
Care este instanţa competentă?

Rezolvare
Art 98 cpc stabileste competenta
Cererea de chemare in judecata are drept obiect un imobil
evaluat la 150.000 lei, astfel ca va face obiectul competentei materiale
a judecatoriei potrivit art. 94 alin 1, lit j
Solicitarea de catre reclamant a unor despagubiri in valoare de
59.000 lei nu prezinta relevanta in materia competentei si nu modifica
competenta instantei, pt ca derspagubirile nu se iau in calculul valorii
obiectului cererii principale.
Pt ca este o cerere reala imobiliara valoarea va fi data in functie
de valoarea impozabila stabilita potrivit legislatiei fiscale.
Pt ca paratul nu este de acord cu evaluarea facuta de reclamant
se poate proceda la proba cu expertiza, chiar daca in cadrul probei se
va modifica cuantumul valoric al cererii, aceasta nu va modifica
competenta instantei sesizata care va judeca mai departe procesul.
Solicitarea cererii de declinare a competentei in favoarea
tribunalului A nu este intemeiata datorita celor expuse anterior.
Instanta competenta sa solutioneze litigiul este judecatoria B.

38
Reclamantul A. formulează o cerere de chemare în judecată, pe
rolul Judecătoriei P., împotriva pârâţilor B., C., D. şi E„ solicitând de
la fiecare plata chiriei pentru trei luni consecutiv, pentru
apartamentele aflate în imobilul proprietatea reclamantului, închiriate
fiecăruia dintre pârâţi.
Arată reclamantul că valoarea cererilor este în total sub 200.000
lei, astfel că judecătoria este competentă. B. şi C. invocă excepţia de
necompetenţă teritorială, la primul termen de judecată, faţă de faptul
că fiecare domiciliază în raza teritorială a altei instanţe, astfel că în
ceea ce-i priveşte nu poate opera prorogarea de competenţă.
Ce va decide instanţa?

Rezolvare
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul A are
o valoare sub 200.000 de lei , astfel se incadreaza in prevederile art
99, alin1 lit A , fiind de competenta materiala a judecatoriei.
In speta este incident un caz de competenta teritoriala
alternativa, avand in vedere dispozitiile art 113 alin 1 punctul 4, unde
se arata ca mai este competenta si instanta locului unde se afla
imobilul pentru cererile ce izvorasc din raportul de locatiune al
imobilelor (pe langa instanta in a carei circumscriptie domiciliaza
paratul).
Fiind vorba de o pluraritate de parati , in baza art 112, cererea de
chemare in judecata poate fi introdusa la instanta competenta pentru
oricare dintre acestia.
Instanta va respinge exceptia de necompetenta , pronuntand con
fart 132 alin.2 o incheiere interlocutorie prin care se va declara
competenta sa judece si care va putea fi atacata numai odata cu
hotararea asupra fondului.

39
A. formulează cerere de chemare în judecată împotriva lui B.
solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 lei reprezentând
reparaţii efectuate la imobilul locuinţă, proprietatea pârâtului, precum
şi recunoaşterea unui drept de abitaţie asupra bunului locuinţă,
potrivit contractului.
B. invocă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei deoarece
acţiunile privitoare la imobile sunt de competenţa instanţei în raza
căreia se află situat imobilul.
Soluţionaţi excepţia de necompetenţă.

Rezolvare
Avem de-a face cu un caz de competenta teritoriala exclusiva
reglementat de art 117, alin 1, care stabileste ca cererile privitoare la
drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei
circumscriptie este situat imobilul.
Avand in vedere ca reparatiile solicitate s-au nascut in raport
direct cu dreptul de abitatie asupra bunului locuinta.
Competenta instantei este aplicabila conf dispozitiilor
anterioare, astfel instanta va admite exceptia de necompetenta si va
pronunta o hotarare de declinare de competenta, nesusceptibila de nici
o cale de atac, trimite dosarul cauzei catre inst competenta conf art
132 alin.3

40
Prin sentinţa din 14 ianuarie 2019 Judecătoria A. şi-a declinat
competenţa în favoarea Judecătoriei S., care la rândul său şi-a declinat
competenţa în favoarea judecătoriei V.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea
conflictului stabileşte competenţa Judecătoriei T. în soluţionarea
litigiului.
Aceasta din urmă se declină în favoarea Tribunalului A., care îşi
declină competenţa înapoi către Judecătoria T., constată ivit conflictul
şi sesizează ÎCCJ pentru soluţionarea acestuia.
Ce va face instanţa? Analizaţi declinările consecutive.

Rezolvare
Judecatoria A si jud E si-au declinat succesiv competenta de a
judeca in acelasi proces, con art 133 alin.2 fiind un conflict negativ.
Conf art 135 alin.1 conflictul de competenta ivit intre 2 instante
se solutioneaza de instanta imediat superioara si comuna instantelor
aflate in conflict.
Intervine Inalta Curte pt solutionarea conflictului si stabileste
competenta judecatoriei T, desi conform codului dosarul nu ar fi
trebuit sa ajunga la inalta curte, dar conf art.135, alin.2, hotararea
pronuntata de ICCJ este obligatorie pt judecatoria T
Apare un alt conflict negativ de competenta, deoarece jud T
declina competenta in favoarea tribunalului A, care la randul sau
declina catre judecatoria T.
Inalta curte intoarce dosarul la jud T deoarece anterior fusese
pronuntata o hotarare de stabilire a competentei in favoarea jud T.

41
Prin cererea înregistrată pe rolui Tribunalului P., A. a solicitat
anularea Hotărârii Consiliului Judeţean T. nr. x/2018, a solicitat
acordarea de despăgubiri şi obligarea Consiliului Judeţean să emită o
HCJ cu un conţinut conform legii.
Totodată a invocat excepţia de nelegalitate a unei hotărâri a
Guvernului din anul 2017, care a stat la baza actului atacat şi a
solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea excepţiei de
nelegalitate.
Instanţa a analizat excepţia de nelegalitate, conform art. 4 din
Legea nr. 554/2004, reţinând că este competentă să soluţioneze şi
excepţiile ridicate în cauză prin prorogare de competenţă şi a respins
acţiunea.
Analizaţi actele instanţei de judecată.

Rezolvare
Exceptia de nelegalitate a unei hotărâri a Guvernului nu poate fi
solutionata de o instanta de drept comun, urmand a fi disjunsa, si
trimisa spre solutionare instantei competente. Tribunalul nu avea
competenta de a solutiona exceptia de nelegalitate
Tribunalul a retinut in mod gresit caz legal de prorogare de
competenta, deoarece exceptia de nelegalitate nu poate fi analizata de
o instanta de drept comun.
Aceasta trebuia sa disjunga exceptia invocata si ar fi putut
dispune suspendarea cauzei pana la pronuntarea instantei competente
asupra exceptiei.

42
Rezolvare
Art 94 alin.1 lit.a – judecatoria P este competenta sa solutioneze
capatul de cerere referitor la obligarea paratei la plata sumei de
198.000 de lei plus penalitati. Deoarece art 98 din cpc prevede faptul
ca in functie de valoarea obiectului cererii aratata in capatul principal
de cerere se determina competenta instantei, nu se au in vedere
penalitatile.
Referitor la al doilea capat de cerere care este o cerere accesorie
instanta in mod corect dispune disjungerea prin declinarea
competentei in favoarea tribunalului , aceasta reiesind din dispozitiie
art 93, coroborate cu art 120 din cpc.
Referitor la cererea de interventie principala, avand in vedere art
67, alin.1 si 2, aceasta ramane sa fie judecata de catre judecatoria P.

42
Prin cererea inregistrata la 17 decembrie 2018, pe rolul
judecatoriei P, A solicita ca, in contradictoriu cu paratii B si C,
mostenitorii lui N, sa fie pronuntata o hotarare care sa tina loc de
contract de vanzare cumparare pentru imobilul din str. R, nr.12,
localitatea S, potrivit art 1669 c civ.
Paratul invoca exceptia necompetentei teritoriale absolute in
aplicarea art 117 cpc, sustinand ca cererea trebuia depusa la instanta
in raza careia este situat bunul.
Solutionati exceptia.

Rezolvare
Se admite exceptia deoarece nu era competenta sa
solutioneze judecatoria P pricina.

43
La termenul de judecată din 12 noiembrie 2018 reclamantul
invocă faptul că la termenul anterior, 1 octombrie 2018, nu a fost legal
citat, nefiindu-i înmânată citaţia sau înştiinţarea cu privire la ridicarea
acesteia. Solicită prin urmare un termen pentru a-şi modifica cererea,
arătând că şi citaţia pentru termenul actual a primit-o cu două zile în
urmă.
Pârâtul se opune cererii formulate, arată că reclamantul a luat
termenul în cunoştinţă la depunerea cererii, când instanţa i-a adus Ia
cunoştinţă faptul că primul termen se stabileşte în maximum 60 de
zile de Ia punerea rezoluţiei pe cererea de chemare în judecată. Prin
urmare, nu mai trebuia citat pentru termenele următoare.
Mai mult, arată pârâtul, înştiinţarea prin care se aducea la
cunoştinţă reclamantului că trebuie să ridice citaţia pentru termenul
din 1 octombrie 2018, a fost afişată, în condiţiile art. 163 C. pr. civ.,
potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmit de către agentul
procedural.
Reclamantul arată că nu a fost acasă şi prin urmare nu a putut să
primească sau să refuze primirea citaţiei pentru a deveni incidente
prevederile art. 163 alin. (3) C. pr. civ. şi implicit prezumţia de
cunoaştere a termenului din 1 octombrie 2018. Ca atare, procedura
trebuia îndeplinită prin poştă, în condiţiile art. 154 alin. (4) C. pr. civ.
Care sunt condiţiile luării termenului în cunoştinţă, la depunerea
cererii de chemare în judecată?
Care este regula în materia procedurii de citare?
Analizaţi susţinerile părţilor

Rezolvare
Partile urmeaza sa ia cunostinta de termen prin comunicarea
citatiei, conf art 153. Pt termenele ulterioare sunt aplicabile disp art
229.
Regula in materia procedurii de citare este reglementata de art
154 cpc. Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se fac
din oficiu de catre agentii procedurali ai instantei ori salariati ai altor
instante in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica
actul.
Conf 155 alin.1 pct.6, pers fizice se citeaza la domiciliul lor iar
in cazul in care nu locuiesc la domiciliu la resedinta cunoscuta ori la
locul ales de ele.
Reclamantul se poate intemeia pe prevederile art 160 alin.1,
daca partea prezenta in instanta personal sau prin reprezentant nu a
primit citatia sau a primit-o intr-un termen mai scurt decat cel
prevazut la art 159(cel putin 5 zile inaintea term de jud), procesul se
amana la cererea partii interesate.
Reclamantul poate invoca si art 163, alin.6, 8, 9
Conf 163. Alin.3 lit.g, in cazul in care pers nu este gasita, fără
motive temeinice, destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea
citației în interiorul termenului de 7 zile sau, după caz, al termenului
de 3 zile prevăzut la lit. f), citația se consideră comunicată la
împlinirea acestui termen;
Art 229 sunt aplicabile doar pentru termenele ulterioare.
Reclamantul se prezinta la termenul de judecata ulterior, astfel
se considera ca procedura este indeplinita, din acest moment se
reasigura contradictorialitatea.
Referitor la solicitarea reclamantului la modificarea cererii sunt
aplicabile disp art.204.( Reclamantul poate să își modifice cererea și
să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul
termen la care acesta este legal citat).

44
La termenul de judecată din 2 noiembrie 2018 reclamantul a
invocat faptul că termenul nu a fost stabilit de instanţă cu respectarea
prevederilor legale care arată că acesta trebuie să fie de maximum 60
de zile de la data rezoluţiei, fiind mult mai lung.
Arată că a suferit prejudicii datorită acestui aspect, fiind nevoit
să desemneze un reprezentant judiciar plătit, deoarece în 45 de zile de
la data depunerii cererii personal la instanţă era programat să
părăsească ţara pentru o perioadă de un an, fără posibilitatea revenirii.
De asemenea, cererea sa are caracter urgent, fiind vorba despre
o procedură în contencios administrativ, astfel că nu se justifică un
termen atât de îndelungat.
Analizaţi susţinerile reclamantului.

Rezolvare
legiuitorul stabilește un termen fix de maxim 60 de zile, după ce
se vor îndeplini procedurile de comunicare a întâmpinării și a
depunerii răspunsului la întâmpinare, perioadă în cadrul căreia
instanța va fixa primul termen de judecată în cauză.
Legiuitorul prevede obligația judecătorului de a fixa un termen
mai îndelungat, rezonabil în funcție de circumstanțele cauzei, în
situația în care pârâtul locuiește în străinătate, instituindu-se astfel o
excepție de la termenul de maxim 60 de zile.
Cererile adresate instanţei se judecă de urgenţă şi cu precădere
în şedinţă publică, în completul stabilit de lege.

45
A. formulează cerere de repunere în termenul de apel, împotriva
sentinţei pronunţate de Judecătoria P., arătând că sentinţa nu i-a fost
comunicată la noul domiciliu, pe care 1-a schimbat în cursul judecăţii.
Depune ataşat recipisă de înaintare la poştă a unui înscris adresat
instanţei, în care susţine că solicita un termen pentru a-şi pregăti
apărarea şi în care indica noul său domiciliu, aducând astfel ia
cunoştinţă instanţei despre schimbarea de domiciliu, astfel că Ia acesta
trebuia să-i fie comunicată sentinţa.
Analizaţi susţinerile lui A. în raport de dispoziţiile legale
aplicabile.

Rezolvare
Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii
trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa
instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare
recomandată.
Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen
numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive
temeinic justificate.

46
Instanţa a pus în vedere reclamantului A. să aducă martorii
propuşi, la termenul de judecată din 12 iunie 2018, în condiţiile art.
312 C. pr. civ.
La termenul de judecată A. nu se prezintă şi nu aduce martorii.
Instanţa constată decăderea lui A. din dreptul de a mai audia
acel martor, astfel că rămâne în pronunţare, admiţând cererea de
chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Analizaţi condiţiile decăderii.
A procedat corect instanţa?

Rezolvare
Condiţiile decăderii presupun ca legea să prevadă un termen
imperativ pentru efectuarea unui act de procedură, partea să nu fi
îndeplinit actul în acel termen, legea să nu arată expres altfel (că
decăderea nu se aplică).
În speţă, termenul nu este prevăzut de lege, ci este acordat
de către instanţă pentru administrarea dovezii cu martori.
Neefectuarea obligaţiei la termenul respectiv nu poate atrage
decăderea, conform art 312 si 313 CPC putand dispune citarea
martorului pentru un nou termen, respective emiterea unui mandate de
aducere impotriva martorului care lipseste la prima citare. De
asemenea, legea prevede în această situaţie acoperirea sancţiunii – art.
311 alin. (4) NCPC.
Instanţa nu procedează corect, căci nu poate constata din
oficiu decăderea, aceasta trebuind să fie cerută instanţei prin
intermediul excepţiei, în cursul procesului.

47
Prin cererea de apel formulată împotriva sentinţei pronunţate de
Judecătoria P., A., pârât, solicită admiterea căii de atac, anularea
sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu a fost legal
citat în faţa primei instanţe, arătând că are alt domiciliu decât cel
indicat de reclamant şi la care s-a dispus citarea sa.
Instanţa de apel pune în discuţie tardivitatea declarării apelului,
în raport de faptul că pârâtului i s-a făcut comunicarea la 8 ianuarie
2018, potrivit dovezii de Ia dosar, termenul de apel este de 30 de zile
de la comunicare, conform art. 468 C. pr. civ., iar cererea de apel a
fost înregistrată la instanţă în data de 9 februarie 2018.
Apelantul arată că a depus prin curier rapid cererea de apel la 7
februarie 2018, astfel că cererea este formulată în termen şi totodată
că citarea şi comunicarea actelor la alt domiciliu decât cel real
împiedică curgerea termenului.

Rezolvare
A nu a îndeplinit obligaţia comunicării schimbării locului
citării, potrivit art. 172 NCPC, astfel că procedura de citare pentru
aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la locul vechi de citare.
Se reţine însă imposibilitatea comunicării citaţiei,
justificată de faptul că destinatarul A nu mai locuia în imobilul
respectiv, astfel că se impunea ca agentul să raporteze cazul grefei
instanţei spre a înştiinţa din timp reclamantul despre aceasta şi a-i
pune în vedere să facă demersuri pentru a obţine noua adresă unde
urmează a se face comunicarea – art. 168 NCPC. Or, această
îndatorire nu a fost respectată în speţă.
Legea arată că în cazul citării ori comunicării actului de
procedură prin poştă/curierat rapid, potrivit art. 154 alin. (4) şi (5)
NCPC, procedura se socoteşte îndeplinită la data semnării de către
parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcţionarul
poştal/curier a refuzului de a primi corespondenţa.
Ca atare, cum procedura nu s-a îndeplinit, deşi a fost
efectuată la locul rezultat din registre, dovedindu-se că persoana nu a
locuit efectiv în acel domiciliu, procedura ar trebui reluată, persoana
neluând cunoştinţă efectiv despre proces.
Reclamantul se poate întemeia pe prezumţia legală de
domiciliu: dacă domiciliul persoanei este menţionat în registrele de
publicitate, se instituie prezumţia că persoana ae domiciliul acolo,
chiar dacă acesta nu corespunde cu ultimul domiciliu, caz în care
legea nu vorbeşte expres despre cercetări în scopul aflării noului
domiciliu.
Cum A declară apel împotriva hotărârii, pronunţarea în
baza unei prezumţii relative, care a putut fi răsturnată prin dovada
contrară, comunicarea nu a fost legală şi, prin urmare, termenul de
apel nu curge, partea având în continuare deschisă calea de atac.
Astfel, excepţia de tardivitate a apelului se va respinge.

48
Reclamantul solicită respingerea apărărilor exprimate de
apelant, arătând că, potrivit adresei emise la solicitarea sa de biroul de
evidenţă informatizată a persoanei, rezultă că Ia data sesizării
instanţei, 1 iunie 2016, pârâtul avea domiciliul la care a şi fost citat cu
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit dovezii de la
dosar care arată că pârâtul nu a ridicat corespondenţa pentru termenul
din 6 septembrie 2016. Invocă art. 165 C. pr. civ.
Apelantul arată că nu a primit nicio citaţie la acest domiciliu şi
depune copie de pe cartea de identitate emisă la 4 august 2016, din
care rezultă noul său domiciliu.
Analizaţi susţinerile părţilor şi soluţionaţi excepţia de tardivitate
a apelului.

Rezolvare
Conform disp art 156 CPC, prsoanele care se afla in
strainatate , citate cf 155 alin 1 pct 12 si 13, pentru primul termen de
judecata vor fi instiintate prin citatie ca au obligatia de a-si alege un
domiciliu in Romania unde urmeaza sa li se faca toate comunicarile
privind procesul. Daca nu se conformeaza, comunicarile li se vor face
prin scrisoare recomandata, recipisa de predare la posta romana a
scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza,
tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii.

49
A. formulează apel împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria
P. prin care a fost admisă acţiunea exercitată împotriva sa, fiind
obligat să lase reclamantului în proprietate terenul situat în str. S., nr.
12, oraş P.
Solicită admiterea apelului, efectuarea unei noi expertize, iar pe
fond respingerea acţiunii.
Arată că nu a fost citat Ia efectuarea lucrării de expertiză,
potrivit art. 335 C. pr. civ., şi nici la termenul la care a avut loc
dezbaterea pricinii în fond.
Intimatul arată că A. a primit citaţie sub semnătură pentru
termenul de judecată la care s-a dispus expertiza, astfel că era
prezumat a avea cunoştinţă de termenele ulterioare, inclusiv pentru
efectuarea lucrării de expertiză.
Analizaţi susţinerile părţilor.

Rezolvare
Necitarea lui A la termenul la care a avut loc dezbaterea pe
fond este corectă. Conform art. 229 NCPC partea căreia i s-a înmânat
citaţia pentru un termen nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea
instanţă, considerându-se că ea cunoaşte şi termenele de judecată
ulterioare aceluia pentru care a primit citaţia.
Apelul lui A poate fi însă primit în baza art. 335 NCPC,
care arată că pentru efectuarea expertizei la faţa locului şi atunci când
sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după
citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi
cofirmare de primire în care se vor indica ziua, ora şi locul unde se va
face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată
părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării.
Confimarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.
Trebuie avute în vedere şi prevederile art. 160 CPC
referitor la invocarea si inlaturarea neregularitatilor privind citarea si
disp art 338 NCPC, cu privire la efectuarea unei noi expertize, de
către alt expert, pentru motive temeinice.

50
La al treilea termen de judecată instanţa admite acţiunea
reclamantului. A. formulează apel, arătând în primul motiv că a fost
încălcat principiul contradictorialităţii, prin necomunicarea cererii
modificatoare, astfel că nu şi-a putut face apărarea.
Critică sentinţa şi pe fond, susţinând netemeinicia cererii
reclamantului. Care este sancţiunea nerespectării regulilor procedurale
privind contradictorialitatea?
Care este soluţia în speţă asupra acestui aspect procedural?

Rezolvare
Sancţiunea nerespectăţii regulilor procedurale privind
contradictorialitatea este nulitatea abolută a hotărârii, dat fiind
caracterul imperativ şi de ordine publică al normelor care
reglementează aspectele legate de acest principiu fundamental.
În speţa dată este incident cazul prevăzut de art. 204 alin.
(2) pct. 2 NCPC, când la modificarea cererii nu se va acorda termen,
ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în
instanţă când reclamantul micşorează cuantumul obiectului cererii.
Ca urmare, încălcarea contradictorialităţii prin
necomunicarea cererii modficate nu poate fi reţinută. Se constată că A
mai ceruse anterior, în scris, termen pentru angajare apărător, astfel că
nu se justifică solicitarea unui nou termen în acest sens.
Apelul lui A se va respinge ca nefondat.

51
La termenul de judecată din 3 octombrie 2018 instanţa dispune
suspendarea cauzei deoarece reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia
de a achita diferenţa de taxă de timbru, aşa cum a fost pusă în vedere
de instanţă prin citaţie.
La 10 mai 2019, din oficiu instanţa repune cauza pe rol pentru
discutarea perimării cererii şi citează părţile în acest sens.
La termenul din 7 iunie 2019 se prezintă reclamantul cu dovada
taxei de timbru, datată 2 octombrie 2018, susţinând că nu a intervenit
perimarea şi cerând respingerea excepţiei cu consecinţa reluării
judecăţii.
Pârâtul susţine excepţia de perimare şi invocă faptul că instanţa
nu trebuia să suspende judecata cauzei, ci să anuleze cererea de
chemare în judecată, astfel că efectul este acelaşi.
Care sunt condiţiile perimării?
Care va fi soluţia?

Rezolvare
Condiţiile perimării: instanţa să fi fost învestită cu o cerere,
fie în primă instanţă, fie într-o cale de atac; pricina să rămână în
nelucrare timp de 6 luni din vina unei părţi în proces.
Cum reclamantul ataşează dovada taxei de timbru, datată 2
oct 2018 şi, deci, anterior termenului de 3 oct 2018 stabilit de instanţă,
cererea nu va fi anulată, fiind respectate dispoziţiile legii.
Ca atare, nu poate fi reţinută excepţia de perimare susţinută
de pârât, întrucât termenul de perimare s-a înterupt când reclamantul a
achitat taxa de timbru în vederea judecăţii.
Instanţa va respinge excepţia de perimare şi va repune
cauza pe rol.

52
A. trimite la instanţă, via e-mail, cererea de apel.
Mesajul este înregistrat în e-mail-ul instanţei la ora 20:47, l a
data de 29 martie 2018, sentinţa fiind comunicată la 28 februarie
2018.
în faţa instanţei de apel se ridică excepţia de tardivitate,
determinată de decăderea din dreptul de a mai formula apel, deoarece
termenul prevăzut imperativ de lege a fost depăşit.
Soluţionaţi excepţia.

Rezolvare
Cf Dec ICCJ 45/2020, În interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din Codul de procedură
civilă, modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative,
raportat la DEC 34/2017, actele de procedură transmise prin fax sau e-
mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile,
după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus
în termen.

53
La termenul din 4 decembrie 2018, instanţa pune în discuţie
excepţia de perimare a cererii de chemare în judecata, deoarece părţile
s-au desistat de proces o perioadă mai lungă de 6 luni, cauza fiind
suspendată potrivit art. 4U alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
Ia 8 mai 2018. Pârâtul susţine că cererea reconvenţională nu
poate fi perimată, întrucât în aceasta s-a solicitat de către el judecarea
cauzei şi în lipsă, iar instanţa nu a disjuns cererea.
Tutorele reclamantului arată că în data de 3 septembrie 2018 a
încetat funcţia fostului tutore, astfel că termenul de perimare a fost
suspendat, până la numirea sa, în calitate de tutore, neputând fi
efectuate acte de procedură în vederea judecării cauzei.
Analizaţi susţinerile părţilor.

Rezolvare
Aplicabile disp art 417 CPC – perimarea se intrerupe prin
indeplinirea oricarui act de procedura facut in vederea judecarii
procesului de catre partea care justifica un interes.

54
La 4 mai 2018, A. formulează cerere de chemare în judecată
împotriva Iui B., solicitând obligarea acestuia la piaţa sumei de
26.000 euro, echivalent în lei, reprezentând suma împrumutată de
către C. şi nerestituită la scadenţa stabilită, 2 mai 2016.
Totodată, cere şi obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000
euro, daune moratorii rezultate din aplicarea dobânzii legale de la
scadenţă, în condiţiile art. 1.535 C. civ. şi plata sumei de 2,500 lei, cu
titlu de clauză penală, după cum au stipulat părţile în condiţiile art.
1.538 C. civ.
Cererea este semnată de A., fiind însoţită de dovada achitării
taxei de timbru şi de contractul de împrumut, fotocopie.
Ce lipseşte din actele ataşate şi ce condiţii trebuie să
îndeplinească acestea?
Redactaţi cererea de chemare în judecată.
în apelul exercitat de către reclamanţi se susţine că cererea nu a
fost lega! semnată pentru minor şi că instanţa trebuia să numească un
curator special, în condiţiile art. 58 C. pr. civ., pentru semnarea
cererii.
Analizaţi actele instanţei şi susţinerile din cererea de apel.

Rezolvare
Obiectul cererii tb precizat in lei (daca obiectul cererii este
in euro, va trebui calculate echivalentul in lei). Fotocopiile trebuie sa
fie conforme cu originalul. Trebuie sa se arate cum s-a efectuat
calculul dobanzii legale.

55
A. formulează cerere de chemare în judecată împotriva soţilor B.
şi C., solicitând ca în contradictoriu cu aceştia să fie partajat imobilul
proprietatea lor devălmaşă, pentru a se face aplicarea art. 818 C. pr.
civ. şi a-şi recupera creanţa pe care o are împotriva soţului B. C.
formulează întâmpinare arătând că bunul a fost cumpărat integral cu
sumele de bani primite de la părinţii săi, astfel că nu poate fi împărţit.
Totodată arată ca subsidiar instanţa trebuie să reţină o cotă de
90% în ceea ce o priveşte, astfel că bunul urmează să-i fie atribuit cu
obligarea sa la plata sultei pentru 10% din valoarea imobilului.
Instanţa nu reţine susţinerile din întâmpinare, constatând că C.
nu Ie-a dovedit, admite acţiunea şi dispune partajarea bunului în
sensul atribuirii sale către B. C. formulează apel arătând că nu i-au
fost analizate apărările, iar instanţa nu a pus în discuţie calificarea
corectă a întâmpinării formulate.
Care va fi soluţia?

Rezolvare
Instanţa va admite apelul lui C. Instanţa trebuia să pună în
discuţie recalificarea întâmpinării în cerere reconvenţională, întrucât
sunt formulate şi pretenţii, şi evaluarea obiectului cererii pentru
timbrare.

56
Avand in vedere ca nu se doreste doar constatarea nulitatii
contractului, ci si un rezultat concret care sa se materializeze in
dispozitivul hotararii, cererea este reconventionala si nu intampinare.
Dar , spre deosebire de intampinare, cererea reconventionala trebuie
timbrata.