Sunteți pe pagina 1din 2

Natura, în sensul cel mai larg, este echivalent cu lumea naturală, lumea materială, fizică sau

universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în general.

Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte a științei. Deși oamenii fac parte din natură,

activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele naturale.[1]

Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale, dispoziție

înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”.[2] În filosofia antică, Natura

este folosită mai ales ca traducere latină a cuvântului grecesc physis (φύσις), care inițial se referea la

caracteristicile intrinseci pe care plantele, animalele și alte caracteristici ale lumii le dezvoltă de la

sine.[3][4]

Conceptul de natură ca întreg — universul fizic — este un concept mai recent care a dobândit o

utilizare din ce în ce mai largă odată cu dezvoltarea metodei științifice moderne în ultimele secole.[5]

[6] Odată cu revoluția industrială, natura a devenit din ce în ce mai mult văzută ca o parte a realității

lipsită de intervenția intenționată: ea a fost, prin urmare, considerată sacră de unele tradiții

(Rousseau, transcendentalism american) sau un simplu decor pentru providența divină sau istoria

umană (Hegel, Marx). Cu toate acestea, o viziune vitalistă a naturii, mai apropiată de cea

presocratică, a renăscut în același timp, mai ales după Charles Darwin.[1]


În cadrul diferitelor utilizări ale cuvântului de astăzi, „natura” se referă adesea la geologie și animale

sălbatice. Natura se poate referi la domeniul general al plantelor și animalelor vii și, în unele cazuri, la

procesele asociate cu obiectele neînsuflețite — modul în care există anumite tipuri de lucruri și se

schimbă de la sine, precum vremea și geologia Terrei. Se consideră adesea că înseamnă „mediul

natural” sau sălbăticia- animale sălbatice, roci, păduri și, în general, acele lucruri care nu au fost

modificate substanțial de intervenția umană sau care persistă în ciuda intervenției umane. De

exemplu, obiectele fabricate și interacțiunea umană în general nu sunt considerate parte a naturii, cu

excepția cazului în care sunt calificate ca, de exemplu, „natura umană” sau „întreaga natură”. Acest

concept mai tradițional al lucrurilor naturale care poate fi găsit și astăzi implică o distincție între

natural și artificial, artificialul fiind înțeles ca ceea ce a fost adus în existență de o conștiență umană

sau de o minte umană. În funcție de contextul specific, termenul „natural” s-ar putea distinge și de

nefiresc sau supranatural.[1]